2,775 matches
-
fizioterapeută, folkistă, futurologă, gastroenterologă, generalistă, geomorfologă, gerontologă, girantă, grefieră, halterofilă, informaticiană, internaută, kinetoterapeută, maratonistă, masterandă, medievistă, microfonistă, mimă, mineralogă, mitingistă, modelieră, monografă, monumentalistă, morfopatologă, muralistă, nazareeană, nomenclaturistă, nutriționistă, oceanologă, oligofrenă, onanistă, ontogenistă, ostatică, paleoantropologă, panegiristă, peruchieră, plasticiană, pleșcară, politiciană, politologă, prioră, proceduristă, procuristă, proiecționistă, psihopedagogă, psihoterapeută, punkistă, radiofonistă, rameră, scientologă, securistă, sexologă, sociolingvistă, suporteră, taximetristă, tenismenă, terapeută, tipă, zincografă), -că (australiancă, canadiancă, indiancă, mexicancă, nord-coreeancă, samariteancă, sud-africancă, sud-americancă, sud-coreeancă), -iță (barmaniță, factoriță, notăriță, vătmăniță), substantive provenite prin conversiune din adjective 4
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
astfel de comunicare presupune o egalitate “naturală” între participanți. Sfera publică politică nu poate fi structurată pe distincțiile de ordine și stări sociale care ierarhizează societatea. În schimbul de judecăți, în exercitarea criticii, în confruntarea opiniilor se stabilește o egalitate “a priori” între indivizi. Noua sferă publică construiește un spațiu omogen și unificat, care reflectă o societate ce acceptă numai principii proprii de diferențiere socială. În spațiul public burghez din secolul al XVIII lea, utilizarea publică a rațiunii vizează universalul prin intermediul persoanelor
Biblioteca - centru de documentare și informare by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/390_a_1244]
-
sfera fenomenelor pe care le cuprinde este limitată. Altul [...Ț trebuie să fie un program de cercetare structural, modificat, care să relaxeze unele dintre asumpțiile realismului structural, dar să rețină destul din nucleul dur pentru a putea genera predicții a priori pe baza informațiilor despre mediul internațional. În fine, avem nevoie de teorii mai bune despre politica internă, luarea deciziilor și procesarea informațiilor, astfel încât golul dintre mediile extern și intern să fie umplut în mod sistematic. În viziunea lui Keohane, programul
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
manual), același potențial uman (clasa/clasele de elevi) să fie explorat și exploatat diferit și cu rezultate diferite, de profesori diferiți. „Comunicarea este un circuit care se autoedifică și autoreglează permanent, pe când informarea ține mai mult de reguli statornicite a priori. În cadrul unui proces de comunicare, interlocutorii <citation author=”Ardoine”><<creează și inventează nu numai conținuturi, dar și procese, reguli, procedee și modalități ale schimbului lor>> </citation>. Inteligența consumată în comunicare este mai ales de ordin strategic, pe când cea subordonată informării
COMUNICAREA PROFESOR, ELEV, FAMILIE ÎN CONTEXTUL SOCIAL ACTUAL by IOANA PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/657_a_1272]
-
o preocupare majoră în literatura de specialitate. Deși există o literatură foarte bogată cu privire la sistemele electorale și consecințele acestora (Shugart și Wattenberg, 2001; Grofman și Lijphart, 2003; Cox, 1997; Norris, 2004; Gallagher și Mitchells, 2005), este dificil de determinat a priori care vor fi efectele intenționate și mai ales neintenționate pe care le va avea o reformă. Iar când sistemul este unul mixt, cu două sau mai multe componente, atunci dificultatea determinării efectelor, în special asupra comportamentului actorilor (Bochsler, 2012), crește
Competiţia intra şi inter-partinică în alegerile parlamentare din 2008 şi 2012 din România. In: Competenţa politică în România by Andra-Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1568]
-
