1,767 matches
-
sinistru". În fine, etapa de după 1964, ce se întinde până azi, este cea care impune o "clară deschidere către normalitate". Fără îndoială, Dan Mănucă face utile și incitante punctări, dar studiul receptării lui Eminescu în paginile revistei ieșene s-ar preta, evident, pentru o mult mai amplă abordare (Meandrele receptării viețiste). Într-o privire caleidoscopică asupra câtorva cercetări eminesciene, intitulată Necunoscute, se oprește asupra contribuției Aureliei Rusu la dificila sarcină a editării scrierilor lui Eminescu, vorbind despre cel de al șaselea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
determinant pentru dezvoltarea organismelor, ele necesitând, din acest punct de vedere, condiții destul de stricte. O depărtare relativ mică de optim a caracterului redox al mediului induce o inhibiție ce poate merge până la letalitate. Studiul caracterului redox al mediului s’a pretat la explicarea, mai mult, la modelarea celor mai diverse situații Întâlnite În natură: − ajungerea În mediu a unei substanțe chimice, ca și iradierea, provoacă Întotdeauna deplasarea caracterului redox de la valoarea inițială, situată de regulă În mod natural În zona optimă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
orice. Mă rog, tot cam aia era. El ținea minte că am lucrat la As mai de mult. Îi amenința pe ăștia din bloc că o să mă asmută să fac niște anchete despre ei. Despre combinațiile oculte la care se pretează. Apoi, studiindu-și gestica, a conchis, sigur, de la editură erau, vezi că ești băiat deștept și-ți dai singur seama? - Și trebuia să duc io cărți acolo sau să mă duc să le iau? l-am întrebat, pentru că, în caz că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Dar spre un roman din ăsta mărginit ar trebui să mă îndrept. Nu știu cum se făcea că aveam parte doar de contacte umane care mă dezamăgeau. Uite, tot cam după ce terminasem cu spitalul, m-am întâlnit cu Simona. Simona chiar se preta să fie un astfel de personaj pe care să-l înfierez într-un roman pășunist. Simona era mai mare ca mine cu vreo doi ani. A fost prima din facultate care a apărut printre noi cu celular. Nici profesorii n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
totdeauna neplăcută. Îmi este rușine, îngrozitor de rușine de toate acestea, rușine față de tine, rușine pentru tine, căci nu poți să nu simți toate acestea și totuși le accepți, dar mai cu seamă îmi e rușine față de mine însumi pentru că mă pretez acestei comedii... 4 noiembrie 1952 Ieri-seară n-am putut să mă hotărăsc să-ți spun adio... Ar fi însemnat să prelungesc scrisoarea la infinit. Azi-dimineață curajul mi-a revenit și îndrăznesc să tai în carne vie: adio, prietene! Notiță a
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și mai dihai acolo, căsătorindu-se pur și simplu cu dânsul (sau, mai corect, cu Lena - noua lui directoare). Cariera cea mai strălucitoare o făcu însă doamna Marieta Sadova, care jucă rolul titular dintr o piesă în care o inter preta pe Ulianova, mama lui Lenin. Cel puțin de rușinea aceasta, de a-i adula pe de-alde Buicli sau Brediceni, Mihai fusese scutit! Cât despre vina lui Dinu Noica de a nu fi avut inima să distrugă corespondența lui Mihai
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ar putea traduce prin "a sosit momentul întâlnirii" (în clar, al atingerilor sexuale). Dacă dansatorii răspund îndemnului, atalaku urlă iarăsi gutural în microfon ceva de genul "Ca, c'est bon ça ", cu un accent delicios de inimitabil. Dansul care se pretează cel mai bine acestui tip de exercițiu se numește Ndombolo; numele s-ar traduce prin Mingiuța cea roșie. Nume de cântăreț la modă în Congo: Taboule. L-am văzut la lucru într-o înregistrare video un negru uriaș, acoperit de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Paraschivescu, m-ați determinat să fac un amplu spectacol de striptease spiritual. Mi-ați denudat toată viața - și cea care se vede, și cea care nu se vede. N-aș fi crezut despre mine că sunt în stare să mă pretez unei asemenea denudări, unei asemenea dezgoliri sufletești. M-ați decojit foaie cu foaie, ca pe o ceapă. R.P. Așa se întâmplă când citești Günter Grass... A.R. Aș minți dac-aș spune că nu mi-a făcut și plăcere. Mi-
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
