41,002 matches
-
de fragilă... Și mai ales pentru ce ? Pentru ce ?" Întrebările lui, la care nu avusese răspuns, încep să o frământe. Într-adevăr, de ce am plecat fără ezitare din coconul călduț al existenței mele, din casa mea, de lângă omul care mă protejează și cu care împart bine și rău de o viață ? Ce caut, la urma urmei ? Vreau să verific dacă halucinațiile date de anestezie au în ele un sâmbure de adevăr ? Vreau să știu dacă a existat într-adevăr această misterioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
sub care se simte ca înăbușită. Îi este frig. Șiroaie de sudoare înghețată se preling de-a lungul spinării, a coapselor, a gâtului. I se pare că aude șoapte și uși care se deschid și închid cu precauție pentru a proteja somnul unicului musafir din casă. Abia spre zorii târzii ai nopții lungi de iarnă o cuprinde un somn scurt și neodihnitor. În sala de muzică sunt așezate scaune dispuse în formă de potcoavă, cu capetele strânse spre pian. Nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ale clapelor albe, aidoma reverberațiilor date de razele de soare când sărută zăpada. Melodia se sfârșește într-un ropot scurt care pare a opri curgerea timpului. Dragoș închide deja capacul pianului. Mișcările lui sunt lente, duioase, de parcă ar dori să protejeze un ceva fragil, cuibărit în intimitatea instrumentului. Dora îl privește și este tulburată de paloarea chipului lui. Atât ? Doar atât ? Întrebările a trei spectatori curg, insistente, nemulțumite. Doar Dora tace. A înțeles că impromptu-ul a fost interpretat doar pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în vară un astfel de neobișnuit grup. Ștergându-și lacrimile Ulitia se simți datoare să îmi spună rușinată că plânge de bucurie și mulțumește cerului că primise o veste atât de bună. Trăiau ! Avea speranța că Cel de Sus îi proteja pe copiii și bărbații lor. Bradul nostru de Crăciun nu avea alte podoabe decât o stea albă din hârtie ruptă din caietul lui Vasili. În schimb masa era un mic "ospăț" față de restul zilelor, dar un ospăț care trebuia împărțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Libertatea fugarilor a fost să fie scurtă. Tânărul a dat să se îndrepte spre gaura care fusese ușa și țevile a două puști s-au îndreptat și mai amenințătoare spre el. Iuliana, mama lui Vasili, s-a grăbit să îl protejeze cu trupul ei. Două gloanțe s-au grăbit și ele să sloboadă moartea. Nici unul nu și-a greșit ținta. Iuliana și tânărul necunoscut au căzut dintr-o dată ca un singur corp masiv prăbușit cu lentoare. După câteva secunde de tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
miraculoase" făcute de o deținută să ajungă la urechile comandanților din fruntea lagărelor din preajmă. Era toamnă, cultura de varză mersese bine și ne frământam gândindu-ne la recoltă : Vom dovedi să culegem ? Unde o vom depozita ? Cum o vom proteja de frig ?" și câte altele. O mașină militară kaki s-a ivit la marginea pădurii fără să fi auzit zvon de motor și din ea a coborât șoferul care a deschis reverențios ușa ajutând să coboare doi militari. Când s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
la maturitate" și șeful a mai spus odată : "Harașo ! Harașo !"Am îndrăznit atunci să le spun că nu aveam destul seu pentru pomadă, că nu știm cum vom face față recoltei de varză și nici unde o vom depozita și proteja de ger. Mi-a răspuns cu multă bunăvoință că treaba mea de acum încolo era laboratorul și pomada de care era nevoie și că de toate celelalte se vor ocupa ei. Odată cu vizita asta viața noastră liniștită s-a cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
la căderea serii, am mai primit o vizită : un alt fugar a găsit refugiu în bordeiul nostru, continuă Teodora. Un bărbat a cărui vârstă nu o puteai defini, atât era de năpădit de barbă și de eczeme. Picioarele umflate erau protejate doar cu niște obiele legate cu capete de sfori și sârmă, hainele erau niște zdrențe din care degaja un miros oribil. Când am întețit focul și i-am cerut să și le scoată a consimțit fără nici o reticență, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fără valoare în lumea liberă, se practicau după niște reguli valabile numai în lagăre atunci când anume interese obscure o cereau. Cum medicii se bucurau, așa