lucru care cugetă”. De aceea ne putem întreba dacă alegerea acestui termen nu înseamnă oare o recunoaștere implicită a statutului său de fragment, de parte a lumii lucrurilor? Nu este această autodenumire ca lucru, semnul faptului că Descartes recunoaște, a priori, că “lumea se află aici și eu mă aflu în ea”? ) Cu siguranță că cel puțin dualismul substanțelor ce compun natura umană în viziunea cartesiană, o confirmă. Alegerea cuvîntului lucru pentru desemnarea de sine dezvăluie împletirea, combinarea în filosofia cartesiană
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
se deschide un altruism special. CAPITOLUL III. ÎNDOIALA III.1. Îndoiala ca asceză Metafizica lui Descartes este înainte de toate o speculație dezinteresată. În acest sens ea nu trebuie să depindă de morală: ) De altfel, această gîndire speculativă nu consideră a priori, cel puțin așa pretinde, adevărurile și credința. Morala și religia sunt deci îndepărtate provizoriu și nu intră în problematica îndoielii. Teoria cunoașterii cartesiene, anunțîndu-l pe Kant, este înainte de toate o chestiune a subiectului gînditor. În ordinea raționamentelor, totul nu poate
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
pe Dumnezeu care este infinit. Fondul comun al dovezilor cartesiene va consista pur și simplu în a afirma că în ideea de Dumnezeu există mai multă realitate obiectivă decât în orice altă idee și că, din perspectivă cauzală sau a priori, Dumnezeu trebuie, bineînțeles, să existe (formal, evident și eminamente). Evoluăm aici într-o sferă foarte apropiată de realismul platonician. Nu se spune în Republica: “ceea ce este perfect poate fi perfect cunoscut și ceea ce nu este deloc nu poate fi deloc
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Gueroult susținea, în cartea sa Descartes selon lâordre de raisons, că dovada ontologică este subordonată dovezii ab effectu și că datorită acestui fapt ordinea Meditațiilor este una a raționamentelor și nu una a conținuturilor.) Dovada a posteriori precede dovada a priori care nu apare decât în Meditația a V-a deci trebuie ca aceasta să depindă de prima. Gouhier a fost deranjat de această teză. Căci dacă acest argument poate fi menținut în Meditații, “faptul că argumentul ontologic precede dovada ab
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
nu poate decât să intre în suita adevărurilor rațiunii și să depindă de dovada a posteriori. ) Prelungirile acestei ipoteze le găsim în răspunsurile sale către Gouhier: ) Nu e dificil de de apreciat că dacă Gueroult ține să reducă dovada a priori la caracterul său matematic, este pentru că teza sa depinde în mare parte de identificarea certitudinilor matematice și ontologice: Este într-adevăr așa? Dovada ontologică nu se distinge cu adevărat de alte dovezi prin caracterul său absolut? Însuși faptul că în
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
ca această cauzalitate poate fi luată în calcul pentru a dovedi existența lui Dumnezeu plecînd de la eul în care înțelegerea nu este sensibilă ci intelectuală și imediată. Putem așadar să deducem că, deși Descartes elaborează două tipuri de dovezi: a priori și a posteriori, argumentația sa se dezvoltă într-o perspectivă și pe un plan radical opus dovezilor tomiste. VI.6. Claritate și confuzie în ideea de Dumnezeu Punctul extrem al opoziției tomismului și cartesianismului, în ceea ce privește dovezile, este bineînțeles argumentul numit
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Aristotel întorcînd împotriva Școlii propriilor ei arme? În orice caz el se contrazice vizibil, căci răspunzînd obiecțiilor secunde, el afirmă că este suficient să contemple natura ființei perfecte pentru a fi convins de necesitatea existenței sale: .) Aceasta reduce demonstrația a priori la o evidență imediată. Sfîntul Toma însă neagă posibilitatea acestei evidențe. Propoziția Dumnezeu este este evidentă prin ea însăși, dar pentru noi ea nu este evidentă: “Non est nobis per se nota”) pentru că noi nu știm ce este Dumnezeu. Și
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
