1,633 matches
-
Ia mai pune-i ăsteia un floștomoc de vată! Muierile dracu’ sunt în stare să ia unul de la tomberon și să ne fenteze. Femeia s-a executat. Aveam 28 de ani, eram profesoară, nu deținută sub anchetă în vremea dictaturii proletariatului. Iar el nu era gardian la Pitești, ci medic specialist. M-am întors la liceu. Toată carnea mea tremura, mă zgâlțâiam ca lovită de epilepsie. Am strâns din dinți, mi-am aruncat apă pe față și am intrat la a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Muzeul Țăranului Român și publicat la Editura Paideia în 2003. În 2004 a apărut un volum dedicat Vieții cotidiene în comunism, coordonat de Adrian Nicolau, la Editura Polirom, Iași. Termen folosit cu referire la perioada proletcultistă, cea a instaurării dictaturii proletariatului (anii ’47-’64). Ce de metafore din imaginarul sexual masculin folosesc! Învinși, ratați. Hărțuirii instituționale. Ecologia de profunzime. Știind asta, Ștefan S. mi-a adus un săculeț cu fân, să îl țin în biroul meu de decană, pentru vremuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
hipnotizatorul lansă finalul: „Asta-i tot,dulcissime“. Și se înclină, batjocoritor, în fața publicului: „Pa și n-am cuvinte“. Nici măcar nu-și luase tașca de vânătoare din cui. Nici că-i păsa de ziua de muncă de 8 ore, pentru care proletariatul mondial luptase atâta. Fâlfâi o ultimă dată brațele, mulțumind pentru ovații: „Pa, pa, bye, ciao, amantissime“. Erau obișnuiți deja, firește. Îi enerva, îi distra, îi uimea, îi sfida, îi înfuria. Îl tolerau, pentru că simțeau că era tolerat de mai mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
scos din nevoi. Pentru oameni ne-am dat cu comuniștii. Pentru popor! Că am făcut școli, am făcut colectivizarea, am făcut industrializarea, am făcut spitale. Și litoralul tot noi l-am făcut, că la burghezie ce-i păsa de odihna proletariatului și a copiilor în vacanțe. Tot ce vrei am făcut. Și am luptat. Ni se spunea unde este dușmanul și noi îl nimiceam. Nu mai stăteai să te gândești. Și tată de-ți era, dacă ți se spunea că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
asupra clasei sociale decapitată și înlăturată de la accesul spre afirmare profesională, se derulează în jurnal, gradat, așa cum au fost impuse. Încă elev de liceu, când reformele încep, el are șansa să descrie încă de la început crearea societății etatiste, sub dictatura proletariatului, formarea omului nou, din păcate cu cadre lipsite de cultura necesară. Filele jurnalului sunt scrise cu multă îndemnare creativă, pe întinderi cunoscute, din anii copilăriei, până la maturitatea deplină. Provenind dintr-o familie intelectuală (tatăl făcuse studii la Paris), unde în
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93059]
-
persuasiune și ură de clasă. Dar din noianul informațiilor, cu grijă și ochi de specialist selectate, aflăm cu uimire și satisfacție totodată despre existența unei numeroase elite românești existentă între anii 1877 și 1946, trecută apoi prin sabia nemiloasă a proletariatului care a decapitat-o și la propriu și la figurat. Poporul român nu a fost compus numai din răsculații de la 1907. El avea o clasă mijlocie, urbană și rurală, pe care se baza întregul eșafod al statului și care a
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93047]
-
într-o țară cu populație covîrșitor țărănească și analfabetă, grevată de politicianism, cu o burghezie încă precară și preponderent alogenă. „Problema țărănească”, acutizată, pe fondul capitalizării agriculturii și al decăderii vechii boierimi autohtone, de răscoalele din 1888 și 1907, apariția proletariatului industrial și intelectual, ecourile problemei transilvănene și resurecția ideii unioniste marginalizează - în favoarea eticului, etnicului și politicului - ideea autonomiei esteticului și resuscită ideea „angajării” militante, pedagogic-mesianice a intelectualilor în politica națională și/sau socială; ideologizarea cîmpului cultural se manifestă și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
emancipatoare” este afirmată în și prin artă. Desprinsă din trunchiul Literatorului, nu mai puțin efemera Linia dreaptă a lui T. Arghezi, Gala Galaction, N.D. Cocea și V. Demetrius (1904) este un cuplaj insolit între tinerii macedonskieni de la Liga ortodoxă și „proletariatul intelectual” de orientare socialistă, consituind totodată embrionul din care se va naște, peste cîțiva ani, Viața socială (1910), condusă de Arghezi și N.D. Cocea. Temutul, vitriolantul pamfletar, condamnat în 1907 ca instigator al răscoalelor țărănești, participant la mitingurile muncitorești din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ca un balon multicolor în istoria literară română de ultimă oră”. Calificative precum „maquereau metec”, „furnizor balcanic pentru cadîne interlope, cu narcotice și cu un soi de literatură de scandal”, „snob și agent comercial” (care, „lumpenproletar” fiind, „nu pactizează cu proletariatul, ci doar cu capitalismul”, în ciuda „conversiunilor recente”), în fine, „semicolonial de-al nostru, semidoct și semi-comercial, brînză bună, ca inteligență, în burduf de cîine al răului caracter, care trafichează cu cocaină literară, ieri ca dadaism, azi ca «Rezistență franceză» și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
