4,129 matches
-
slăbi pe Hiyoshi din ochi o clipă. — Ai ochi foarte ageri. Am trecut prin multe posturi de frontieră și puncte e control de pe teritoriul dușman, și nimeni încă nu m-a prins. — În lume sunt pe câți înțelepți, pe-atâția proști, n-ai zice? Oricum, ce treabă ai cu stăpânul meu? Omul coborî glasul: — Adevărul e că vin de la Mino. — De la Mino? — Dacă ar fi să pomenești de Namba Naiki, un slujitor al lui Saito Dosan, Stăpânul Koroku ar înțelege. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
îl simpatizau, dar în felul copiilor cărora le place o jucărie nouă, iar uneori îi dădeau daruri. Însă nu peste mult oamenii începură să se plângă de el. — Mereu te contrazice. — Îl perie pe stăpân. — Pe toți îi ia drept proști. Întrucât samuraii mai tineri făceau multă gălăgie pentru cele mai mici greșeli, erau ocazii când reclamațiile pe seama lui Hiyoshi ajungeau la urechile lui Kahei. Să vedem cum merge în continuare, le spuse el servitorilor, închizând discuția. Faptul că soția și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
case de samurai nu prea iluștri, dar... — Ca de obicei, te-ai săturat de ei, presupun. Câți ani ai acum? — Șaptesprezece. — Omul n-are ce face dacă e prost din născare, dar să n-o întinzi prea mult făcând pe prostul. Există o limită. Proștii au răbdare să fie tratați ca niște proști, însă asta nu ți se aplică ție și greșelilor tale. Ascultă, e firesc ca mama ta să sufere, iar tatăl tău vitreg să se rușineze. Maimuță! De-acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
prea iluștri, dar... — Ca de obicei, te-ai săturat de ei, presupun. Câți ani ai acum? — Șaptesprezece. — Omul n-are ce face dacă e prost din născare, dar să n-o întinzi prea mult făcând pe prostul. Există o limită. Proștii au răbdare să fie tratați ca niște proști, însă asta nu ți se aplică ție și greșelilor tale. Ascultă, e firesc ca mama ta să sufere, iar tatăl tău vitreg să se rușineze. Maimuță! De-acum încolo, ce-ai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
săturat de ei, presupun. Câți ani ai acum? — Șaptesprezece. — Omul n-are ce face dacă e prost din născare, dar să n-o întinzi prea mult făcând pe prostul. Există o limită. Proștii au răbdare să fie tratați ca niște proști, însă asta nu ți se aplică ție și greșelilor tale. Ascultă, e firesc ca mama ta să sufere, iar tatăl tău vitreg să se rușineze. Maimuță! De-acum încolo, ce-ai să faci? Deși îl certa pentru lipsa lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
să-l considere pe stăpânul lor un nătărău fără speranță. — Recunosc că felul cum s-a purtat Seniorul Nobunaga la acea primă întâlnire cu socrul său a fost diferit de obișnuitul său comportament necugetat. Dar asta se poate numi norocul prostului. Iar în timpul întrevederii oficiale, s-a purtat atât de dizgrațios și nerușinat încât până și socrul lui a fost copleșit. Vorba aia, „prostia n-are leac”. Și nu există nici o scuză pentru conduita lui din continuare, oricum ai lua-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de noi. — Chiar vorbești serios, nu-i așa? — Așa e. Când unei femei îi displace bărbatul care o curtează, îl evită cu iscusință, ca o salcie în vânt. Dacă se întâmplă așa ceva, e mai bine să nu te socotești un prost, sau un om păcălit. Lăsând asta la o parte, te rog să nu-i porți pică Domnului Mataemon, dacă Nene și cu mine ne căsătorim. Acest lucru nu va face decât să adauge, pe lângă jignire, și insulta. — Despre asta voiai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ăsta ofensiv e de neiertat! Netrebnicule! Cu un om la poziția mea socială... — Ascultă! își scoase Tokichiro pieptul în afară, privind spre chipurile din jurul lui. Suntem în timp de pace sau de război? Omul care nu înțelege asta e un prost. Castelul Kiyosu e înconjurat de dușmani: Imagawa Yoshimoto și Takeda Shingen la răsărit, Asakura Yoshikage și Saito Yoshitatsu la miazănoapte, clanurile Sasaki și Asai la apus, iar Tokugawa din Mikawa la miazăzi. Nu-i făceau față. Glasul lui era plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
