1,736 matches
-
senzațional. Între subiect și discurs se creează, așadar, o mai bună rezonanță, ritmul narativ fiind cel potrivit. Altfel, nici aici nu sunt multe de spus: X este protagonistul unei povești de dragoste chinuite sfârșite confuz. Un love story care se pretează foarte bine jocului de perspective și temei degradării individuale de care vorbeam. La polul opus, Șapte zile, ultimele șale Dosarelor Xț este o glumiță de proză SF cu un aparat care recuperează memoria genetică, o proză nici măcar amuzantă, neînchegată, cu
Pojghița cuvintelor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11646_a_12971]
-
mă rog, „Caietele albastre, filozofice" ale lui Lenin care ni se recomandau ca bibliografie obligatorie în facultate...). S-ar putea vorbi de o antologie eminesciană comentată - dar lipsesc criteriile și, mai ales, trimiterile la surse - și, în plus, comentariile se pretează, și ele, unei antologii paralele - așadar: citate masive din Eminescu, din comentatori ai lui Eminescu, citatele comentate, comentariile idem - un fel de morișcă pusă între vânturi pentru a le capta suflul către un urdiniș. Paginile de față nu sunt un
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
te pui în gardă și urmărești mai cu atenție cum este citat poetul (iar G. Bogdan-Duică are o ediție destul de bună, eu m-am referit la această exagerare dar pot cita locuri unde este chiar de urmat). Vocativul eminescian se pretează adeseori la interpretări. Compare oricine între ele texte de acest fel: „ O, rămâi, rămâi la mine...", „O, vino iar în al meu braț...", „ O, ești frumos cum numa-n vis..." „ O, mamă, dulce mamă..." - cu „O rămâi, rămâi la mine
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
tot mai puțini. Catedra de Italiană primea aprobarea de a aduce scriitorul la o întîlnire doar cu studenții secției, cu condiția să nu popularizeze prilejul. Ca atare, afișele lipseau; nu însă și nedoritul din oficiu. Dureros este că acesta se preta situației, deși știa că prezența lui va ridica cel puțin semne de întrebare între colegii literați, care nu îl încunoștiințaseră de eveniment. Prin strădaniile domnului Gianfranco Silvestro și ale Ambasadei italiene, atunci a venit, între alții, prozatorul Fulvio Tomizza, căruia
Dar de Crăciun by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2947_a_4272]
-
lectură nomadă și rizomatică prin libertatea de alegere și de asamblare a traseelor lecturale rup esența tare a "umanismului" nou, propagandist. Nu întâmplător, Editura Liternet a oferit o editare electronică a Bibliografiei generale, cartea mulându-se pe formatul HTML și pretându-se a fi citită în versiune hipertextuală. Pe de o parte, aceste volume sunt mărturii ale unei lumi moderne mecaniciste: personajele sunt descrise ca niște mașinării, obiectele care predomină sunt ceasornicele, manetele, roțile, metalele, temele sunt "lupta femeii cu roata
Strategii literare by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/9703_a_11028]
-
mării în spatele Cazinoului din Constanța și gânguritul albatroșilor în Portul Tomis la apropierea furtunii. Și cum stăteam noi - Haralampy și cu mine gândind profund, ceea ce ni se întâmplă rar, e drept - deodată prietenul zice: -Cred că engleza domnului Băsescu se pretează foarte bine la înjurături în limba germană... I-auzi-l, Doamne! De fapt, așa e prietenul meu Haralampy: în lumea lui se simte nemuritor, rece și insensibil până și la zâmbetul enigmatico-serafic, poate chiar giocondic, al doamnei ministru Monica Macovei, care tocmai
Anul câinelui începe cu mușcături... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10915_a_12240]
-
