1,599 matches
-
postmodernismului, care a pierdut cultul esteticului și al valorii, N. Manolescu se autocondamnă la contradicții insurmontabile, devenind, volens-nolens, o conștiință sfâșiată. Este vorba, în ultimă instanță, de o ruptură ontologică, de care N. Manolescu nu este conștient, deși uneori o presimte vag: este în joc despicarea dintre condiția lui de intelectual român și ideologiile ostile acestei condiții, ideologii pe care el încearcă în zadar să le mascheze cu argumentul forte al esteticului, transformat el însuși într-un parti-pris devastator pentru întreaga
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
e Cartea. Cartea pe care o așteptaseră exegezele închinate în timp marelui poet, fiecare necesară și excelentă în felul ei. Nu o așteptau atât pentru nervii pletorici ai viitoarei sinteze, cât pentru a fi înzestrate cu nimbul unei alte lumini, presimțite de multă vreme. Am citit, așadar, cu voluptuoasă luare aminte, o carte densă și fascinantă în adâncurile ei, dedicată lui Ion Barbu, poet care a problematizat lirica românească în măsura în care, cu o jumătate de veac în urmă, o problematizase înălțând-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fiindcă nu se plătesc soldele regulat. Chiar în acest moment sunt cât se poate de ușor de... parale. Aștept să încasez după 25 curent. Aproape că aș fi de părere să nu mai fac costumul căci văd eu bine și presimt că nu în curând voi putea să dezbrac tunica și centura. Vremurile sunt ca acum. Anul 1941 cred că va fi decisiv dar poate va trebui să avem și noi Românii partea noastră de contribuție... Să nu te îngrijoreze acest
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
căci în realitate știi prea bine că nu pot. Ce dezamăgire, totuși, când trezindu-mă am simțit că nu erai lângă mine. M-am mulțumit fie și cu atât. Am plecat la cazarmă plin de voie bună și parcă inima presimțea ceva. Întorcându-mă la gazdă văd plicul de la tine. Am simțit cu adevărat și am savurat rândurile tale care de astă dată au fost puțin mai multe ca de obicei. Știu că tu ești o altă fire și scrii mai
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
ea a simțit ceva, așa un ac în inimă care-i spunea că nu se va termina bine. V-am spus că mereu în ultimul timp era nemulțumită. Nu de Liviu, de fapt, ci așa, nu era dânsa liniștită. Parcă presimțea ceva și mă tot ruga să nu mă grăbesc. Într-o seară Liviu m-a întrebat dacă sunt de acord să vină să-mi ceară mâna. Parcă cineva îmi spunea și mie „stai”. Și i am spus că trebuie să
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
e mereu prezentă în mine și nu numai pentru mine. Uite acum , pregătindu-mă pentru Paști, am răsfoit rețetele de prăjituri ale dânsei, scrise cu mânuța Dumneaei, cu un an înainte de moarte. Mi le-a trimis în plic la Făgăraș. Presimțea ea ceva?! Nimeni nu știe. Dar ele, prăjiturile mele din rețetele Dumneaei trăiesc și nu se usucă!! A venit primăvara, iubite domnule Alexandru! Parcă acum vă vorbeam de zăpezi și fulgi... Frig este și acum. Chiar foarte frig. Constat că
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
din coastă albul bisericii, crucile, case treptele în adîncitură, biserica de ceață și fețele de brad brumate din hău întorc verde la trecere, Livezi-Ciuc fir de mesteacăn între brazi și pinul plantat podoabe de chiciură, terasament în botul locomotivei, capete presimțindu-le din priviri, bătălia pe amănunte, la goblen îți coși ochii, brazii luați la grămadă cu ieșirea din tunel, maghiara fond sonor din vecini, holul sare de bătuta la tobă, ce mi-i drag mia! soarele ultimul pe azi la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Alexandru Coconul (1629-1630), care se afla pe atunci la Constantinopol. L-ar fi luat cu sine pe fratele Gregorio da Bari pentru a-l însoți în călătorie, după cum citim dintr-o scrisoare către Sf. Congregație a Propagandei. Din Roma, de parcă presimțind de ceea ce avea să se întâmple, Secretarul Propagandei Mons. Francesco Ingoli (1622-1649) îi scria contelui Cesy, ambasadorul francez la Constantinopol, pentru a-l îndemna pe Pr. Guglielmo să nu renunțe la hotărârea sa de a merge în Valahia: (...) pentru că dacă
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
