2,032 matches
-
Nu mă păcăli! Mi-ai mai spus o dată c-a venit, și nu era el. Se sumeți mândru, scuturându-și greabănul puternic, și-o mireasmă caldă de fân se răspândi în aer. Era un cerb, cu fruntea-ngustă și botul prelung, cu tăietură nobilă, frumos cizelat în ochii puțin bulbucați și-n despicătura nărilor, în plină forță a bărbăției lui, cu șolduri musculoase, pieptul puternic, arcuit ca o platoșă, fumuriu pe spinare și roșcat-alburiu în partea dorsală, din care se contura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
dură n-are alt scop decât a pregăti mâncarea purceilor și, poate, mămăliga oamenilor. Sărăcia, reaua concepție economică răpeau acestor ființe bucuria contemplării naturii. Fetele i se părură arhitectului surprinzător de frumoase și aparținând unei clase fizionomice locale. Aveau fața prelungă și plină, așa cum era concepută eugenia anatomică în epoca Thonvaldsen și Canova, profilul bustului, al picioarelor era de asemeni rotunjit, zvelt cu soliditate. Dinții spatulați întăreau impresia de atletism suav. Și, cu toate acestea, copiii tușeau. Gazda mai avea un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mare făcuse școala militară și se fotografiase cu pampon. Semăna puțin cu Hagienuș, cu toate că slab, neavând nimic de intelectual. Fizionomia îl trăda ca pe un farsor, capabil de toate nebuniile. Fata, într-altă fotografie, părea foarte frumoasă. Fața îi era prelungă, zâmbetul spiritual și galeș, ținuta liberă și sportivă. În ochi, însă, ca și Hagienuș, avea un mic râs viclean. Hagienuș se înverșuna să-i demonstreze lui Ioanide calitatea fizică a copiilor săi, scoțîndu-i tot soiul de fotografii. Deodată, foarte emoționat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Pe la amiază, Ioanide vizită pe Saferian. Acesta primise pe numismatul cu pricina și cumpărase un număr de monede de aur. De fapt nu venise colecționarul în persoană, ci fiul său, un tânăr ca de douăzeci și opt de ani, cu fața foarte prelungă, însă de stil paralelipipedic, manierat, degajat la gesturi și la inteligență, nu mai puțin o speță de tont superior care afecta bruschețea tinerilor de origine țărănească sau burgheză. Se recomandă Hangerliu. Saferian închise ochii molatic, spre a-și consulta memoria
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
filistinismul, vreau să fug cu tine în Egipt și nu pot. G. Călinescu - Și eu, zise Sultana cu un fel de decepție ironică, așezîndu-se din nou pe scaun, ți-am adus un angajament strălucit. Și scoase din poșetă un plic prelung, pe care-l azvârli cu umoare pe masă. Potolirea Sultanei bucură pe Ioanide, care socoti că scăpase din vâltoare. Tot ce spusese era sincer și spontan, și totuși inteligența lui de om experimentat îi arăta că sub raport pedagogic o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Gaittany zise: "Perfect!" și încheie convorbirea. Hangerliu acorda lui Suflețel întrevederea cerută. G. Călinescu Câteva cuvinte despre Hangerliu devin necesare. Acesta părea să aibă cel mult douăzeci și opt de ani, în realitate era în vârstă de patruzeci de ani. Fața lui prelungă și de aspect infantil inducea în eroare. Era fiul prințului Hangerliu, numismatul, și se numea Maximilian, după Robespierre, deoarece tată-său, într-un moment de umor, declarase că are nevoie în familie de un terorist, pentru a scutura inerția neamului
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Când lui Pomponescu, Gulimănescu, vestitorul specializat al tuturor lucrurilor neplăcute, îi spuse că, după cât se auzise, Ioanide a fost însărcinat să ridice o catedrală în București, ministrul făcu o figură mai penibilă decât de obicei și după o sincopă morală prelungă anunță o îndoială. - Trebuie să fie vorbe, nu mi-a spus nimeni de așa ceva. Amicii nu se lăsară, veniră cu jurnalul și arătară clișeul proiectului. Înainte, Pomponescu, contrariat, își mușca mustața, lua poza lui tipică de melancolic infatuat, acum avu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sabie pe o pernă din catifea; în spate venea un altul purtînd o mantie de mătase colorată. întregul grup înainta alert spre tron, cînd Munro le ieși în cale și făcu o plecăciune. — Hector Munro, stăpîne. Mondboddo avea o față prelungă și un nas subțire și coroiat. Părul îi era blond-deschis și ochii cenușii în spatele unor ochelari cu rame aurii. Cu toate astea, vocea îi era profundă și cu rezonanțe masculine. Da, știu. Niciodată nu uit fețe. Ei? — Bărbatul și femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
