12,259 matches
-
este suficient să aprindă în mine dorința unei cărți, care poate nu există. Alteori e începutul cărții, primele fraze... În fine: dacă vouă nu vă trebuie mai nimic ca să vă puneți în mișcare imaginația, mie îmi trebuie și mai puțin: promisiunea lecturii. Pentru mine, în schimb, finalul contează - spune un al șaptelea -, dar finalul adevărat, ultim, ascuns în întuneric, punctul de sosire unde vrea să ne ducă romanul. Și eu, citind, caut niște deschideri - spune el, făcând aluzie la bărbatul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Dacă nu-i spunem nimic, ar însemna să-l inducem în eroare. Când am acceptat cazul, n-am fost oare de acord să-i spunem totul? Dacă-i pe-așa, atunci așa trebuie să procedăm, fiindcă trebuie să ne ținem promisiunile. Dacă nu ne-am ține de cuvânt, n-ar exista nici o diferență între Botswana și Nigeria o anume altă țară din Africa pe care nu vreau s-o numesc aici, dar știu că ați ghicit la care mă refer. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
îi fremătau ca la o sălbăticiune, iar pleoapele se lăsau ușor, încețoșându-i privirea. Părul ei rebel avea reflexe negre albăstrui. O pândeam în oglinda retrovizoare și aerul parcă ardea între noi.” Ei, nu mai spune! Uite și mai încolo: „...promisiunile gesturilor ei încetinite, aeriene și buzele pline pe care și le mușca leneș, inconștient, care-i dădeau un aer de copil veșnic îmbufnat”... Aha... așa zici tu... buzele ăleia, ca și gingiile, îs mai degrabă vinete-cenușii, ca și unghiile. „Noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-mi este. E o lumină ca săpunul, fumul de țigară iese în vălătuci pe sub ușă și prin crăpături. Bat, dar nu-mi răspunde nimeni. O fi cufundat în vreunul dintre visurile sale. Împing ușa și intru. Anatol și Tavi, tânăra promisiune pe care-o luase în ultima vreme sub ocrotirea sa, lucrează în mijlocul coșmeliei la noul lor manifest. Au niște markere în mână, mai multe carioci chinezești sunt împrăștiate pe podea, lângă un carton cu resturi de pizza și mucuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-a fost mai iubită, caută motivele „gestului” tău, c-așa zic, „gestul”, de parcă ai fi făcut cu mâna la ia-mă nene s-ajungi la Ruginoasa sau i-ai arătat arbitrului la fotbal ce și cum, filozofia, impulsul... devii tragic, promisiune neîmplinită. Te compătimesc, se-apucă să-ți strângă articolașele în volum, mai dau numele tău și vreunui festival de nu știu ce sau vreunei tabere de creație. Dar dacă ai crăpat pentru c-ai fost sugativă, i-ai cam blocat. „Singur și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
face să ne simțim mai bine cu nefolositoarele informații aleatorii care sunt tot ce ne-a mai rămas din școală. Un sărut, și cartea poștală e-n drum spre lacul Washington. De la Seth: Când s-a transformat viitorul dintr-o promisiune într-o amenințare? Un sărut, și-a pornit cu vântul spre Ballard. Numai când vom devora planeta asta Dumnezeu ne va da alta. Vom rămâne în amintire mai mult pentru ceea ce-am distrus decât pentru ceea ce-am creat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Viitorul care mi s-a promis. Tot ce mă așteptam. Felul în care trebuia să iasă totul. Fericire și pace și iubire și confort. Când s-a transformat viitorul, a scris Ellis, cândva, pe spatele unei cărți poștale, dintr-o promisiune într-o amenințare? Îndes cartea poștală între broșurile cu vaginoplastii și pliantele cu labioplastii vârâte între paginile cărții lui Miss Rona. Pe copertă e-o imagine din satelit a Uraganului Blond puțin mai în larg de coasta vestică a feței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
care urma să-l pună în aplicare în cazul cînd prințul ar fi apărut la orizont. Nu era cine știe ce, dar se chema că era o măsură de protecție a așezării, era felul său de a se ține de cuvînt față de promisiunea făcută domnișoarei K.F. În primul rînd era hotărît să nu permită aterizarea. Din cauza aceasta luase măsura să se brăzdeze aerodromul, era de fapt o palmă de pămînt dreaptă, între două rîpe, să aterizezi acolo era un act de eroism aviatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
