5,470 matches
-
istoria științei și culturii românești. Acuzația adusă lui Zosin de a fi făcut parte din galeria "generoșilor" a umbrit poate prea mult asupra imaginii sale reale, interesante, care trebuie restabilită pentru posteritate, în lumina întregii sale activități. * Prin opera sa psihiatrică, doctorul Zosin ocupă un loc de frunte între psihiatrii români de la începutul secolului al XX-lea. O analiză cuprinzătoare a acestei opere va delimita, pe viitor, contribuția sa la structurarea acestei științe în România. În lucrarea noastră vom urmări, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de originalitate se reflectă cu mai multă pregnanță, se remarcă și unele exagerări. Ne referim, mai întâi, la lucrarea sa de docență, care constituia, în epocă, una din cel mai ample lucrări de acest fel din țara noastră. Intitulat "Expertiza psihiatrică cu referire la articolele respective din legile române în vigoare sub raportul medical, juridic și social"99, studiul menționat a fost elaborat la Heidelberg (20 iulie-2 august 1902). Constituind o vedere de ansamblu a psihiatriei medico-legale, studiul cuprinde patru capitole
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
juridic și social"99, studiul menționat a fost elaborat la Heidelberg (20 iulie-2 august 1902). Constituind o vedere de ansamblu a psihiatriei medico-legale, studiul cuprinde patru capitole distincte: I. Considerațiuni generale, II. Chestiunea responsabilității, III. Recunoașterea alienației și IV. Raportul psihiatric. Pe parcursul lucrării, Zosin epuizează evoluția concepțiilor referitoare la aspectele medico-legale implicate de psihiatrie și fixează indici de bază ai problemei, interpretați critic și comparativ cu mai multe legislații în vigoare, în 1902, în Germania, Franța, Anglia, Belgia și România. Fixând
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
pentru utilizarea datelor diferite de grafologie ca element ajutător al psihiatriei legale. Capitolul "Recunoașterea alienației" constituie o expunere succintă a celor mai semnificative acte medico-legale efectuate de bolnavii mintali. Acest capitol constituie un rezumat al concepțiilor lui Zosin cu privire la clinica psihiatrică. În linii mari, punctele de vedere exprimate atunci sunt încă valabile. Este interesantă evoluția acestor idei la P. Zosin. Această evoluție este bine reflectată în articolul său "Nocivitatea ca sindrom în alienația mintală și ca substrat în pornirea criminală"106
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
amândouă lucrările cu contribuit al definitivarea locului pe care psihiatria românească încearcă să-l câștige nu numai în opinia publică, dar și în cea mondială. Sunt îndestul de cunoscute neîncrederea și chiar lipsa de interes cu care se întâmpină studiile psihiatrice, nu numai de lumea profană, nu numai de lumea cultă până la un punct, ci chiar de studenții în medicină și de mulți medici"120. Pentru Zosin, psihiatria, conturată ca știință, reprezintă o rezultantă istorică a unor condiționări lente și laborioase
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
crede că s-ar afla încă și că în multe privințe este poate ca știință pozitivă chiar mai afirmată decât multe altele necontestate sub acest raport cu mult înaintea ei". Lucrarea constituie, totodată, o bună punere la punct a concepțiilor psihiatrice determinate în geneza psihiatriei moderne. Studiul lui Zosin constituie încă o sursă de documentație pentru cercetătorii interesați de acest domeniu. Este de reținut spiritul critic al unui specialist excelent, cum era Zosin, care filtra informațiile prim prisma experienței, ca și
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
pesimismul contemporan, Teză, 541-a, București, 1900. 22. Zosin P., Colorarea sistemului nervos cu roșu de Magenta, în revista Nurologisches Centralblatt, nr. 5, 1902, Berlin. 23. Zosin P., Răul de mare (monografie), Constanța, 1901, p. 49. 24. Zosin P., Expertiza psihiatrică cu referire la articolele respective din legile române în vigoare sub raportul medical, juridic și social, București, 1902, p. 62. 25. Zosin P., Nevropatia în antichitate: neurastenia, paralizia generală și alcoolismul pe timpul lui Seneca, în revista Spitalul, nr. 11, 1903
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
etiologic și a permis conturarea unor noi premize terapeutice, fiziologice. Sub aceste incidențe, psihiatria se apropie progresiv de biochimie. În cadrul procesului respectiv, una din căile cele mai moderne era optica endocrină. Enorma cantitate de fapte descoperită în cazuistica endocrină și psihiatrică, întărind, confirmând suportul materialului anatomic, dar și biochimic, a conturat o concepție medicală materialistă. Etapa istorică a coincis cu apariția altor concepții, a unor școli cu interpretări excesiv psihologizante (Freud). Respingând nu realitatea faptului psihologic, ci simplismul unor interpretări subiective
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
