1,955 matches
-
în toată mahalaua că „biata” Acrivița lui Hagi Cănuță a ajuns de-o bate arnăutul - la masă! față cu musafirii - după ce-o înșeală cu care-i iese înainte!...” (I.L. Caragiale, IV, 302) Când relația de dependență se exprimă prin prepozițiile cu și fără sau prin pronume relative precedate de aceste prepoziții, identitatea specifică a complementului sociativ rămâne implicită în planul semantic al relației de dependență în împletire cu planul semantic al termenului prin care se realizează. Datorită caracterului polifuncțional al
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de-o bate arnăutul - la masă! față cu musafirii - după ce-o înșeală cu care-i iese înainte!...” (I.L. Caragiale, IV, 302) Când relația de dependență se exprimă prin prepozițiile cu și fără sau prin pronume relative precedate de aceste prepoziții, identitatea specifică a complementului sociativ rămâne implicită în planul semantic al relației de dependență în împletire cu planul semantic al termenului prin care se realizează. Datorită caracterului polifuncțional al prepoziției cu, singur planul semantic diferențiază complementul sociativ de circumstanțialul instrumental
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu și fără sau prin pronume relative precedate de aceste prepoziții, identitatea specifică a complementului sociativ rămâne implicită în planul semantic al relației de dependență în împletire cu planul semantic al termenului prin care se realizează. Datorită caracterului polifuncțional al prepoziției cu, singur planul semantic diferențiază complementul sociativ de circumstanțialul instrumental și de complementul predicativ: • complement sociativ: El a lucrat cu Mircea (cu cine a venit). • circumstanțial instrumental: El a lucrat cu sapa (cu ce a avut). • complement predicativ: El a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
planul semantic al sintagmei: „Ș-apoi afară de aceasta omul acela era ceva de spăriet: avea niște urechi clăpăuge și niște buzoaie groase și dăbălăzate.” (I. Creangă) Când se realizează prin substantive (pronume) sau adverbe, relația de dependență se exprimă prin prepoziția compusă pe lângă și locuțiunile prepoziționale dincolo de, (în) afară de și în afara: „Și tot pe lâng-acestea cerșesc înc-un adaos: Să-ngăduie intrarea-mi în vecinicul repaos!” (M. Eminescu, I, 115) „ - Desigur, doamnă, răspunse acesta, afară de limba franceză, noi turiștii suntem ținuți să
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ce-ți râzi de casa și de cinstea mea, hoțule și pehlivanule!...” (I.L. Caragiale, IV, 301), „După ce că stăm într-o gară pustie, departe de lume, ne vedeam amenințați să murim de sete.” (O. Paler, Viața..., 164) • pronume relative precedate de prepoziția pe lângă sau locuțiunile prepoziționale (în) afară de, în afara: „Prin glasul lui E. Jebeleanu, Lidice și Hiroshima au devenit pentru noi, pe lângă ceea ce înseamnă pentru întreaga omenire, două meditații amare și grave, două imprecații străbătute de o mânie universală...” (G. Bogza, 39
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
glasul lui E. Jebeleanu, Lidice și Hiroshima au devenit pentru noi, pe lângă ceea ce înseamnă pentru întreaga omenire, două meditații amare și grave, două imprecații străbătute de o mânie universală...” (G. Bogza, 39) Se constituie în mărci distinctive ale complementului cumulativ prepoziția compusă pe lângă și locuțiunea prepozițională (în) afară de, atunci când funcția se realizează prin adverb: Sâmbătă, în afară de dimineața el merge la ziar și după amiaza. și locuțiunile conjuncționale pe lângă că, după ce că, las’că, plus că, pentru dezvoltarea sa propozițională. Când relația de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
