70,602 matches
-
bîlbîie alienarea/ apă cere extazul/ apă strigă ficțiunea/ apă se roagă apa/ zece mîini deschid robinetele/ transfigurate - picură toate speranțele/ - încolțesc toți oamenii" (Ibidem). Poezia nu e decît o răscumpărare a avatarurilor existențiale, a trudei în solitudine pe care o presupune viața autoanalitică: "mîncare curată și zile curate așteaptă/ trupul poemului (eul creator adică rană vorbitoare)/ în timp ce intensitatea cuvîntului crește/ fiindcă în atîtea ape au ars peștii/ în atîtea păduri a secat verdele/ și maturi copiii acestui poem prin cîte vieți
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
actualitatea, relevanța devin de-a dreptul stupefiante. Chestiunea formelor fără fond, a inspirației după modele occidentale, a rezolvării crizei, a adaptării la norme europene, a stabilirii unei noi misiuni a învățămîntului superior - toate acestea sînt reperele argumentației lui y Gasset. Presupun, sper că sînt și reperele reformei învățămîntului din România. Să fim precauți, însă: să nu ne lăsăm seduși de o asemenea remarcabilă actualitate, să nu cedăm în fața unei retorici care are forța apropierii, a degetului pus pe rană. Eu una
Întrebări complicate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17324_a_18649]
-
mie îmi place să vorbesc numai despre dragoste, numai despre dezastrul meu... Prietenia este o chestiune nu primitivă, ci primară, ca și gîndirea fără metafizică[...] În prietenie nu există tensiune și luptă. Mie nu-mi place nimic din ceea ce nu presupune tensiune"). Așa e ea. Iar scrisul - e cea mai insuportabilă tensiune: " Pentru mine, scrisul este așa ca o pădure întunecată, prin care eu merg cu ochii închiși. Nu știu ce este acolo, nu știu ce-i dincolo, dar nu-mi pasă, eu merg înainte
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17363_a_18688]
-
obligîndu-și astfel elevii să ia meditații sau să învețe după metoda "De aici pînă aici". Și poate că din această grevă de zel, plus deprinderea că manualul poate ține loc de profesor, reacția violentă împotriva manualelor alternative a căror filosofie presupune un profesor care își cunoaște materia, nu unul care nu e în stare să se descurce dacă nu îl duce manualul de mînă. * Cum tot am ajuns aici, se pare că e pe punctul de a izbucni un scandal al
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17363_a_18688]
-
descoperă, căsătorită fiind cu un disc-jockey bizar și traumatizat de priviliștea unui junk yard așa cum alții sînt traumatizați de război ori de un accident, că fostul ei iubit, murind, a numit-o executoare a testamentului lui. A executa un testament presupune, se pare, o familiaritate profundă nu numai cu proprietățile și afacerile decedatului, dar și cu persoana sa, cu dorințele și pasiunile sale din timpul vieții. A executa un testament este, prin urmare, poate cea mai strictă formă de fidelitate. Oedipa
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
la nivelul individului domnește o dezordine copleșitoare și alienantă. Ciudat, aceeași dialectică om-lume apare în multe din nuvelele lui Vladimir Nabokov, și ele obsedate de tema singurătății sau a rătăcirii. Personajele lui sînt, de foarte multe ori, emigranți. Povestea lor presupune, așadar, într-un chip previzibil, impasul pierderii de ceilalți și de sine. Dar Nabokov scrie, spre deosebire de Pynchon și probabil pentru că o face la o vîrstă mai naivă și mai încrezătoare a literaturii, cu gravitate și sinceritate, fără volute ironice, fără
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
ieri și de azi ale multora dintre conducătorii noștri (vezi, printre altele, radiografiile necruțătoare din cărțile recente ale unor Sorin Alexandrescu sau Alexandru George!). Mă mai gândesc și la un alt aspect: dacă norma morală a aleșilor noștri din Parlament presupune și sancționarea "civilă" (nu știu cum altfel să-i spun) a oricărui autor care aduce vreo atingere cât de mică a ceea ce se închipuie a fi intangibil, atunci, în mod sigur, categoria autorilor respinși se lărgește considerabil. Caragiale și Cioran, ca să rămânem
Cabala mediocrilor by Costache Olăreanu () [Corola-journal/Journalistic/17387_a_18712]
-
aș fi uitat sau n-aș fi știut că el/ este neamț iar eu/ român basarabean..." (Versante sau jenă ars poetica). 2. În măsura în care Leo Butnaru se exprimă prin intermediul unui limbaj studiat, trecut prin alambicurile disciplinei și disimulării pe care le presupune ironia, Irina Nechit (născută în 1962) cultivă discursul nereținut, revărsat, patetic. E și o diferență de mentalitate între două generații. Butnaru aparține unei perioade în care expresia trebuia să fie mai supravegheată (era supravegheată, din afară, prin mecanismele cenzurii!), de unde
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