cînd, în adolescență, am refuzat să le mai răspund dacă nu mă chemau pe numele meu. Pînă atunci îmi ziceau țelu. Cică de la băiețelu’. Tot maică-mea - cred - a fost cu ideea. Cel mai rău era că numele ăsta se preta la tot felul de porecle. țelu rimează cu foarte multe lucruri : țelu-cățelu’, țelu-purcelu’, țelu vițelu’ ș.a.m.d. și copiii din fața blocului se pri cepeau de minune să facă rime de-ăstea. Drept să spun, cel mai rău mă deranja țelu-purcelu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cu cât televiziunile i-au inoculat acest format de evaziune !), publicul românesc nu este încă (și îmi măsor cuvintele !) la înălțimea propunerilor venite din partea cineaștilor adevărați. Avem, cum spun americanii în filme, a situation, pentru că un cineast adevărat nu se pretează la prestări servicii către populație, regizorii mediocri care puteau servi publicul s-au volatilizat, iar spectatorul mediu așteaptă filme polițiste și comedii ; există așadar un contratimp fatal între cerere și ofertă. Un cineast adevărat spre deosebire de un meseriaș standardizat dorește să
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
da, aș dori să mă fac chirurg” (p. 22). Ceea ce, probabil, îi explică medicul-tată în detalieri minuțioase îl duce cu gândul tot la pictură: „după cum scrii mata ar fi subiect de pictură în sala de disecție, dar nu prea se pretează la așa ceva” (p. 24). Cert e că scrisorile devin din ce in ce mai dense în informații despre activitatea artistică, pe care pare că le strecoară printre celelalte: „Am terminat de acum un caiet mare de desemne, e distractiv, mai ales în orele libere
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
tradițional și rural În cel cult și urban - a fost reformulat, reactivat, ideologizat, multiplicat prin presă și retransmis cu o forță Înzecită În spațiul cultural care l-a generat. Am numit acest fenomen feedback cultural. Comunitatea evreiască din România se pretează foarte bine acestui tip de cercetare. Și asta nu numai datorită vechimii și mărimii ei (În 1940 trăiau aici aproape 800.000 de evrei, România având a treia comunitate evreiască din Europa și a patra din lume, după URSS, Polonia
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Dacă mai am o dorință mare în viața care îmi rămîne este să revăd fosta capitală a imperiului bizantin măcar tot pentru atîtea zile. Am citit de curînd o carte recentă Poporul român în cumpănă de milenii care s-ar preta foarte bine pentru un articolrecenzie la Ateneu. Atitudinea mea va fi o critică destul de dură, dar învelită într-un limbaj tehnic civilizat și doct și înmuiată în mierea unei politeți desăvîrșite. Cred că numai în felul acesta o critică poate
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
numai subofițeri. Cauza derogării? Iat-o descoperită pe fila a 3-a a dosarului personal Întocmit de Constantin Ionescu și tras În copie de către subsemnatul la CNSAS la data de 7 iulie 2008: „(...) Dacă se va constata că se pretează scopului propus i se va lua angajament scris și se va efectua primul instructaj. Dacă NU SE PRETEAZĂ SCOPULUI PROPUS, se va folosi varianta de retragere care va consta În realizarea unui control prin cămin În vederea depistării eventualelor persoane
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Ionescu și tras În copie de către subsemnatul la CNSAS la data de 7 iulie 2008: „(...) Dacă se va constata că se pretează scopului propus i se va lua angajament scris și se va efectua primul instructaj. Dacă NU SE PRETEAZĂ SCOPULUI PROPUS, se va folosi varianta de retragere care va consta În realizarea unui control prin cămin În vederea depistării eventualelor persoane care locuiesc În cămin fără viză și aprobare. Față de cele raportate mai sus, vă rog dispuneți”. Un maior
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
așa fel încât acesta a trecut de pe locul trei pe primul loc, devansându-mă cu câteva sutimi la media generală. Institutorul nu prea mă simpatiza și nu m-am mirat de atitudinea lui, dar n-am înțeles cum s-a pretat profesorul agronom la așa ceva, când eu îl iubeam și-l prețuiam ca om și pedagog. După această destăinuire nu m-am supărat. Chiar i-am spus celui ce-mi relatase despre această mașinație că, premiul meu de la „Tinerimea Română”, nu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ambele părți, dar n-aveam ce face! Încheiem anul școlar cu bine și ne bucurăm de o vacanță liniștită. S-au instaurat noile autorități locale cu vederi de stânga. Ni se cere să acționăm în noua direcție, dar nu ne pretam să facem un anumit joc politic! Eram fiul unui om gospodar, învățasem în școala normală să fiu gospodar și iau măsuri pentru a-mi spori situația materială, cultivând zarzavaturi și muncind o vie aflată chiar în cadrul locuinței mele. În vară
