1,529 matches
-
nu uita nimic din ce le-ar fi putut ușura lor* sarcina pe lângă miniștrii străini; era prolific în sfaturi bune și, totodata, era un mare povestitor de anecdote. Om cu adevărat minunat, mărturisea că, după spusele regelui Alfons al XII-lea102, Providența fusese aceea care, din tot universul, îl alesese doar pe el pentru acel post. Naturalmente, astfel de reguli de protocol apar astăzi puțin demodate. Dacă se găsesc, întotdeauna, și persoane care au pentru aceste uzanțe un soi de respect evlavios
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
îți doresc moartea. Ceilalți știu sau simt că ar fi funestă ziua în care tu ai dispărea - ar fi nevoiți să constate atunci că, în mod surprinzător, n-au devenit cel mai mare gazetar, cel mai mare scriitor sau politicianul providenței, dar au rămas niște schilozi lipsiți de har. Ca să le faci un bine acestui soi de oameni, naște în ei ura! Fă-ți aproapele să te urască, fă-l departe, eliberează-l. Dacă reușești să stârnești ura prin simplul fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
fugeau de colo-colo urmăriți de pisică sau căutând bucățele de pâine, locul era confortabil. Era și plin de mișcare, fiindcă obișnuiau să-l frecventeze călătorii căruțelor de poștă, juzi și magistrați, grefieri și conțopiști, portărei, florărese și prăvăliași din piețele Providenței și Orzului aflate În preajmă, și foști soldați atrași de apropierea principalelor străzi ale orașului și de punctele de Întâlnire și de clacă de la San Felipe el Real. Ca să nu mai vorbim de frumusețea - cam trecută, dar tot minunată - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
înainte s-o cotești, e un soi de aprozar de la care poți cumpăra orice, mai ales ceea ce nici nu-ți trece prin minte că ți-ar trebui vreodată. Tocmai acest conglomerat de cutii și cu tiuțe îmi salvează serile târzii. Providența sau mai știu eu cine hotărâse totuși ca seara aceea să nu se numere printre cele patronate de Fortuna. Și, cum o nenorocire nu vine niciodată anunțată, iar vreun vis premonitoriu nu mi se arătase, nu mică mi-a fost
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
scriitorul român îi inspirase acestuia din urmă atât trama capodoperei sale, cât și personajul Pantazi din Craii de Curtea-Veche. Articolul era semnat Daniel Silva Perdigăo. Beneficia și de o notă introductivă din partea lusitanistului Mihai Zamfir. Marcat de acea lectură, de câte ori Providența mă ajuta să ajung în Portugalia, încercam să dau de autorul memorabilelor pagini. N'avui noroc (în schimb, el da: fusese numit atașat cultural și director al reprezentanței Institutului Camőes în Guineea Bissau). Abia acum un an, reușii să-l
Frânturi lusitane - Lusoromânul by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8905_a_10230]
-
ea e arma care s-a distins cu deosebire și în timpul războiului și în timpul manevrelor. Iată în sfârșit un om care era la locul lui. Dar pentru ca oamenii să nu rămâie la locul lor există d. Brătianu, care, pe lângă mica providență din cer ce dă oamenilor talent și putere de acțiune, joacă în România pe marea providență a fevruariștilor, a republicanilor convertiți, a doctorilor de la Pisa redeveniți militari, a acelor eroi garibaldiani pe cari istoria-i distinge prin o profundă tăcere
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
în sfârșit un om care era la locul lui. Dar pentru ca oamenii să nu rămâie la locul lor există d. Brătianu, care, pe lângă mica providență din cer ce dă oamenilor talent și putere de acțiune, joacă în România pe marea providență a fevruariștilor, a republicanilor convertiți, a doctorilor de la Pisa redeveniți militari, a acelor eroi garibaldiani pe cari istoria-i distinge prin o profundă tăcere ș. a. m. d. De două ori deja actualul ministru de război a 'ncercat să sape în
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
