3,106 matches
-
se păstrează, dar se aplică altor categorii: seducția se opune producției, strategiile fatale se opun celor banale, obiectul se opune subiectului, suprafața adâncimii, jocul regulii, reversibilitatea ireversibilității etc., și, bineînțeles, primul termen al opoziției este reevaluat, repoziționat și, în consecință, privilegiat față de celălalt termen. Deconstrucția nu se închide, ci se oprește doar la reabilitarea termenilor care au fost în general defavorizați de către anumite sisteme de gândire. 7.2. Strategii discursive și retorice caracteristice În acest stadiu al demersului nostru, ne interesează
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Maingueneau (ed.), Dictionnaire d'analyse du discours, Éditions du Seuil, Paris, 2002, p. 571, J.-M. Adam notează că "este preferabil să distingem între text și discurs drept două fațete complementare ale unui obiect comun asumat de către lingvistica textuală care privilegiază organizarea co-textului și coeziunea drept coerență lingvistică, "Textverknüpfung" și de către analiza discursului mai preocupată de contextul interacțiunii verbale și de coerență ca "Textzusammenhang"" (s. a.). Importantă rămâne și înțelegerea textului ca unitate semantică, dar și ca utilizare a limbii într-un
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Din totalul ISD partea investițiilor intrate În țările În dezvoltare s-a triplat În perioada Între 1984-89 și 1996-2000 astfel constituind respectiv 6% și 18%. Evoluția ISD are la bază principii economice adoptate de țările În dezvoltare care, după ce au privilegiat producerea În locul importurilor În anii ’50, ’60, și-au axat dezvoltarea pe resursele naturale proprii În anii ’70, ajustarea structurală și trecerea la economia de piață În anii ’80 și, În sfârșit sectorul privat În anii ’90. Fluxurile de ISD
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
din universități știu că Europa "le deschide noi orizonturi", în timp ce muncitorii spun că resimt concurența "celorlalți concetățeni europeni"... Societatea civilă europeană nu devine o realitate subiectivă decît pentru categoriile cele mai active, pentru segmentele de populație ale societăților civile naționale, privilegiate în termeni socio-culturali. ÎN CĂUTAREA UNUI SPAȚIU CIVIC Pe de altă parte, se consideră că însăși prin natura ei această "societate civilă" este incapabilă să producă un fenomen de puternică identificare subiectivă. Această idee se reflectă în cuvintele lui Jacques
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
Drepturilor Fundamentale reamintesc, la rîndul lor, puternicile diferențe dintre culturile politice europene, ilustrînd opoziția dintre partizanii unui text clar, substanțial și obligatoriu și adepții unei declarații de intenții. Aceste divergențe nu par a fi iremediabile. Fără îndoială, nordicii și englezii privilegiază noțiuni precum "responsabilitate" și "transparență", în timp ce francezii doresc crearea unei puteri executive, iar germanii pledează pentru o repartiție clară a competențelor. Prioritățile sînt diferite. Dar nu există dezacorduri de fond care nu pot fi rezolvate. Discuțiile constituționale din cadrul Uniunii nu
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
realizate de conducătorii lor? If it really works, why not fix it? CĂTRE DEMOCRATIZAREA EUROPEI Este clar: Uniunea Europeană suferă de un "deficit democratic". Sistemul său instituțional este prea complex, prea îndepartat de cetățeni, deconectat de cotidian...; mecanismele sale de decizie privilegiază executivul în defavoarea legislativului, în defavoarea colectivităților locale și teritoriale, a sindicatelor și asociațiilor... Și mai grav, deși fiecare revizuire a tratatelor a pretins să rezlove această problemă spinoasă, ea nu a încetat să se agraveze. Faptul că un cetățean din doi
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
mai mult o sumă de politici izolate decît un program politic. În aceste condiții, partidele politice nu pot îndeplini funcția programatică, nici să contureze referințe ideologice distincte. Mai mult, competențele centralizate ale Uniunii nu sînt cele pe care partidele le privilegiază în mod obișnuit. În centrul programelor partizane se află, în general, politicile redistributive (politica fiscală, bugetară, economică, socială, a muncii). Dar în aceste domenii, Comunitatea nu are o competență generală, ci numai o competență de încurajare a coordonării pozițiilor naționale
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
istoricului și tendințelor actuale ale bursei de valori Din cele mai vechi timpuri, bursele au reprezentat o măsură fidelă a prosperității unei nații. Se pare că primii care au inventat sistemul bursier au fost romanii. În Roma antică, o categorie privilegiată de soldați: publicanii, au luat inițiativa constituirii unor societăți în comandită pe acțiuni. Existau bazilici unde se negociau acțiunile prin intermediul unor agenți numiți argentarii. Și cum cele mai bune afaceri se fac cu statul, au obținut "exclusivitatea pentru colectarea impozitelor
[Corola-publishinghouse/Science/1466_a_2764]
-
