2,861 matches
-
Adam. Nici cea mai mică urmă de păr nu trebuia să-i mai rămână pe față. Becul electric îi obosea ochii, astfel că uneori contururile din oglindă le vedea însoțite de dâre mov sau liliachii scânteietoare. Își șterse cu un prosop apa de pe piept și pântece, care îi făcuse pielea de găină. Pe ușă, umflat și înnegrit de umezeală, se afla un abțibild înfățișînd un profil trandafiriu de femeie cu niște plete umflate hiperbolic și împărțite în șuvițe mergând în degrade
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
-și fruntea de marginea rece a chiuvetei. Cu ochii încă uzi de lacrimi, își rase și jumătatea cealaltă de mustață, apoi se spălă îndelung pe întreaga față. Din păcate, apa caldă era oprită. Se șterse, frecîndu-se bine pe față cu prosopul aspru, portocaliu, și se privi încă o dată în oglindă. Doamne, cum o s-o scoată la capăt? Fără pilozitate, fața aceea prelungă părea și mai bărbătoasă, mai greu de disciplinat, înainte să spele aparatul trase cu el "pe uscat" de câteva
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care apare o bluză de bumbac. Se ridică și scotocește printr-un dulap minuscul pe care acum îl observ și eu. E un prilej să-i admir încă o dată silueta gracilă, cu nimic mai prejos decât a oricărei puștoaice. Scoate prosopul și intră în baie, care are pe ușă o aplică de plastic alb-gălbui înfățișînd un copil pe oliță. Se aude, după un timp, zgomotul dușului, care nu va dura prea mult, fiindcă bănuiesc că nu e apă caldă, după cum bârâie
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și garoafe galbene pe fond palid. Un fotoliu cam uscățiv, cu tapițerie buretoasă, roșie cu desene turcești, se sprijinea de peretele cu fereastra. Pe el se aflau doi puișori verzi de pernă, un pulovăr cafeniu aruncat la întîmplare și un prosop plușat, galben. Cel mai interesant era însă peretele din stânga mea. Lipită de el se afla, lângă ușă, o toaletă cu oglindă. Un tub metalic cu capac de plastic alb era așezat pe un colț al toaletei (mult mai târziu mi-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
După ce trageți o baie și faceți un pic plajă, mergeți pe o terasă să beți bere și să mîncați pizza. Așa că restul după-amiezii stați la o coadă care geme de viață și de foame, Își trage pumni În spinare, flutură prosoapele de plajă scămoșate și uzate și emite grosolănii. Berea o beți din niște borcane clasice - restaurantele stațiunii au rămas În pană de halbe și improvizează soluții. Pizza e un fel de pîine mînjită cu ketchup, În care se poate Întîmpla
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
la mare cu gașca lui. Se distrează, sînt mulți și veseli și profesioniști, știu cum se face treaba, pentru că din asta trăiesc. Felia lor de plajă e plină de tipe și de chestii mișto: șlapi Arena cu țepi În talpă, prosoape Adidas, ochelari de soare mișto și creme de plajă nemaivăzute. Băieți, țipă Florin, Întreabă prințesa asta de aici ce sporturi facem noi? Box, la colțul blocului. Tare, bravo! Seara, ajungi cu ei În Ring și, oricît ar fi de proastă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
deși acesta ia un aer iscoditor, Înțepat. În prima duminică după-amiază, o coadă nesfîrșită de soldați așteaptă să intre la dușuri, În timp ce În difuzoarele unității atîrnate pe stîlpi se transmite etapa de fotbal. Din cînd În cînd pocnește cîte un prosop peste spinarea unui răcan, se aud rîsete, sau zboară un chiștoc de țigară În capul altui răcan și se aud din nou rîsete. Cei mai mulți sînt atenți la meciurile transmise succesiv din țară și fac pronosticuri, imaginîndu-și ratarea monumentală despre care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de miere zaharisită din pachetul primit de la maică-mea. De fiecare dată cînd scot valiza de sub pat și o deschid, Îl văd cum i se aprinde becul, intră pe frecvența prețiosului aliment pe care Îl am Îngropat Între ciorapi și prosoape și vine alunecînd spre patul meu, ca din Întîmplare. Figura lui, neagră și fioroasă de obicei, se transformă În chipul unui copil cuprins de o dorință. Întîmplător are și o linguriță la el. Așa că, fiind atît de civilizat, Îl invit
