1,469 matches
-
uriaș te mângâie pe piept cu aripi moi, roiuri de albinuțe dungate se învârt în jurul tău, tauri mari și negri mugesc din rărunchi în semn de bun venit, pământul îți sărută tălpile obosite, tu continui să alergi, ajungi pe o prispă îmbălsămată, inima ta nu e liniștită, zărești la apus o ploaie neagră de săgeți de amanită care otrăvesc sufletele fericite, îndreptându-se încoace, cu un ultim efort smulgi din pridvor săgeata galbenă a conducătorului urșilor clanului abenaki, întinzi arcul greu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
sunet de vioară. Si, dacă se poate, să-l suporte un sfert de oră. Deci trebuie să pretindem lui Viky, aproape de moarte poate, să ia parte la combinațiile noastre convenționale de oameni teferi! Seara, cu Ioana și cu Hacik pe prispă, fac planuri pentru Viky, deoarece temperatura e scăzută. Ioana e preocupată dacă Viky trebuie să se mărite la vârsta asta sau e bine să mai aștepte. Și apoi, ce fel de bărbat s-ar potrivi mai bine cu dânsa. Dar
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
numără bobocii. Multe: "ține fine! na cumătre! " miea - miele - miel - miei burlac - fătălău / cotiugă - potâng gânsac răsteu / rudă * - oiște - proțap lambă *, leucă 2307 pe șleau - mai pe de rost de-a șederea cât de-a-ndeletea [CUVINTE RĂZLEȚE] [SUBSTANTIVE] 2255 surghiun 2257 prispă vechitur[i]* șiruri sămîncer 112 {EminescuOpXV 113} 2258 merinde, drojdii prostiri hoștină 2259 bărbăcari [sg. ] pantofar tabietul 2260 rădăcini 2270 sămînceri 2275B Moșie - oraș 2276A puroi protoplasmă 2280 Pardon ușa 2284 pămătuf 2287 glasul 2289 telegari 2291 Propunere Stele Gărgăriță
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
picioare și câteodată suflete știa că nu moartea e cea mai fără de îngeri timpul își scoate uneori veșmintele cusute cu fir la uscat pe locul odăii am făcut grădină cine-a știut că și florile dor ca atunci în fereastra prispei sub umbra viței de vie se leagănă fața lui Dumnezeu venit la întâmpinare ce-ai face tu în locul meu, Doamne? uneori iubirea își închide ochii a temniță în oase durerea sfârâie precum în candelă uleiul ajuns la ultima suflare griji
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
dea ca să-l țină puțin în brațe, se sperie și se porni să plângă în gura mare. Stelian își drese glasul stânjenit, iar Mariana se supără și, luându--l pe copil din brațele lui Virgil, îl puse să stea pe marginea prispei și îi dădu să bea niște ceai dintr-un biberon. Copilul nu bău însă decât câteva înghițituri și rămase cu biberonul în mâini, cu ochii spre crengile unui vișin apropiat, de unde se vedeau zbenguindu-se câteva vrăbii. Nicăieri nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
paginile rupte prin iarbă. Într-o seară, după ce sfârșiră cu cina, iar Mariana îl luă pe copil ca să-l ducă la culcare, Virgil își aprinse o țigară și ieși afară din bucătărie împreună cu tatăl său, așezându-se amândoi pe marginea prispei, ca să mai stea de vorbă ca de la om la om. Spre deosebire de alții, Virgil nu se arătase nemulțumit că tatăl său lucra la sfat, în schimb îi plăcea, între patru ochi, să critice regimul și să-i prezică sfârșitul apropiat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cumnatului Lazăr și mergând de mai multe ori la București, de unde făcu rost de tot ce nu era de găsit în reședința de raion. Vremea se menținea neobișnuit de blândă pentru mijlocul iernii, dar badea Panciu, proprietarul lor, stând pe prispa casei la soare și molfăind vajnic cu măselele lui cele noi coltuce uscate de pâine, clătina din cap și spunea cui voia să-l asculte că iarna fără zăpadă era un semn rău, nicidecum un motiv de bucurie; după asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
dor de tine, bunicule! Și mie, nepoate. Mă bucur că ai venit să îmi alungi singurătatea. Banca pe care stătea bunicul de obicei pentru a-și depăna amintirile se afla în fața casei vechi. În partea stângă a casei se afla prispa pe care luam masa în zilele calde de vară, iar seara bunicul îmi povestea despre străbunicii mei și despre viața lor. Lângă prispă se înălța și bolta de viță de vie, care ne ferea de razele soarelui și de care
