2,781 matches
-
ascunzându-și cu o grațioasă neîndemânare chipul jenat dincolo de evantai, felul cum rămâne cu privirea în gol, visătoare. (Misoginism vulgar ar fi, desigur, să-mi imaginez că atunci Sophie se gândește la un corset sau la lucruri încă și mai profane !) Respir precaut, ca să nu trezesc tusea ascunsă în trupul meu, și cu exaltare mă gândesc că Sophie nu are habar de cum o simt eu în propriile mele fibre - tot mai sensibile, pe măsură ce se uzează... Cum o trăiesc, din afară și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lui Scott Joplin 1, care cânta Trestia de zahăr. Ședea ca de obicei, neclintit, relaxat, cu mâinile pe genunchi. Pe vremuri obișnuia să îngenuncheze. Dar găsise că asemenea poziție e cu totul inconfortabilă și generatoare de emoții și senzații total profane. Draperiile necăptușite, cumpărate de predecesorul său, erau trase, și își expuneau desenul de crizanteme uriașe prin care pătrundea lumina lividă, ploioasă, a unei seri se sâmbătă. În casă plutea o lumină domoală, gălbuie. Într-un colț, o lampă slabă ilumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mânat de curiozitatea lui obișnuită (dar atent tot timpul la ușă) începu să cotrobăiască pe masă. Luă unul dintre caietele de note și descifră o pagină sau două așternute cu scrisul încâlcit al lui John Robert, încercând amuzata satisfacție a profanului care nu poate înțelege un cuvânt. După aceea observă, pe jumătate ascunsă sub cărți, o foaie de hârtie scrisă, o scrisoare. În capul filei era notat: „În atenția lui William Eastcote“. (John Robert nu avea habar că prietenul său murise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ebraică noțiunea este exprimată de verbul ’ăbad, „a munci”, „a sluji” și de derivatul ’ăbôdăh, „muncă”, „slujire”; aceeași termeni sunt utilizați în mod curent și pentru „cult” văzut ca „slujire [divină]”, cu diferența că nu se desfășoară în sfera obișnuită, profană, ci în cea sacră, în serviciul divinității (Simián-Yofre și Ringreen 1986). Conceptul acesta e cel mai frecvent în multe limbi, precum în limba germană Gottesdienst sau engleză [religious] service, în schimb, în limbile neolatine este o excepție. b) Nu mai
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
un pronunțat caracter dialectic rezultat din multiple elemente, uneori contradictorii, dar de cele mai multe ori realizate simultan. 9.4. Cultul și centralizarea cultului Religia lui Israel, ca de altfel toate religiile (É. Jacob), recunoaște în cult distincția fundamentală dintre sacru și profan, un dualism pe are Biblia ebraică nu-l rezolvă, iar Noul Testament încearcă cu greu să-l depășească, recurgând la concepte precum „preoție universală” (ce are ecou încă în confesiunile protestante), prezența divină în comunitate, în preoție și în sacramente (ca
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
în "policulturalismul și politeismul valorilor". Apoi, pentru că Michel Maffesoli crede, fără rezerve, în postulatul sociologiilor fenomenologice și subiective: "a ști să trăiești și a ști să spui merg împreună"; cu alte cuvinte, trăitul social este o experiență reflexivă de sociologie profană, față de care sociologul profesionist trebuie să rămână mereu atent și sensibil pentru a-i capta neîncetat respirația creatoare. Rațiunea sensibilă noțiune-cheie încorporată în demersul său sociologic este trăsătura de unire între sociologia profană a vieții, trăită de ființa socială într-
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
social este o experiență reflexivă de sociologie profană, față de care sociologul profesionist trebuie să rămână mereu atent și sensibil pentru a-i capta neîncetat respirația creatoare. Rațiunea sensibilă noțiune-cheie încorporată în demersul său sociologic este trăsătura de unire între sociologia profană a vieții, trăită de ființa socială într-o infinită inventivitate, și sociologia savantă (chiar sociologia sa este încărcată de concepte și teze, este drept, cele mai multe formulate sub forma "conceptelor metaforice"). Nu trebuie să vedem în recunoașterea acestei înrudiri simbiotice o
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Anselme. Și sensibilitatea sa teoretică se rezumă cu ușurință: carmen de contemptu mundi, un cânt care trebuie să disprețuiască lumea. Dacă Dumnezeu există, atunci lumea este cea care nu există. Incantații religioase față de hedonismul terestru? Dar teoriile emancipării, adevărate forme profane ale religiei, nu spun altceva: să denigrăm lumea de aici pentru o lume mai bună. Acest "mai bine al lumilor" pe care trebuie să-l construim, fie că slăvim sau batjocorim, prin intermediul legilor abstracte, bucuriile simple ale existenței. "Trebuie să
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
locul său. Această metaforă: Revanșa valorilor din sud, vrea să atragă atenția asupra relativismului trăit, în același timp foarte vechi și care recapătă în zilele noastre forță și vigoare. Relativism care se sprijină pe o neîncredere de fond față de religiile profane ale căror dogme sacre își revendică titlul de știință. Ceea ce este o contradicție în termeni. Dar în același timp relativism suspicios față de promisiunile unei emancipări viitoare pe care s-a fondat moralismul modern, suspicios față de această excepție culturală proprie Occidentului