M. Eminescu, I, 203) „Poate că acesta-i vestitul Ochilă, frate cu Orbilă, văr primare cu Chiorilă, nepot de soră lui Pândilă...” (I. Creangă, 227) Elemente de relație Când atributul are dezvoltare infrapropozițională, relația de dependență se exprimă și prin prepoziții și locuțiuni prepoziționale. Dacă atributul se realizează prin substantive sau pronume, prepozițiile îi impun diferite cazuri: • genitiv: din jurul, din fața, din spatele, de deasupra, din mijlocul, împotriva etc.: „Șuvițele castanii din jurul frunții i se zbătură.” (M. Sadoveanu, X, 523), „Negustorii își înmuiau
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Orbilă, văr primare cu Chiorilă, nepot de soră lui Pândilă...” (I. Creangă, 227) Elemente de relație Când atributul are dezvoltare infrapropozițională, relația de dependență se exprimă și prin prepoziții și locuțiuni prepoziționale. Dacă atributul se realizează prin substantive sau pronume, prepozițiile îi impun diferite cazuri: • genitiv: din jurul, din fața, din spatele, de deasupra, din mijlocul, împotriva etc.: „Șuvițele castanii din jurul frunții i se zbătură.” (M. Sadoveanu, X, 523), „Negustorii își înmuiau glasurile, îi momeau, lăudându-și marfa, până scoteau halaturile, aruncându-le pe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Labiș, 327), „... Și crede-mă că, de mii de mii de ori mai mici, numai proporțiile dintre ei să rămâie aceleași, oamenii s-ar crede așa de mari ca azi.” (M. Eminescu, P.L., 47) Relația de dependență se exprimă prin prepoziții și când atributul infrapropozițional se realizează prin infinitiv sau prin adverb: de, până: „Despre blândețea de-a fi de vină Și despre nebunia de-a fi trist, Am să vă povestesc, cât mai exist, Și ochii mei atârnă de lumină
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a pus foc.” (L.Rebreanu, 464), „Aglaia îl știa de când sosise la groapă cu omul de măsura loturile.” (E. Barbu, Groapa, 13), „E o noapte de parcă umblă sfinții pe cer.” (G.Bogza, 192) • pronume (adjective) relative, precedate sau nu de prepoziții; forma cazuală a pronumelui relativ și prezența prepoziției depind de - funcția sintactică a pronumelui în interiorul atributivei: „Mă simt legat de vietatea care a murit La ceas oprit de lege și de datini.” (N. Labiș, 39), „Mi-e silă să mă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
știa de când sosise la groapă cu omul de măsura loturile.” (E. Barbu, Groapa, 13), „E o noapte de parcă umblă sfinții pe cer.” (G.Bogza, 192) • pronume (adjective) relative, precedate sau nu de prepoziții; forma cazuală a pronumelui relativ și prezența prepoziției depind de - funcția sintactică a pronumelui în interiorul atributivei: „Mă simt legat de vietatea care a murit La ceas oprit de lege și de datini.” (N. Labiș, 39), „Mi-e silă să mă cert cu oameni pe care nu-i stimez
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin care se realizează sau al întregii sintagme atributive: „Teoria invarianților algebrici și-a găsit la vremea sa aplicații în fizică, geometria proiectivă, teoria numerelor.” (ViorelVodă, 109), „Icre moi aveți?” (I.L. Caragiale, 197), fiind întărită uneori, în planul expresiei, prin prepoziții de (din) și prin articolul demonstrativ cel: „Vezi că marfă de-asta nu pot da cu paralâcul.” (I.L. Caragiale, III, 199), „Pleca fluierând, venea fluierând cântece de-ale lui.” (E. Barbu, 299), „N-am mai găsit decât mere de cele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
funcției (A plecat cu o mare încredere./ „A plecat fără nici o încredere.) sau de opțiunea subiectului vorbitor (El se dă director.). Când are dezvoltare infrapropozițională, complementul predicativ, varianta nominală, este însoțit uneori: • de adverbele întrebuințate prepozițional cu și drept; • de prepoziții (locuțiuni prepoziționale): de, din, cu, fără, în chip de ș.a.; Prepozițiile impun toate cazul acuzativ: „Drept lumânare / Aș vrea o floare.” (M. Isanos, 249) „M-aș împăca mai bine, bunăoară, / Să te socot de scândură și sfoară.” (T. Arghezi, 354
