1,457 matches
-
sucuri, lângă curtea omului nostru. George a strigat, după ce-a bătut în poartă: "Nea Costică ! Nea Costică !”, până a apărut, curioasă și intrigată de vederea a doi necunoscuți, nevasta lui, o femeie scundă, durdulie. Am intrat în curte, fiindcă prispa casei, văruită în albastru și destul de înaltă, fiind la umbră, parcă ne făcea cu ochiul. Îndemnați de gazde, am adus și bicicletele în curte. În timpul negocierilor, ca să meargă treaba mai bine am adus patru sticle de bere, de la
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
caval: mai puțin înfricoșătoare, mai catifelată, mai perceptibilă sufletului omenesc, mai umană. Dimineața își primea, pe merit, porția de hrană, ca o recunoaștere netăgăduită a serviciilor ireproșabile pe care le îndeplinea, și pleca mulțumit și demn să se odihnească sub prispa casei, unde își stabilise reședința. Așa au trecut ani de zile, într-o succesiune de alternanțe neîntrerupte a anotimpurilor, până în vara aceasta. Dar cum timpul în desfășurarea sa eternă aduce inevitabil și anumite modificări, Haiduc așa se numește eroul nostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
o lovitură de băț cu atâta ură, încât, de durere, s-a întins cu burta la pământ. Văzând cine i-a aplicat corecția nemiloasă, și-a adunat ultimele puteri și s-a târât anevoie spre adăpost, la locul lui, sub prispă. Dar-ar naiba-n tini di strâmbăturî afurisitî! Ti omor amu! Îț crăp capu'! Auzâtu-m-ai, dihanii flocoasî??! Eu n-am mai asistat până atunci și nici de atunci până în momentul în care scriu aceste rânduri la o manifestare atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
în care scriu aceste rânduri la o manifestare atât de violentă din partea unei femei de nouăzeci de ani. Era un acces de furie necontrolată, o răbufnire atavică a celor mai barbare instincte. Dumnezeule! Am rămas uimit și pierdut, înfricoșat. Sub prispa lui de scânduri, Haiduc gemea încetișor, corpul fiindu-i străbătut de convulsii din ce în ce mai slabe. Am crezut că va muri în aceeași noapte. După ce s-a înserat, m-am dus la locul lui de suferință sub prispă și i-am pus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și pierdut, înfricoșat. Sub prispa lui de scânduri, Haiduc gemea încetișor, corpul fiindu-i străbătut de convulsii din ce în ce mai slabe. Am crezut că va muri în aceeași noapte. După ce s-a înserat, m-am dus la locul lui de suferință sub prispă și i-am pus lângă bot un coltuc de mămăliguță, deasupra căreia turnasem o lingură de ulei de floarea-soarelui. De atunci, în fiecare seară, urmăream ca mama să nu fie în bucătărie, iar frații mei fie că se jucau ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de ulei de floarea-soarelui. De atunci, în fiecare seară, urmăream ca mama să nu fie în bucătărie, iar frații mei fie că se jucau ori erau în dormitor, luam o bucată de mămăligă cu ulei și o duceam acolo, sub prispă, unde bolnavul mă aștepta. După un timp s-a întremat, a ieșit din etapa de convalescență și, firesc, și-a reluat postul de gardian. Dar de data aceasta nu mai era animalul superb pe care-l admirau toți cei care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de materia piloasă, pe suprafața căreia puricii dansau țonțoroiul. Coada lui, altădată mândră și bățoasă, devenise un fel de cârjă, un punct de sprijin suplinind, parcă, absența celui de-al patrulea picior. Ieșea tot mai rar și mai anevoios de sub prispă. Iar noaptea, de pe dealul livezii din vârful căruia își cânta iubirea și dragostea de viață când era mai tânăr -, slobozea acum urlete jalnice, persistente, care-ți induceau o stare de frică, de nesiguranță, de groază. Ce se întâmpla cu Haiduc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
sfârșit de lume, cu capul lui mare așezat pe labele din față, Haiduc intra în împărăția lui Morfeu, visând, pesemne, munți de ciolane garnisite cu carne fragedă. Săracul de el...! Spre dimineață, cobora șontâc-șontâc spre reședința lui permanentă: garsoniera de sub prispă. Dar îi era foame. Un fel de crampe și de zvâcnituri îi străfulgerau corpul de la cap la coadă, dinții o luau la trap fără voia lui, ca într-un acces de febră aiuritoare, și începeau să țăcănească mărunt-mărunt, ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
