2,300 matches
-
un deget. — Dacă ai fi îndrăgostită de mine, eu nu ți-aș da niciodată drumul. Nu te-aș scăpa din ochi nici măcar o clipă. Foarte blând, se aplecă spre ea și o sărută pe buze. Fran simți atingerea plină de prospețime a pielii lui de-abia bărbierite, neașteptat de catifelată, inspiră parfumul amețitor de colonie sofisticată, amestecat cu mirosul cămășii proaspăt spălate, și își dădu seama că îi răspundea la sărut, fără să știe dacă o făcea doar din nevoia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
larg comprehensiv. Refuzul procustianismului estetic și al partizanatului ideologic, al didacticismului și al dogmatismului magisterial, cultivarea spiritului de finețe și a empatiei în detrimentul spiritului de geometrie și al distanței aseptice au favorizat atît apropierea comprehensivă a criticului față de notele de prospețime ale unor autori „vechi” sau căzuți în desuetudine, cît și perceperea mai fină a notelor specifice noutății radicale. Avem de a face cu o critică „mioapă”, care privește „de aproape” textele. Riscul e, aici, acela de a nu vedea pădurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
m-a invitat cam În ultima clipă. În prag, Sally se răsucește scurt și mă Întreabă Înainte să sune la ușă: Cum arăt? — Încîntătoare ca de obicei, Îi ofer eu o părere și nu mint. Sally are un aer de prospețime și e foarte dulce. Părul ei pare Întotdeauna proaspăt spălat și miroase a flori, deși ea jură că e parfumul ei. Iar eu zîmbesc larg cînd mă uit la ce poartă pe dedesubtul hainei lungi din blană de oaie: blugii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mă mulțumesc cu niște femeiuști neroade, m-am simțit obligat să adaug. Rotari mi-a dat o replică malițioasă: - Neroade? Înseamnă că te lași înconjurat de singurele neroade frumoase din Brescia. Am clătinat din cap. - Flori frumoase fără de mireasmă și prospețime și cu suflet meschin. XIV În cei doi ani care au urmat l-am determinat pe Rotari să acorde și mai multe drepturi și privilegii evreilor și negustorilor; iată un lucru cu care mă mândresc. Asta a făcut ca Brescia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
negru întunecat în picături de stele luminoase, mișcătoare ce au format valurile, niște domnițe plângăcioase. Dumnezeu a luat apoi o picătură din lacrimile valurilor și, suflând asupra ei, a transformat-o într-o mireasmă de parfumuri. Mirosea a mister, a prospețime, a albastru și a viață. Valurile plângăcioase și desculțe în rochițele lor verzi au făcut o horă spre mijlocul cerului ca un ritual. Atunci Dumnezeu, pentru a le despărți, a aruncat o pată de culoare albastră. S-a iscat un
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mulți pești, au infectat toate râurile și lacurile din lume chiar și oceanele. Dacă nu ne oprim la timp atunci nu va mai fi nimic din ce sa luăm și încetul cu încetul totul va dispărea. Noi nu suntem proprietarii prospețimii aerului și limpezimii apei... De aceea trebuie să colaborăm și să-ți redăm acea viață pe care ai avut-o acum milioane de ani. Pentru asta trebuie să plantăm copaci, să reciclăm, să nu mai aruncăm gunoaie pe jos, mai
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
an este împodobit cu un înger, un înger superb cu câțiva crini in mâna. Întotdeauna m-a fermecat, poate cu lacrimile sale precum o perla, sau cu zâmbetul său unic. Și Paștele este o sărbătoare prețuita. Ea este caracterizată prin prospețime și înviere. La biserică mii de oameni aprind lumânări ce dansează feeric. Se aduc ouă roșii și se ciocnesc cu veselie Hristos a înviat! Adevărat a înviat! Amintirea clipelor petrecute la bunici reprezintă pentru mine tot o sărbătoare. Când rostesc
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
tratează cu cruzime; dar este ca și transparentă, nici o privire nu-i Însoțește pașii. Toți se simt stingheriți În prezența ei și preferă s-o ignore. La cealaltă extremă, o frumusețe excepțională, o frumusețe depășind cu mult obișnuita și atrăgătoarea prospețime a adolescentelor, produce un efect supranatural și totdeauna pare să prevestească un destin tragic. La cincisprezece ani, Annabelle era una dintre acele puține adolescente de care sunt atrași toți bărbații, fără deosebire de vârstă ori de condiție socială; una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
fizică, vor trăi amândoi declinul dorinței. Câțiva ani vor trece așa; apoi va fi sfârșitul, vor fi bătrâni; comedia amorului fizic va fi, pentru ei, Încheiată. În timp ce Christiane făcea un duș, Bruno studie formula cremei antisolare „cu micro-capsule pentru păstrarea prospețimii pielii” pe care-o cumpărase În ajun la magazinul Leclerc. În timp ce ambalajul exterior sublinia În special noutatea conceptului de „micro-capsule”, instrucțiunile de folosire, mai complete, specificau trei acțiuni: filtrarea razelor solare nocive, eliberarea În tot timpul zilei a elementelor hidratante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