poveștile lor nu sînt neadevăruri sfruntate. În toți acești cinci ani Radul Popianu n-a fost în Vila Katerina și se simțea împăcat, el, cel puțin își respecta făgăduiala în ceea ce privește interzicerea intrării prințului în Vladia. A fost cea mai ușoară promisiune pe care a făcut-o. Dar în al cincilea an s-a petrecut ceva neașteptat. Mai neașteptat chiar decît a fost hotărîrea de altădată a prințului de a petrece iarna în Vladia. Șerban Pangratty n-a venit, în schimb pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe călcâie și a ieșit cu pași rari, egali din birou. Ar fi vrut să-i spună că se va grăbi cum nu s-a grăbit nimeni pînă atunci din Serviciu, dar știa că lui Mihail nu-i plac asemenea promisiuni patetice. Era o minte lucidă, prea lucidă, dacă îi spusese și chestia asta, că n-are încredere nici măcar în el. N-avea, dar îl trimitea în gura lupului. Își spuse că trebuie să fie atît de deștept, încît să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
buni la joacă în piața publică. Păi chiar la punctul doi se lămureau lucrurile, caligrafia nervoasă a domnului Artur Stavri așternuse pe hîrtie "scoaterea din viața publică și sancțiuni severe contra trădătorilor de neam și-a tuturor nechemaților care prin promisiuni demagogice și corupțiuni cu bani străini rătăcesc masele credule cu cari n-au nici o legătură sufletească". Măi să fie, masele credule! Bani străini! Parcă cu bani românești n-ai putea duce de nas și niște inși chiar mai puțin purtați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
e ca apa, intră peste tot și cînd ți-e lumea mai dragă vezi că ți s-au umezit pereții la cea mai de nădejde-construcție a ta. Trecutul nu poate fi controlat decît dacă este umplut cu fapte legate de promisiunile viitorului. Măgarul lui Nastratin mergea liniștit înainte, pentru că tot timpul avea în față promisiunea morcovului atîrnat printre urechi. Promisiunea unui morcov și niciodată morcovul. Acesta este marele secret. Promisiuni poți face doar celor ce au viitorul în față. Deci pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că ți s-au umezit pereții la cea mai de nădejde-construcție a ta. Trecutul nu poate fi controlat decît dacă este umplut cu fapte legate de promisiunile viitorului. Măgarul lui Nastratin mergea liniștit înainte, pentru că tot timpul avea în față promisiunea morcovului atîrnat printre urechi. Promisiunea unui morcov și niciodată morcovul. Acesta este marele secret. Promisiuni poți face doar celor ce au viitorul în față. Deci pe ei trebuiau să se bazeze. Sigur că va trebui să-l instruiască mai serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pereții la cea mai de nădejde-construcție a ta. Trecutul nu poate fi controlat decît dacă este umplut cu fapte legate de promisiunile viitorului. Măgarul lui Nastratin mergea liniștit înainte, pentru că tot timpul avea în față promisiunea morcovului atîrnat printre urechi. Promisiunea unui morcov și niciodată morcovul. Acesta este marele secret. Promisiuni poți face doar celor ce au viitorul în față. Deci pe ei trebuiau să se bazeze. Sigur că va trebui să-l instruiască mai serios pe colonel. Cel mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
poate fi controlat decît dacă este umplut cu fapte legate de promisiunile viitorului. Măgarul lui Nastratin mergea liniștit înainte, pentru că tot timpul avea în față promisiunea morcovului atîrnat printre urechi. Promisiunea unui morcov și niciodată morcovul. Acesta este marele secret. Promisiuni poți face doar celor ce au viitorul în față. Deci pe ei trebuiau să se bazeze. Sigur că va trebui să-l instruiască mai serios pe colonel. Cel mai bine ar fi să-l cheme la București, chiar în zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu poate pescui și el ceva. Sigur că îi va oferi ceva! Tuturor care au de mișcat măcar un pai li s-a promis o slujbă mai bună, o distincție, o intrare în cabinet ori o prietenie avantajoasă. Cuvintele și promisiunile trebuie să fie frumoase. Asta le scutește de obligația de a fi și respectate întru totul. Acum avea cale liberă. De cum a auzit vocea directorului Mihail, a răsuflat ușurat, dar așa, fără să se simtă, și mintea lui sclipitoare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