cu timpul, tradițiile sale s-au cristalizat, iar prezența sa se resimte încă. În cele ce urmează, ne referim la activitatea profesorului C. I. Parhon, la Iași, încercând o prezentare a direcțiilor de preocupare, necesară unei mai bune sistematizări. Opera psihiatrică Publicarea volumului Opere alese ale lui C. I. Parhon, de către Academia Română, în 1957, a constituit o bună punere al punct a activității marelui profesor. Considerând colecția menționată ca o ediție definitivă, putem număra un total de 227 lucrări din domeniul
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
doar schițate sumar și însuși acest autoreferat dă impresia unei modestii oarecum exagerate. Cercetările operei în întregime denotă atât prin extindere, cât și prin profunzime o remarcabilă bogăție de idei și ipoteze de perspectivă. C. I. Parhon își divide opera psihiatrică și psihologică în următoarele capitole: I. Cercetări de psihologie și psihiatrie, II. Cercetări de endocrino-psihiatrie, III. Cazuistica psihiatrică, IV. Asistența, profilaxia și tratamentul bolilor mintale, V. Încercări de grafologie științifică. Primul grup de lucrări cercetări de psihologie și psihiatrie cuprinde
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
atât prin extindere, cât și prin profunzime o remarcabilă bogăție de idei și ipoteze de perspectivă. C. I. Parhon își divide opera psihiatrică și psihologică în următoarele capitole: I. Cercetări de psihologie și psihiatrie, II. Cercetări de endocrino-psihiatrie, III. Cazuistica psihiatrică, IV. Asistența, profilaxia și tratamentul bolilor mintale, V. Încercări de grafologie științifică. Primul grup de lucrări cercetări de psihologie și psihiatrie cuprinde lucrări de sinteză, referate sau note, contribuții practice sau ipoteze de lucru pentru viitor. Acest capitol este cel
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de viață favorabile 142. Raportând apariția tulburărilor de involuție la substratul psihic preexistent, de diferențiază de către C. I. Parhon, în 1955, corelația dintre aceste tulburări și tipul de sistem nervos slab și dezechilibrat. O serie de alte lucrări prezintă cazuri psihiatrice totdeauna cu notații marginale foarte interesante (cazuistică). În epoca 1900-1930, această cazuistică constituia tezaurul care a alcătuit, în timp, fondul de dezvoltare al psihiatriei în România. În mai multe publicații, C. I. Parhon a analizat morbiditatea psihiatrică din România, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
lucrări prezintă cazuri psihiatrice totdeauna cu notații marginale foarte interesante (cazuistică). În epoca 1900-1930, această cazuistică constituia tezaurul care a alcătuit, în timp, fondul de dezvoltare al psihiatriei în România. În mai multe publicații, C. I. Parhon a analizat morbiditatea psihiatrică din România, fiind primul specialist în Moldova care a întreprins studii statistice sistematice și de anvergură. Astfel, preocupându-se de răspândirea bolilor psihice încă din 1910-1915, C. I. Parhon a stabilit unele date care ni se par interesante pentru istoria
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
România, fiind primul specialist în Moldova care a întreprins studii statistice sistematice și de anvergură. Astfel, preocupându-se de răspândirea bolilor psihice încă din 1910-1915, C. I. Parhon a stabilit unele date care ni se par interesante pentru istoria patologiei psihiatrice din țara noastră, permițând comparații instructive. Din datele sumare, referitoare la repartiția procentuală, pe diagrame, a internărilor în spitale de boli mintale, putem deduce unele corelații de actualitate. Reproducem, pentru exemplificare, următoarea repartiție pe diagnoze a bolilor psihice (cazuri internate
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
menționat cu cuvintele: "Se poate spera că, printr-o bună profilaxie, această boală să dispară. Dacă cretinismul este legat du gușă prin raportul de cauzalitate, ar trebui să dispară în același timp". Pe linia acelorași preocupări cu caracter medico-social, opera psihiatrică a lui C. I. Parhon se remarcă printr-o atitudine politică prea cunoscută pentru a mai fi necesar să o subliniem. Este suficient să reliefăm însă viziunea sa medico-socială, unde nu rareori întâlnim observații ca acestea: Anumite delicte, ca furtul
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
largă, socială. El a contribuit la o mai bună înțelegere a patologiei unor acte delincvente, a unor acțiuni cu caracter delirante, necesare experților deseori puși în dilemă de situații medico-legale complexe. Tematica acestor lucrări și opiniile referitoare la expertiza medico-legală psihiatrică sunt încă foarte actuale. Ele sunt identice, în linii mari, cu punctele de vedere ale legislației în vigoare. Nu putem omite, din activitatea de psihopatolog a lui C. I. Parhon, seria de cercetări grafologice pe care le-a întreprins destul de
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
tulburări psihice, s-a efectuat ai întâi un studiu de ansamblu care a dus la concluzia generală a frecvenței modificărilor de structură anatomohistologică a tiroidelor în diferitele boli psihice, demonstrând astfel rolul important pe care îl deține tiroida în patogeneza psihiatrică. Aceste modificări au fost interpretate fie ca o expresie au unei constituții particulare (favorizând apariția unor boli psihice), fie ca o expresie endocrină a bolii în cauză. S-au putut observa, în cadrul acestor studii orientative, leziuni tiroidiene frecvente în confuziile