limbajul critic al lui Marino, cum însuși recunoaște, generează "alte conotații, alte aproximații, în serie infinită, într-o adevărată rostogolire și avalanșă de sensuri progresive și tot mai greu controlabile" (p. 147). Așadar, deși, dintre toate straturile operei, ideile se pretează cel mai bine sistematizării (motiv pentru care criticul le ridică la putere, în teoria sa), în finalul logic al dezvoltării premiselor, opera lui Adrian Marino e un grandios eșec. Aceasta și pentru că ideile literare, așa cum le concepe și le rulează
Despre obiectivitate (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9118_a_10443]
-
astrofizică o "linie de univers" - traiectoria pe care o urmează lumina - o linie de destin al Europei. Europa, dacă ne gîndim, n-a fost ca atare un continent strict definit geografic. Poate nici structura sa cartografică, geodezică nu s-a pretat la aceasta, nici istoria sa. Pentru Africa nimeni nu-și pune problema dacă e o entitate, un teritoriu matriceal pentru o anume structură de civilizație umană în general; la fel pentru cele două Americi, de Australia nu mai vorbim. Europa
Un interviu inedit cu André Scrima - Despre spiritul Europei by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16558_a_17883]
-
se jimbau la mine." (pp. 34-35) Cam toată critica a căzut de acord că între cele două secțiuni ale romanului (adică între Prolog și Epilog) există evidente discrepanțe valorice. Cea dintâi e aproape impecabil scrisă, cea de-a doua se pretează la o serie de meandre, inclusiv stilistice, nu toate justificate epic. Sentința mi se pare, în principiu, corectă. Jurnalul Iuniei e mult mai interesant, pe câtă vreme scenele relatate de o voce din off în Epilog au ceva fad. Numai că, la
Dallas by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6044_a_7369]
-
dar fiecare din elementele spiralei este purtătorul unor mărci identitare: copacul frate, pădurea, Rinul, muzica , feminitatea, kitsch-ul, corurile bărbătești, nudismul, tihna domestică, patima muncii. Conținuturile mai abstracte ale bagajului sufletesc german, filozofia, literatura, muzica, prin valențele lor „universale”se pretează mai bine unor demersuri explicative și digresiuni ceva mai savante, decît elementele „neaoșe”, legate de anumite cutume, a căror descriere reclamă și unele ingrediente narativ-subiective. Weinachtsmarkt-ul, tradiționala „piață de Crăciun” îl retrimite pe Richard Wagner în lumea copilăriei. Tot el
O carte de citire by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/2945_a_4270]
-
ca o replică tardivă la un statut pe care alții nu-l au, mai toți rivalii încep să se împiedice de numele tău. Cum, așijderea, e nepoliticos să scrii frumos fără să delirezi sub imboldul dicteului automat la care se pretează absolvenții de filologie. Cazul la care mă refer este cel al lui Gabriel Liiceanu. Prins între cei doi pini ai lui Sinis - talentul literar și profunzimea filozofică -, Gabriel Liiceanu e rodul unei fericite chiasme umaniste: în el s-au încrucișat
Vastele încăperi ale inimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7677_a_9002]
-
va rămîne că filozof, după datele gîndirii sale, ci ca o figură unică și deosebită că temperament și consecventă atitudinei sale. Aș spune, printr-o imagine puțin stîngace: lasă și a lăsat, mai cu seamă, peste tot, amprente digitale. Se pretează mai mult ca un mit decît că un învățător." Cerîndu-i-se opinia despre tendințele artei în acest sfîrșit de mileniu, adeptul armoniei clasice nu se sfiește să-și exprime dezacordul: "Trăim o mare criză culturală. Noi orizonturi se întrevăd, dar forțele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17755_a_19080]
-
automat raportarea la un model unic. (Ceea ce ar fi, ca procedeu, perfect exsanguu și, în consecință, inadecvat unei cărți în care sângele țâșnește de peste tot.) De fapt, Mușina are ce are cu orice tip de discurs care s-ar putea preta oficializării. Așa se explică șarja la adresa semioticii (sunt delicioase paginile care transcriu prelegerile lui Florin Angelescu Dragolea, dedicate, fără excepție, lui Proust) sau, la celălalt capăt al spectrului, hiperbola marotelor privind insuportabila ușurătate a studenților de azi (Bubu și Lulu