cărui operă trebuie analizată lucid și fără sentimentalisme patriotarde, sau un fel de miracol literar ivit pe neașteptate în peisajul mai degrabă arid al culturii române, pe care așadar s-ar cuveni să-l adulăm recunoscători cît va ține vremea, presupune, de fapt, o serie de alte întrebări legate de rolul literaturii în societate, de felul în care privim tradiția, de gradul de toleranță pe care-l manifestăm astăzi față de conceptul de valoare și mai cu seamă de felul în care
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
lui nu trebuie căutat între convențiile și dogma discursului critic. Robert Burns este considerat poetul național al Scoției. Ce înseamnă asta? Două lucruri, perfect distincte: că există un efort colectiv intelectual de îngrijire a operei lui Burns, cu tot ceea ce presupune o astfel de întreprindere filologică, inclusiv abordări neortodoxe ale poeziei sale, și că în fiecare an pe data de 25 ianuarie se sărbătorește aniversarea poetului, printr-un consum în proporții remarcabile de whiskey și haggards autentic scoțieni, un fel de
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
care cartea anului? Sigur, banală tevatură publicistică, vor spune unii, am spus și eu. Încă o formă de a atrage cumpărători, de a face vînzare unor edituri, autori etc., sau simplu oportunism cultural. Numai că printre cei întrebați (e de presupus că au existat și cîțiva care să fi refuzat să răspundă, dar revista nu îi menționează), se află scriitori precum Michel Tournier, Joyce Carol Oates, Julian Barnes, Penelope Fitzgerald, Doris Lessing, Nadine Gordimer, un filozof ca John Searle dar și
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
o invitație fățișă la monumentalizare. În paranteză fie spus, mă mir că un relativist ca Rorty i-a dat curs. Dar o monumentalizare cu două nivele: unul impersonal, critic, celăalt confesiv, asumat. A-l declara pe Cervantes drept scriitorul mileniului presupune, în subsidiar, un raționament cu virtuți descriptive și explicative aplicabil al întreaga tradiție literară, sau chiar de gîndire a Occidentului, pe cînd a recunoaște că deguști fantezii istorice, indiferent cît de bine scrise, ori fie și că te frămîntă trecutul
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
și de aderență a elementelor de compoziție la planurile de construcție a imaginii în care ele au fost integrate. Și nu este surprinzător că se întîmplă acest lucru, pentru că Ressu se implică în lucrările sale mult mai puternic decît ar presupune, în mod firesc, actul artistic. Cu grave carențe de imaginație și fără acea detașare născută din conștiința relativismului oricărui act simbolic, pictorul se transformă într-un observator crispat și atribuie artei sale consistența realității însăși. În această prespectivă el este
Camil Ressu, la o nouă lectură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17395_a_18720]
-
chiar și minunile. Ceaușismul, printre alte mari păcate ale sale, a sădit în România și un fel de religie a unei aurite zile de mîine despre care nu se știe cînd va veni. Ziua de mîine, mai bună, dar obișnuită, presupune un alt tip de filosofie. Ea începe la oră fixă, nu cînd dă Dumnezeu, iar ca să poată începe la fix e nevoie de oameni capabili să reacționeze după ceas și treziți din somn. De zece ani încoace, în România, ora
Elogiile, ceasul și busola premierului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17402_a_18727]
-
fost în viață? Pământul Tescanilor îi așteaptă pe amândoi, așa cum au dorit-o, oriunde și neîntârziat, dacă nu în cimitirul satului, în "capela", de fapt bisericuța familiei, din "1769", nu așteptând cine știe ce fonduri pentru construcții monumentale ori pentru restaurări mărețe. Presupunând că nu s-ar recunoaște valoarea intrinsecă a "unor oseminte", este indubitabilă valoarea lor simbolică, precum și importanța respectării dorinței ființelor din care provin. Cine ar invoca argumentul că asemenea nume ilustru este mai nimerit să se afle printre alți iluștri
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
țara. Ar fi meritat să-i dedicăm un întreg text de comentariu. Spectacolul se joacă într-o sală de concert și propune o soluție ingenioasă și dură pentru cântăreți, pentru dirijori: orchestra în adâncul scenei, eroii în primul plan. Manevra presupune o cunoaștere fără cusur a fiecărui rol, de vreme ce indicațiile șefului de orchestră nu pot fi surprinse decât pe micul ecran al unui televizor. Se joacă amănunt cu amănunt, episod cu episod. Decorul: două bănci roșii, un covor negru. Costumele: bărbații
Destine incomparabile by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17379_a_18704]
-
în natură o abstracție de-a lui, nu neapărat începînd cu numărul matematic, și cînd această abstracție dă rezultat - și de cele mai multe ori fenomenul se întîmplă - el are îndreptățirea de a crede că așa se va întîmpla întotdeauna. E de presupus că, după trecerea anului 1000, lumea a fost uimită, sau nu-i venea să creadă că totul continua să meargă înainte, ca și cum Cel de sus ar fi uitat prăpădul și tot ce se cuvenea să urmeze. De fapt, ne pare
