3,372 matches
-
sîntem din contra în plin regim fanariotic; nici o vorbă spusă în mod oficial nu merită încredere, nici o faptă nu îndreptățește la concluziune justă, nestabilitatea persoanelor și fluctuațiunea principiilor, demoralizarea spiritului public, iată viitorul trist care se pregătește țării. În fața acestei priveliști am crezut că e de datoria absolută a partidului de-a interveni c-o acțiune mai energică în viața publică. Părerea unanimă a comitetului central al partidului conservator a fost așadar ca d. Lascar Catargiu, carele în curs de cinci
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
nimic decât neant (to medem) care începe și se sfârșește în nimic; oamenii sunt plăpânde instrumente (organa) dintr-o materie precară (praful) însuflețită de o adiere. Petru Creția 37 face o interesantă intervenție pe această temă: "ruinele sunt, în lumea priveliștilor, singura prezență a trecutului învins și încheiat. Din trecutul artefactului rămâne, în prezent, o imagine intactă (sau chiar ameliorată), care există în fantezia mnemonică, și una avariată, care este dată în percepția relicvei: superpoziția lor, simultană cu constatarea decalajului dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
integrală a lumii" (A. Machado), așa cum se conștientizează adeseori Eminescu: "să vadă totul, văzându-se pe sine însuși"14. O astfel de măsură a privirii Heidegger o raportează la Hölderlin: "Poetul este poet numai atunci când ia măsura, deci când rostește priveliștile cerului în așa fel încît intră în armonie cu aparițiile strălucitoare ale cerului ca fiind acel element străin în care zeul necunoscut își află locul potrivit."15 Atitudinea este proprie romantismului, unde poetului îi revine un rol important pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
se soreau cu nespusă lene, poarta de stejar de o vechime seculară, scările de piatră tocite și mâncate de mult umblet, toate acestea laolaltă te făceau a crede că este mai mult o ruină oprită curiozității decât o locuință."29 Priveliștea tabloului pare fixată doar la nivelul retinei. Concretețea cu care sunt receptate detaliile creează o lume rigidă, spectrală, vidată, din care lipsește orice sentiment. Lucrurile rezonează între ele, duplicitar, fiind percepute la nivelul unei "lucidități reci" (Novalis) a unui intelect
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
românilor verzi". Mai e o speranță: că bila rasă și cercelușată nu va clona într-atît încît să defilăm cu celălalt distih: "Țicniți au fost, țicniți sînt încă/ Și-or fi cît neamul țicni..." 10 mai Urcat la Cetățuia, în paradisul priveliștii, ochii îți cad pedeapsă! pe monstrul părăsit al C.U.G.-ului. Pentru că monstru a fost și în gîfîiala lui de început, monstru e și acum, mai ales acum, uitat aici, blestem industrial orașului-lumină. Rod întîrziat al dezordinii ce afectase, ab
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
activitate plăcută și utilă, în același timp (utilă pentru creșterea stării generale a organismului, pentru tonusul fizic și psihic de care orice individ are nevoie mai ales atunci când schimbă locația geografică, pentru eliminarea stresului acumulat peste zi și plăcută pentru priveliștile oferite de reperele spațiale ale altor localități, pentru noutatea traseelor de alergare). Experiența practică personală ne permite să susținem că alergarea, într-o locație nouă, permite joggerului să experimenteze senzații noi, într-un mod original, altul decât cel oferit de
JOGGING De la A la Z by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/1593_a_3043]
-
devorînd-o. Neîncetata era lupta. Nainte pașii istoviți și-i aplecă Un văd croind spre-ntunecata lume-a lui Urthona; suí Plin de durere pe munții cei grozavi și coborî plin de durere 80 Și văzu cruntele lor frici și de priveliște-ai săi ochi fost-au tulburați: Urletele, scrîșnete, gemete, țipete, zguduituri, suspine și bufniri Se-amestecă-mpreună iscînd o lume pentru Los. În nemiloasa desfătare Los cu tristețe cugetắ asupra-ntunecimii, și nici nu îl văzu pe Urizen cu-n Glob de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Zvîcnetul, durerea, spasmul, în chinuri ce sufletul îl răscolesc. 100 [Nu astfel ferecat, Prințul Luminii-acum întunecatu-s-a, rătăcind printre Spiritele Ruinate, cîndva Copiii lui și-ai lui Luváh Copii: Căci Urizen privit-a grozăviile Abisului, rătăcind...] Năprasnicele siluete și priveliști ale chinului în temnițe ce ard și-n Lanțuri de fier roșu-ncins; unele cununi de șerpi aveau, iar altele 105 Iezme-ncolăcindu-se în jurul sînului; altele pe paturi de pucioasa stau zăcînd, Pe roți și de tortúră scaune; peste
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nemărginit, te potolește![...]" Și nu statu ci se-avîntă dendată,/ Pe áripe de serafimi purtat/ În slavă Tatălui învăluit,/ În Haos și în nenăscuta Lume -/ Căci Haosul îi auzise glasul./ Și îl urma întreaga lui suita,/ În lung cortegiu și strălucitor,/ Priveliștea Creației s-o vadă,/ [...] Ci rotile încinse se opriră/ Și el lua atunci în mîna-i sfîntă/ Compasul cel de aur, pregătit/ În a lui Dumnezeu făurărie,/ Cu el să circumscrie Universul/ Și toate lucrurile nou create./ Înfipse Fiul un picior