cum am mai zis, de oarecare privelegii, Gerhard spera ca această căsătorie recunoscută prizonierilor să o protejeze pe Minodora. Am devenit soția lui Gerhard în fapt după ce devenisem pe hârtie, exact invers de cum se întâmplase cu Simion a cărui soție am devenit pe viață fără să fi avut nevoie de documente. Intuiției mele de femeie nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nu trebuie ca el, Vasili, bărbatul în devenire, să ia notă mai mare ca ea ! Într-un colț al paginii, lipită, o modestă floricică presată, o floricică de un galben decolorat cu pete cafenii date de vârstă, o floare unică protejată de o prelungă și elegantă ciuboțică verzuie. Septembrie 1951 în Brodocul nostru din Baraba Nu am avut timp toată primăvara și toată vara. Bunica Ulitia, Ana, Olga și Mama au lucrat din greu la câmpu cu varză care acum începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și ne-am comportat de parcă n-am fi observat nimic, aici se pare că greșeala a prins consistență. De atunci trebuia să spunem lucrurilor pe nume. De atunci ! O iubeați prea mult. Fără să vă dați seama, dragostea voastră o proteja excesiv. Dora nu își găsește cuvinte în care să poată încape amărăciunea acelor zile. Nopți de nesomn și lacrimi pe care le resimte și acum ca un nod care îi îngreunează respirația și o fac să poată continua abia după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
au eliberat câmpurile de recoltă că erau nevoiți să se ferească de ochii curioși ai lumii tocmai prin tufele din luncă. Dar și mai mult au avut de pătimit odată cu venirea burnițelor mocănești, pătrunzătoare până la măduva oaselor când fata își proteja capul și spatele cu un sac mare de rafie transformat într-un fel de glugă. O zi-lumină stătea în imensitatea imașului, așteptând cu înfrigurare înserarea când apărea din pâcla deasă Gheorghiță-ibovnicul. Cât despre școală, nicio sinchiseală, dar și nicio sminteală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
că nu știu asta, dar sunt în ochii caymanilor o femeie foarte curioasă, pentru că, "la noi, în Cayman, lucrurile stau cu totul altfel"... Am râs copios și i-am prezentat teoria lui Freud, mecanismele de apărare prin care Eul se protejează împotriva presiunilor exercitate de Sine și Supraeu, așezând accentul pe sublimare. "Știi, Antu, sublimarea este o formă de apărare prin care un impuls reprimat este descărcat într-o formă socială. Instinctul sexual este sublimat prin dans, muzică, poezie..." Antu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a izbit de câteva ori de masă, așa cum izbea educatoarea noastră cu nuiaua, de s-a făcut o liniște de auzit musca. Și tot cu ochii roată l-am zărit pe nea Grătărel, tot lângă cei doi milițieni care-l protejau într-un fel de țarc în care stăteau numai ei trei, ca niște belferi, în timp ce în sală lumea era înghesuită ca la balamuc. Nu m-am înșelat: nea Grătărel era un om foarte important, nu numai pentru că toată lumea se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
va lăsa singur cu nea Onuț, cel puțin o noapte. Aud vocea pălăriosului cu geantă arsă: "Gata, la pachet!" Unul scoate, dintr-un gentoi, o husă cu fermoar, care-mi cade cu tronc. Aproape c-ar fi numai bună pentru protejat Trabantul nostru lăsat mereu între blocuri, la mâna ploilor, vântului și ninsorii... Doi pălărioși se apropie de nea Onuț, îl iau de cap și picioare, ca pe un obiect, și-l îngrămădesc în husă. Trag fermoarul. Dau să urlu. Tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
aer și nu știau ce să creadă. Alții, când mă zăreau, ziceau plictisiți, arătând cu mâna a tralala către cap: "Lasă-l în mă-sa. Îi ăla care se crede că-i poporul!" Eu rămâneam cu banii necheltuiți și-mi protejam vistieria proprie. Ținea figura și la muzee, care mă atrăgeau ca un magnet... Muzeele sunt ale noastre, ale poporului, ale mele. Cum să scot eu bilet, ca să intru la mine în casă?... Aici cerberii erau mai scoși din boale, aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pentru mine. Nu era pic de durere între noi. Totul era sacru, dulceag, intim. El nu mă alungă niciodată, el mă cheamă. El îmi cântă, el mă mângâie.... El nu mă minte, el mă cheamă, el îmi spune, el mă protejează, el, el, el, el.... Ce-ți pasă ție, măi pisoi, că zilele trec toate?!.... Drumul începe în Iași, trecând prin zona sa industrială. Acolo toamna soarele bate usturător, și orașul pare alintat de o tristețe înecăcioasă. Tomeștiul are două părți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