scenice, ale textului”. Idei asemănătoare despre „revoluția teatrală” sovietică, însă cu o notă mai apăsat politică, întîlnim și în articolul „Drama-pantomimă“ al lui Ion Călugăru, din același număr al revistei Integral: „Acolo însă unde mitul contimporan, evident politic, în stăpînirea proletariatului, s-a difuzat în colectivități, se înfăptuie și un teatru nou: Rusia”. O „notiță” din numărul 6-7 al Integralului („Teatrul sovietic“) merge și mai departe. E vorba de o prezentare a opiniilor despre teatru expuse la Paris, în fața presei, de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
termenii tehnici moderni în limba poetică rusă. A înlocuit accentul tonic (metric) prin cel logic și a îmbogățit poetica rusă prin cuvintele compuse ale rimelor. În fond anarhist, M. a avut legătură cu pămîntul și mujicul rus. Din momentul cînd proletariatul marilor orașe în persoana lui Lenin (sic!) a luat conducerea politică, M. devenise poetul oficial al Sovietelor. Sinuciderea lui răpește Moscovei sovietice poetul reprezentativ al epocei”. Necrologul din unu e mai scurt și mai rudimentar decît cel din Contimporanul, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
influența ecranului, a suferit o importantă modificare. I s’a răpit farmecul exagerării”, observație care ne trimite cu gîndul la „Manifestul teatrului de varietăți” al lui F.T. Marinetti. Mai „revoluționar” pe această linie se arată a fi Ion Călugăru („Drama-pantomimă”): „Proletariatul a susținut entuziat cinematograful. Și-a indicat astfel preferințele pentru aventură, pantomimă abstractă. (...) retorica a trecut în politică - e arta politicei - logica a trecut în economie: e geniul ei. Esteți de sanatoriu au tratat cu dispreț cabaretul: cabaretul s’a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
abstract și dur (vezi creațiile Charlie Chaplin, frații Fratellini)”. Ideea filmului ca artă nouă producătoare de mituri moderne și de emoții colective se asociază cu o apologie a vitalității artelor „comice”, a carnavalului popular, și cu considerații bizare de genul: „Proletariatul a susținut entuziast cinematograful” (corespunzînd ideii din manifestul revistei: „Proletarii creează forme noui”). Nota bene, Ion Călugăru va publica, în 1933, prima monografie românească despre Charlie Chaplin, cineastul asupra căruia Mihail Sebastian conferențiase deja într-o întîlnire „cu cîntec” a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
est un grand poète, c’est qu’il à peur d’un enfant mais fait fi d’un collose. Identificat de către B. Florian cu libertatea „anarhică”, neînregimentată și deci autentică, iar nu cu dogmatismul revoluționar, „Charlot reprezintă un fel de proletariat brut, rămas deocamdată în afara Revoluției, iar aceasta face ca forța lui să fie imensă (...) Charlot învinge totul pentru că scapă din orice, respinge orice asociație și nu investește niciodată în om decît omul, numai omul. Anarhia lui (...) reprezintă, poate, în artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pentru artă, sfărîmătoare de prejudecăți, dar incapabilă să producă opere mari”. Devine limpede — observă Nicolae Manolescu — faptul că „Ionescu și Urmuz sînt respinși fiindcă opera lor nu respectă această proporție ideală”. În treacăt fie spus, în contextul politic al dictaturii proletariatului, argumentele lui Călinescu aveau și o altă miză decît cea estetică, o miză cu implicații politico-ideologice vizînd acomodarea opțiunii „clasicizante” cu tezele „realismului socialist”. Argumentul călinescian, deși „foarte ingenios”, implică - potrivit lui Nicolae Manolescu - o confuzie. Căci abstracționismul (așa cum îl înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
numeroși membri rămași în țară ai avangardei interbelice, îndeosebi din al doilea și al treilea val (Sașa Pană, Geo Bogza, Gheorghe Dinu, Virgil Teodorescu, M.H. Maxy, S. Perahim, Miron Radu Paraschivescu, Gellu Naum ș.a.) au optat pentru „avangarda” politică a proletariatului revoluționar, în virtutea vechilor opțiuni de stînga; unii dintre ei abandonaseră încă din anii ’30 „evazionismul” anarhic al avangardei estetice în favoarea militantismului antiburghez și antifascist, uneori explicit comunizant (Gh. Dinu, Sașa Pană, Miron Radu Paraschivescu, Perahim fuseseră chiar membri ai Partidului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