merseră înainte. Așa cum se așteptaseră, oamenii lui Keya începeau să-i ajungă din urmă. Când auzi strigătele de luptă ale inamicului în spate, Hideyoshi ordonă o scurtă odihnă, apoi le vorbi soldaților săi: — Nu fiți alarmați. Dușmanii noștri sunt niște proști. Scot strigăte de război în timp ce urcă prin vale, câtă vreme noi suntem pe loc mai înalt. Toți suntem obosiți, dar inamicii ne urmăresc cu furie și mulți dintre ei vor fi epuizați. Când ajung în apropiere, bombardați-i cu pietre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Yoshiaki încă de pe vremea exilului. „Nu rămân aici ca să-mi apăr onoarea sau să caut faima. Și nici nu urmăresc o strategie de supraviețuire. Știu ce se va întâmpla mâine dar, cumva, pur și simplu nu-l pot abandona pe prostul ăsta de shogun,” spusese odată Yamato. Desigur, știa că Yoshiaki nu merita să fie salvat. Știa că lumea era în schimbare, dar părea hotărât să rămână pe poziție în Palatul Nijo. Avea deja peste cincizeci de ani, fiind un general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
nu-l prea interesa subiectul. Ori de câte ori vorbea cu Hideyoshi, Ranmaru nu-și ferea cuvintele, așa cum făcea cu Mitsuhide. Nu însemna că Ranmaru l-ar fi crezut pe Hideyoshi un fraier, dar existau momente când omul cel mai vârstnic făea pe prostul, iar lui Ranmaru îi era ușor să se înțeleagă cu el. — Un fizionomist își poate da într-adevăr seama! spuse Ranmaru. Mama mea o spune tot timpul. Chiar înainte ca tatăl meu să cadă în luptă, unul dintre ei i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
acelea haotice, când oamenii aruncau angajamentele dintre senior și vasal ca pe niște perechi de sandale roase? Mitsuharu nici nu gândea în perspectivă, nici nu găsea că o contradicție atât de mare era cât de cât o contradicție. — E un prost - un om cinstit pe care nu merită să te înfurii, îi spusese Hideyoshi lui Nobunaga ca să-l calmeze - fiind, probabil, cel mai bun lucru pe care l-ar fi putut spune în acele zile. Nobunaga, însă, nu putea lua în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
aici? Murashige nu știu ce să spună. De asemenea, era conștient că propriile lui acțiuni îl făceau de rușine. Până la urmă, însă, râse disprețuitor: — Nu mai bodogăni, Kanbei. Spui că n-am creieri, dar nu tu ești cel care a căzut ca prostul în cursa asta? — Limbajul ofensiv nu te va ajuta. Nu poți vorbi logic? Cum Murashige nu spuse nimic, Kanbei continuă: — Încerci să mă admonestezi ca nu știu ce strateg sau demon al tacticii, dar pe mine mă interesează politicile fundamentale, nu trucurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Nobuo, care intrase în panică odată cu atacul din partea clanului Akechi și a cărui proprie armată dăduse foc Castelului Azuchi, Nobutaka avusese câteva cuvinte aspre. Dacă se vor impune categoric pedepse, va trebui să fie tras la răspundere. Nobuo e un prost. Deși aceste sentimente nu erau exprimate în public, atmosfera din Kiyosu era tensionată și nu încăpea nici o îndoială că cineva repetase aceleași cuvinte de față cu Nobuo. Era o situație în care intrigile ascunse scoteau la suprafață cele mai respingătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
-i o minciună. — Așa crezi? Un domn nu șovăie niciodată - așa e zicala. În cazul nostru, mai adevărat ar fi că patruzeci de ani e vârsta primelor șovăieli. Nu-i destul de valabil și pentru tine, Inuchiyo? — Continu să faci pe prostul, Senior Maimuță. Nu sunteți de aceeași părere, domnilor? Inuchiyo le zâmbi însoțitorilor săi, cărora nu le scăpase din vedere faptul că era în termeni destul de familiari cu Hideyoshi pentru a-l numi în față „Senior Maimuță”. Într-un fel, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
vă arăta de ce e importantă carnea asta, trebuie să afirm sau să fac observația - nu e o rezervă, dar fac o observație - că domnul ministru aduce argumente ca să fim mai optimiști, spunând: „Cei dinainte au fost neinspirați, ca să nu zic proști, iar noi, cei de acum, suntem inspirați”. Mi se pare că e foarte puțin pentru a și crede în reușita demersurilor noastre. Deocamdată, n-avem nici proba lipsei de inspirație a celorlalți, nici pe cea a inspirației celor de față
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
ai săi, dar nu a reușit să rezolve probleme similare nici în cadrul propriei conduceri și propriilor membri aleși. Demisia colectivă a comisarilor în 1999 a fost precipitată de o carte neautorizată a unui inspector intern în care se spunea despre prostul management și frauda din cadrul multor arii de responsabilitate a Uniunii (van Buitenen 2000). Răspunsul unei noi Comisii reformate avea să stabilească o agendă drastică de reformă și să acorde unuia din vicepreședinți, lui Neil Kinnock, responsabilitatea de a o administra