și "m" cumpărători, economiile la scară înseamnă reducerea numărului de tranzacții (teoretic posibile) de la "n·m" la "n+m"14. Specializarea unei bănci, de exemplu, se referă la profesionalismul cu care este tratat un volum mare de informații, datorită informațiilor privilegiate pe care banca le deține cu privire la comportamentul financiar al debitorului. Privitor la activitatea acestora "vânzătorul" de valori mobiliare (societatea emitentă respectivă), principalul rol al instituțiilor de intermediere financiară constă în reducerea costurilor de cercetare și investigare a potențialilor investitori și
[Corola-publishinghouse/Science/1466_a_2764]
-
mai înalte culmi și durerea terorii se pierde în uimire". (Sandner: 2004: 32). Inspirată, într-o măsură considerabilă, de eseul lui Burke, prozatoarea britanică Ann Radcliffe 9 este, probabil, prima care operează diferențieri bine argumentate între conceptele puse în discuție, privilegiind teroarea în raport cu groaza. Astfel, în cunoscutul său eseu cu structură dialogică, On the Supernatural in Poetry (1826), unul dintre personaje, W(illoughton), îi spune interlocutorului său, Domnul S(impson): "Teroarea și groaza sunt opuse până într-atât, încât prima lărgește
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
explice și s-o supună în cele din urmă, Gib I. Mihăescu încearcă mereu, prin creație, propria sa eliberare. O eliberare care pe măsură ce opera se configurează în reala ei substanță devine tot mai problematică" (1973: 328). Totuși, această interpretare, ce privilegiază dimensiunea soteriologică a scriiturii, este justă doar până la un punct. Fiindcă tocmai luxurianța fenomenologică a realului, care glisează cu abilitate în trena fantasticului, și tribulațiile psihologice ale individului însetat de experiență sunt valorile după care se orientează atât omul Mihăescu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
fericit aplomb analitic, subliniază că "Domnișoara Christina trebuie privită nu atât ca o ruptură (subl. în text) față de literatura preexistentă, cât mai ales ca o glisare dinspre realul "diurn" înspre tărâmul nocturn al imaginarului" (2009: 279-280). Un segment de critică privilegiază constant interpretarea din unghi onomastic a personajului central (și trebuie să recunoaștem că Eliade însuși era preocupat de hermeneutica numelor). Ilina Gregori crede, astfel, că prezența feminină "se prezintă și ca un dublu mincinos al Mântuitorului, sugerând că, pentru a
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
echilibru pe primii doi. De la aceste "paradoxuri", redate întotdeauna într-o povestire ce apare ca dramă, tragedie, roman sau mit, printr-o altă revenire la scrierea din anul 1964 a lui Dagognet, Durand încheie capitolul cam așa: ""clasele conducătoare" au privilegiat, întotdeauna și pretutindeni, "aptitudinile" progeniturii lor biologice și mentale. Problema pe care o pune pedagogia noastră și "reformele" care de un sfert de veac ne inundă universitățile nu este însă de domeniul unei redistribuiri a cărților, respectiv a moștenirii. Căci
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
și duritățile satrapilor perindați pe aceste spații până la Primului Război Mondial nu au putut să lichideze popoarele cu limbile și culturile lor. Nu numai economic și militar, dar și din punct de vedere spiritual, peninsula și unii dintre vecini au poziții naturale privilegiate pe care marile puteri au căutat să le controleze și să le dirijeze potrivit gusturilor de "stăpâni". Analogia peninsulei cu placa terestră turnantă, spre toate cele patru zări ale continentului, funcționează nu numai topologic, ci și spiritual-simbolic, mitologic (Orfeu, Dyonisos
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
măcinată de tot mai grave fenomene de incompetență managerială și de corupție, rezultate mai ales din sfidarea moralei tradiționale și a normelor juridico-politice democratice. Explicația evoluției greoaie a democrației în țara noastră, cu ipoteza sociologico-politică a persistenței unor vechi grupuri privilegiate în timpul și după evenimentele din decembrie 1989, este completată și cu alte date privind existența și respectarea unor criterii de pregătire intelectuală și trăsături psihomorale specifice funcțiilor de decizie. A devenit tot mai inoperantă ideea că oamenii care au dobândit
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
limbajul provin din negocierea continuă a reprezentărilor pe care orașul, pe de o parte, și fizionomistul, pe de alta, le suprapun. Descris ca mecanism din perspectiva cititorului de presă cotidiană, aceas tă suprapunere își găsește, după cum afirmă și Gilloch, locul privilegiat în domeniul imaginii: în film și fotografie. Fotografia este un exemplu al modului în care imaginea per cepută direct devine „teorie“, educă privirea și o ademenește în lumea care se dezvăluie pe negativ: „Sie [die unmittelbare Beobachtung des Autors] ist
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
selecție sau confuzie a vizării obiectelor. Miza acestor dileme este, arată Oroveanu, aceea a dezbaterii sta tutului de imagine-copie și a regimului secundar în care imaginea, astfel înțeleasă, se plasează. În plus, ipoteza că „ceea ce face din fotografie un instrument privilegiat pentru astfel de puneri sub semnul întrebării ale reprezentărilor noastre despre lume este tocmai acest presupus raport de emanație cu obiectul, resimțit ca activ chiar acolo unde rațiunea ne sugerează contrariul, calitatea fotografiei de semn indicial iconic.““ Se explică astfel