Gentlemen’s agreement by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4502_a_5827]
-
va veni o procesiune de seamă: monarhia de drept divin, dreptul de primogenitură, ereditatea de sînge și toate variantele pe care monarhia le-a luat de-a lungul istoriei. Tema tezei - monarhia - este un subiect în sine indiferent, căci se pretează la o abordare teoretică de pură și sterilă analiză modernă, dar asta numai pînă cînd îți amintești de modul cum România, silită fiind să abandoneze monarhia, a trecut la regimul republican. Din acest moment, reașezată la locul ei în mersul
Rex sacrorum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6819_a_8144]
-
a mai spus Valentin Nicolau. Ada Meseșan a cerut și ea, la începutul săptămânii, o ședință extraordinară, pentru data de 30 iulie. “Motivul este evident: batjocura față de angajații instituției și disprețul față de toate regulamentele și procedurile la care s-au pretat cei care s-au erijat în organizatori și coordonatori ai concursurilor pentru funcțiile de manageri ai TVR. Este inadmisibil că, nici la această oră, nu s-au făcut publice în TVR, persoanele care și-au depus proiectele pentru funcțiile de
Mega-scandal în TVR. Valentin Nicolau a cerut ședință extraordinară: Așa ceva nu s-a mai întâmplat în TVR niciodată by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/77564_a_78889]
-
să dea vina? Pe armata română, adică pe el însuși? Pe aliatul german pe care îl ridica în slăvi? Sau pe jidanii din spatele frontului? Deși era amic cu Haikis, Fănică nu credea că mareșalul, omul ordinii și al adevărului, se preta la asemenea manevre. După părerea lui, ne puteam aștepta oricînd la o contraofensivă care să-i pună pe ruși la respect. Iar în privința negustorilor evrei, de ce trebuiau să fie toți curați ca Haikis, cînd și printre români sînt atîția care
Vila și vinul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7397_a_8722]
-
și cu Divinitatea, povara singurătății, a sinuciderii sau crimei transformînd sacrificiul în tară și în condamnare definitivă. Don Perimplin și Belisa este mai degrabă o parodie neagră a piesei lui Lorca, o interpretare regizorală ce cred că s-ar fi pretat cu mult mai bine teatrului de păpuși, și asta nu doar pentru că în spectacol sînt invitați și actori mînuitori-păpușari care pun în valoare acest gen teatral. Spațiul propus de scenografa Viorica Petrovici este spectaculos în sine: un fel de tunel
Iubirea mașinală a lui Don Perimplin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16193_a_17518]
-
un act empatic de mare intensitate, nu o șarjă. De altfel, însăși imaginea lui Eminescu, așa cum se detașează ea, e un indiciu categoric în acest sens. Poetul nu apare nicidecum idilizat. Scenariul n-are nimic de melodramă, destinul nu se pretează romanțelor kitsch. Dimpotrivă. Tușele sunt adeseori crude, dar în esență firești, avantajând tocmai omenescul (care nu exclude, bineînțeles, nici turpitudinile maladiei). Eminescu al Florinei Ilis nu seamănă deloc cu statuia diafană, sculptată în fum de tămâie, a celuilalt Eminescu, cel
Visuri trecute, uscate flori (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4070_a_5395]
-
și secvența în care Veronica Micle visează, sub tensiune, un duel între Eminescu și Caragiale, încheiat cu focuri de armă sunând spart care, la trezire se dovedesc a fi cu totul altceva: Caragiale (cel real, nu cel din vis) arunca, pretându-se la o curte cam deșănțată, pietricele în geamul soției rectorului Micle. Din plin oniric (care e o constantă a Vieților paralele) se alunecă brusc în monden și chiar mai jos, în mundan. Simptomele poetului sunt calchiate după acelea ale