la inteligibil sau materializarea duhovnicescului, ci comuniunea totală a omului cu necreatul, a persoanei umane cu Dumnezeu, dincolo de orice limitare a firii create. Pr. Rafail Noica încearcă să definească noțiunea de cuvânt, de cuvânt al Domnului, plecând de la existența a priori a ceea ce numește "cultura Duhului"5. Dincolo de nivelul prim, cel de informație al cuvântului, el mai semnifică, în tradiția religioasă, și împărtășire, cuminecare. Cultura, ca o devenire a propriei cultivări - există o cultură a păcatului, "o cultură smintită", tot așa cum
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
rafinamentul și scrupulozitatea cercetătorului de vocație și experiența sa fundamentală de homo religiosus. Prin urmare, George Manu rămâne savantul par excellence care nu și-a atrofiat ochiul teologic în planul rigorii științifice, reușind să acomodeze datele științifice cu datele a priori de ordin divin. El nu este decât expresia elocventă a unei practici a elitei creștine interbelice - a se vedea un alt caz exemplar: doctorul Nicolae Paulescu, teoreticianul fiziologiei creștine și descoperitorul de jure al insulinei - care a restaurat unul dintre
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
de semnificații. Imaginea ia naștere numai în cadrul traseului antropologic; ea nu are semnificație decât în prelungirea unui gest pulsional. Imaginile nu reușesc să scape unei reificări, unde se întâlnesc elementele primordiale ale lui Bachelard, arhetipurile lui Jung, ambele având a priori semnificația lor. Ca idee centrală, trebuie să reținem că imaginile au capacitatea de a se structura în constelații, căci ele sunt dezvoltări ale aceleiași teme arhetipale sau variații pe un arhetip 7. Recuperarea sensului imaginii simbolice oferă o bună oportunitate
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
primelor impresii și prin pornirea firească de a interpreta și înțelege provocările celorlalți prin grila clasică a propriilor mele mentalități. În joc este dominanța propriului habitus. Tocmai de aceea antropologul "trebuie să-și chestioneze fără încetare propriile sale propoziții a priori și să se pună în situația de învățare"9. Curios este faptul că această necesară și vitală învățare este astăzi sabotată, constant și eficient, de ceea ce autorii cărții numesc a fi "entuziasmul căutărilor identitare". El invadează rapid și chiar spontan
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
ușor de practicat în străinătate, dar această mirare sistematică se referă mai mult la propriile sale impresii și tentații interpretative decât la efectul de stranietate produs de comportamentul celorlalți. Cercetătorul trebuie să-și chestioneze fără încetare propriile sale propoziții a priori și să se pună în situația de învățare. În orice caz, el este obligat să facă acest lucru chiar la doi pași de casă, dacă se găsește într-un mediu puțin familiar. Așadar, etnograful trebuie să gestioneze două atitudini contradictorii
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
a doua, sub forma unei antropologii interpretative, încearcă să exprime realitatea socială din interior, problematizând în același timp ancheta de teren și procesul scriiturii. Antropologia cognitivă, pe partea ei, încearcă să smulgă studiul religiei din speculații și din conceptele a priori, studiind principiile care explică geneza credințelor. Una din dificultățile pe care ea le întâlnește este aceea că poate utiliza cu greu informații care au fost elaborate prin alte metode, mai puțin controlate. Toate informațiile expuse fără să se știe cu
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
-i interesează pe manageri decât dacă ele pot ajuta în luarea de poziții, în enunțarea unei doctrine și în ceea ce privește propunerea de măsuri. În general, decidenții au nevoie de "știința scurtă" pentru a-și putea ajusta alegerile pe termen scurt. A priori, această constrângere temporală intră în contradicție cu metodele de impregnare practicate de antropologi. Numeroase cercetări, totuși, arată că provocarea merită un răspuns. Marele șantier al dezvoltării economice rămâne în pană. Exemplele spectaculoase de decalaje economice în Asia datorează puțin "strategiilor