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
etice tradiționale și care regăsesc frecvențele lor străvechi. Astfel, ca ecou la participarea magică la lume, răspunde inițierea ca manieră de a se uni cu ceilalți. Fie că este reîntoarcerea în forță a societăților secrete sau, într-un mod mai profan, dezvoltarea grupurilor de afinități elective, demersul inițiatic traduce bine dorința profundă de "relianță". A relaționa cu lumea, a se încredința celorlalți ca tot atâtea expresii ale unui lanț de unire alegoric ce arată că nu suntem decât o verigă a
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
de suporteri, jucătorii sportivi și grupul de suporteri se comportă prin contagiune față de sportivii din competiție. Dumnezeul clanului sportiv nu este altceva decât clanul sportivilor. Prin activitate sportivă, societatea se sacralizează pe ea însăși, prelungește structura religiei sub o formă profană a acesteia: dramatismul, jertfa corpului în favoarea spiritului și opoziția față de moarte. Sportul, magia și religia sunt un tip de comportamente umane (credințe, ritualuri) referitoare la ființe, forțe și puteri cu suporturi supranaturale (zei cu puteri neschimbate, eterni, atotputernici și nemuritori
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
probă sportivă un aparat specific de simboluri, aparat care se verifică în cadrul Olimpiadelor, în care orice gândire a mișcării încearcă să descopere, dincolo de cauzalitatea războinică de luptă, forma simbolică de refugiu în domeniul unei mișcări suverane. Depozitare a esenței umane profane, noțiunea de joacă și de joc introduce un factor caracteristic, ce comportă trecerea de la natură la cultură. Animalele se joacă, dar esența jocului animalelor înseamnă o comunicare pentru a învăța poruncile, jocul la animale nu este opus seriozității și animalele
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
grație succesului corpului fizic, încrederea în sine. Sportul este organizat, mai mult ca orice instituție drept un sistem religios, cu secții referitoare la calități inițiatice (calități morale, calități fizice și calități sociale) toate cu un dublu scop: -realizare în lumea profană și -realizarea în lumea gloriei, postmortem de tip fairplay: magnitudine, măiestrie, moderație, afabilitate, afecțiune, atenție, sinceritate, solidaritate, sobrietate, obediență, ordine, onoare, noblețe, necesitate, naturalețe, educator, eficient, rațional, reciproc, receptiv, inițiere, ideal, iubire, energie, elevare, esență. Imaginarul sportiv este o problemă
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
o deosebită importanță în selectarea, antrenamentul și competiția sportivă, chiar dacă este doar o parte din ritual. În timpul istoric, fiecare etapă sportivă stă sub semnul altei mărci: la început mimodrama jertfei face parte din religie, apoi este o formă a distracțiilor profane cu trimitere spre un ritual funerar, apoi are valoare de relație între învingători și învinși sub semnul luptei de gladiatori, apoi devine o formă de relație socială între aristocrați sau proletari, abia odată cu industrializarea ascunde caracterul sacru sub un aspect
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
cu trimitere spre un ritual funerar, apoi are valoare de relație între învingători și învinși sub semnul luptei de gladiatori, apoi devine o formă de relație socială între aristocrați sau proletari, abia odată cu industrializarea ascunde caracterul sacru sub un aspect profan. Activitatea sportivă, ca știință a formelor sociale trebuie să abordeze o relație cu politica cu petrecerea timpului liber și cu ideologia întrucât logica particulară rămâne sub sistemul economic. Cu toate că trupul este ținut sub observație din mai multe perspective: iubirea de
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
ale sau ale înfrângerii sunt: frustrări, expresii ale feței, mâinile în șold, capul aplecat, fața plânsă. Participarea ca sportiv la competiție, ori participarea ca suporter se prelungește prin intermediul emblemelor preluate din sistemul religios, amulete amintiri, care devin sacre, ori cupe profane și diplome, care anunță coduri sociale. Codurile sociale de identificare și comportamentale sunt asociate simbolic cu blazonul echipelor și sportivilor preferați. Există trei suporturi ale relației sportive non-verbale în spațiul de joc: -primul suport amintește despre CORPUL SPORTIV și calitățile
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
Așa se explică dimensiunile circulare ale spațiului de joc, și dimensiunile ce separă jucătorii de antrenori, arbitri și oficialități/ reprezentanți ai ființelor supranaturale de publicul spectator și de terenul altar, biserică. Trecerea în competiția sportivă de la simbolul religios spre simbolul profan, ori cu altă formă a acestuia (în funcție de țară) se observă în permanentizarea termenilor grecești stadion, ori latinești, amfiteatru, în forma arhitectonică a spațiilor sportive și în emblematica lumii sportive, ce depinde de alte coordonate decât acele ale stadionului grecesc, dar