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Învîrte boneta pe cap de mîndrie. Seara, la duș, Portocală, beat de sine după o zi glorioasă, Îl trece printr-o serie de umilințe pe craioveanul care după cîte se pare suferă de un handicap mental, pocnindu-l cu un prosop umed. E atît de sigur că pe omul ăsta ca o umbră, căruia abia dacă i-am auzit vocea de cinci ori de cînd l- am cunoscut, nu-l apără nimeni, Încît ceea ce la Început părea o glumă se transformă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe preot și îi servi în grabă lui Adam masa de seară, care îl aștepta pe o tavă. — Uite, Adam, mănâncă-ți cina și, apoi, repede la culcare, fără televizor în seara asta. Dumnezeule mare, ești muiat tot, ia un prosop... Adam și Zet se făcură nevăzuți. — E ora cinei, spuse părintele Bernard. Nu vreau să vă deranjez, am trecut doar pentru un minut, nu rămân mai mult. Nici prin cap nu le-ar fi dat să-l oprească la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mania băilor), cu o cadă de dimensiuni uriașe îngropată în podeaua acoperită cu dale, o chiuvetă și un bideu asortate la culoare, toate dintr-un porțelan roșu, lucios și voluptuos curbat. Dalele de pe jos erau negre. Robinetele și suporturile de prosoape, dintr-un metal auriu. Prosoape groase, pufoase, negre, tivite cu roșu, atârnau pe suporturi. Pe un raft negru, strălucitor, se înșirau borcănașe și sticle conținând (Tom nu avu nici o îndoială, totuși le încercă) spumante și unguente celeste. O arcadă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de dimensiuni uriașe îngropată în podeaua acoperită cu dale, o chiuvetă și un bideu asortate la culoare, toate dintr-un porțelan roșu, lucios și voluptuos curbat. Dalele de pe jos erau negre. Robinetele și suporturile de prosoape, dintr-un metal auriu. Prosoape groase, pufoase, negre, tivite cu roșu, atârnau pe suporturi. Pe un raft negru, strălucitor, se înșirau borcănașe și sticle conținând (Tom nu avu nici o îndoială, totuși le încercă) spumante și unguente celeste. O arcadă din plăci de ceramică, mascată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
brusca transformare a cozilor uscate, pufoase, în șerpi lungi, întunecați, care se învârtejeau în apa din cadă, în timp ce degetele puternice ca niște gheare de oțel ale domnișoarei Adkin râcâiau fiecare scăfârlie aplecată într-un gest de implorare. Pe urmă un prosop, alb, moale, era înfășurat în jurul fiecărui cap ud și victima cu turban și obrajii aprinși fugea, chicotind de zor. Lui Hattie nu-i plăcea să i se spele părul, dar operația în sine o incita. Lângă fiecare pat se găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
spunea: „Bună dimineața, domnule profesor“. John Robert se propti de unul din capetele bazinului, se opinti și se așeză pe o banchetă, ținându-și de astă-dată capul și umerii deasupra apei. Își șterse fața roșie, asudată și tumefiată, cu un prosop aflat alături și începu să facă exercițiile recomandate de medicul lui japonez, împotriva artritei. Când John Robert fusese în Texas sau în Arizona, simptomele artritice îi dispăruseră. De la reîntoarcerea în primăvara englezească, simțise din nou vechile dureri familiare, împreună cu altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de la etaj, în timpul unei serbări metodiste, cu cincizeci de ani în urmă, se uită puțin nedumerit în jur, apoi privi pe ușa deschisă a camerei de zi și o văzu pe Hattie. În aceeași secundă, Pearl veni alergând, cu un prosop în mână. Ce-i asta? Ca să vă uscați părul. A! Stând în pragul camerei de zi, își frecă zdravăn părul, fața și gâtul, apoi îi zvârli prosopul îndărăt lui Pearl, fără să-și întoarcă măcar ochii spre ea, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și o văzu pe Hattie. În aceeași secundă, Pearl veni alergând, cu un prosop în mână. Ce-i asta? Ca să vă uscați părul. A! Stând în pragul camerei de zi, își frecă zdravăn părul, fața și gâtul, apoi îi zvârli prosopul îndărăt lui Pearl, fără să-și întoarcă măcar ochii spre ea, după care intră în cameră, închizând ușa în urma lui. Dintre cele trei persoane angrenate în această scenă sau ceremonial al sosirii, nu s-ar putea spune că John Robert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