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
pretinde să-l studieze. Acest exercițiu de deconstrucție, pentru care Totemismul azi (1962), semnată de Claude Lévi-Strauss, este un exemplu precursor, face parte de vreo douăzeci de ani din cunoașterea profesională, deși s-a impus lent, ca și teoriile a priori empirice și pozitiviste. Numai luptând împotriva propriilor sale automatisme, punându-le la încercare, etnograful își poate susține descrierile. Prin urmare, el va căuta să multiplice punctele de vedere, fără să pretindă vreodată, de altfel, că a cuprins întregul obiect. Pe
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
de a face antropologie, chiar dacă formele sale extreme, care reduceau tot socialul la o semiologie, au fost contestate. Analiza antropologică este în mod obligatoriu structurală, comparativă și cu aplicare mai generală decât observația simplă a cazurilor particulare. Situațiile ontologice a priori opun reprezentațiile și practicile, sensul și funcția. Sistemele simbolice nu sunt eficiente decât dacă semnifică și funcționează în același timp. Pentru a acționa asupra lumii, trebuie să-i împrumuți un sens: prin urmare, trebuie să analizezi în același timp implementarea
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
astăzi un spirit comunitar, acest lucru se petrece numai plecând de la slăbirea puterii integratoare a statului și de la o vulgarizare prost înțeleasă a unei antropologii de amator amestecată cu moralism. În această ideologie, celebrarea diferențelor culturale joacă funcția de a priori, și nu înțelegerea mecanismelor care se află la baza construirii identităților și, prin urmare, a alterităților. Mișcările identitare nu solicită judecată morală din partea antropologului. Ele există și trebuie să încercăm să le explicăm, în consecință, să le înțelegem. Populațiile din
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
global, cât și celui local, supraviețuirii ca și trecutului, statului ca și rădăcinilor sale: ea reprezintă limpede, de bine, de rău, articularea lor. Concluzie Opoziția dintre noi și ei (moderni/primitivi; Nord/Sud; Vest/ Est) este unul dintre elementele a priori antropologice care a fost cel mai contestat în ultimii ani. Edward W. Said (Occidentalismul, 1979) și cei care au urmat au criticat în special instrumentalizarea noțiunii de cultură de către Occident pentru a instaura o despărțire între Vest și restul lumii
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
intrări în tiparul flexionar ă - e (apud Croitor-Balaciu, 200715), cele mai multe împrumuturi (acciză, *aleză, *aubadă, *charismă, *barjă, *bifă, *canisă, *clonă, *diaforă, !diasporă, *dischetă, *drenă, *favelă, *fiestă, *franciză, *fusaiolă, *gerberă, *hiadă, *izogonă, *jotă, *lavetă, *majoretă, *minolă, *moră, *mortieră, *pandoră, *parapantă, *pegră, *planetară, *prioră, *pubelă, *rovinietă, *simeză, *tastă), dar și creații interne (*mineriadă), și numai 5 intrări în tiparul flexionar ă - ĭ (*geacă-i), ceea ce înseamnă o pondere de aproximativ 20/1. Deși mult diferită în raport cu ponderea stabilită de Brâncuș (1985) − 10/1 −, direcția
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
suveranitate națională. Tot ce este european devine deci și transnațional, antitotalitar, antinaționalist, antișovin, antirasist, împotriva antisemitismului și a oricăror altor discriminări. În aceste domenii, idealul european este exemplar, intransigent și activ. El nu mai reprezintă o simplă idee abstractă, a priori, o construcție pur ideologică, ci o realitate vie și combativă. El recunoaște în același timp, din plin, alteritatea și diversitatea culturală a tuturor țărilor europene. Dar el urmărește, totodată, realizarea unității europene, în primul rând în jurul unor valori ideologice comune
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]