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pentru a-și depăna amintirile se afla în fața casei vechi. În partea stângă a casei se afla prispa pe care luam masa în zilele calde de vară, iar seara bunicul îmi povestea despre străbunicii mei și despre viața lor. Lângă prispă se înălța și bolta de viță de vie, care ne ferea de razele soarelui și de care bunicul era foarte mândru. Acești butuci de vie făceau cei mai dulci și gustoși struguri din lume. În fața casei avea pomi fructiferi, dar
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
altă nenorocire s-o ție minte câte zile a mai îngădui-o Dumnezeu p-aist pământ. Nu trecură mult și siluetele iezilor se vedeau în depărtare. Când îi văzul, badea Vasile își încropi în cap planul și aștepta liniștit pe treptele prispei venirea celor trei flăcăi. Bună ziua, bade Vasile! De ce stai pe prispă și nu poftești în casă? zise iedul cel mare. Bună să vă fie inima, dragii moșului. Am venit a vă spune un lucru mare, dar voi trebuie să mă
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-o Dumnezeu p-aist pământ. Nu trecură mult și siluetele iezilor se vedeau în depărtare. Când îi văzul, badea Vasile își încropi în cap planul și aștepta liniștit pe treptele prispei venirea celor trei flăcăi. Bună ziua, bade Vasile! De ce stai pe prispă și nu poftești în casă? zise iedul cel mare. Bună să vă fie inima, dragii moșului. Am venit a vă spune un lucru mare, dar voi trebuie să mă ascultați cu băgare de seamă și să faceți întocmai cum eu
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a venit hăul rău și i-a înghițit. Și caută capra, și caută, și caută peste tot, mai că nu se dădea de ceasul morții și plângea și suspina și nu mai știa unde să-i caute. Se așeză pe prispă să-și tragă oleacă sufletul și, așa cum își ținea capul în palme, vede un chiștoc. Pe loc se ridică și înțelege unde îi sunt iezii și cine a vrut să-i o așa mare nenorocire la casă. Fiindcă femeile din
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
care toate elementele descrise se află într-o conexiune și armonie perfectă. Pup Antonia, clasa a V-a Școala gimnazială “Iosif Ciorogariu” Chisoda Giroc Timiș profesor coordonator Onose Constanța-Lavinia Satul natal - visul copilăriei mele Parcă-mi văd și acuma satul, prispa copilăriei mele, teiul cu mirosul îmbietor - parcă văd și acum pătura de sub el. Parcă îmi apare în vis banca joasă colbăită și copacul cu Frunze verde închis și iarba cu pâlcurile de flori de lângă stâlpul de telegraf. Acel stâlp, cum
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
necredința în ele a oamenilor. Reîntâlnirea lor, chiar și în ipostaza degradantă, are darul, pentru povestitor, de a-i procura, prin restituirea poveștilor copilăriei, cele mai frumoase seri din toată viața lui. Poate, fiindcă sunt seri petrecute pe câte o prispă, alături de iubită, cu mâna în mâna ei sau odihnită pe genunchiul ei delicat și ascuțit de copil. Încercarea amorezilor de a transfera acel farmec într-o cameră de hotel eșuează. Stricătoarea iubirii, își spune povestitorul, nu poate fi decât Aspida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu toate că stăteam de vorbă ore întregi. Tot ce-mi amintesc foarte clar sunt picioarele. Picioarele, da, le am mereu în fața ochilor, cum se mișcă rapid pe aleea ce iese din rezervație, cum se cambrează ușor, înainte să se așeze pe prispa casei Licornului. Aceeași zi fără noimă. Ea încetase de o vreme să mai vină Umblu singuratic prin ulițele parcului și nu mă pot hotărî unde să mă opresc, cărei ființe să-i vorbesc astăzi care să nu-mi amintească de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nu pot sta locului, nu mă pot aduna, crâmpeie de amintiri mă atacă din toate părțile, neclare, incomplete: ea venind pe o alee în direcția mea, sau depărtându-se cu pași repezi spre ieșire, noi doi cu genunchii lipiți pe prispa Aspidei, sau pe ghizdul fântânii ielelor. Mintea mea e un album vechi în care clișeele nu cunosc ordinea timpului. Îl răsfoiesc febril, în devălmășie. Ea este în fiecare fotografie, dar chipul nu i se poate distinge clar, chipul ei fără de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
portocale sub clar de lună, pentru purgație. Poveștile lor sunt dintre cele mai năstrușnice. Locuiește cu Lamia, prietena lui indiană, cu care împărtășea odinioară plăcerile sângelui. Femeia aceea foarte slabă și albă la față ca o mască, care stă pe prispă, este Harpia. Dimineața are părul roșu și seara verde. Nu mai anunță moartea nimănui, căci în rezervație nu moare nimeni, dar stă în această postură de "rău augur" de dimineața până seara. Dacă te așezi alături de ea, îți va spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