țărm. Alex reveni prima. Era obișnuită cu lungi partide de înot în bazinul cald, dar nu în marea rece. Soarele era acum complet acoperit de nori și vântul devenise biciuitor. Ruby se orientase și cărase la mal toate păturile și prosoapele din diferite locuri de campare. Alex, clănțănind din dinți, își scoase lenjeria udă, se masă zdravăn cu un prosop, își trase pe ea pantalonii și bluza, îmbrăcă un pulovăr de lână al lui Brian și se înveli într-o pătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Soarele era acum complet acoperit de nori și vântul devenise biciuitor. Ruby se orientase și cărase la mal toate păturile și prosoapele din diferite locuri de campare. Alex, clănțănind din dinți, își scoase lenjeria udă, se masă zdravăn cu un prosop, își trase pe ea pantalonii și bluza, îmbrăcă un pulovăr de lână al lui Brian și se înveli într-o pătură. Își lăsase îmbrăcămintea mai groasă în mașină. Nu se apropie nici un moment de perechea care plângea. Următoarele care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
În cele din urmă, renunță și el. Brian a fost următorul și Tom, ultimul. Nu s-a făcut auzit mult așteptatul strigăt: „Iată-l!“. Fără se uite unul la celălalt și dârdâind de frig, virtualii salvatori se grăbeau să apuce prosoape uscate și să-și îmbrace hainele uscate. Brian își căută pulovărul și-i trebui câtva timp până să-și dea seama că-l purta Alex. Se înfășură în fulgarinul lui Gabriel. Ruby începuse să împartă căni cu ceai fierbinte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și începură să alerge înapoi pe plajă. — Ce s-a întâmplat? strigă Brian, alergând și el, fără să știe de ce. Tom fugi în apă, spre George și luă cățelul. — O, George, ești un erou! Dar ce înghețat e, repede un prosop, sărmanul Zet! Timp de un cumplit moment, Tom, ținând câinele în brațe, avu impresia că e mort, atât de inert și de înghețat și de nemișcat era bietul de el. Dar, în aceeași clipă, o limbuță roză îi linse mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
brațe, avu impresia că e mort, atât de inert și de înghețat și de nemișcat era bietul de el. Dar, în aceeași clipă, o limbuță roză îi linse mâna. Gabriel veni într-un suflet, îl înfășură pe Zet într-un prosop uscat, apoi se așeză pe nisip și începu să-l frece cu putere. Adam, transfigurat, se rezemă de umărul ei, plângând de bucurie. Brian stătea în spatele lor, întinzându-și mâinile într-un incoerent gest de recunoștință. (Tom avea să comenteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
târziu că arătau ca Sfânta Familie împreună cu Ion Botezătorul.) — Și mie mi-e frig, spuse George. George, cam grăsun, gol pușcă și roșu de frig, stătea acolo, ca o focă stranie. Auzindu-l, se repeziră cu toții la el înarmați cu prosoape, pături, haine. George se așezase pe un bolovan, și ședea închircit, cu spatele cocoșat, ca un uriaș animal marin, ud; întregul grup îl înconjură, bătându-l pe umăr, mângâindu-l de parc-ar fi fost într-adevăr un monstru benefic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
înduioșători, de parcă ei nu îmbătrâniseră și erau încă genunchii unui băiat. Picioarele erau de un alb livid, vrâstat de vene albastre proeminente, și acoperite ici-colo de peri negri, extrem de lungi. De la glezne în jos, picioarele îi erau învelite într-un prosop. George se întoarse în camera de baie. Bazinul era plin, ba chiar deborda, revărsându-se printr-o valvă. Își apăsă puternic pieptul cu mâna, străduindu-se să-și regleze respirația. Își descheie gulerul cămășii. Una dintre ușile sălii de baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
răsturnat în sala de baie. Se întoarse, îl trase afară, și îl rearanjă în poziția inițială. Capul patului era stropit cu apă, iar perna dispăruse. Cu un cu gest automat, obosit, George începu să șteargă picioarele patului și așternutul cu prosopul care acoperise tălpile lui John Robert și care nu-l însoțise în cădere. Căută perna și o găsi la marginea bazinului, udă leoarcă. Se căzni s-o stoarcă și, în cele din urmă, o lăsă pe jos, lângă pat. Covorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
însoțise în cădere. Căută perna și o găsi la marginea bazinului, udă leoarcă. Se căzni s-o stoarcă și, în cele din urmă, o lăsă pe jos, lângă pat. Covorul era pătat cu apă, de la urmele picioarelor lui. Luă un prosop curat de pe suportul din baie și își uscă brațele și pantofii. Apoi încercă să șteargă urmele ude de pe vovor. Își zări, într-un colț, propria haină și o îmbrăcă. După care, închise cu grijă ușile duble ale sălii de baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]