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
distanțarea aspectului practic de acela teoretic. Adică ruptura între cadrul științific, în care se desfășoară acum sportul de performanță și cadrul neștiințific în care se desfășoară exercițiul fizic real, fără competiție. Sportul spectacol depinde de transferarea simbolului religios în lumea profană; în stadion persistă elementele sacrului, se deschide perspectiva reală de comunicare cu ființele supranaturale, și se ascunde religiosul (omul arhaic/homo religiosus asista la sacrificii), sub forma probelor sportive. Oferim imaginile de parcurgere al spațiului vârstei, ale etapelor inițiatice realizate
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
Plasate sub tutela unui „drept la libertate”, astfel de divagații de la credința cea adevărată nici nu mai sunt identificate sau recunoscute de creștinul de azi. Relativizarea valorilor prin așezarea pe același plan a conținutului religios cu cel al celorlalte informații profane, prin interpretarea neautentică a revelației, favorizează admiterea unui tip de „erezie mascată”. Chiar dacă este mascată, erezia are, așa cum a avut și în primele secole, același efect derutant, care îl împiedică pe creștin să aibă o perspectivă curată și autentică asupra
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
necesar de pregătirea sa academică sau culturală, ci mai degrabă de fidelitatea în a asculta glasul Duhului Sfânt, cel care „va învăța toate” (In 14,26). Totuși, în confesional, confesorul învață și educă. Învățătura confesorului nu este una de natură profană sau psihologică, ci este o educație de natură teologică, pentru că educă penitentul la credință, la ascultare și la responsabilitate față de sfințenia sa. Penitentul este ajutat să dorească și să poată să crească în credință și în cunoașterea voinței lui Dumnezeu
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
au o vină reală pentru ceva anume. Ei simt o vină, nu pentru păcat, ci pentru că au încălcat propriile principii personale, care s-ar putea să nu aibă nici o valență teologică, sau pentru că nu au respectat anumite norme sau reguli profane de conjunctură, fapt pentru care trăiesc un sentiment de rușine în fața altora. Fără a exista un păcat evident, omul trăiește din plin o durere interioară, o autoculpabilizare și o frustrare, simțindu-se rănit în amorul său propriu, atât de puternic
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
și ca păcat, fapt ce presupune în mod necesar o viziune de credință asupra întregii realități antropologic-axiologice. În acest sens, confesorul va încerca să schimbe perspectiva prin care penitentul privește lucrurile, ajutându-l să facă trecerea de la un plan pur profan, la unul teologic, în speță, de la o vină nereală la una reală. Unii autori afirmă că preotul-confesor poate urmări anumite obiective în dialogul său cu penitentul, astfel: vinovăția religioasă ca factor de creștere, recunoașterea păcatului în lumina cuvântului lui Dumnezeu
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
efecte psihologice, ci pentru a-și împlini în mod eficient misiunea care i-a fost încredințată. Biserica declară că este util ca „în cadrul pastoralei să se cunoască bine și să se folosească nu numai principiile teologice, ci și descoperirile științelor profane, mai ales ale psihologiei și ale sociologiei”. Dar, în același timp atenționează și afirmă că este necesar un discernământ în acest caz, căci în procesul dialogic trebuie „să fie păstrate cu sfințenie normele educației creștine, completându-le corespunzător cu descoperirile
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
-l ia părtaș pe A. Ginsberg, al cărui somn într-un cimitir din S.U.A., evocat în finalul poemului, îi amintește propria tinerețe, Când eram / mai tânăr și eram / un cimitir de poeme încă nenăscute... În spirit ludic, aglutinând sacrul cu profanul, apelând la ironie și la autoironie, sunt parafrazate sau parodiate mituri ale culturii universale sau ale celei autohtone. Rescriind, de pildă, Geneza - pe care o definește: ... Geneza fiind / abso/ LUTUL / pe care l-a frământat / între degete / DUMNEZEU... -, poetul imaginează
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de respirație... În poemele care compun volumul, Grădinarul coalizează în jurul său energiile vitale sau chiar le generează, într-un proces continuu, care vizează Universul în integralitatea sa, fiind, totodată, în plan stilistic, metafora centrală, transparentă, care îmbină osmotic sacrul cu profanul, fiindcă referentul, ca ax în jurul căruia se dezvoltă demersul liric, este, concomitent, divinul, sursa a toate, și un mesager al lui printre muritori - creatorul de artă -, drept care, grădina, în oricare dintre ipostazele aferente, captează toată atenția și toate efectele forței
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]