din curte; dacă pașii ducea spre grupul sanitar, el se îndrepta degrabă spre locul de unde putea primi porția mizerabilă de supraviețuire. Ieșea din "locul" acela tot mai terciuit, răspândind în jur o duhoare pestilențială. Dacă te apropiai de "garsoniera" de sub prispă, corpul lui cămeșuit cu reziduuri răspândea o miasmă imposibil de suportat, mai ales în zilele toride, când stratul de necurățenie de pe el, din cauza căldurii mari, se evapora, răspândind în jurul lui vapori otrăviți. Dacă nouă ne era greu să-l vedem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
scârbă, de groază și de milă, oare el Haiduc înțelegem noi cât de atroce era suferința lui? Prin ce chinuri cumplite trecea? Însă ceea ce trebuia să se întâmple s-a întâmplat. Într-o dimineață ca de obicei am ieșit pe prispa casei și stăteam pe o țolică rezemat de perete. Nu mă frământa niciun gând, nu mă preocupa nimic în mod special. Pur și simplu stăteam și respiram prin toți porii, prin toată făptura mea, liniștea și frumusețea peisajului. Soarele încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
-l, măi țâcî, la spatili tău. Așă. Bini. Am executat mișcarea prompt, uitându-mă al fața ei pentru a aștepta vreo nouă poruncă. Dar n-a venit. Bunica avea în mâna dreaptă un lanț; s-a așezat în genunchi în fața prispei unde era Haiduc și i-a petrecut lanțul după gâtul descărnat, scorțos și urât mirositor. Operațiunea a necesitat oarecare timp, deoarece câinele se retrăsese lângă zidul casei, iar bunica făcea toată treaba asta pe bâjbâite. În sfârșit a terminat. Ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cu o voce calmă și chiar bucuroasă, ca și cum i-ar fi reușit o afacere deosebit de profitabilă, a zis: De-amu am isprăvit șî cu aista, n-o sî mai mânânși căcat. Hai, măi țâcî! Ajunși acasă, a pus lanțul sub prispă alături de bățul plin de sânge și a intrat în căsuță, văzându-și mai departe de treburile ei, ca și cum cele întâmplate erau lucruri perfect normale, intrând în desfășurarea firească a evenimentelor cotidiene. "S-a prăbușit vecia. Pe marginile gropii, În bâlciul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
din curte; dacă pașii ducea spre grupul sanitar, el se îndrepta degrabă spre locul de unde putea primi porția mizerabilă de supraviețuire. Ieșea din locul acela tot mai terciuit, răspândind în jur o duhoare pestilențială. Dacă te apropiai de garsoniera de sub prispă, corpul lui cămeșuit cu reziduuri răspândea o miasmă imposibil de suportat, mai ales în zilele toride, când stratul de necurățenie de pe el, din cauza căldurii mari, se evapora, răspândind în jurul lui vapori otrăviți. Dacă nouă ne era greu să-l vedem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cu șiruri de ardei așezați la soare, Îmi amintesc de căsuțele tătărăști din jud. Constanța, În special din plasa Mangalia. Sunt acoperite multe cu pământ, acoperișurile devenind grădini botanice. Copii strâns Înfășați În scutece, stau În albii În fața casei. Pe prispe, În afară de ardei, stau Înșirați știuleți de porumb, fie pentru a le grăbi coacerea, pentru măcinat, fie pentru a alege o parte pentru sămânță. Întreprinderea anexă cea mai rentabilă, o formează pe marginea șoselelor vânzarea de fotografii ilustrate precum și dansurile. Copiii
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Ileana și Aglăița. O evocare din 1926, Primăveri de altădată, prefigurează comportamentul sever al Vitoriei în relațiile cu copila: "Ce cauți aici, fată hăi? Ai isprăvit treaba pe care ți-am dat-o? Da, mămucă. Ai și gătit de lipit prispa? Am gătit. Mira-m-aș! Și dacă-ai gătit, de ce-ai venit aici, ca să-mi stai cu mânile în șolduri? Cloștele le-ai adus în ogradă, ori iar umblă pe toloacă, și a dat iar în pui mâța lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a prins a plânge în hohote... Acuma tovarășii mei de război din cele 44 de zile bulgărești s-au împrăștiat pe la căsuțele lor în satele țării. Oamenii slăbiți de nevoi și-au revăzut ogoarele și gospodăriile; s-au așezat pe prispe în fața livezii și neveste grăbite aduc puiul fript și mămăliga în aburi. Ei gustă pe gânduri și, c-o umbră de tristeță sub privirile duioase ale femeilor, vecinilor și copiilor, povestesc despre năcazuri și suferinți trecute. Îmbucă domol și vorbesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Și tata a zis: "las că vin pe din jos de casă și tot amu te prind". Și bunica a fugit acasă la dânsa. Și el după bunica. Și-a eșit bunicu cu pușca în mână la colțul casei pe prispă și-a zis: "să nu întri în ogradă că te pușc ca pe un câne". Și s-a oprit că de întra în ogradă tot atunci îl împușca, că bunicu nu era dus la biserică de multe ori. Drept haine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