întreruptă de zone de strălucire țipătoare. Majoritatea meselor și scaunelor erau separate prin rețele luminoase, vene colorate în roz și artere purpurii. O sferă rotitoare arunca pete corpusculare, roșii și albe, pe tavan, iar muzica era în surdină, cu sunete prelungi, continue și vibrante, dînd impresia unui gigant care coboară șchiopătînd o scară acoperită cu un covor gros. Ce fel de pilangii sînt aici? zise Macfee. Lanark rămase în picioare și se uită lung. S-ar fi răsucit și ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ca o încolăcire fabuloasă de răutate, umplând cerul cu aripi și țipete, pământul cu stropi de venin și spermă, și cu oroare ființa Dumnezeirii. De-monii-greien năvăliră pe-acoperișul bisericii, își înfipseră ferăstraiele din coadă printre olane și sloboziră-năuntru ouă prelungi, din care-ntr-o clipă ieșeau păianjeni veninoși, cu o sută de picioare. Dar preotul, în odăjdiile sale de fir aurit, îi pietrifica, stropindu-i cu apă sfințită. Demonii târâtori săpară găuri pe sub pământ și se iviră pe neașteptate printre
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cruciuliță de alamă. Păstrase doar o cârpă în jurul șalelor. Se apropie încet de malul râpos al fluviului, călcând prin nămeți cu tălpile goale, urmat la ceva distanță de săteni. Ocoli nuielele negre, pline de ciori cârtitoare și deodată umbra lui prelungă și ascuțită ca un ac negru de ceasornic se prelinse pe gheață. Sătenii îngenuncheară și își făcură cruci mari, din frunte până la buric, pe când popa ruga mărețul zeu înghețat să primească jertfa și să-i lase să treacă în partea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
apărea-n stâlpul lui de nor și de foc, pe neașteptate, între două pagini de întîmplări păstorești, ca un semn de carte din cele făcute de școlărițe, împodobite cu cusături... Nu timpul se oprea și se dădea îndărăt, ci degete prelungi răsfoiau filele, întorcîndu-se la vreun pasaj îndrăgit. Sîntem copii și copii, dar ai cui, ale cui? Sîntem scriși caligrafic, cu aur și cu fecale, dar pentru cine? Cine citește-n definitiv povestea săracă a vieții noastre? Desigur că doar El
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
urma lor, mușcatele se-aprindeau și mai tare, ca niște turbioane de foc, mugurii lor îndoiți se-ndreptau și deschideau și ei petale de flacără până când, propulsată de jeturile incandescente, casa se ridica încet către cer, ivind din pământ fundații prelungi și însoțită ca o meduză de franjurile cablurilor electrice și ale țevilor de canalizare. Măreață și singuratică, plutea zvâcnind deasupra orașului până ce se topea în adâncul insondabil al bolții, între primele stele. A doua zi casa era iarăși la locul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe satinul încrețit al unei cutii, își însuflețiseră piciorușele și arcușorul trompelor, întinseseră măciuliile antenelor ca să poată comunica unii cu alții și, zvâcnind puternic din aripile țepene ca de țiplă, se smulseseră din acele care le străbăteau corpul pufos. Aripile prelungi, pictate de mână cu peisaje, înluminiuri, personaje biblice și orașe ale viitorului, îi ridicaseră-n aerul gelatinos, înghețat, al sălilor cu diorame, iar ei urcaseră la etaj, fluturând peste scările de marmură, filtrați prin coastele marelui schelet de Dinotherium din
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Dar numai el, primul, părea a fi deplin real, cu trupul lui păros, cu cele șase piciorușe filiforme ghemuite sub torace și cu aripile-ntinse deplin, cele de sus terminate-n capete de cobră iar cele de jos în cozi prelungi de rândunică. Lopăta leneș din aripi deasupra mării de flori, într-un vârtej de alte lepidoptere, întrupate din mîzgălehle spațiului peste colinele verzi. Cei doi se ridicaseră în picioare și erau acum, de la șale în jos, numai flori și de la
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
urmeze? Ce-avea de gând Omul Șarpe cu el? Nu-i era frică deloc, zâmbea la rândul lui cu toată fața, zâmbet de copil și de sărac în duh. Și Omul Șarpe își ridică mâna dreaptă și, cu arătătorul lui prelung, având parcă o falangă în plus, îl atinse pe băiat pe frunte, între sprâncene. Mircea simți înțepătura unghiei și un val de panică trecătoare. Ceva se schimbă în simțurile lui, dar au-și dădea seama ce. Aparent, totul era ca
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de mireasmă uleioasă întinsă ca o limbă de foc către ei. Ajunși aproape de peretele de cuarț, întins acum până la capătul vederii, intrară într-un labirint de pielițe strălucitoare, se încîlciră-n falduri hialine, străbătură sfinctere de mucilagiu, se avântară prin lumene prelungi și-ngrozitor de strâmte, suiră, zbătîndu-se ca somonii, cascade torențiale de flamă, până ce li se permise să-și proptească în fine palmele pe luciul înghețat al zidului de cristal. Și zidul citi codul tăcut al crestelor papilare, pline acum de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