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
dimensiune a prezenței difuze a religiosului se regăsește sub forma unui vag simbolist în picturile lui Artur G. Verona, la sculptorul Teodor Burcă sau la Theodorescu-Sion, Octavian Smigelschi sau Octav Băncilă. O parte dintre acești pictori, în special Artur Verona, privilegiază o ipostază sensibilizată simbolist, cum se întâmplă într-un tablou ca Speranța. În concluzie, am încercat să demonstrez că se poate vorbi despre simbolism nu ca despre un epifenomen, zonă marginală, un interstițiu, un minorat artistic, ci ca despre un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unui context mitologic sau istoric precizat la câteva dintre picturile lui Kimon Loghi. Nota de mister, dizolvarea logicii descriptive într-o punere în scenă a indescifrabilului, cultivarea imaginilor sibiline care tulbură, fac loc simbolismului în pictură. Și acolo unde este privilegiat excesul ornamental, temele unei erotici neconvenționale, un senzualism marcat și prin stil sau exacerbarea unor états d'âme precum angoasa și anxietatea se insinuează și o dimensiune decadentă. Demersul criticului privitor la trădarea convențiilor naturaliste prin insinuarea unei dimensiuni simboliste
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
insuflă culturii greco-latine, circumscrisă valorilor apolinice, spiritul dinonisiac al unei modernități care poartă amprenta sensibilității simboliste și decadente. Această metamorfoză subtilă era excelent dramatizată de către Thomas Mann în romanul său, Moarte la Veneția (1912). În opinia lui Rodolphe Rapetti, Böcklin "privilegiază aspectele violente ale fabulei, la care adaugă ceea ce-i inspiră o vis comica unică în timpul său"71. Pentru Hans Henrik Brummer în "The Böcklin Case Revisited", evidențierea elementarului în natură, a emergenței instinctelor, a elanurilor dionisiace ca manifestări violente, incontrolabile
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nazareene germane și precisa observare a naturii pe care o elogia Ruskin. Așa cum o afirmă unul dintre prerafaeliții mai puțin cunoscuți, Val Prinsep, "Medievalismul era al nostru beau idéal (...)"88. Pictura prerafaelită va prelua moștenirea unei culturi și imagerii medievale, privilegiind, de asemenea, ca surse de inspirație și folclorul național, basmele, legendele celtice, poveștile despre magie și vrăjitorie, fapt similar aceleiași tendințe în cultura germană în a doua jumătate a secolului XIX. Pictura prerafaelită denotă o puternică relație cu literatura, narativitatea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o concesie privitoare la sensibilitatea afină a lui Ștefan Popescu pentru mister, mit, simboluri, raportată de critic unui mai cuprinzător sentiment clasicizant. Se poate afirma pertinent însă că opera lui Ștefan Popescu are o factură simbolistă, că asemeni prerafaeliților, artistul privilegiază legenda și basmul, pe care le stilizează, că decorativismul său servește tocmai dimensiunea misterioasă a existenței care ne parvine prin narațiuni exemplare sau figuri emblematice. Se descifrează în proiectele decorative, în operele cu subiecte de basm și în alegorii o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Iisus, apariția acestuia dobândește aria de rezonanță a misterului, dar și ambiguitatea lui. Înainte de a deveni ortodoxist și ultranaționalist în contextul culturii românești, misticismul dobândește conturul poetic al unei vocații simboliste care respiră același aer cu cel european. Un loc privilegiat în reflectarea acestui fior mistic în pictura simbolistă românească îl ocupă tablourile cu subiect religios. Figura cristică este capabilă să catalizeze un tip de sensibilitate care iradiază dincolo de subiectul testamentar sau veterotestamentar. Tudor Arghezi remarca tematizările simboliste de fior religios
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
speranței pare să-și aibă sursa în tinerețe. Nu fără o undă de ambiguitate, speranța apare în chiar momentul agoniei, sursa ei secretă este chiar disperarea. Verona conferă o expresie alegoric-simbolică unei état d'âme pe care pictorii simboliști o privilegiază. De asemenea, tabloul pictorului belgian Léon Frederic, Poporul va vedea într-o zi răsăritul soarelui (1890-1891) este în măsură să ofere nu un posibil model, ci mai degrabă un echivalent simbolic. În special voletul central al tripticului reprezentând un grup
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
condiția umilă a umanității originare, confruntate cu paradoxurile existenței în absența unor repere sustenabile. Tema socială nu este complet eludată, tabloul face parte dintr-o serie în care se înscriu Recunoașterea și Înmormântarea (ce fac trimitere la momentul 1907 temă privilegiată în pictura lui Băncilă). Numai că, aici, nu detaliul realist este important, ci tensiunea care derivă din gest deplasare de accente, sesizată și de Anton Coman (Petru Comarnescu), ca inadecvare între teme și procedee, specifică picturii simboliste. În Recunoașterea (1908
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]