3,301 matches
-
sau parțiale pot fi puse pe seama terapeutului a cărui insuficientă pregătire tehnică nu asigură posibilitatea desfășurării corecte a tratamentului. Unele eșecuri pot avea drept cauză alterarea personalității pacientului, ale cărui comportamente depășesc posibilitățile de acționare ale kinetoterapeutului, fiind de competența psihiatrului. Aici trebuie subliniat că personalitatea kinetoterapeutului și calitatea relației care se stabilește joacă un rol important în obținerea unor rezultate bune. în multe cazuri, dacă tulburarea de comportament nu este prea gravă, abordarea somatică și climatul de siguranță și încredere
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
joacă un rol important în obținerea unor rezultate bune. în multe cazuri, dacă tulburarea de comportament nu este prea gravă, abordarea somatică și climatul de siguranță și încredere în kinetoterapeut vor permite rezolvarea problemei fără a fi nevoie de intervenția psihiatrului, în aceste cazuri tehnicitatea nefiind totul, ci fiind vorba despre ceva în plus. Se cunosc cazuri rezolvate de unii kinetoterapeuți, în care alți colegi de-ai lor au eșuat având aceeași pregătire tehnică, dar comportamente diferite față de pacienți. și în
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
o bună cunoaștere a diverselor modalități de tratament, a beneficiilor și limitelor acestora, aceasta mai înseamnă și a acompania, a calma, a alina pacientul și, mai ales la adolescență, a-i restitui un rol activ în acest demers. Publicul cititor Psihiatri, pediatri, psihoterapeuți. Orice persoană care se confruntă cu problemele adolescenților sau este doar curioasă în legătură cu procesele psihice ale adolescenței Autorii Daniel Marcelli este profesor de psihiatrie a copilului și a adolescentului, șeful secției de pedopsihiatrie de la spitalul La Milétrie de
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
o parte, o poziție descriptivă ce conduce spre recomandări pragmatice și, de cealaltă parte, o încercare de înțelegere a unei abordări psihodinamice integrată în cadrul unei îngrijiri psihoterapeutice. Ne vom îndrepta oare spre un regretabil clivaj în care mâna dreaptă a psihiatrului va ignora ceea ce face mâna dreaptă a psihoterapeutului? În ceea ce ne privește, refuzăm această alternativă și dorim să păstrăm un echilibru, e drept instabil și periculos, între aceste două poziții. Astfel se explică planul lucrării în care, dintr-o preocupare
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
la această „tulburare” pe care ar trebui s-o extirpăm așa cum se extirpa piatra nebuniei din creierul individului în Evul Mediu? Convins că la orice vârstă, dar în special în ceea ce-l privește pe adolescent, rolul unui specialist „psi” (a psihiatrului, a psihologului și, mai general, a oricărui medic interesat de pacientul său) nu va putea ignora o dimensiune comprehensivă, fiecare parte a acestei lucrări este centrată pe necesitatea de a „înțelege”. A permite fiecărui pacient să găsească (sau să regăsească
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
adolescenți de ambele sexe, cu vârste cuprinse între 14-16 ani, reprezentativi pentru această tranșă de vârstă în cadrul populației generale. Ancheta folosește o culegere de date standardizate (Diagnostic Interview for Children and Adolescent: DICA); informațiile obținute sunt reexaminate independent de către doi psihiatri. Cu această metodologie, 8% dintre adolescenți (12 cazuri: 10 fete, 2 băieți) corespund criteriilor de depresie majoră (7 cazuri: 47%) sau de tulburări distimice (5 cazuri: 3,3%). În plus, 22% dintre adolescenți (33 de cazuri) prezentau simptoame depresive și
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
am analizat factorii asociați consultației psihiatrice. Se pare că separarea parentală este, de departe, primul factor asociat consultației psihiatrice pentru adolescent: un adolescent cu părinți divorțați sau separați are de opt ori mai multe șanse (sau risc?) să consulte un psihiatru decât adolescentul cu părinți non-separați. Ceilalți factori asociați consultației sunt problemele de sănătate ale părinților (anxietate și/sau depresie) și problemele legate de școală ale adolescentului. Aceste două exemple referitoare la existența unui eveniment ușor reperabil (doliu pentru un membru
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
asemenea, descrisă de acesta ca fiind depresivă cronică, depresie care a apărut în urma unei decepții sentimentale la vârsta de șaisprezece ani. Mama lui Clémentine declară, și ea, că a suferit de „depresie” în urmă cu cinci ani, tratată de un psihiatru, dar în realitate aceasta era depresivă de mai mult timp ca urmare a decesului mamei sale. Simpla vedere a fiicei sale plângând o afectează profund: ea a încetat să mai lucreze după ruptura sentimentală a acesteia. Este evident, reacția parentală
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