corpului meu se transferă în micuțul suflețel care respiră regulat, calm. Nu-i bine să intervii în regulile locului. Nu sînt un trimis să aduc fericirea pe pămînt. Beau cafeaua cu fetița în brațe. Nu vrea să plece de la mine. Presimt că acolo, în acel nefericit apartament, se desfășoară o dramă. În tăcere, fără note eroice. Între timp se întoarce familia Nguno. Era compusă dintr-o frumoasă blondă româncă și un african... El era un tinerel negru, student la medicină. Provenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
că este singur Duca-Vodă. Iar Duca-Vodă dacă au audzit că este așe, îndat-au început a suspina și a plânge cu amar.” - Imi amintesc, mărite Spirit, că această întâmplare am citit-o în „Letopisețul Tării Moldovei” al lui Ion Neculce cronicarul. Presimt gândul Spiritului domnersc, care vrea să-mi arate întregul ansamblu mănăstiresc. Nu a trecut multă vreme și i-am auzit glasul, care îmi confirma presimțirea. - Eu cred că e mai bine să mă urmezi și să vorbim de toate cele
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
un șoc. Cu alte cuvinte, credința în eternitatea, predeterminarea și unicatul întâlnirii, deși contrazisă sistematic de realitatea imanentă, se dovedește ea însăși eternă, predeterminată, unică. Ceea ce înseamnă că evenimentul iubirii se situează în alt plan decât acela al imanenței. El presimte un nivel al realului în care eternitatea, destinul și unicitatea există: există substanțial, deplin, așa cum există lumile cu mai multe dimensiuni, așa cum există non-spațialitatea și non-temporalitatea. Îndrăgostitul percepe, pentru o clipă, clipa îndrăgostirii lui, cerul stelelor fixe, orizontul ascuns îndeobște
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
totală. Ura lor în contra vinovaților, a tuturor vinovaților de ieri și de azi, crește. Consiliul de Coroană v-a determinat să cedați. Consecințele lui, anarhia și anarhizarea, sunt numai la începutul lor. Țara care simte, țara care vede, țara care presimte, țara toată este consternată și în panică, fiindcă a auzit de repetate ori pe prim-ministru și pe miniștrii ei declarând că „Suntem înarmați până-n dinți”, că „ Nu vom ceda nici o brazdă”, „Să avem încredere oarbă și fără control în
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
limbă germană. Încep binecunoscutele deportări în Rusia ale tuturor cetățenilor buni de muncă de nație germanică, între aceștia aflându-se prin forța lucrurilor și Elis frumoasa logodnică a lui Remus Budac, profesorul de filozofie ce tocmai se întorsese de pe front. Presimțind că la Cârța se întâmplă ceva cu foarte delicata lui iubită, a încălecat pe motocicletă să meargă, să vadă cum stau lucrurile. Ajungând la casa logodnicei află că aceasta abia fusese ridicată de ostașii glorioasei armate roșii și că probabil
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
avea să întâlnească prima iubire, cea care-i va rămâne imprimată în suflet toată viața. Clopoțelul iubirii îi dădea de veste, întocmai ca cel al lui Evtușenko: știa că i se va întâmpla ceva, dar nu știa ce, mai exact presimțea, știa că se apropie furtuna, dar nu știa dincotro. O intuia însă, o adulmeca prin preajmă cu extraordinarul său simț, întocmai ca Evtușenko, în tren, călătorind spre mare; o simțea după mirosul sărat, dar neliniștea că nu știa cum arată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
altă editură, în 2008, înmănunchind toate cele șase volume publicate la "Junimea" o adevărată istorie "de suflet" a Iașului cultural și artistic din perioada 1920-1991. Autorul și-o prezintă astfel: "Dacă pe fundalul acelui Iași, trist ca o amantă ce presimte părăsirea, cititorul va putea decupa profilul oamenilor cunoscuți de mine, întregind personalitatea lor artistică, înseamnă că n-am cheltuit cerneala în zadar. Prea mi-au fost respectuos dragi acești oameni despre care povestesc, ca să nu-i doresc mereu și aevea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
