1,324 matches
-
experți specializați, interdependenți". (Morris, 2010, p. 75) Nevoia biologică a grupurilor umane de lider este dublată de nevoia biologică a indivizilor de a ocupa această poziție. Criza de autoritate a profesorului nu face decât să lase locul liber pentru alți pretendenți, pe de o parte, iar pe de altă parte, îi determină pe copii să caute liderul în altă parte, în afara școlii în cazul cel mai grav, în persoana altui profesor, în cazul cel mai bun. Nevoia de a fi lider
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
nu există în cantități nelimitate. De aceea, pentru prosperitatea unei populații animale este necesar ca exemplarele unei specii să se răspândească pe întreaga suprafață utilizabilă, pentru a evita suprapopularea". (Eibl-Eibesfeldt, 1995, p. 64) Delimitarea teritorială presupune confruntarea între mai mulți pretendenți, urmând ca învingătorul să marcheze teritoriul care îi aparține; dincolo de resurse, teritoriul oferă protecție și siguranță, deoarece animalul cunoaște caracteristicile sale, locurile cu hrană și apă, spațiile de fugă și de refugiu, "capcanele" pentru intruși etc. În cazul unor atacuri
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
pe care elevii ar putea să le aibă față de curs în cazul când vor fi respinși. Pentru a selecta mediatorii din rândul elevilor înaintați vă propunem să folosiți aplicarea unui test, interviul si o discuție pe temă liberă între elevii pretendenți. Puteți folosi numai o metodă din cele propuse, însă veți avea rezultate mai sigure dacă le veți folosi pe toate. În urma fiecărei etape elevii vor obține un număr de puncte. Vor fi selectați elevii care, în sumă, vor obține cel
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3133]
-
îmbla” - rezumă teribila realitate a timpului. N. deplânge mereu starea jalnică a țării, de care îi face vinovați pe domni și pe sfătuitorii malefici ai acestora, pe străinii care prădau în fel și chip Moldova, neuitându-i nicicând pe intriganții pretendenți la domnie. Aceștia, ca și unii boieri, „amestecau” mereu treburile la Poartă (de multe ori îndemnați de Cantacuzinii munteni sau de Brâncoveanu), nelăsând pe nimeni să realizeze ceva pentru țară. Pe lângă valoarea documentară, cronicarul dă scrierii sale, prin evaluarea faptelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288395_a_289724]
-
faptul de a adăuga «bărbat» pare superfluu. Visul îi vorbește, prin urmare, de bărbați și de relația sa cu bărbații. Nici folosirea pluralului nu este întâmplătoare. El atestă multitudinea posibilităților. Ceea ce confirmă Sylvie, pentru că, în realitate, ea ezită între doi «pretendenți». Visul se precipită cu imaginile combinate ale cutremurului și ale pacienților convulsivi. Convulsiile sunt un ecou al cutremurului. Cele două elemente ilustrează distrugerea și nimicirea. Ele dezvăluie angoasele lui Sylvie, care se teme să nu fie distrusă de viața sa
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
alert dezvoltării teoriei și metodicii antrenamentului sportiv. Eforturile ultimelor două decenii s-au concretizat într-o suită de performanțe sportive deosebit de valoroase, într-o ploaie de recorduri naționale, europene, mondiale și olimpice, și într-o concurență de înaltă calitate. Numărul pretendenților la medaliile naționale, europene, mondiale sau olimpice a crescut tot mai mult, iar favoritul la titlul de campion este astăzi atletul care are o pregătire bazată pe știință. Această situație nu caracterizează doar vârful ierarhiei sportive ci și nivelele inferioare
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
într-o luptă care trece prin reprezentările, imaginile pe care toți cetățenii și le formează, adesea inconștient, asupra trecutului, prezentului și viitorului, în privința propriei persoane, a grupurilor de apartenență și de referință și asupra colectivității naționale. Din acest motiv, comunicarea pretendenților la putere constă în eforturile de depășire a unui control simbolic asupra definiției colective a situației politice. Aspiranții la putere caută să impună supremația propriei lor definiții, grație simbolurilor reprezentate de cuvinte, imagini, filme, citate, argumente, discursuri, mici fraze, fotografii
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
dacă un actant politic plasează în poziție dominantă propria sa reprezentare asupra situației politice, își sporește capacitatea de a influența conduitele și a influența ordinea politică. Comunicarea de campanie trebuie să țină seama de efectele interacțiunii dintre mesajele strategic proporționate. Pretendenții la putere se comportă asemeni unor strategi, adică acțiunile lor sînt îndreptate spre succesul campaniei lor de mobilizare a electorilor. Altfel spus, strategiile lor constau în determinarea unei oferte și în comunicarea cît mai desăvîrșită a acesteia, astfel încît să
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