tulburării distimice” sau a problemei „dublei depresii”, mai există zone de confuzie relativă: este posibil să refuzăm orice punct de vedere „comprehensiv” în favoarea unui singur punct de vedere „neutru și descriptiv”? Noi respingem această ultimă poziție deoarece, dacă meseria de psihiatru sau de psiholog constă, fără îndoială, în identificarea și evaluarea problemelor de care suferă subiectul, dacă ea constă, în funcție de informațiile primite astfel, în a propune eventual un medicament sau în aplicarea unei strategii terapeutice codificate, ea constă, de asemenea, în
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
prezentat deja (a se vedea mai sus). 13 TENTATIVA DE SUICID, O STRATEGIE DE INGRIJIRE TERAPEUTICA? MIZE ȘI OBIECTIVE În acest ultim capitol vom aborda tratamentul tentativei de suicid doar din punctul de vedere „psi”, fie că este vorba de psihiatru, de psiholog, sau chiar de medicul generalist de intervenție primară, după ce a fost realizat bilanțul somatic. Trebuie să precizăm de la început că acest examen somatic trebuie să fie întotdeauna complet și că supravegherea medicală în orele care urmează după o
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
măsuri de prevenire posibile atunci când este posibil; în sfârșit, această spitalizare va fi utilă pentru a se efectua bilanțul psihologic și psihiatric, individual și familial (vezi mai departe). În schimb, nu este ceva ieșit din comun ca medicul (medic generalist, psihiatru, specialist) să afle de existența unei tentative de suicid la un adolescent care a efectuat acest gest cu câteva zile sau săptămâni mai devreme, gest care în mod aparent a fost ignorat sau n-a solicitat nici un demers evaluativ sau
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
constitui unul din factorii favorizanți evocați în mod regulat în legătură cu riscul de recidivă, vom înțelege mai ușor necesitatea acestei evaluări active. Aceasta poate fi realizată de medicul de „asistența primară” care întâlnește adolescentul, de generalist, de medicul de urgență, pediatru, psihiatru, putând fi înscrisă într-un protocol sistematic și efectuată de un membru al unei rețele de prevenție primo-secundară. Din acest punct de vedere, primul act sau mai degrabă prima atitudine atât în ceea ce privește îngrijirea cât și prevenția a oricărei persoane implicate
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
Adesea, adolescentul mai are încă, înfipt în braț, acul perfuziei și în timpul convorbirii este absorbit în contemplarea acestui tratament „picătură cu picătură” reparatoriu; în alte cazuri, asistenta tocmai l-a eliberat din această strânsoare pentru „a merge să vorbească” cu psihiatrul/psihologul. Deci climatul nu este întotdeauna cel ideal și nu îndeamnă la o relaxare favorabilă reflexiei. Totuși, această convorbire este esențială: pe de o parte ea permite o primă evaluare a gestului, lucru necesar pentru depistarea tentativelor de suicid simptomatice
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
atmosfera dramatică a spitalizării sunt în mod frecvent trăite ca fiind rezultatul unei constrângeri: gestul suicidar riscă astfel să fie resimțit de familie ca un mijloc de presiune, sau chiar de „șantaj”. Este important, de asemenea, după părerea noastră, ca psihiatrul sau psihologul care acordă consultația să știe în majoritatea cazurilor să-și limiteze abordarea terapeutică la strictul necesar, să poată propune un cadru de intervenție definit: este tehnica foarte utilizată în țările anglo-saxone a „contractului” (propunerea de la început a unui
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
cu acest gen de evenimente. În orice caz, pentru ca intervențiile imediate să aibă efect este necesar să existe o armonie și o încredere reciprocă între diversele persoane implicate în terapie: reanimatori, chirurgi, medici din serviciile de urgență, infirmieri, psihologi și psihiatri și, la modul ideal, medicul generalist și cel de familie. Dacă spitalizarea de urgență răspunde perfect obiectivului de a acorda îngrijire somatică și necesității de a „proteja”, trebuie să constatăm în schimb că aceste măsuri de urgență participă adesea, în
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
mai valabile în ceea ce-i privește pe băieți, fetele tolerând ceva mai ușor să vorbească despre ele însele și despre emoțiile lor, gândite sau imaginate. Supravegherea medicală de tip „psi”, fie că este vorba despre un psiholog sau despre un psihiatru, trebuie să încerce mai întâi să construiască un cadru de îngrijire care să liniștească adolescentul și să prefere abordări indirecte sub formă de susținere, de asistență de tip medical, de participare la unele activități, de sprijin în activitatea școlară eventual
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