lui și-al Cooperativei? Mi-e că până o găsi părințelul Andrei momentul potrivit ca să-l operăm fără să simtă pe stăpânul nostru și să-l vindecăm definitiv. Atunci o să ne vindecăm și noi de urât și mizerie și parcă presimt că nu mai e mult, ar cam fi momentul, da’ uite că secretara mă cheamă și uite-l pe Restoiu. Tocmai ți-am citit manuscrisul, Îmi spune el, iar asta are darul să mă bucure enorm. Va trebui să tai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Andrei mă-ntreba joi că ce-am cu el și că ne-ncărcăm de păcate, sfinte Dumnezeule și sfinte fără de moarte, futu-ți morții mă-ti, vere, și pe-ai lu’ Gilbert, că știam eu ce știam și mai mult presimțeam. Din seara aia când am făcut baie am presimțit. Ceva s-a răsucit În mine văzându-l cu muta-n brațe după ce mi-a cerut-o ca să se ducă cu ea pe dormeză. Atunci a Început el să ne-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și că ne-ncărcăm de păcate, sfinte Dumnezeule și sfinte fără de moarte, futu-ți morții mă-ti, vere, și pe-ai lu’ Gilbert, că știam eu ce știam și mai mult presimțeam. Din seara aia când am făcut baie am presimțit. Ceva s-a răsucit În mine văzându-l cu muta-n brațe după ce mi-a cerut-o ca să se ducă cu ea pe dormeză. Atunci a Început el să ne-o coacă și tot atunci i-am promis că de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de treburile noastre. Eu unul, chiar nu mai aveam ce face În țarcul cu pisici al Motănicăi. Deși nici În altă parte nu mă aștepta mare lucru, simțeam că trebuie să-mi schimb iarăși locul. Motănica parcă stătea să plângă, presimțind că și Steluței i s-o face să se ducă și o să rămână din nou sigură. Eu l-am lăsat să plece, Îmi spunea și-mi repeta În loc de rămas bun ori altceva. El și neamu’ lui, ei și neamu’ lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
iarăși Împreună. Jelania sacadată a valurilor se destrăma Într-un fundal tot mai Îndepărtat, acoperit cu ritmul ce zguduia boxa de pe tejgheaua barului cu gemetele precipitate de deznădejde ale lui Michael Jackson, irupând ca un contrapunct visceral al năzuințelor noastre. Presimte el că o să meargă sezonul până-n septembrie Încolo, și la fel presimțeam și eu În timp ce pândeam contrapunctul zgomotului de sticlă spartă din mijlocul melodiei. Se duse să mai ia două halbe de bere, și o pizza, tot pentru mine, s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mai Îndepărtat, acoperit cu ritmul ce zguduia boxa de pe tejgheaua barului cu gemetele precipitate de deznădejde ale lui Michael Jackson, irupând ca un contrapunct visceral al năzuințelor noastre. Presimte el că o să meargă sezonul până-n septembrie Încolo, și la fel presimțeam și eu În timp ce pândeam contrapunctul zgomotului de sticlă spartă din mijlocul melodiei. Se duse să mai ia două halbe de bere, și o pizza, tot pentru mine, s-o mănânc toată eu, văru’ lui bun, neamu’ lui și sângele lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
nopții... după ce a făcut planul de retragere spre nord. Un gând urât, însă, îl chinuia.. nu-l slăbea... „De ce, oare, am rămas până’n zori și n-am plecat imediat... de ce..?!”, Baltă, copil al munților, avea instinctul primejdiei al sălbăticiunilor, presimțea nenorocirea că vine ca un vânt rece... O clipă a lipsit să ordone: „Scularea și plecăm..!”, dar, văzându-i cum dorm, i-a fost rușine să-și anuleze hotărârea... Adormi și el cu o nesfârșită părere de rău în suflet
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
trăiesc în anonimat total. Nu vreau să las nici o urmă. Aștept doar să mor. Eryx Slăbiciunea mea fizică s-a unit cu frica de moarte. Mă simt ca și cum aș fi dezmembrat. Aștept momentul sfârșitului. Nu mai pot face decât asta. Presimt moartea în sânge ca pe-o prezență reală: încă de la Roma mi s-a părut că sunt atins de mâna ei înghețată. Mă trec fiori de groază. Mi-am amintit de Herodot și de Istoriile lui, potrivit cărora geții nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
O metamorfoză ce miroase permanent a moarte. Îngrijiri Hrana vegetală mi-a făcut oasele mai rezistente și trupul mai zvelt, întărindu-mi în mod neșteptat forțele. Acum merg pe drum mai ușor, fără nici o dificultate. Îngrijirile Aiei sunt binefăcătoare. Dar presimt că această refacere nu va dura. Roma Astăzi, corabia venită de la Roma mi-a adus o scrisoare de la Cotta, singurul interlocutor adevărat al meu din Epistulae ex Ponto. Am fost fericit pentru o clipă și-am uitat unde mă aflu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
s-a declarat de acord cu suprimarea articolului final al anteproiectului, în care se prevedea dreptul comisiei mixte de a putea modifica în viitor regulamentul de navigație 52. Între timp, nici diplomația română nu a stat cu mâinile în sân. Presimțind o nouă ofensivă diplomatică a Austro-Ungariei la sesiunea CED din toamnă, ministrul român de externe, Vasile Boerescu, a trimis pe 23 iunie 1880 o notă circulară agenților diplomatici și miniștrilor plenipotențiari ai României din capitalele europene, cerându-le să sondeze
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]