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]
-
Holban ar fi fost făcută astfel numai din prostie. Daca ea întrunea voturile a 2/3 dintre deputați alegerea se invalida; neîntrunind atâtea, ea s-a contestat cel puțin. Va să zică n-a fost numai prostie, ci și vicleșug la mijloc. Proștii sânt totdeauna vicleni. Apoi s-a trecut la ordinea zilei, adică la verificarea alegerii d-lui Marghiloman (Buzău). Aici erau 21 de alegători contestați. Termenul era tocmai cel pus la alegerea d-lui Maiorescu, dar fiindcă era alt creștin, Adunarea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
lui P. P. Carp unde tânărul și spiritualul senator scrie comisiunei de cercetare că: dacă ar fi știut că d. Maiorescu propagă ideile filozofice ale lui Schopenhauer, adică că este de opinie că d. Holban este un ignorant și un prost și că ar fi bine să i se poată aplica penalitatea filozofică lăudată de Schopenhauer, niciodată nu ar fi votat pentru vechiul său amic. Cerem iertare cititorilor "Timpului", un ziar serios, dacă, pentru astă dată, am împrumutat tonul articolului nostru
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
nația va fi oprită cel puțin o sută de ani în dezvoltarea ei naturală, daca nu va pieri chiar. Astfel am văzut cum sub degetele magice ale roșilor trădătorii devin oameni mari și respectați, bârfitorii de cafenele - literatori, ignoranții și proștii - administratori ai statului român, cum în ochii lor e merit tot ce-n ochii omului cuminte e rău și vrednic de despreț și de pedeapsă. Până când aceasta? Noi nu ne-ndoim că adevărurile noastre vor pătrunde în societatea română. La
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
noastră să fie aceeași, una și nedespărțită în palat, în colibă și-n toată românimea, și-ar face cruce creștinul auzind o păsărească pe care poporul, vorbitorul de căpetenie și păstrul limbei, n-o mai înțelege. Dar Varlaam era un prost. În zilele noastre nici membru la Academie n-ar putea să fie. Dar să venim iar la vorba noastră. În mai multe rânduri am spus că daca toate mărfurile și toți călătorii din România s-ar transporta gratis pe cheltuiala
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
coexistat alături cu partea criminală și stupidă a omenirii, niciodată națiile n-ar fi putut strânge acel capital de adevăruri care înnobilează aspra lor luptă pentru existență. E o fericire pentru noi că, prostia și perversitatea fiind nemuritoare, cel puțin proștii și perverșii in concreto sunt muritori. De acolo râsul, ca un voios semn de încredere în zădărnicia acestei priveliști. La aceste considerațiuni, pe jumătate melancolice, pe jumătate vesele, ne-au condus numărul "Romînului" de la 30 ianuarie, în care găsim următoarea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
voi, căutați-vă de drum” - ne-au dat o hârtie că suntem foști deportați și ne-am plimbat două săptămâni pe jos, până când am ajuns În același punct de unde am pornit. Pe urmă ne-am uitat pe hartă, noi, ca proștii, iar rușii au Început să râdă de noi: „Măi, măi, ce să facem cu voi?”. Erau niște vapoare care mergeau până la Elba. Ne-au suit pe un asemenea vapor, la Dresden am primit vagoane și așa am ajuns acasă. Dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nu-i seamăn... A spus: „Domnișoară, vă rog, sunteți Însărcinată?”. Mi-am zis: „Uite, dar se spun atâtea rele, și cum Îmi spune mie - «Domnișoară, vă rog, sunteți Însărcinată?»”. Și În clipa aceea mi-am zis: „Dar ăsta e un prost și jumătate - dacă-i domnișoară, cum să fie Însărcinată?” Zic: „Nu, că nu sunt măritată”. A luat brațul mamei (atunci am văzut-o ultima dată) și a spus: „Fiți liniștită, mama este o persoană mai În vârstă, ea urcă În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mi s-a dat. Ce-a avut cu mine? De ce m-a luat de la joacă? Ea care totdeauna mă lăsa să fac ce vreau și care nu mă bătuse niciodată... Abia după mulți ani mi-a spus: ..."pentru că erai un prost, nu vedeai că ăla făcea mereu pe călărețul și tu mereu pe calul, și te croia pe cap și trăgea de sfoară așa de tare că îți ieșise sânge la gură. Trebuia să-l pui și pe el să fie
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]