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
presei internaționale din SUA, Anglia, Franța, Germania, Spania, Austria, Olanda, Portugalia, Ecuador, Peru, Argentina, Brazilia.., cisterna mea nu a făcut explozie. Este adevărat că și cei pe care i-am însoțit erau niște adevărați profesioniști, care nu s-ar fi pretat "să mă bage în cerneală" în mod gratuit și nemotivat, cu atât mai mult cu cât nu aveam aparența și prestația unui "aparatcic" supus orbește regimului și lăsam impresia unei culturi și informații bine puse la punct, putând conversa cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
al nouălea cer. În anii ce au urmat, am revenit la Viena să regizez Văduva veselă, pe care am menționat-o deja, apoi Werther. Aceasta a fost o montare mai liniștită decât Hoffmann, mai interiorizată. E și normal, subiectul se pretează la un tratament mai auster, mai puțin spectaculos. Personajul care m-a interesat mai mult decât Werther a fost Charlotte. Opera Însăși ar trebui de fapt să se numească Charlotte, și nu Werther, căci e concentrată În jurul ei, personaj plin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Ce-ai de gând să faci din Faust?“, mă interoghează sever Volpe, ca și cum eram un student la Regie care dădea examen. „Nu știu, dar sigur ceva surprinzător!“ „Știi, Faust nu e Cellini“, intervine Levine, „Cellini, o operă puțin cunoscută, se pretează la orice și regizorul poate să-și permită toate trăsnăile, dar cu Faust nu putem avea surprize, cu Faust nu ne jucăm, e una dintre cele mai populare și Îndrăgite opere din repertoriu“. La care Volpe adaugă: „Trebuie să lași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
dispariție, dar după moda sobră din Rusia, mi se părea o adevărată năzdrăvănie să umblu În papuci, să scap de jartiere și să port gulerul cusut de cămașă - o inovație Îndrăzneață pe vremea aceea. Ușoara mascaradă la care m-am pretat cu indolență a lăsat În mintea mea niște impresii atât de nesemnificative Încât ar fi plicticos să mai continui În această direcție. Povestea anilor de colegiu petrecuți În Anglia este de fapt povestea strădaniei mele de a deveni scriitor rus
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
vreme, în fața oglinzii, o pălărie „de actor american” care îmi venea bine și m-am îndreptat pe la 10 seara spre locul dinainte stabilit. În timp ce credincioșii cântau „Hristos a înviat” noi răcneam „Toreadorul!” Mă gândesc acum stupefiat că ne-am putut preta la așa ceva. Culmea e că, dacă îmi amintesc bine, m-am dat în spectacol, nenorocitul de mine, tocmai la una din cele mai vechi biserici din București, demolată peste ani de Ceaușescu. Eu parcă eram ateu, dar Gh. Udr. credea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de a face totul pentru a convinge lumea că nici o schimbare reală în bine nu are loc de fapt în marea țară de la răsărit. Saharov eliberat? Da de unde! E un târg, care-l are în vedere pe Mandela! De ce se preta amicul meu la acest joc nu puteam înțelege. Doar asemenea sarcini nu puteau intra în atribuțiile lui. Iar pentru a fi el însuși o victimă a dezinformării nu era destul de naiv. Trecea timpul și Mandela nu era eliberat. Un an
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
erau atât cele inspirate de specimenele retorico bombastice, mai lesne parodiabile, cât tocmai cele după mai vârstnicii foști colegi de la Spiru Haret ai autorului, Constantin Noica și Mircea Eliade, care, nefăcând niciodată nici pe agonicii, nici pe disperații, nu se pretau decât la o parodiere subtilă, interioară, de un inenarabil haz intelectual. Eu nu cunoșteam atunci pe nici un reprezentant al „tinerei generații”, în schimb, prin relații de familie, cunoșteam mulți intelectuali „bătrâni”, unii într-adevăr în jur de șaizeci de ani
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
cu seamă al celei de a doua, care e o culegere de articole apărute întâi în revistă, și care numără 300 pagini, a fost scris în bună măsură măcar cu un an înainte, dacă nu mai mult. Desigur, eseul se pretează în mod firesc referințelor filozofice. Câteva din operele clasice ale filozofiei poartă termenul chiar în titlu ; dar aceasta nu e decât o figură de stil. Ca specie, eseul nu se pretează dezvoltărilor speculative, însă eseist nu poate fi decât un
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]