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
încredere.) sau de opțiunea subiectului vorbitor (El se dă director.). Când are dezvoltare infrapropozițională, complementul predicativ, varianta nominală, este însoțit uneori: • de adverbele întrebuințate prepozițional cu și drept; • de prepoziții (locuțiuni prepoziționale): de, din, cu, fără, în chip de ș.a.; Prepozițiile impun toate cazul acuzativ: „Drept lumânare / Aș vrea o floare.” (M. Isanos, 249) „M-aș împăca mai bine, bunăoară, / Să te socot de scândură și sfoară.” (T. Arghezi, 354) „...Reziduul combustiunii se scutură jos în chip de cenușă, devenind pământ
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
marcarea identității distinctive, în planul expresiei, a complementului predicativ îl are gradul de determinare prin articol a substantivului sau adjectivului. Realizând funcția de complement predicativ, substantivul nu primește articol hotărât, nici când este juxtapus verbului, nici când este precedat de prepoziția ca: „După doi ani s-a întors doctor.” Se distinge, prin aceasta, de subiect: „După doi ani s-a întors doctorul.” sau de complementul comparativ: • complement predicativ: Vorbește mai bine ca doctor. • circumstanțial modal: Vorbește ca un doctor. • complement comparativ
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
141) Locuțiunile conjuncționale discontinue sunt în ele înseși mărci absolute ale coordonării copulative. Conjuncțiile sunt mărci relative (și, iar pot asigura și desfășurarea coordonării adversative). Locuțiunea conjuncțională împreună cu (care poate marca și un complement sociativ) precum și conjuncția cu (prezentă, ca prepoziție, și în manifestarea în planul expresiei a unor funcții sintactice: complement sociativ, circumstanțial instrumental etc., în dezvoltarea relației de dependență), se constituie în mărci ale coordonării copulative, dacă asigură realizarea funcției sintactice printr-un constituent sintactic multiplu. Când aceasta actualizează
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Barbu, 401), „Și omul a făcut o mare descoperire, a îndoielii și a întrebării.” (T. Arghezi, IX, 87) Elementele relaționale, considerate în sine, sunt expresie a funcției sintactice pe care termenul secund o preia în interiorul relației de apoziție, de la termenul-bază: • prepoziții: de, despre, cu, la etc.: „Iată ce învăț eu de la dascălii mei, de la albine.” (M. Eminescu, P.L., 82), „Cam în felul acesta trebuie înțeles Picasso, ca un copil uriaș al întregii umanități.” (G. Bogza, 425), „Se-nstrăinase parcă și de-
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lungă controversă.” (Al.Odobescu, 155), „Ideile unui regim, chiar dacă nu le urmărești în presă și în discursuri (și eu nu le urmăream) plutesc în aer, ți se insinuează fără să vrei...” (M.Preda, Viața..., 261), altele, specifice relației de subordonare: prepoziții, conjuncții sau adverbe relative: „Creația, spre a vorbi ca Schelling, începe demențial.” (G.Călinescu, U.P., 123), „Tocmai eram să vă întreb de unde le aveți, că tare-s bune...” (I. Creangă, 208), „Numai în grădina ursului, dacă-i fi auzit
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
impersonale a-l durea (capul), a-i plăcea etc. auxiliare de persoană. 32. Prepoziția-morfem pe este concomitent marcă de acuzativ și indice al „genului personal” al substantivului. 33. Funcția distinctivă aparține prin excelență morfemului pe. 34. Uneori, este precedat de prepoziție (de) și complementul simplu, sau analitic, realizat prin infinitiv: „Ei bine, s-o știi de la mine că nimeni nu caută aicea de-a fi aceea de ce trece.” (M.Eminescu) 35. Complementul comparativ este detașat din sfera circumstanțialului de mod, din
