1,870 matches
-
pe care a căutat să le respecte. Chiar întregul caracter naționalist al Decretului, se sprijină, prin expunerea de motive, pe formula Legii constituționale din 27 Februarie 1938 și pe ideea că realitatea Statului național se precizează prin: - proclamarea legii sângelui; - proclamarea principiului că națiunea română este creatoare de Stat; - promovarea categoriilor funcționale, naționale, ca realități politice de bază, și - distincția juridică și politică între români de sânge și cetățeni români. b. - Din expunerea de motive, mai rezultă că acest Decret-Lege a
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
străinătate, a colaborat la „Studii și cercetări de istorie literară și folclor”, „Cercetări folclorice”, „Romanoslavica”, „Buletinul Societății de Științe Filologice” ș.a., din conducerea cărora a și făcut parte. I s-au conferit Medalia Muncii (1964), Medalia 25 de ani de la proclamarea Republicii (1972) și Ordinul Polonia Restituta (gradul de cavaler, 1970; gradul de ofițer, 1974). Publicate de-a lungul anilor în diverse reviste de specialitate, cele mai importante studii de literatură română veche ale lui C. au fost adunate relativ târziu
CHIŢIMIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286217_a_287546]
-
-lea mai exact după anul 1866, când la conducerea statului român a fost instalat un prinț de confesiune catolică: Carol I de Hohenzollern- Sigmaringer. A existat atunci o atitudine binevoitoare a Vaticanului față de România, manifestată prin recunoașterea independenței (1878), a proclamării regatului (1881) și a Marii Uniri din anul 19181025. Sfântul Scaun a creat în Vechiul Regat o ierarhie ecleziastică proprie. La 7 aprilie 1883, Papa Leon XIII a ridicat Vicariatul apostolic al Țării Românești la rangul de Arhiepiscopie, iar la
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
a tuturor arabilor din regiune, fiecare stat musulman considerând că aceasta entitate reprezintă o parte din marea familie musulmană. Contextul istoric, precum și realitățile momentului fac dovada unei pseudo-unități pan-arabe în regiune, lupta pentru dobândirea teritoriilor ocupate, câștigarea suveranității statale, proclamarea statului palestinian, rezolvarea problemei refugiaților, recâștigarea Ierusalimului etc., fiind chestiuni asumate de întreaga comunitate arabo-musulmană din Orientul Mijlociu și Apropiat (în general de arabii musulmani din întreaga lume). De decenii, statele 248 arabe din regiune au avut pe agenda de politică
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
în acea perioadă neregăsindu-se accente exclusiviste sau terminologia radicală față de celelalte credințe.263 Acestor divergențe de percepții, care la început au avut un fundament pur religios, li s-au alăturat în timp o serie de probleme geopolitice generate de proclamarea statului Israel; toate acestea au condus disputa iudeo-islamică pe o pantă ascendentă, realitate ce vă antagoniza din ce in ce mai mult (chiar și în prezent) părțile implicate în conflictul arabo-israelian. Realitatea istorică a dovedit faptul că divergențele conceptuale s-au concretizat (în timp
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
Otoman (în 1917) a pierdut puterea în Orientul Mijlociu. Conflictul arabo-israelian a provocat cel puțin cinci războaie importante și un numar de conflicte minore; astfel: Războiul arabo-israelian, din 1948, este cunoscut că războiul israelian de independență (început după retragerea britanică și proclamarea statului Israel, la 15 mai 1948);290 Războiul izbucnit ca urmare a naționalizării Canalului de Suez, în noiembrie 1956, a favorizat agresiunea anglo- franco-israeliană (mpotriva Egiptului;291 Războiul de 6 zile, din 1967;292 Războiul de Yom Kippur, din 1973
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
februarie 1947, ministrul de externe britanic și-a declarat intenția guvernului de a preda mandatul Palestinei către ONU. Ca urmare, Adunarea Generală a ONU a desemnat o comisie specială (UNSCOP) care a investigat situația și constatând imposibilitatea rezolvării conflictului prin proclamarea independenței unui singur stat palestinian sub conducerea uneia din părți a propus două planuri 335 pentru împărțirea Palestinei ca unică condiție pentru rezolvarea conflictului dintre cele două populații. Prima propunere, Planul Majoritar viza împărțirea Palestinei în două state și deci
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
347 În martie 2002, Prințul Abdullah al Arabiei Saudite a făcut publică o inițiativă de pace (agreată și de Liga Arabă) prin care se cerea Israelului să se retragă din teritoriile ocupate (în limitele teritoriilor din 1949) și să admită proclamarea unui stat palestinian independent și suveran, cu capitala în Ierusalimul de Est; la 13 martie, SUA, prin Rezoluția Consiliului de Securitate Nr. 1397, a solicitat încetarea imediată a tuturor actelor de violență, promovând perspectiva unei regiuni în care ambele state
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