Visuri trecute, uscate flori (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4070_a_5395]
-
teoretică, și totodată un exercițiu de supraviețuire intelectuală. Călin-Andrei Mihăilescu descoperă în acest studiu toate "păcatele" care decurg inevitabil din tentația de a geometriza, adică de a descoperi armonii și coerențe euclidiene într-o istorie a gîndirii care s-ar preta mai curînd, prin complexitatea ei, la modele ne-euclidiene. Într-adevăr, suspect de coerență apare mentalitatea literară occidentală, de la Aristotel încoace, așa cum o vede Dolezel. Și asta în condițiile în care unor specialiști în opera Stagiritului nici macar textele lui nu
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
pildă. (Așa se deschide Exilați în amintiri.) Indulgența față de inepțiile autorului Mărului de lângă drum se poate explica, în cele din urmă, prin context. Mai greu de admis e limbajul standardizat (nici măcar de lemn) la care cei doi tineri prozatori se pretează cu dezinvoltură. Unele întrebări par pur și simplu formulate în bătaie de joc: „- Deci, ce este inspirația pentru dumneavoastră? - Cu timpul, inspirația îți vine mult mai ușor. Pentru că în momentul în care cuvintele se așază între ele în așa fel
Mărturia unei generații by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5998_a_7323]
-
2000) surprinde tocmai prin dezinteresul sincer față de limbaj. Nu e vorba despre anticalofilie. E mai mult decât atât. Indiferență sadea. Fundamentală pentru Ianuș rămâne notarea riguroasă a crizei. Pur și simplu, poemele de aici (și din volumele următoare) nu se pretează analizei de text. Par scrise din prima. Fără reveniri. Fără adaosuri și tăieturi. Dovadă și puținătatea versurilor memorabile, între atâtea, totuși, poeme memorabile. Artificiile nu-și au locul. Imaginile lipsesc. Metafore aproape că nu există. Singura metaforă din cărțile lui
Lirism elementar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5211_a_6536]
-
cele numai vag ajunse până atunci la urechea lui, declarându-i că era într-adevăr posesorul unui fals. De altfel, însuși cel ce i-l vânduse era un personaj dubios, pictor la origine, nu lipsit de talent, dar care se preta la tot soiul de învârteli și manipulări, punând cu bună știință în circulație și opere autentice și falsuri, ceea ce era în măsură să-i deruteze pe amatorii de artă. Vizita lui Ionașcu a făcut să-mi zboare gândul, o dată mai
ION ȚUCULESCU, un erou al probității intelectuale by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12454_a_13779]
-
literatură, ci complexat. „Deosebindu-se de Borges, scrie I. Negoițescu, care imagina cărți de dragul cărților, spre a preamări cartea, M. H. Simionescu le inventează spre a descalifica ideea de carte și ideea de autor”. Intertextualitatea, parodia, farsa la care se pretează autorul, analizate atent de către Gabriela Gheorghișor, par să nu reprezinte decît o expresie a ceea ce Jean Starobinski numește „conștiința melancolică”, urmare a unui simțămînt de inferioritate, care încearcă a se sprijini pe textele, fie și luate în derîdere, ale altora
Cu toate cărțile pe masă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5305_a_6630]
-
explicație strictă. Dacă în istorie s-ar putea descoperi cauzalități necesare, atunci istoria omenirii ar putea fi prevăzută, caz în care istoricii ar putea anticipa viitorul formulînd preziceri de tip profetic. Călinescu respinge distincția xenopoliană pe motiv că ieșeanul se pretează la o facilă jonglerie sofistică. În optica criticului, faptele de repetiție sunt deopotrivă fapte de succesiune, căci dacă repetiția cere necesitate universală, iar succesiunea cere apariția ineditului individual, atunci înțelegerea trecutului cere cuplarea universalului cu particularul. Altminteri, dacă totul în
Istoria valurilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5723_a_7048]