patru coșuri; aici locuiesc cele mai hidoase și mai rele dintre babe: Baba Dochia, Pâca, baba tutunului, Muma-Pădurii și Joimărița. Văzute separat, fiecare dintre ele poate trece drept cea mai îngrozitoare și urâtă dintre creaturi, dar când apar cu toatele pe prispă, la o șuetă, sau croșetează, sau fac o partidă de bridge, cu greu te poți hotărî pentru cea mai hâdă dintre ele. Joimărița, cea lungă și slabă, cu părul despletit și dinții galbeni, e alergică la usturoi. Îți povestește întâmplări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
aceleași ale mele și ale ei: Licornul, Centaurul, Hipogriful, câteodată pe Zmeul Zmeilor și pe Gnomul cel înțelept. De multe ori, zăboveam și pe la case mai puțin primitoare pentru a asculta cele mai uimitoare dintre povești. Stăteam de obicei pe prispă, sub cerul liber, mână în mână sau mâna mea se odihnea pe genunchiul ei delicat și ascuțit, de copil. Ne priveam adesea în ochi, clipe nesfârșite, și poveștile își urmau cursul lor, nepăsătoare la privirile noastre. Aș fi vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
eu și ea știm asta, iar timpul pare "să nu mai aibă răbdare"... Descântec 2 Aspidă perfidă, Nu te ascunde în firidă, Că-ți văd în oglindă Căutătura rânjindă. Cu fața năpârcească Și lividă De aspidă. Degeaba stai lungită pe prispă, Cu trupu-ți de odaliscă. Eu la sânul tău șerpesc Nu mă mai ghemuiesc. Pe buzele tale senzuale N-am să mai cresc nicio floare. Întoarce-te Aspidă, De unde ai venit, Din adâncurile firii, Căci vreau "ca sufletul să-mi vindec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ca și cum n-ar fi fost mirajul unei instanțe în ascunzișul de noapte al soarelui. Câteodată, ferestruica se apropie în alunecări lungi, ca o cameră de luat vederi, lăsând în urmă valea și cerul, și vine în întâmpinarea bătrânului, așezat pe prispă să contemple zilnic asfințitul în așteptarea ei. Pe aceeași prispă, pe care, cu șaptezeci și cinci de ani în urmă, stătea cu străbunicul lui, în același moment statuar al zilei, în care orice activitate la câmp sau casnică înceta. Satul se cufunda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de noapte al soarelui. Câteodată, ferestruica se apropie în alunecări lungi, ca o cameră de luat vederi, lăsând în urmă valea și cerul, și vine în întâmpinarea bătrânului, așezat pe prispă să contemple zilnic asfințitul în așteptarea ei. Pe aceeași prispă, pe care, cu șaptezeci și cinci de ani în urmă, stătea cu străbunicul lui, în același moment statuar al zilei, în care orice activitate la câmp sau casnică înceta. Satul se cufunda într-o liniște ireală; animalele se pregăteau surd de culcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ciorovăiau vag și straniu. Și mâinile lui și picioarele se relaxau inerte, gârbovite de atâta muncă și soare. Dar gândurile alergau libere și stinghere prin tăcerea densă și apăsătoare. Bătrânul. Străbunicul, copilul și fereastra Bătrânul copil și străbunicul stau pe prispă și contemplă valea. El nu-și mai poate aminti acum dacă fereastra de cer i s-a arătat aievea lui sau ține strict de memoria străbunicului, pe care o resimțea acum în posesia lui. Sau poate fi doar una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
aceeași pe parcursul celor trei căsătorii. Și povestea, în chipul cel mai natural, la toată lumea despre iubita lui din depărtări, cale de șapte sate. Povestea chiar și celor trei neveste, copiilor, nepoților, vecinilor și oricui se nimerea cu el pe aceeași prispă la o țigară, la asfințit; așa își îngropa timpul, pregătindu-l pentru ziua următoare. Și poveștile străbunicului erau atât de patetice și de vii, încât nu contrariau pe nimeni, nici măcar pe nevestele lui, care asistau cumva curioase și neputincioase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să le explice cine este și de unde vine, sau cel puțin aici el nu mai simțea nevoia s-o facă. Obosit de pribegia unei vieți, s-a întors în casa părintească, ca să trăiască, să-și savureze cafeaua de dimineață pe prispa pe care odinioară fumau pe rând străbunicul, bunicul și tatăl. Căci așa s-a hotărât el să trăiască aici dintr-odată, într-o casă de trei ori mai bătrână decât el, fără televizor, fără ziare, fără zgomotul și iureșul străzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]