se schimbă? Lateral. Pământ lateral. În Iași am petrecut momente de neuitat. Pe Bulevardul Independenței, pornind din Târgul Cucului sunt magazine luminate noaptea ca stelele de pe cer, și mașinile dau suflet străzii. Pe partea dreaptă blocuri compacte, înalte și solide protejează. Pe cea stângă un șir de blocuri turn cu gri și grena, printre care se află copacii înverziți, conferă suplețe și delicatețe. La Flacăra (în fața Facultății de medicină) blocurile devin iarăși moderne, sunt o pată de lumină. Prefectura e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
totul pentru el: fiica lui, fiica mamei mele-fiica soției lui, ființa pe care o iubea pentru ceea ce era. Mă iubea pentru ceea ce eram. Luna veghea asupra mea când închideam pleoapele. Angi veghea asupra ei. Luna era mama mea. Angi mă proteja. Iar eu, iubindu-i, îi protejam pe ei. În această imagine, noi ne legănam pe barcă pe lacul liniștit și în tăcerea nopții nu se auzea decât clipocitul apei. Și răsunau înspre viitor sunetul zilelor toride, strigătele mele, "mai sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mamei mele-fiica soției lui, ființa pe care o iubea pentru ceea ce era. Mă iubea pentru ceea ce eram. Luna veghea asupra mea când închideam pleoapele. Angi veghea asupra ei. Luna era mama mea. Angi mă proteja. Iar eu, iubindu-i, îi protejam pe ei. În această imagine, noi ne legănam pe barcă pe lacul liniștit și în tăcerea nopții nu se auzea decât clipocitul apei. Și răsunau înspre viitor sunetul zilelor toride, strigătele mele, "mai sus, mai sus", tot mai sus. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
îl luai, lumina mă înconjură și pe mine. Iar când Angi îmi dădu ușor părul la o parte, lăsând-mi pielea gâtului sensibilizată în zonele atinse, pentru a-mi pune la gât un lănțișor deosebit, lumina îl cuprinse. Eram amândoi protejați de o aureolă ce ne închidea într-o lume numai pe noi doi. Îmi luă mâna, o sărută, învârtindu-mă o dată mă conduse la masă. Îmi trase scaunul, puse muzică și se așeză și el. Servirăm în liniște. Ne priveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
viu colorat, pentru a-i întrece. Când toți sunt câte un personaj, tu alege-te pe tine. Iar când vrei să fii independent, imaginează-ții pe toți în negru ca niște năluci, și dă-ți ție viață. De după masca ce mă protejează, pe care o iubesc, dar pe care însă o mai am într-un exemplar, pentru a o arunca astfel, dacă vreau, la miezul nopții de pe pod, văd lumea din jur. De vreau, ei nici nu mă vor ști (afla), iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mi le a servit foarte repede probabil ca să mă amețesc ceea ce s-a și întâmplat și tot sărutându-mă a stârnit în mine dorința de a face sex, mai ales că fusesem în abstinență până atunci. Și nu te-ai protejat? — Asta i-am spus și eu, că am făcut sex protejat, dar ea susține că nu-i adevărat, că eu în starea în care am fost n-am cum să-mi amintesc. Fii liniștit! Să știi că minte. Este invidioasă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
pe tine și pe Cecilia că vă iubiți, l-a încurajat Leontina. Dacă e gravidă nu a rămas cu tine, a rămas cu altcineva, este de părere Gelu. Nici pomeneală, Gelule, nu-i gravidă, ea doctoriță nu știe să se protejeze ca și cele de la țară? Minte, nu este gravidă, e răutăcioasă, întărește Leontina. Așa că nu te mai frământa că nu are rost. —Vă închipuiți dacă ar afla Cecilia ce s-ar întâmpla? — Nu trebuie să afle ca să se necăjească. Nici
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
luni era exagerat de mare. A trebuit să-și facă rochii pe măsură, speciale pentru gravide că nu mai încăpea în cele vechi. Matei era tot mai încântat că va deveni tătic și glumea cu ea spunându-i „balonaș”. O proteja nelăsând-o să ducă în mâini greutăți, alintând-o, îndemnând-o să se hrănească bine, să se odihnească pentru ca bebelușul să fie mare și frumos. Uneori din prea mare grijă era exagerat. Când se aflau, de pildă, la piață, el
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]