erau menționați principalii susținători ai terorismului (printre care: Iran, Irak, Cuba, Libia, Coreea de Nord, Sudan și Siria); la 24 iunie George W. Bush a făcut apel la necesitatea creării statului Palestina (a fost primul președinte al SUA care a pledat pentru proclamarea statului palestinian și coexistență celor două state);349 la 18 noiembrie, Națiunile Unite au trimis inspectori pentru a căuta probe în dosarul legat de criză dezarmării Irak-ului (declanșată în 1998).350 În 2003, la 20 martie a avut loc
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
în câteva dosare de corupție (la 26 noiembrie a fost pus sub acuzație, Tzipi Livni fiind mandatata să organizeze noul guvern israelian); la 15 octombrie, Siria și Libanul au stabilit relații diplomatice pentru prima dată (după 60 de ani) de la proclamarea independenței, acesta fiind un prim pas către normalizarea relațiilor bilaterale (marcate de lungă tutela siriană asupra Libanului); la 27 decembrie, Israelul a lansat o operațiune aeriană (Operation Cast Lead, lansată cu scopul de a opri tirurile cu rachete din teritoriul
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
Declarația făcută de UE la finalul întrunirii Consiliului de Miniștri, de la Cardiff (din 15-16 iunie 1998), prezența manieră în care europenii înțelegeau să continue procesul de pace solicitând Israelului să recunoască dreptul palestinienilor la autodeterminare fără a exclude însă posibilitatea proclamării statului palestinian.547 Aceleași principii au fost reiterate de UE prin Declarația de la Berlin 548 (la 26 martie 1999) prin care cerea punerea imediată în aplicare a prevederilor acordului 549 încheiat la Wye River Memorandum (la 23 octombrie 1998), a
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
26 martie 1999) prin care cerea punerea imediată în aplicare a prevederilor acordului 549 încheiat la Wye River Memorandum (la 23 octombrie 1998), a acordurilor anterioare, dar și a Rezoluțiilor ONU;550 reafirmând dreptul palestinienilor la autodeterminare, UE susținea că proclamarea unui stat palestinian viabil, democratic poate constitui cea mai bună garanție a securității Israelului și implicit acceptarea acestuia ca partener cu drepturi egale în regiune; declarația includea și un angajament ferm din partea Uniunii Europene în soluționarea cât mai rapidă a
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
acestea constituie argumentele de bază în opțiunea Israelului de a-si gândi doctrina de securitate că o doctrină militară de tip ofensiv și nu defensiv, ceea ce însemna în condițiile date costuri mari în vederea unei fortificații defensive.570 Încă din momentul proclamării statului politică de apărare a Israelului a vizat: desfășurarea și menținerea luptei pe teritoriul inamic și folosirea atacului preventiv (atunci când este posibil),571 Israelul canalizându-și doctrina de securitate națională pe gestionarea conflictului arabo-israelian prin măsuri concrete de prevenirea și
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
armament, deoarece armata palestiniană nu va putea fi niciodată la fel de puternică așa cum este IDF.622 La polul opus există analiști palestinieni care consideră capacitatea de auto-apărare (self-help) ca fiind o componentă esențială a doctrinei de securitate palestiniană și susțin odată cu proclamarea noului stat palestinian crearea unei armate permanente. În prezent, sistemul de securitate palestinian este asigurat de forțe de securitate multifuncționale la care se adaugă misiunea UE și inițiativa Dayton; cele două misiuni de securitate care acționează în teritorii, în baza
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
sau ale Consiliului de Securitate; în acest sens exemplificam menționând: Rezoluția 302(IV)637 adoptată la 8 decembrie 1949, Rezoluția 393(V)638 din 2 decembrie 1950 și Rezoluția 394(V) din 14 decembrie 1950 etc. La un an de la proclamarea 639 oficială a statului Israel, după prezentarea raportului de către Consiliul de Securitate, Adunarea Generală a ONU, a adoptat Rezoluția 273(III)640 care prevedea admiterea Israelului ca membru al ONU (la 11 mai 1949), menționându-se că Israelul este un
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
acceptau recunoașterea statului Israel, pronunțându-se în favoarea rezolvării pe cale pașnică a conflictului, dialogul diplomatic bazându-se pe principiul teritoriu contra pace. La 15 decembrie 1988, Adunarea Generală a ONU a adoptat Rezoluția 43/177666 prin care se lua act de proclamarea Statului Palestina, în același timp, presedintele OEP, Yasser Arafat anunțând public, la Stockholm, noua poziție adoptată: "Consiliul Național accepta două state, statul palestinian și statul evreiesc Israel".667 Rezoluția 681668 (din 20 decembrie 1990) și ulterior Rezoluția 799669 (din 18
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
eu/meetdocs/2009 2014/documents/ afet/pr/796/796661/796661ro.pdf. Accesat: 27 aprilie 2010. 518 Deoarece economia lucrării nu permite o abordare detaliată. 519 Prezenta europeană în regiune dateză cu mult înainte de unificarea europeană (începând cu anii '50) sau de proclamarea statului Israel, astfel că state precum: Franța, Marea Britanie, Belgia, Spania, Suedia și Italia, între 1900 și 1950 și-au deschis consulate în Ierusalim (oraș care atunci, ca și acum de altfel, avea o semnificație aparte). 520 Levi Idan, The EU
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