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Ștefan cel Mare, domnul Moldovei, avea sentimente de aleasă prețuire și drago ste. Când avea de trimis cuvânt către ea, Ștefan grăia către soldatul său: „Mergi către Lina!” Prin întrebuințarea repetată a expresiei (mer g sau me rgi) către Lina, prepoziția către s-a contopit cu substantivul Lina, devenind un nou nume - Cătălina, care a rămas apoi și s-a transmis din generație în generație pentru denumirea dealului pe care se afla cetatea. V.Uglea, Profesor la școala medie nr.6
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
se scrie cu majusculă. Denumirile zilelor săptămânii și ale lunilor se scriu cu majuscule. Derivatele din nume proprii se scriu cu majusculă, indiferent dacă sunt substantive sau adjective. Toate componentele unei denumiri de instituție, organizație, cu excepția articolelor, a conjuncțiilor, a prepozițiilor se scriu cu majuscule. Toate cuvintele componente ale denumirilor geografice se scriu cu majuscule. Numeralele ordinale exprimate în litere, după nume de suverani și pontifi, indicând succesiunea, se scriu cu majusculă. Prescurtările se scriu cu majuscule (IFLA, ISO, USA). Punctele
Biblioteconomie în întrebări şi răspunsuri by Marinescu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/450_a_1367]
-
sprijinul CUI îi bate ceasul CUPCEA, Ion PE calea adevărului PE drumul cel lung PEACE PECETE PETRESCU, Camil * Ordinea alfabetică este determinată de cuvântul de ordine, adică de primul cuvânt al vedetei, chiar dacă acest prim cuvânt este: conjuncție (și, dacă...) prepoziție (cu, din...) un adverb (acolo, cum.) un numeral (două sute.) un adjectiv (bun, frumos, mic.) * Articolele inițiale, care preced un substantiv comun sau adjectiv, nu se iau în considerare la aranjarea alfabetică, dacă se află la începutul unei vedete de titlu
Biblioteconomie în întrebări şi răspunsuri by Marinescu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/450_a_1367]
-
principal poate fi un substantiv: conceptele se utilizează cu forma de singular, iar obiectele cu forma de plural. Pot fi descriptori din două cuvinte: adjectiv + substantiv. Descriptorul poate fi compus din două sau mai multe cuvinte legate prin conjuncție sau prepoziție. B. Note explicative Asigură utilizarea eficientă a descriptorului respectiv, specificând clar domeniul la care se aplică acel descriptor. C. Referințe Exprimă relațiile dintre descriptori. Ele se formează pe principiul ce se consideră a fi de interes pentru beneficiarul care caută
Biblioteconomie în întrebări şi răspunsuri by Marinescu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/450_a_1367]
-
româna, ceha, maghiara, italiana sau spaniola, vedeta uniformă se întocmește la: primul nume, numele de domnișoară, urmat de numele obținute după căsătorie: PE CARTE VEDETA UNIFORMĂ Hortensia Papadat-Bengescu PAPADAT-BENGESCU, Hortensia Observație: Se fac fișe de trimitere 3. Numele cu prefixe (prepoziții, articole) se notează potrivit uzanțelor țării al cărei cetățean este autorul 3.1. Autori din țări de limbi romanice (română, franceză, italiană, spaniolă, portugheză, retoromană) Giuseppe Tommasi di Lampedusa Francisco Cervantes de Salazar Ion Budai Deleanu Pedro Alvarez Cabral Vicente
Biblioteconomie în întrebări şi răspunsuri by Marinescu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/450_a_1367]
-
Pedro Alvarez BLASCO IBANEZ, Vicente LA FONTAINE, Jean Edmondo De Amici Vasile Amariei Alfred de Musset Charles-Augustin Sainte-Beuve de DE AMICIS, Edmondo AMARIEI, Vasile MUSSET, Alfred de SAINTE-BEUVE, Charles Augustin Observații: * Numele moderne românești precedate de prefixe formate din conjuncții, prepoziții, articole au tendința de a face corp comun cu acestea: DINCETATE, Cecilia; DECUSEARĂ, Crina * Și unele nume franceze au tendința de a îngloba prefixele: DELACROIX, Eugene; DUCHAMP, Marcel Observație: Se fac fișe de trimitere 3.2. Nume de autori anglo-saxoni
Biblioteconomie în întrebări şi răspunsuri by Marinescu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/450_a_1367]