Nedemni de un potop by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17416_a_18741]
-
în care acești domni și doamne sunt doar "detașați" la guvern, și nu transferați - cum ar fi fost normal. Cu alte cuvinte, ei continuă să-și ia salariile umflățele de la locul de muncă stabil - Banca Națională - iar la Guvern au, presupun, doar un "contract de colaborare". Fără să le pun în dubiu competența profesională, îmi dă de gândit vâslirea suspectă în două luntri. După cum bine se știe, munca în înalta administrație îți ia mai mult decât obișnuitele opt ore de muncă
Cotiere Armani, abacuri Versace by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17386_a_18711]
-
femeile europene, evident venind din anumite țări europene, desi Kaufmann nu o face. Studiul lui e aplicat însă exclusiv pe eșantioane de franțuzoaice, fără ca limitarea să fie declarată voita, asumată, ori socotita irelevantă. Ea există însă în mod clar și presupune, daca urmăm chiar logică autorului, ca trupul uman, cel al femeii în particular, nu este un determinat cultural supus practicilor valabile într-un anumit spațiu social de existență. De ce îl preocupă pe Kaufmann faptul că sutienul de plajă a disparut
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
creație lexicala folosită de Bibliotecă Centrală de Stat ca eticheta "sub care se cuprind toate cunoștințele referitoare la România". Autorul articolului citat observa că respectivul cuvînt "nu pare o formație fericită: e o creație hibrida și are o rezonanță neplăcută"; presupunea că modelul său a fost constituit de unele adjective substantivizate precum Romanoslavica, Italica - si sugera că modele alternative preferabile denumirile de domenii de cercetare de tipul slavistica, germanistica, balcanistica - sau indologie, balcanologie etc. Pentru studiile despre română, termeni mai adecvați
"Românica" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17918_a_19243]
-
incomozi, - Stroheim, Griffith, Sternberg, Welles... Lumea lui Kubrick, aceea a violenței și a nebuniei umane, se dovedește de o mare actualitate, iar modul lui Kubrick de a filma, de a gîndi imaginea, decorul, muzica - de o mare modernitate. Se poate presupune că Stanley Kubrick face parte dintre acei artiști care influențează mai mult după moarte decît în timpul vieții, si a caror importantă va crește în secolul viitor. Pînă atunci, Kubrick rămîne unul dintre cineaștii majori - dar de multe ori neînțeleși -, ai
Cannes, fin de siècle by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17921_a_19246]
-
întrebarea această. Începusem să-mi pun întrebarea dacă nu există mai multe feluri de cinste, despre care n-am apucat să mă informez, ceea ce pentru un om de presă, nu pică bine. Fiindcă, în mintea mea, un concurs, despre care presupun că se organizează tocmai ca să facă loc celui mai bun, pornește de la o cinste inițială. Fac aici o paranteză: Am avut de-a face, pînă în ^89, cu sistemul de pile al răposatului regim, sistem care avea și un merit
Cinstea concursurilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17927_a_19252]
-
a ocupa cinstit o funcție publică în stat, există la această oră, în România, căi cu ajutorul cărora cinstea are nevoie să își facă loc; mai mult - căi care se pot dovedi la fel de importante cum e cinstea însăși, atunci tot ceea ce presupune ea, ca de pildă valoarea personală, adevărul, respectul de propria persoană, devin elemente strict circumstanțiale care țin de acel cum bizar al carui rost e de a funcționa că șperaclu cinstit într-un concurs dat. Dacă, acum, în România, cinstea
Cinstea concursurilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17927_a_19252]
-
pentru a coloră ziarul cu o atitudine neconvenabila proprietarului. Pe vremea cînd a plecat de la Evenimentul zilei, Ion Cristoiu a declarat că nu-și face propriul său ziar deoarece nu vrea să intre în toate problemele administrative pe care le presupune un asemenea proiect. Altfel spus, Ion Cristoiu și-a refuzat calitatea de patron deoarece, a declarat, ăsta nu e o afacere care să-l intereseze. Totuși Ion Cristoiu are o editură și ține o revistă lunară de istorie - de unde reiese
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17926_a_19251]
-
să-l intereseze. Totuși Ion Cristoiu are o editură și ține o revistă lunară de istorie - de unde reiese că nu-și respinge cu desăvîrșire condiția de patron. Că el nu vrea să fie plictisit cu nenumăratele probleme pe care le presupune condiția administrativă și financiară a unui ziar e de înțeles. Dar, treptat, se pare ca Ion Cristoiu a ajuns la o atitudine în care nu mai vrea să fie plictisit nici de patronul ziarului, indiferent de condițiile acordului inițial dintre
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17926_a_19251]