îndreptate împotriva dictaturii, care ajunsese să-și bată joc pînă și de cele mai elementare principii ale marxism leninismului. Cum să mai ai încredere într-un sistem care își spune comunist, dar care calcă în picioare bazele acestei doctrine? Ideologia proletariatului parcă își propunea ca misiune istorică revoluționară eliberarea întregii umanități de orice exploatare și asuprire, de a construi o societate fără clase. Nu e nevoie nici măcar să treci de zidurile acestei facultăți ca să-ți dai seama că realitatea e cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
gherilă ale partizanilor refugiați în munți, condamnări la moarte sau la ani grei de muncă silnică pe baza unor rechizitorii inventate din senin și fără nici un fel de martori sau probe adevărate. Să nu mai vorbim despre condițiile în care proletariatul a reușit să se elibereze, în ce fel a izbutit să se orienteze în meandrele luptei de clasă. Am fost niște naivi închipuindu-ne că odată cu venirea la putere a Geniului care părea că alături de aceleași fraze leniniste prăfuite cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
elibereze, în ce fel a izbutit să se orienteze în meandrele luptei de clasă. Am fost niște naivi închipuindu-ne că odată cu venirea la putere a Geniului care părea că alături de aceleași fraze leniniste prăfuite cu mesaj moderat de genul dictatura proletariatului, formarea omului nou, construirea socialismului, spicuite de prin articole celebre cum ar fi „Statul și Revoluția“, „Ce-i de făcut?“ sau „Două Tactici ale Social Democrației“, o să avem parte de un mesaj nou, îndreptat împotriva Moscovei, de politica căreia intenționa
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
șampanie, când va fi să deschidem testamentul? Fiind o reuninune memorială, băuturile spirtoase se potrivesc cu testamentul mai puțin decât s-ar crede... Brusc, Pinky, a cărui activitate profesională se desfășura în strictă clandestinitate și, care, tot oficial, în fața dictaturii proletariatului, era un parazit, se văzu pe sine împachetat, amendat și vărsat la pușcărie. Priponit cu brațele la spate de un par, undeva, într-o curte interioară, uitat de contemporani, va sta în șezut și va cânta folosindu- se de degetele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
burgheze devine o prestare de servicii; poetul trebuie să-și ofere talentul clasei sale, ca și inginerul sau avocatul; el trebuie să o ajute să-și câștige conștiința de sine și să contribuie la a dezvolta miturile care permit oprimarea proletariatului. În schimb, societatea burgheză Îl va consacra. Dar el pierde În acest schimb: Își pierde independența și renunță la superioritatea lui; fără Îndoială, el face parte dintr-o elită. Dar există, de asemenea, o elită a medicilor, a notarilor. Ierarhia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
un lucru pe care cea mai mare parte a scriitorilor nu-l pot accepta. În schimbul unui Emile Augier, care-și Îndeplinește corect contractul, dimpotrivă, câți nemulțumiți și revoltați? Ce-i de făcut? Nimeni, bineînțeles, nu se gândește să ceară justificare proletariatului - ceea ce ar duce la o declasare tot atât de reală, dar În sens invers. Nimeni, de asemenea, n-are curajul să revendice marea solitudine liberă, alegerea de sine În spaimă, așa cum vor face, asumându-și destinul, un Lautréamont, un Rimbaud sau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de pe pereți erau un adevărat șoc cultural după cuibușorul confortabil al lui Margery. Reflectând la cât de repede ne obișnuim cu confortul burghez, am pornit-o în jos pe scări ca să mă obișnuiesc din nou cu nivelul de trai al proletariatului. Lurch asculta iar caseta mea și A Boy Named Sue1, urla în difuzoare. Era un sunet de bună calitate, tare până peste poate; la fel ca multe alte teatre, Cross câștigase la greu la loteria fondurilor acum câțiva ani, bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
După care, am dat drumul la bandă fără jenă: - Pentru că modelul său economic s-a dovedit falimentar În competiția cu modelul capitalist, pentru că regimurile comuniste au restrâns până la desființare libertățile cetățenești și au transformat democrația Într-o odioasă dictatură a proletariatului - clasă nepregătită și incapabilă să-și asume cu competență rolul conducător care i s-a atribuit voluntarist... Pentru că tovarășii au recurs la represiune și au eliminat elitele, au atentat la echilibrul de fond al naturii umane, pe care l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să dăm un singur exemplu, amintind structura mitologică a comunismului și sensul său eshatologic. Marx preia și prelungește unul din marile mituri eshatologice ale lumii asiatico-mediteraneene, și anume rolul izbăvitor al celui Drept ("alesul", "unsul", "neîntinatul", "trimisul"; în zilele noastre, proletariatul), ale cărui suferințe sânt chemate să schimbe statutul ontologic al lumii. Societatea fără clase despre care vorbea Marx și dispariția tensiunilor istorice își găsesc de fapt precedentul în mitul Vârstei de Aur, cu care ar începe și s-ar sfârși
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]