în clipboard-ul pe care îl avea întotdeauna la îndemână, iar acesta, ori de câte ori punea ceva pe hârtie dădea din cap cu importanță. Dar după ce Hazel îi declară lui Demetru dragostea ei și hotărârea de a-l urma în codru cu atâta prospețime de parcă acele cuvinte ar fi fost scrise de nici o săptămână, fără clișeele shakespeariene pe care ceilalți trei îndrăgostiți se bazau, fiind mai puțin încrezători în propriile forțe, chiar și MM își ridică privirea și o fixă îndelung, cu limpezime și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și încă unul și tot așa, până devii adult. Nevinovăția primilor ani ai copilăriei e ca primăvara, fiica renașterii, e anotimpul în care totul revine la viață, îți dă speranță și bucuria de a renaște iar și iar cu aceeași prospețime și vigoare de nestăvilit. Ea presară peste natură mii de flori, ghiocei, lăcrimioare, viorele, brebenei și brândușele, un peisaj pastelat și plin de culoare, voioșie și extaz. Totdeauna în mintea mea acest anotimp este sinonim cu dorința nestăvilită din sufletul
Mofturile copilăriei. In: ANTOLOGIE:poezie by Raluca Gavrilă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_678]
-
l-a întrebat el. — Ce s-a întâmplat? a repetat Neil nevenindu-i să creadă. Ce s-a întâmplat? Ochii porcini i-au scăpărat. Ce naiba s-a întâmplat la Piele? a tunat el. Mintea lui Hugo, care fusese plină de prospețimea lui Alice, s-a umplut acum de depravarea Laurei, așa cum îi apăruse: goală pușcă, cu picioarele depărtate în camera aia sufocant de parfumată. A simțit că-i vine să vomite. Întregul episod îi ieșise din minte. De atunci și până-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de vis, plutind, peste un rai de verdeață, rai, În care, arbuști și pomi fructiferi, laolaltă cu numeroase specii de flori de grădină și de câmp, printre rondouri și alei străjuite de iarbă, de un verde crud, și de o prospețime ademenitoare - toate astea invitându-l, pe trecător, să-și Încetinească pasul, să privească, să admire, săși Încânte sufletul și să și-l Încarce de plăcere și de fericire. Mai avea de făcut câțiva pași, până la portiță, când, a auzit, simțindu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
seara, dar noaptea aerul se mai răcește cu cîteva grade. Un praf extrem de fin s-a lăsat peste străzi, peste acoperișuri, pe balcoane. Uneori trec cu mașina de stropit străzile și încerc să mai curăț orașul, să-i redau puțină prospețime și să mai purific aerul. atmosfera, printr-un ciudat fenomen de transparență, parcă a devenit o lentilă gigantică, o lentilă care mărește... am impresia că văd planete îndepărtate care ard, sau fulgere la marginea universului. Dar lumea mea rămîne în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
are granițe și pare făcut pe măsura verticalei sinucideri. Iubirea-i o ispitire de înec, o tentație de adâncime. Prin aceasta seamănă morții. Așa se explică de ce sentimentul sfârșitului îl au numai naturile erotice. Iubind, scobori până în rădăcinile vieții, până în prospețimea fatală a morții. Nu sânt fulgere ca să te lovească în îmbrățișări, iar ferestrele dau spre spațiu pentru a te putea arunca prin ele. Este prea multă fericire și prea multă nefericire în suișurile și scoborâșurile iubirii și inima e prea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu importă cărui lucru, de a desfigura banalitatea în vârtejul paradoxului și de-a tulbura liniștea firii în patima contradicției... Nu mai rămâne nimic decât desfrâul minții peste o realitate desfrunzită, o optică sumbră străpungând calmul uitării și pătând orice prospețime. Și atunci, să te miri de ce lebedele - suflete spulberate-n corpuri - îți par chioare (căci nu privesc ele în lături?); de ce un cer senin îți trezește icoana lucie a unui creier de imbecil și viața îți pare mai comică decât
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și-au revenit. Olanda - a cărei pictură echivalează muzica germană - n-a degenarat în sănătate? După înălțimile ei istorice, i s-a "așezat" sângele, și oamenii, în locul palorii, au preferat o apoteoză a untului. Sau Suedia, nu moare eșuată-n prospețime? - Ce o împiedică să se usuce glorios în amurg? Și cum pot fi țări care n-au soartă, din teamă de anemia consecutivă "istoriei"? Devenirea universală înregistrează numai popoarele ce nu se cruță, ce nu-și cumpănesc destinul, ci se