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
desfășurată de C. I. Parhon în domeniul neuropsihiatriei nu poate fi desprinsă de aceea dedicată endocrinologiei. De altfel, am subliniat că endocrinologia, pe atunci o disciplină care abia se profila, a constituit pentru prof. Parhon și o sursă de idei psihiatrice. Pentru înregistrarea imaginii de biolog a fostului șef al Școlii de la Socola, o succintă prezentare a operei endocrinologice, realizată în contextul preocupărilor acestei școli, ni se pare indispensabilă. Volumul de cercetări endocrinologice aparținând prof. C. I. Parhon este impresionant. Conform
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de vedere exclusiv psihologic. Continuând opera prof. C. I. Parhon, prof. L. Ballif, în cadrul unui colectiv larg din care au făcut parte psihiatri distinși, ca: dr. Constanța Ștefănescu Parhon, Charlotte Ballif, Petru Brânzei, Lucian Ballif și alții, a adâncit preocupările psihiatrice ale acestei școli, care, în timpul profesorului Parhon s-a ocupat în aceeași măsură și de endocrinologie. Prin restrângerea tematicii de studiu, s-au obținut rezultate remarcabile în cercetarea științifică a neuro-sifilisului și a pelagrei, domenii în care contribuțiile acestui colectiv
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
capitolului. Activitatea prof. Ballif nu poate fi restrânsă numai la aceea de cercetător. Ca director al Spitalului Socola între 1935 și 1954 și ca medic-șef al secției psihiatrie, prof. L. Ballif a condus timp de peste trei decenii întreaga activitate psihiatrică din Moldova, deținând până în 1966 și Catedra de psihiatrie. În acest îndelungat interval, profesorul Ballif a desfășurat o amplă activitate de asistență psihiatrică și socio-psihiatrică, activitate care a condus la înființarea Spitalului Răducăneni (boli cronice), în 1934, și a secției
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
ca medic-șef al secției psihiatrie, prof. L. Ballif a condus timp de peste trei decenii întreaga activitate psihiatrică din Moldova, deținând până în 1966 și Catedra de psihiatrie. În acest îndelungat interval, profesorul Ballif a desfășurat o amplă activitate de asistență psihiatrică și socio-psihiatrică, activitate care a condus la înființarea Spitalului Răducăneni (boli cronice), în 1934, și a secției de boli neurologice și cronice Manta Roșie, în 1939. Petru Brânzei Puțini medici nu doar dintre localnici, nici doar dintre români, dar din
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
atât diferitele secții exterioare ale Spitalului Socola, precum, de pildă, secțiile de la Pădureni sau cea de la Ciocârlești, spitalul de psihiatrie de la Răducăneni sau Spitalul de Ergoterapie (pe atunci încă secție a Spitalului Socola) Tabăra de la Șipote, cât și diversele servicii psihiatrice județene, pe care, practic, profesorul le-a constituit ca o veritabilă rețea de asistență medico-psihiatrică regională din Moldova. În afara calităților sale de bun organizator și strălucit medic psihiatru practician, profesorul Brânzei s-a impus, pe parcursul activității sale, ca un prolific
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
în revistele medicale de specialitate din țară și străinătate, numeroase articole, îndeosebi pe tema propriilor sale observații și cercetări în baza conceptului său personal bio-psiho-social al psihismului normal și patologic. În mod deosebit ar fi de menționat lucrarea sa Itinerar psihiatric, apărută în 1975 și care constituie încă și astăzi un veritabil tratat de psihiatrie, foarte concis și, mai ales, pe înțelesul tuturor. S. Blumenfeld Dr. S. Blumenfeld se înscrie ca una din personalitățile cele mai reprezentative în peisajul psihiatriei ieșene
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
permis acestui spital să se insereze în prima linie a activității internaționale. Câteva congrese și conferințe inclusiv prima conferință internațională de pedopsihiatrie care a avut loc la lași în 1956 au deschis drumul Spitalului Socola către nivelul superior al științei psihiatrice. Modest, dar eficient, neavând nici un birou al său, dirijând totul din propriul cabinet de la clinică, dr. S. Blumenfeld nu poate fi omis, prin activitatea sa organizatorică, din tradiția de constructori ai acestui spital. A fost un practician eminent. Cazuistica cu
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
decât o trecere spre eternitate. Opera sa oferă dovada că omul are în el mântuirea, dacă reușește a-și transcende viața dincolo de temporal. Cărțile lui, constructele științifice, prin care conceptul triunic al devianței psihice, paradigma victimologică sau recent epistemologia adevărului psihiatric, devin piatra lui de mormânt, piatra unei existențe cucerite, calea prin care și-a transpus viața în operă. Putem afirma că psihiatria i-a aparținut, deoarece i-a dat sensul ei uman și științific deplin, chiar și atunci când viața riscă
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]