-i decît o mascaradă, doar se joacă de-a complotul, de-a lovitura de stat, ca să vadă și să arate cît de simplu, cît de la îndemînă poate fi un adevărat complot, o adevărată lovitură? Nu e decît o momeală, o promisiune pentru toți cei care cu adevărat ar fi în stare să producă un coup d'état. O stîrnire din amorțeală, o demonstrație în batjocură, așa cum hărățești un dulău prin ostrețele gardului, făcîndu-l să devină furios, o fiară care își rupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și judecătorii lor cu balanța lor măsluită.“ Mulțimea Îl asculta sastisită și temătoare, gândind că are de‑a face cu‑n sforar, căutând Înțelesul ascuns al vorbelor. Căci lumea era deprinsă cu stăpânirea fariseilor, care Învăluiau cu vorbe mieroase și promisiuni, mai apoi urma osânda. Și acum Îl pândeau și pe el, doar s‑o trăda cu o vorbă - să spună, până la urmă, pentru ce venise, ce atâta vorbărie deșartă. De aceea stăteau să‑l asculte. Nădăjduind că până la urmă avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
divinizați și să vă Închinați lui, să fiți cu gândul numai la el. Și să‑l mai și numiți Atotputernicul! Să vă supuneți lui. Oh, popor samarinean, cine sunt șarlatanii care te vestesc, care‑ți Împuie urechile cu minciuni și promisiuni deșarte! Ei Își atrag pentru sine Îndurarea lui, iar vouă vă cer supunere oarbă, să Îndurați toată obida vieții, vătămări, boli, cutremure, inundații, ciumă, fără crâcnire. Pentru că, popor samarinean, tot ce propovăduiesc Petru și Pavel e o mare Înșelătorie! Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Mare Navigator, te căsătorești cu mine? — Până atunci o să fiu prea bătrână ca să mai pot avea copii, răspunse ea, în timp ce-i urma, cu degetul, curbă buzelor. Dar daca Miti Matái te accepta că discipol, am s-o fac. —E o promisiune? — Da, punctă Maiana cu fermitate. Și Taaroa să mă facă să mă-ngraș că o scroafa dacă nu mă voi ține de cuvânt. —Și ai să-mi fii fidelă chiar dacă va trebui să petrec luni întregi pe mare? — Știi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Și vreau să-ți atrag atenția asupra încă unui lucru: pe Marara se vor afla mai mulți Arioi de vază. Coborî vocea, ca și cum i-ar fi fost teamă că l-ar putea auzi cineva. Să nu te lași convins de promisiunile lor! îl ruga. Să nu accepți niciodată să te alături lor! Tapú Tetuanúi rămase câteva clipe nedumerit, temându-se că a-nțeles greșit și, în cele din urmă, aproape cu teamă, întreba: Tata zice că și tu esti Arioi. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nici un fel. Jura că data viitoare nu o va mai lăsa pe mama să ia însoțitori, vor ieși pe poartă mândre nevoie mare și nu se vor uita măcar o dată înapoi. Să simtă și ceilalți copii amarul, durerea, suferința abandonării. Promisiuni deșarte ce-și dădeau duhul a doua zi când, firea deschisă, dependența de oameni, dragostea de viață împlinită doar în prezența celorlalți, o făceau să le caute în continuare tovărășia. Natură inspirată, de altfel, deoarece, la un moment dat, prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu se mai termine. În tramvai o întrebă cum o cheamă. Luana Leon. N-am mai auzit numele ăsta până acum. Mi s-a mai spus. S-au despărțit la ușa blocului Luanei, nu înainte ca el să-i smulgă promisiunea că se vor întâlni a doua zi. Fata adormi târziu în noapte și visă doi ochi albaștri, așa cum nu mai văzuse vreodată. În a doua zi a prieteniei lor, ea nu avu stare. Se foi în timpul orelor și nu pricepu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
În timp ce se încălțau aștepta, emoționată, momentul tainic ce urma să vină. Dar Ernest o luă de mână și tot drumul până acasă sporovăi verzi și uscate. Inima Luanei se zbătea într-o dilemă dureroasă. De ce nu o săruta? Își uitase promisiunea sau n-o plăcea și regreta rămășagul făcut? Undeva, în spatele blocului, un părculeț cu leagăne și balansoare îi făcu să se așeze într-un scrânciob. Ea se urcă pe genunchii lui și în ciuda emoțiilor nu se simți deloc stingherită. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
focului și o presimțire sumbră îi strânse sufletul, sufocându-l. Dacă nu va fi lângă Luana la timp, se va întâmpla o nenorocire. Se afla la două sute de km de oraș și nimic nu-l putea ajuta să-și țină promisiunea. Luana, neagră de supărare în rochița de dantelă la fel de întunecată, privea dansul perechilor mișcându-și în ritmul muzicii picioarele pe sub masă. Sanda scuza, în fel și chip, absența lui Ștefan, accentuând indispoziția fiică-si. Renar o privea cu milă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]