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sînt animalele exemplare ale lui Luvah (că și taurii), iar leii sînt animalele arhetipale ale lui Los. Decăderea acestor animale sugerează involuția la nivelul emoției (vezi Tigrii Mîniei) și al imaginației romantice. 162 (VI, 122) Se referă la siluetele și priveliștile sus-menționate. 163 (VI, 140) Cf. lat. obstructio = închisoare. 164 (VI, 159) sînul cel de țină: Blake sugerează că în trupul de slavă (de diamant), pe care omul îl purta în inima (în sîn/piept) în vremurile de dinainte de cădere, omul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
că iubitul ei, Carlo, este in viata. Ea își exprimă bucuria la aflarea veștii. Romanța Di ladroni attorniato din actul ÎI, scena 2 Rezumat : Carlo este singur și privește apusul soarelui. El este trist că nu se poate bucura de priveliște din cauza că nu are nici un loc pe pământ. Camarazii săi sunt bandiți și nici el nu se consideră mai bun. Amintirile legate de dragostea pentru Amalia îl chinuiesc. Aria Un ignoto tre lune or saranno din actul III, scena 2
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
cu nesaț asfințitul, cerul Învolburat, Învăluirile nopții. Și-a amenajat chiar un pătul din lemn special pentru așa ceva În susul grădinii, În care se retrage din când În când pentru a avea o vedere mai largă asupra acestei miraculoase și rare priveliști. Îi mai place să se zbenguiască cu apa, să facă diguri, aducțiuni, să deturneze cursul pâraielor, să ude. Stropește cu nesaț plăpândele plante, propriile picioare, pe Moca, mofturoasa, dar Încântătoarea sa cățea. Cam În felul acesta s-a purtat și
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
leafa s-a mărit, pretențiile au crescut și a apărut oportunitatea să achiziționez - la sugestia inspirată a sus-amintitului coleg - o casă chiar În centrul satului, la câteva zeci de metri de interesanta și părăginita mănăstire. Frumos loc, atrăgător peisaj, superbă priveliște, tonifiantă atmosferă, dar... nenorocită casă! Dă-i cu reparatul! Consolidează temelii, fă trotuare, schimbă uși și geamuri, repară pereții, pune noi podele și dușumele, construiește și-o anexă. Adevărată fericire. Schimbă mai multe echipe de muncitori. Lasă-te păcălit și
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
aproape) cum ai visat. Stai pe balcon și meditezi. La toate bazaconiile de la serviciu, la micile ciorovăieli dintre colegi, la ce mai ai de Întreprins, la nevastă, la copil, la mersul țării și sensul lumii. Te lași sedus de dulcea priveliște a Începutului de vară, de dansul zvăpăiat al fluturilor multicolori, de țipătul unui copil, de mugetul unei vaci, de lătratul unui cățel și... de atâta liniște. În fond, asta ți-ai dorit. Să ai un loc de retragere, de refacere
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
se întoarcă în țară. Acum săvârșește un gest de mare democrat, dezrobindu-și țiganii de pe moșia de la Mircești. În 1855 apare, în fine, „România literară”. Încă un drum la Constantinopol și de aici - spre Crimeea. Pe frontul de la Sevastopol îl înfioară priveliștea războiului. Pentru înfăptuirea Unirii, unul dintre visele sale din tinerețe, nu precupețește nici un efort, fie în țară, fie în capitala Franței, dovedind de fiecare dată excelente virtuți de diplomat. Face parte din grupul unionist, fiind cooptat în Comitetul central al
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
în proza aceasta dezinvoltă, cu voluptuoase digresiuni, metaforele sunt rare, epitetul convențional. Totul e sprintenă relatare și dialog suculent (Istoria unui galbân, nuvelă de tip picaresc). Dar naratorul are și ochi de pictor, preocupat să surprindă variațiile cromatice, modificările unor priveliști, din faptul zilei și până la căderea nopții, când contururile devin tremurătoare și parcă ireale. El este un descriptiv, limpede și luminos, de peisaje cu linii clare, un solar ahotnic de a se desfăta în splendoarea calmă a spațiului în care
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
tipurilor umane, al realităților sociale. Călătoria la București i-a oferit prilejul de a descoperi distanța care separa clasa avută de cea lipsită de mijloace. Străbătând întreaga Europă, studentul maramureșean confruntă stările de lucruri întâlnite cu situația de acasă. Varietatea priveliștilor și bogăția muzeelor îl atrag și-l entuziasmează pretutindeni, la Roma, la Florența, Paris, Bruxelles. Atmosfera unei aglomerări umane, trăsăturile caracteristice ale marilor orașe sau ale rusticelor localități italiene sunt sesizate și schițate cu un deosebit simț al veridicului. Similitudinile
ANDERCO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285348_a_286677]