de elită Costică Cardaș fost învățător în Rădășeni și ginerele înv. V. Ciocan a cărei soție a chemat-o Aglaia de frumuseță și înțelepciune rară. Într-o vară N. Iorga a venit și a dormit în Baea la Grădinărița pe prispă afară. A venit Neculai a Gaciței, primarul com. Baea. "Am 100 de oi, 100 de stupi cu albine, 5 perechi de boi, 5 vaci cu lapte, am plapomă, saltea, ai pe ci ti odihni, nu ca aici să dormi pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
afară. A venit Neculai a Gaciței, primarul com. Baea. "Am 100 de oi, 100 de stupi cu albine, 5 perechi de boi, 5 vaci cu lapte, am plapomă, saltea, ai pe ci ti odihni, nu ca aici să dormi pe prispă și să te mânânce țânțarii". Și N. Iorga i-a răspuns: "Nu merg la neata, am venit in Baea să dorm pe prispă la bunica soției mele, Grădinăriță și să țin minte că m-au mâncat și puricii și toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
vaci cu lapte, am plapomă, saltea, ai pe ci ti odihni, nu ca aici să dormi pe prispă și să te mânânce țânțarii". Și N. Iorga i-a răspuns: "Nu merg la neata, am venit in Baea să dorm pe prispă la bunica soției mele, Grădinăriță și să țin minte că m-au mâncat și puricii și toți țânțarii din Baea". Și nu s-a dus. Cine era Neculai a Gaciței? Eu l-am cunoscut. Era un țăran de statură mijlocie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
adevărat măcel. Sătul de atâtea rățe împușcate fără nici un merit, am plecat spre casă cu luntrea încarcată, dar când am ajuns la mal, ce să văd? Tovarășul meu Proca, îmbrăcat într-o cămașă țărănească lungă pănă la călcăi, ședea pe prispa casei fumând din lulea, iar hainele și albiturile lui toate erau înșirate la soare pe-o frânghie. Ce-ai pățit, Proca? îl întrebai eu. Ia, am făcut o baie în Vladnic, îmi răspunse el. Cum așa? Mi-a sărit o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
după un timp coboară tot mai abrupt pe serpentine până ce ajunge deasupra cabanei, așezată pe un platou micuț, chiar la limita dintre zona de brazi și golul alpin. Atunci când am făcut traseul acesta îmi aduc aminte că ne odihneam pe prispa cabanei, obosiți de traseul făcut până la acea oră, (era cam ora 14), și ne pregăteam să coborâm spre poalele munților, când am remarcat un cuplu care urca cu greu spre cabană, el fiind de circa 125 kg și ea era
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
printr-o utopie. Unul dintre personaje ar fi putut fi bunicul meu, pe care nu l-am cunoscut io prea bine, dar, din câte mi s-au povestit, era un om. Io-l mai țin minte doar cum stătea pe prispa casei lui din Bușteni și juca table cu un vecin, Mitică. Muncitor, ceva, prelucrător prin așchiere, n-am date suficiente. Jucau cu niște piese murdare, pe care bunicul meu se jura că, atunci când o să aibă timp, sigur o să le spele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
deboșată Încă din leagăn de o ticăloasă de femeie din sat, care o deprinsese, ca să nu mai plângă, să se masturbeze - așa [că acum] o găsea maică-sa, Înnebunită de spaimă și de rușine, ca și noi, vecinii consternați, pe prispa casei sau În mijlocul curții, cu degetele Între picioare, chircită și sugrumată de spasmuri. N-am mai avut niciodată prilejul, În tot restul vieții mele, să mă Îngrozesc În așa măsură de prăpăstiile infernale ale eroticului. Preotul cel nou al satului
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Vă dorim multă sănătate și noi plecăm cu inima plină de la dumneavoastră, pentru că....” „...pentru că m-ați găsit în așa hal (râde). în ce hal m-ați găsit! Necurățenie, neîngrijit! Du-te divale, prășește... Eu de două nopți dorm afară pe prispă”. „Nu vă este frică de șerpi?” „Nu, nu. Pentru că eu nu lucrez de ziua lor și eu de cinci ani nu l-am văzut, măcar mort. Eu nu lucrez de ziua lor, de Alexei și nici de Ziua Crucii. Acolo
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]