luat avînt cercetările asupra strategiilor cognitive și a mecanismelor de achiziție a informației. Însă interacțiunea relativ rapidă a acestor interpretări orientate strategic generează, în special, caracterul complex al comunicării electorale. Într-adevăr, fiecare participant la campanie, fie că este un pretendent la sfera puterii, alegător sau mediator, interpretează desfășurarea campaniei electorale cu apreciabile disparități de implicare și de precizie. Aspectul interactiv favorizează construirea unei realități politice asupra căreia nimeni nu poate pretinde un control, pentru că derivă din schimburile care au loc
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
fără să dispună de o notorietate politică națională. Remarcăm, astfel, modul în care condiția culturală și cea politică se atrag una pe cealaltă. Publicitatea cîștigă legitimitate pentru că se înnobilează manifestînd grijă față de problemele de interes colectiv în momentul în care pretendentul la putere cîștigă notorietate, cu alte cuvinte, își îmbunătățește șansele de succes. Examinînd comunicarea electorală în universul cultural american și în universul cultural francez 61, este frapantă diferența de consistență a spațiului public. În primul univers, expresia ocazională și fragmentată
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
candidați la funcția supremă avansează un discurs asupra mizelor. Mai recent, A. Johnston (in Kaid et al., 1991) a remarcat că, în Franța și în Statele Unite, candidații la președinție adoptă strategii convergente, în funcție de faptul dacă își încheie mandatul sau sînt pretendenți. Orice comunicare trebuie, așadar, să satisfacă condiții de acceptabilitate multiple, ce țin de capitalul politic. Condițiile de acceptabilitate variază în funcție de poziția de putere ocupată. Poziția de putere deplină, gîndindu-ne la titularul mai multor mandate elective, reduce importanța eforturilor suplimentare de
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
public. În plus, comunicarea politică rămîne dependentă de constrîngerile economice, prezentîndu-se, într-adevăr, ca o activitate limitată de distribuirea inegală a resurselor, fiind costisitoare, deoarece depinde de accesul la sursele mediatice, ele însele supuse exigențelor viabilității, dar și utilă unora (pretendenții puterii) sau tuturor cetățenilor comunității. Eficiența comunicării politice depinde atît de gradul de acceptare culturală a mesajelor emise, cît și de legitimitatea emițătorilor. Un oarecare individ, pretextînd că vorbește lumii prin intermediul unui canal mediatic, nu produce numaidecît un rezultat politic
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
de navigație pentru uzul somonului albinos, Timișoara, 1997; Istoria naturală și alte poeme, Timișoara, 1997; Grup nominal (7 formule de exorcizare a verbului), Timișoara, 1997; Cornetul cu înghețată al lui Polifem, Timișoara, 1999; Eseu asupra colinei cu ulmi, Timișoara, 1999; Pretendenții la coroană. Poeți români contemporani, Timișoara, 1999; L’Art de la séduction, tr. Maria Țenchea, pref. Ion Pop, Timișoara, 2002; Legăturile primejdioase, postfață Ion Pop, București, 2003. Ediții: Romulus Fabian, Răsucirea, Timișoara, 1985; Octavian Doclin, Ceasul de apă, postfața edit., Timișoara
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285254_a_286583]
-
unor medii obscure, viclene și vulgare: madonna Fiordaliso, o prostituată ce îl păcălește pe un tânăr naiv, este malefică și de o șiretenie nativă, și Catella, geloasă, dar înșelată în încercarea ei de a-și păzi soțul, ajungând în patul pretendentului. Limbajul Catellei este unul truculent, uneori chiar trivial, încărcat de invective colorate, în mânia ei femeia dezlănțuindu-se într-o adevărată tiradă de ponegrire a presupusului vinovat și anticipând-o pe târgoveața din Bath a lui Geoffrey Chaucer. Suntem la
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
libertate: putere de decizie, acolo unde nu avea de obicei nimic de spus (încheierea căsătoriei), depășirea propriului statut, accederea către o viață mai prosperă. În zilele a patra și a cincea, eroinele Silvestra și Agnese sunt râvnite cu disperare de pretendenții lor, cărora le vor răspunde cu aceleași 218 Ibidem, p. 110. 219 Ibidem, vol. I, p. 375. 220 Ibidem, vol. II, p. 180. 221 Ibidem, vol. I, p. 47. 222 Ibidem, p. 316. 223 Ibidem, p. 319. 224 Ibidem, p.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
va avea o influență mai mult decât pozitivă asupra lui Galeso, care, deși fiul unui nobil, se comporta rudimentar, fiind poreclit Cimone, recte „Boul”, în V. 1). Donna angelicata nu acceptă avansurile, păstrându-și imaginea de virgo intacta, sau supune pretendenții unor probe menite să le dezvăluie calitățile și aptitudinile, ori îi respinge pentru că nu i iubește (Agnese din V. 5, Nonna - VI. 3, Francesca - IX. 1, Dianora - X. 5). Personajele feminine pozitive dau dovadă de multă generozitate și spirit de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