-
fără să se bage de seamă o parte însemnată din avuția naționalilor lor. Prin această metodă ele nu numai confiscă, dar confiscă în mod arbitrar și pe când acest sistem sărăcește pe cei mulți el,în același timp îmbogățește pe câțiva. Priveliștea acestor plăsmuiri artificiale de bogății nu aduce știrbirea numai încrederii ci credinței în dreptatea împărțirii de acum a averilor. Acei cărora acest sistem le aduce chilipiruri, mai presus de ce li se cuvine și chiar mai presus de așteptările și de
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
bras pieux, Et leș vastes éclairs de son esprit lucide Lui dérobent l'aspect des peuples furieux. Charles Baudelaire, Bénédiction Spre cer, unde zărește un jilț și o minune, Psalmistul își ridică smerita rugăciune, Și lungă scăpărare a nimbului rotund Priveliștile lumii dușmane i le-ascund. Traduit par Tudor Arghezi.731 À une analyse comparative, on comprend qu'il n'y a pas de correspondance totale au niveau sémantique entre leș deux textes : on identifie des termes ajoutés par le traducteur
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Introducere La sfârșitul secolului al III-lea, Imperiul Roman trecea printr-o "îngrozitoare criză" (N. Iorga), ce are ca rezultat distrugerea orașelor și deprecierea monedei. În acest context dificil pentru Imperiu, se produce retragerea din Dacia, sub împăratul Aurelian (270-275). Priveliștea Daciei în momentul primelor năvăliri barbare, a doua jumătate a secolului al III-lea, se poate reconstitui prin cazuri asemănătoare, după retragerea legiunilor, în Galia sau Britania. În sud-estul Europei, constatăm aceeași imagine: Nicopol, Atena, Eleusis erau în ruine. Însă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în Scythia (Dobrogea), creștinismul progresează mult, iar păgânismul este în defensivă.20 Păgâni și creștini în fosta provincia Dacia După retragerea aureliană, între sfârșitul secolului al III-lea și finele celui de-al IV-lea, fosta provincie romană oferă o priveliște dezolantă: puține inscripții, morminte, obiecte mărunte, nici o știre literară, încât percepția asupra vieții religioase, în nordul Dunării, nu poate fi deplină. Adevărata dimensiune a continuității vechii religii, rezistența credințelor păgâne și interferența lor cu noile valori, modalitățile de inserție a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în București și colaborează la „Răsăritul”, „Revista critică” și „Spicul”; intră apoi în redacția ziarului „Dacia” și a revistei „Lamura”, iar O. C. Tăslăuanu îi încredințează „Luceafărul”, reapărut în capitală. De sub tipar îi vor ieși volumele Icoanele vremii (1919) și Priveliști fugare (1921), conținând memorialistică, tablete și articole, și Darurile pământului (1920), ce antologa creația lirică. Grupajul Cântecele patriei, inclus aici, este tipărit și separat, într-o colecție populară, în 1925. Eșecul familial, neînțelegerile cu noul director al „Daciei”, dar și
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
ce se resimt pe alocuri, nu împiedică Nostalgia paradisului a fi un închegat tratat de estetică și filosofie a culturii în viziune ortodoxă. În prima fază a carierei ziaristice, C. a dat la iveală și câteva proze scurte, „icoane” și „priveliști fugare”, interesante fiind îndeosebi impresiile de călătorie în Basarabia și în Transilvania. Excelente pagini memorialistice conținea și Coupo Santo, inclus de autor în Puncte cardinale în haos, în care se relata participarea la serbările felibrilor. Pe de altă parte, prilejuri
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
ioaneic. E aici un drum de la evenimentul văzut cu ochii, de la concretul vremelnic, la logosul diafan populat de semnificații sublime. LUCIAN BLAGA SCRIERI: Șesuri natale, Craiova, 1916; Zâmbete-n lacrimi, București, 1916; Icoanele vremii, București, 1919; Darurile pământului, București, 1920; Priveliști fugare, București, 1921; Cântecele patriei, București, 1925; Sensul tradițiunii, București, 1929; Țara de peste veac, București, 1931; ed. București, 1941; îngr. Ioana Cracă, București, 1997; Curs de istoria literaturii bisericești și religioase moderne, îngr. Pandele Olteanu și Ion V. Georgescu, București
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
scriitori ai epocii. Reprezentant de frunte al romantismului, Grigore Alexandrescu e clasic prin temperament; e un contemplativ, pentru care, ca pentru Théophile Gautier, clasicizantul angajat în bătălia romantică, „lumea există”, în sensul că stările lirice sunt provocate mai mult de priveliști din afară decât de frământările interioare. De altfel, pe lângă romantice „suvenire și impresii”, elegii, poetul a scris clasice meditații, epistole, satire, fabule, prin acestea din urmă impunându-se drept cel mai de seamă fabulist român. Clasic prin structura spiritului, prin
CLASICISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]