faceți pe voie numai ca să-i liniștiți pe romani. Cu mâinile în șolduri, celălalt scutură din cap cu un aer de milă. — Cum poți să vorbești așa? Eu cred cu adevărat că trebuie să-i fim recunoscători Domnului nostru pentru Providența lui. Numai îmbrățișarea adevăratei credințe i-a ajutat pe cei ce mai rămăseseră din poporul nostru să obțină pacea și protecție din partea romanilor după războiul acela care ne-a adus numai nenorociri și să găsească adăpost pe meleagurile astea. Gualfard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Printre altele, își trăise copilăria într-un avanpost militar pe de Rin și avusese ca tovarăși de joacă mulți copii burgunzi, printre care și pe Chilperic, fiul lui Gundovek. Reflectând la perspectivele misiunii sale, nu putea să nu mulțumească divinei Providențe pentru că-i pusese în mâini o armă hotărâtoare cu care să influențeze întâmplările, pe care el ar fi trebuit să știe să o folosească la momentul potrivit. Audbert, căruia îi impusese să-și radă barba ca să fie mai greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de pe urma crizei lui Inisius fusese magnifică. Se mustră: mândria lui din totdeauna! Când se va elibera de ea? Adevărul era că Dumnezeu însuși, în atotputernicia sa, se folosise de ea. închizând ochii, scoase un suspin adânc de ușurare și mulțumi Providenței divine. 33 Adunați în jurul vetrei, în încăperea cea mai mare a singurei construcții din sat încă în picioare, Balamber și cei mai de încredere războinici ai săi erau aproape pe sfârșite cu cina. Bărbați cu chipuri dure, arse de soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o expresie satisfăcută, pocni din degete: — Exact! Ai zis bine: timp și aliați! Și încă - s-o spunem și pe asta - de un dram bun de noroc! Sau, ca să zicem ca papa Leon al nostru, de ochiul binevoitor al divinei Providențe. Acum ascultă-mă bine: după cum știi, în Galii există multe forțe pe care, dacă le-am uni, ar fi posibil să adunăm la un loc o mare armată, capabilă să se opună hunilor. Miliții barbare, cele mai multe, dar legate de noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pârâiaș ce curgea mai la vale: soldații cu gura uscată ce coborau să-și potolească setea urcau scuipând și curățându-și gura, înăcrită de gustul ei stricat. Ultimul asalt fusese cumplit, iar el se întreba prin ce plan binevoitor al Providenței divine i se îngăduise să rămână în viață, în timp ce ații căzuseră. Cum era, de pildă, Damatius, căruia o săgeată hună îi străpunsese gâtul. Sau cum era Dhuryodan, căzut doar cu puțin timp înainte, practic, sub ochii săi. Ajunsese pe colină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
evident în asta? -Îl iubesc mai mult decât atât, conchise ea. Tot nu înțelegeam nimic. -Dar te plictisesc vorbind atâta despre mine. -Dimpotrivă. -E rândul dumitale să-mi povestești despre felul în care l-ai întâlnit pe Olaf. Eram contrariat. Providența își făcu apariția sub înfățișarea unei pisici. O pisică grasă și înceată care înaintă cu o maiestate îmbufnată până la stăpâna casei. -E Biscuit, explică ea. Vine să-și ceară cina. Avea un aer imperial, iritat că trebuie să-i aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
viața mea, o hostie sînțită, cel mai sânt lucru pe care-l cunoșteam atuncea...; ea călcă jurământul și fu fericită și eu, care-l ținui, am fost nefericit. Am început atuncea a crede într-o soartă, și nu într-o providență, și am învățat a desprețui pe oameni spre a nu fi silit de a-i urî. Te găsii pe domnia-ta și pe Iulia, soția d-tale... era fiica ei; ea era frumoasă și încă neci o tentațiune n-o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vreo șansă să fiu invitat înăuntru? —Scuză-mă, intră te rog. Timp de o secundă m-am panicat la gândul că-l voi găsi acasă pe Mark, care se va întreba ce caută încă un bărbat în casa noastră. Dar providența era cu mine în mod neobișnuit și aceasta a fost prima dată în ultimele săptămâni când am intrat în apartament și acolo nu mă aștepta nici o surpriză neplăcută. Cât am aruncat niște haine în dormitor, Gary a făcut turul musafirului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
trăgea mereu din sticlă, văzând viața în roz. Trăia într-o lume a lui, nu avea ghinioane, nici treburi pe la ghișeie, și nu-i băga nimeni mâna în buzunar. Pur și simplu stătea în casă și bea, bea și cerea providenței pe un ton imperativ să oprească timpul! Scurt! Străveziu Pășesc pe trotuar și nu-l văd. Cred că e străveziu. Pac, pac, pac, pac... ce pantofi am, dar ce naiba, eu n-am nimic în mine care să mă facă material
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Am luat, într-o vreme, dar m-am oprit. Nu cred în medicamente. — Și cum te descurci ? l-am întrebat. — Ai auzit vreodată de hashgacha ? — Nu. — Nu e de mirare. De altfel, chiar și dintre evrei, foarte puțini cunosc hashgasha, Providența Divină, adică transcende rea sistemului prin teshuva - ispășirea tuturor greșelilor din viețile trecute și viitoare, prin grația Domnului. Este scris în Tora, că Abraham și Sara nu puteau să aibă copii, dar Dumnezeu l-a ridicat pe Abraham deasupra stelelor