glas ispitei de a ceda unui alt bărbat („Dar jur pe Dătătorul meu de viață/ Că nu voi fi necredincioasă soață/ Cu fapta sau cuvântul niciodată,/ Ci-a lui voi fi, de care sunt legată”822), dar acceptă supunerea înflăcăratului pretendent unei probe, la prima vedere imposibil de realizat: pentru a o câștiga deplin, îndrăgostitul trebuia să facă să dispară niște stânci de la malul mării: „În ziua când vei face treaba asta,/ Când fi-va netezită toată coasta,/ Te voi iubi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
numai întrun mod limitat, restrâns, deoarece puterea pe care o exercita asupra femeii nu era una reală, naturală, ci visată, mai mult în planul ipoteticului, al dorinței. Adevărata magie în text nu ține de dispariția stâncilor, ci de schimbarea atitudinii pretendentului, care devine la fel de miraculoasă ca și cea a cavalerului din Povestirea târgoveței din Bath. Magia convertirii sufletești se dovedește mult mai complexă și pe ea mizează naratorul pentru a impresiona. „Magia umană nu este nimic altceva decât puterea ființei umane
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pentru altul.”836 Dorigena devine, ca și eroinele din povestirile amintite anterior, o victimă a autorității masculine, se supune dorinței soțului, nu decade în categoria femeilor infidele. Acceptă suveranitatea lui Arveragus și nu comentează când acesta decide să o cedeze pretendentului atât de înfocat, numai pentru a salva onoarea unei promisiuni. Voința proprie a personajului feminin nu mai este pusă în cumpănă, vocea ei de ființă subordonată nu se mai face auzită, obediența în fața principiului masculin este desăvârșită. La început respinsese
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
rocilor trebuia privit simbolic: natura înconjurătoare nu putea fi deturnată de la cursul ei firesc, la fel și sentimentele femeii, care aveau o profunzime aparte. Proba impusă de ea simboliza, dintru-început, imposibilul, deci un refuz desăvârșit. I-a dat de înțeles pretendentului că rocile erau mult prea stabile, de neclintit, asemănătoare sentimentelor ei față de Arveragus, de aceea ar fi fost mai bine să renunțe la speranțele lui deșarte.838Aurel este un violator în intențiile sale, căci știe că nu va cuceri niciodată
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
șasea a aceleiași zile, are nu mai puțin de doi amanți, unul fiind propria ei alegere, pe celălalt, un cavaler plicticos și nesuferit, este nevoită să l accepte, căci o amenințase cu dezonoarea publică. Surprinsă de soț cu cei doi pretendenți în spațiul intim al căminului, ea are puterea și curajul de a inventa o adevărată poveste tragică: cei doi amanți s-ar urmări și ar încerca să se omoare, rolul femeii fiind de a salva și de a opri răzbunarea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
este supusă de acesta, incredibil uimit de atenția pe care i-o acorda doamna, la trei probe ce urmau să-i demonstreze bărbatului sinceritatea femeii în iubire. Asistăm acum la o inversare a rolurilor: nu femeia este cea care supune pretendentul la diferite încercări, pentru a se dovedi merituos de grațiile ce urmează să i le ofere, ca în perioada cavalerismului, ci ea își dovedește măiestria și statornicia sentimentelor față de un bărbat cumpătat, inteligent și prevăzător. Naratorul Panfilio surprinde puterea sentimentului
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Identificăm între cei doi o compatibilitate de vârstă și de istețime, de tinerețe și de spirit critic. Dar în încercarea de a fi alături de cel drag, femeia nu trebuie să evite doar gelozia soțului posesiv, ci și avansurile unui alt pretendent, pălimarul Avesalon, astfel intriga devenind mai complexă. Face față cu 907 Ibidem, pp. 106-107. 908 Linda Lomperis, Bodies that matter in the court of late medieval England and in Chaucer's Miller's Tale, în „The Romanic Review”, March 1995
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
acasă câteva zile, nu este supărat din cauza serenadelor intonate de Avesalon și, de fiecare dată, pare în mod real îngrijorat de soarta iubitei sale consoarte. 914 În jurul personajului feminin se desfășoară o adevărată competiție. Neculai și Avesalon sunt cu adevărat pretendenții în această povestire, amintind și de competiția care s-a iscat între pelerini, naratorul istorisirii curente, morarul, ridiculizând tot ceea ce reprezenta l’amour courtois în Povestirea cavalerului, cel care a deschis șirul istorisirilor din cadrul capodoperei chauceriene.915 Fabliau-urile, în a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pe iubitul dorit, utilizând tot arsenalul unor astfel de practici interzise: chipul de cositor, îmbăierea în râu noaptea, incantarea unei rugăciuni secrete (VIII. 7). Donna demonicata este cu adevărat ridiculizată și satirizată doar când nu răspunde dragostei sincere a unui pretendent sau se dovedește mândră, inumană și 932 Ibidem, pp. 151-152. (trad. n.) 933 Ibidem, p. 150. 934 Ibidem, p. 152. (trad. n.) 935 Ibidem, pp. 153-154. 252 crudă cu sentimentele acestuia. În această situație invectivele naratorilor la adresa ei sunt dure
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]