sens comun năzuința de a dezvălui mai deplin potențialul orânduirii noastre, democrația socialistă, de a păși pe noi trepte ale progresului material și spiritual”. în octombrie 1989, la Berlin, au avut loc festivitățile consacrate împlinirii a 40 de ani de la proclamarea RDG, la care a participat, alături de alți șefi de state, și Nicolae Ceaușescu. Cu acest prilej putea fi ușor sesizată atmosfera de răceală survenită între Mihail Gorbaciov și conducătorii celorlalte țări socialiste prezenți la manifestări. Gorbaciov a evitat diplomatic o
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
democrații burgheze”, „ponegrirea orânduirii socialiste și a succeselor acesteia”, “încercarea de a nega sau a reduce rolul dictaturii proletariatului și rolul conducător al partidului marxist-leninist”, aprecierea teoriei marxist-leniniste ca “învechită” și “îngustă” în ceea ce privește explicarea fenomenelor contemporane, „ploconirea în fața parlamentarismului burghez”, „proclamarea tezei că singura metodă de trecere de la capitalism la socialism ar fi metoda pașnică”. Această critică a revizionismului a fost bine primită de delegația română. PMR apreciase la Plenara CC al PMR din 28 iunie - 3 iulie 1957 că principalul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
anticoloniale din Asia și Africa, devenite mai active după cel de-al doilea război mondial. Drumul spre „Lumea a Treia” putea fi intermediat de apropierea de Iugoslavia, devenită la jumătatea anilor ’50 una dintre fondatoarele mișcării de nealiniere (încă înainte de proclamarea ei oficială din 1961). în ciuda seriozității pregătirilor, scopul principal al tratativelor nu a fost atins. Recunoscând avantajele economice ale colaborării cu URSS, Iugoslavia continua să-și mențină suveranitatea și se distanța puțin de lagărul socialist, nemanifestând dorința de a intra
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
inserate în Constituție, pe care a căutat să le respecte. Chiar întregul caracter naționalist al Decretului, se sprijină, prin expunerea de motive, pe formula Legii constituționale din 27 Februarie 1938542 și pe ideea că realitatea Statului național se precizează prin: proclamarea legii sângelui; proclamarea principiului că națiunea română este creatoare de Stat; promovarea categoriilor funcționale, naționale, ca realități politice de bază, și distincția juridică și politică între români de sânge și cetățeni români. b. Din expunerea de motive, mai rezultă că
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
pe care a căutat să le respecte. Chiar întregul caracter naționalist al Decretului, se sprijină, prin expunerea de motive, pe formula Legii constituționale din 27 Februarie 1938542 și pe ideea că realitatea Statului național se precizează prin: proclamarea legii sângelui; proclamarea principiului că națiunea română este creatoare de Stat; promovarea categoriilor funcționale, naționale, ca realități politice de bază, și distincția juridică și politică între români de sânge și cetățeni români. b. Din expunerea de motive, mai rezultă că acest Decret-Lege a
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
Adorno din partea apărătorilor culturii de masă din perspectiva democratizantă a studiilor culturale, aceasta, pe de altă parte, n-a fost nicidecum cu totul invalidata. Foarte adesea, între cele două forme de cultură există o negociere care nu are drept scop proclamarea uneia în detrimentul celeilalte, ci un schimb de formule artistice circulând în ambele sensuri și, uneori, extrem de productiv din punct de vedere estetic. Astfel, spre exemplu, John Docker, în Postmodernism and Popular Culture. A Cultural History (1994), afirmă încă din Introducere
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
încheiate cu acestea; ... d) executa controlul tehnic al rețelelor de telecomunicații din administrarea sa și asigura confidențialitatea telecomunicațiilor speciale; e) organizează și conduce pregătirea pentru lupta și mobilizare proprie, în conformitate cu prevederile legale, cu ordinele, instrucțiunile și regulamentele militare; ... f) la proclamarea stării de asediu sau de urgență, la declararea mobilizării ori a stării de război asigura cu prioritate legăturile speciale pentru Marele Cartier General și celelalte componente ale sistemului național de apărare, la nivel central și teritorial, conform legii; ... g) colaborează
LEGE nr. 92 din 24 iulie 1996 (*actualizată*) privind organizarea şi funcţionarea Serviciului de Telecomunicaţii Speciale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/149211_a_150540]
-
Pe aceeași data se abroga Decretul Consiliului de Stat nr. 117 din 23 octombrie 1975 privind regimul mormintelor și operelor comemorative de război, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 111 din 30 octombrie 1975, Legea nr. 48/1995 privind proclamarea Zilei Eroilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 31 mai 1995, precum și orice alte dispoziții contrare. Aceasta lege a fost adoptata de Senat în ședinta din 26 iunie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin
LEGE nr. 379 din 30 septembrie 2003 (*actualizată*) privind regimul mormintelor şi operelor comemorative de război. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/152696_a_154025]