realitate și capul meu chel, cu trăsături străine, pe care mi-l vedeam în oglindă? Tot de-atîtea ori ciupitura mă duruse și-atunci știusem că totul e-adevărat, că acele spații vântoase prin care rătăceam, cu creștetul ras, cu bărbia prelungă, înfășurat într-o singură petală uriașă de lalea bălțată, sânt de-acum lumea, singura posibilă, singura mie dată... Herman stătea la masă mai departe, cu manuscrisul meu înainte, dar fără să-l vadă, fără să știe că sânt acolo, căci
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
relief ca sub o lumină razantă, iar copca moș-babă cu care era-ncheiată la spate se vedea limpede, cu luciul ei de fier galvanizat, de parc-ar fi fost de douăzeci de ori mai mare. Sub copcă, rochia făcea un ochi prelung, în care se vedea pielea moale și dulce-a femeii, cu două nodulețe mai luminoase în dreptul vertebrelor, cu firișoare de păr aurii lăsîndu-și umbra aproape nevăzut pe epidermă, și cu o mică pată de melanină în formă de bob de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lăsîndu-și umbra aproape nevăzut pe epidermă, și cu o mică pată de melanină în formă de bob de chimen. La suprafață, pielea avea solzișori infimi de cheratmă, iar dedesubt un fel de cărniță elastică și străvezie prin care răzbăteau umbre prelungi, vag colorate: vase de sânge, canale sudoripare, terminații nervoase... În mijlocul volutelor de lemn aurit ale ramei, sub tablou, se afla o plăcuță de alamă pe care scria titlul picturii ("în fața Marelui Portal") și numele artistului, imposibil de deslușit, așa cum în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
viitorului seamănă ca doi gemeni cu zona tarkovskiană, mistică și adâncă a părții drepte a minții noastre, cea cu care desenăm, cântăm, înjurăm și ne rugăm. Primii ani de copilărie sânt capul ciudat, vârât în lumea noastră, al unei ființe prelungi, al cărei torace e adolescența, pântecul - maturitatea, și care diminuează într-o coadă tot mai îngustă, în fiecare clipă a vieții noastre sîntem secțiuni prin această ființă. Partea ei deja trecută de pelicula lumii ne populează memoria, hernie dilatată a
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
aici pe stație și va avea grijă să nu faceți nici o greșeală. De asemenea, atât eu, cât și Prea Fericitul Radoslav vom veghea de departe la bunul mers al lucrării. Crey era încă neîncrezător. Îl privi pe Isidor. Fața lui prelungă, trădând încă urmele inconfundabile ale tinereții, nu îi inspiră prea multă încredere. ― Mărite Kalator, poate, totuși, dacă ați mai zăbovi o săptămână, măcar până se termină chestia asta cu visul profetic, despre care ați tot pomenit! zise repede guvernatorul. ― Procedura
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
a scutit de o mare bătaie de cap. Trădarea se uită greu și nu e o referință prea bună pentru o familie imperială. ― Dar pe cine a trădat? Kasser trase aer în piept și apoi îl eliberă cu un pufhet prelung. ― Din câte se scrie aici în cronica oficială a Frontului Adevăratei Biserici, Bogannus a fost șeful acestei mișcări până în momentul în care, în schimbul unei încărcături de austral, și-a trădat toți tovarășii care au fost masacrați de călugării augustinieni. Au
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
atacaseră demonstra că dezechilibrul produs în câmpul ciupercii chu de fructele aruncate în livada lor fusese unul de proporții colosale. Atunci când atacau, filamentele de foc își transformau corpul într-un tub imens din care proiectau la distanțe incredibile un jet prelung dintr-o substanță vâscoasă care se aprindea în contact cu vaporii de apă din aer și ardea fără putință de scăpare carnea oricărei ființe întîlnite în cale. Xtyn se mai luptase o singură dată cu asemenea animale, dar bătălia aceea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
pietrișul de pe fundul apei. O clipă mai târziu, scufundă brațul până la cot în apa curgătoare. Contactul neașteptat cu apa înghețată îi dădu senzația că un cuțit i se înfipsese în creier, dar își înăbuși strigătul, transformându-l într-un muget prelung. își scoase de mai multe ori brațul chinuit din apă și tot de atâtea ori îl afundă la loc, găsind astfel, încet-încet, puțină alinare. Bău apoi îndelung și își scufundă capul în torent, ca să stingă fierbințeala ce o simțea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]