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
înecat în sânge, din filozof te pomenești un avocat al inimii. Privind infinitatea calmă a cerului senin: oare cum de există răul? - Și a-ți afunda apoi cugetul în azur, pentru a descoperi că numai visul ne poate despărți de prospețimea eternă a răului - beție negativă a devenirii. Cerul a precedat oamenii, poezia a "existat" înaintea lor. Cum de-au putut ei rămâne înapoi, când o privire fugară spre întinderi albastre este izvor de delir? Cerul ne-a luat-o înainte
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
vor pierde icoana acestuia, îl vor reconstitui ațipind în inima unui parfum sau potolindu-și simțurile într-o privire mărită de melancolie. După ce Adam a distrus rosturile fericirii, Raiul s-a pitulat în ochii Evei. Tot ce nu izvorăște din prospețimea mâhnirii e de mâna a doua. Cine știe dacă nu ne gândim la moarte ca să salvăm onoarea vieții! În secolul al XVIII-lea francez nu s-a spus nici o banalitate. Franța a considerat de altfel totdeauna prostia ca un viciu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mai ești deschis doar adierilor divine. Acel tainic și imens delir prin care susții în viață universul înclinat destrămării, impulsul dureros și irezistibil insuflând mișcare și nădejde pământului și vietăților, întărind slăbiciunile cărnii și abătând duhul de la patimile nimicului, - ce prospețimi secrete îl împing, în mijlocul lumii și al dezolării ei, să refacă edificiul cosmic și faima gîndului? Nu e creația reacțiunea ultimă în fața ruinei și a iremediabilului? Nu reînvie spiritul în preajma deznodământului și a înfundăturilor sorții? - Altcum, de ce nu vine căderea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o spumă solemnă, de câte ori moartea împovărează simțurile cu ruina ei de farmece sau norii scoboară cu cer cu tot în gânduri. Ispășesc lipsa de decepții a strămoșilor, îndur urmările fericirii lor, plătesc scump speranțele agoniei lor și putrezesc în viață prospețimile neștiinței străbune. - Iată sensul decadenței. Iar pe planul culturii, câteva secole de creații și iluzii - ce se cer iremediabil răscumpărate în luciditate și nemîngîiere. Alexandrinism... Nu e ușor să plătești pe toți țăranii altor veacuri, să nu mai ai verdeață
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de "acum" și o frecvență stăruitore de "altădată" - acest cuvânt al fatalității. Din sonoritatea lui prelungă se desprinde un netămăduit fior de pieire. Nimic nu tulbură mai mult naivitățile sângelui ca intervenția eternității. Ce pacoste va fi turnând ea peste prospețimea dorințelor, de le răvășește și le stârpește fără urmă? Veșnicia nu se compune din sufluri de viață. Prestigiul ei funebru înăbușă avânturile și reduce realitatea la starea de absență. Peste valurile de neant ce cuprind în voie firea, numai dorințele
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în aceasta mai mult o formă de complexitate în întindere decât o cuprindere calitativă, bogată. De aceea, ea vede lirismul ca un fenomen periferic și inferior, produs al unei inconsistențe spirituale, în loc să observe că resursele lirice ale subiectivității indică o prospețime și o adâncime lăuntrică dintre cele mai remarcabile. Sânt oameni care devin lirici numai în momentele capitale ale vieții lor; unii numai în agonie, când se actualizează întregul lor trecut și-i năpădește ca un torent. Cei mai mulți însă devin în urma
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
viață. Există însă numai grația, a cărei detașare de pământ nu înseamnă o rupere a contactului cu forțele iraționale ale vieții, ci un salt inutil, un avânt dezinteresat în care farmecul naiv și ritmul irațional al vieții își păstrează toată prospețimea. Orice grație este un avânt, o bucurie a înălțării. Mișcările grațioase, cu ondulațiile lor, dau impresia de planare deasupra lumii, de zbor ușor și imaterial. Spontaneitatea lor are ceva din ușurința unei bateri din aripi, din naturalețea unui zâmbet și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ritmul colectiv. Dacă micile culturi și-ar consuma evoluția natural - adică trecând miniatural prin toate fazele străbătute de cele mari - niciodată n-ar reuși să ajungă remarcate de vreo istorie a lumii. La ce le-ar folosi atunci vitalitatea și prospețimea, când de teama decadenței - n-ar evada din sfera biologiei? Și fără glorie, istoria nu este decât biologie. Ele trebuie să străbată stadii, dar nu într-o tranziție evolutivă și lentă, ci în febra salturilor. Nu se poate preciza care
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]