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cromozom al meu! Cântă-i Înflorirea, acum două veacuri și jumătate, pe versanții muntelui Olimp, pe când caprele behăiau și pe jos cădeau măslinele. Cântă-i trecerea prin nouă generații, acumularea invizibilă În sângele poluat al familiei Stephanides. Și cântă cum Providența, deghizată Într-un masacru, a făcut ca gena să se Înalțe din nou, cum a zburat ca o sămânță până dincolo de mare, În America, unde a plutit prin ploile noastre industriale până când a căzut pe pământ, Împlântându-se În solul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ani de zile...? Iar aceste lame de bărbierit „Gillette” plus apa de colonie franțuzească, de unde a apărut În casa voastră...? Cu lame indigene tușea dacă-și bărbierea mutra lui de câine dezgustător...? Oricum, totul se confiscă până ce vom deslega misterul providenței lor...! Am zis și, am terminat investigația...?” Suficient de timorată, Atena nu opuse rezistență, de fapt nici nu avea vreo șansă În fața celor cinci invadatori care În schimbul unei banale hârtii numită ProcesVerbal Îngrămădiră totul Într-o servietă gata pregătită iar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
oriunde, consacrîndu-se științei numai pentru glorie. Când revăzu pe moș Costache întins pe spate, respirând greu, uită de toată dușmănia. Otilia avea un aer atât de rătăcit, părea atât de străină în acea casă, încît fu cuprins de milă. Nu. Providența avusese grijă de el și-i dădu-se un tată bun și mijloace de existență pe care nu le meritase. Bătrânul îi risipise venitul, dar nu se atinsese de capitalul lui. Trebuia prin urmare să fie calm, chibzuit, acum în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
față atenție pentru pacient. - Cum este, domnule doctor? spuneți-ne sincer! - Este iarăși în afară de pericol și, cu liniște, poate să-șirevină, deși cu mai multă greutate, fiindcă are membrele prinse puțin. Stănică simulă entuziasmul, neurmat deloc de ceilalți: - Domnule doctor, sunteți providența noastră, încă o dată ați săvârșit o minune, redîndu-ne pe bunul nostru unchi. Vă vom fi în veci recunoscători. ("Mama ta de pezevenghi, gândi Stănică, în sinea lui, te-a adus grecoteiul să strici viitorul meu!") - Bătrânul, explică Pascalopol doctorului, în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
care se produce în mod supranatural, mai precis, ca o minune providențială. În cel de-al doilea caz, elementul superior nu există ca o pretenție a spiritului, ci ca un adevăr al spiritului: nu ca o minune providențială, ci ca providență naturală a elementului supranatural, ca superioritate proprie a existenței spiritului. Așa cum mâncatul este capacitatea materiei de a se hrăni cu materie, cultura este capacitatea spiritului de a se hrăni cu spirit. În cultură, spiritul se cunoaște pe sine hrănindu-se
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
care provoacă în noi o senzație de armonie și pace; fie, efluviile tulburi, în care simțim lumea noastră ca o lume nesigură, întâmplătoare și haotică. În fond, cred că este vorba de un hazard care se transformă el însuși în providență, sau, invers, de o providență care ea însăși peregrinează înăuntrul ei, și se tulbură, ca să devină hazard, orbire, ceva al cărui sens nu se dezvăluie omului. Ca un destin orb ale cărui intenții nu le vom cunoaște niciodată. În sfera
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
senzație de armonie și pace; fie, efluviile tulburi, în care simțim lumea noastră ca o lume nesigură, întâmplătoare și haotică. În fond, cred că este vorba de un hazard care se transformă el însuși în providență, sau, invers, de o providență care ea însăși peregrinează înăuntrul ei, și se tulbură, ca să devină hazard, orbire, ceva al cărui sens nu se dezvăluie omului. Ca un destin orb ale cărui intenții nu le vom cunoaște niciodată. În sfera iubirii, care cuprinde mai multe
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
se petrec ici și colo, la întâmplare? Deci dacă faptele există la întâmplare, relatarea lor ca știri apare ca o formulă genială, care știe să recunoască în aceste fapte chiar caracterul lor gratuit, accidental, adică lipsa lor de sens și providență. Și, fiind așa, prezentarea știrilor apare ca o descoperire senzațională, nu ca ceva întâmplător, ci ca lege și ca o formulă inspirată de a restitui istoria întâmplărilor în toată lipsa ei de coerență. Or, „invenția“ acestei prezentări universale a știrilor
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]