ajuta mai bine pacienții în utilizarea propriilor resurse pentru a găsi soluții la problemele lor legate de stres. Ar trebui subliniat oricum că formarea adecvată în psihoterapie este o cerință preliminară pentru practicarea hipnozei, indiferent dacă practicianul este psiholog, medic, psihiatru, dentist sau asistent social. În lumina acestei afirmații se acordă atenție considerabilă discutării unor probleme adesea ignorate în cărțile de hipnoză; de exemplu gestionarea catharsisului și importanța factorilor curativi comuni în psihoterapie. În contextul intervențiilor clinice, am făcut încercarea de
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
irecuperabil pentru Biserică și recuperat de materialismul dialectic, Lucrețiu își merită cu prisosință ciomăgeala. Iată un om ai cărui dușmani nu sunt prietenii hedonismului! Stoici care lansează calomnii, creștini care le reiau pe cont propriu, ba mai și adaugă, medici psihiatri purtând bonete cu urechi de măgar, feministe postmoderne care reactivează platonismul excitându-se în afara contextului și a categoriilor istorice: Lucrețiu deranjează. Și cu atât mai mult când e vorba de adepții idealului ascetic cărora nu le plac nici trupul, nici
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de la aceste principii, este imposibil să concretizezi o „viață simbolică”... Dr. Logre este citat de autoarea precedentă. Îi datorăm L’Anxiété de Lucrèce, lucrare apărută la J.B. Janin, un excelent prototip de proiecție efectuată fără voia sa de un medic psihiatru. Ar fi nostim, dacă n-ar fi tragic - întrucât doctorașul a avut, din câte se pare, și pacienți în cabinetul său și nu s-a mulțumit să-i facă rău unui filosof dispărut în urmă cu douăzeci de veacuri, ci
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
deoarece chiar și cele mai stabile arii de psihologie aplicată sunt vulnerabile în practica profesională sub presiunea altor profesii. De exemplu: - în unele instituții clinice și de sănătate psihologii sunt adesea provocați, iar autoritatea și competența lor sunt contestate de către psihiatri și psihoterapeuți, care pot să nu aibă nici un fel de pregătire psihologică de bază; - psihologii educaționali sunt adesea vulnerabili în divizarea muncii între ei și alți profesioniști ce lucrează cu studenții; - în multe instituții și organizații anumiți profesori, cadre medicale
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
căutate în apariția relativ recentă în câmpul profesiilor a titlului de psiholog, în insuficienta protecție juridică de care beneficiază psihologul în cazul practicării, în organizarea deficitară a învățământului. Delimitarea deficitară a atribuțiilor psihologului în raport cu alte profesiuni (cele mai multe probleme le creează psihiatrii, sociologii, economiștii, care intersectează sarcinile și problemele lor profesionale cu cele ale psihologilor). Organizarea ineficientă a asociațiilor profesionale, care sunt prezente mai mult nominativ decât funcțional în România. Insuficiența manifestărilor și întrunirilor științifice. Organizarea deficitară a învățământului psihologic care manifestă
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
cu atribuții în domeniul securității naționale. Drumul parcurs de către psihologi, după 1990, în structurile menționate nu a fost deloc unul ușor. Absența unui statut profesional bine definit sau suficient de clar a făcut deseori ca psihologul să fie confundat cu psihiatrul sau și, mai rău, să fie considerat doar o anexă a colegilor de la „cadre”, iar vizitarea psihologului pentru consultanță de către un coleg însemna automat că are probleme psihice grave. Nu a fost deloc ușor să fie convinși militarii de carieră
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
și a primi, între conștiința de drept și cea de datorie. Dezacordurile interindividuale între ponderea cererii și a ofertei, conflictele și conduitele agresive izvorâte din conștiința de deposedare, de privație a unei satisfacții considerată legitimă, au atras atenția psihologilor și psihiatrilor, orientând invesitațiile și efortul acestora spre explicații și prevenirea abaterilor de la normă. Contribuția oamenilor de știință în acesr domeniu dobândește astfel o importantă semnificație etică, psihosocială. juridică și ideologico-politică. Analiza conceptului de frustație îl obligă pe Tiberiu Rudică să facă
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
este mai adecvată domeniului psihopatologiei. Transpusă în limbajul științei Psihopatologiei, noțiunea de frustrație semnifică o varietate de tulburări emoțional-motivaționale, diferite ca structură și grad de complexitate. În general, fenomenul frustrației este strâns legat de psihopatii și psihogenii, dar psihopatologii și psihiatrii (ex. A.I. Ploticer) includ în sfera conceptului de frustrație și alte tulburări, cum ar fi: stări depresive (însoțite de unele atitudini caracteristice: izolare, refuz de a colabora, pesimism etc.), stări anxioase (deși lipsește obiectul amenințător, subiectul se afșă sub imperiul
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
tensiune și de puternică reacție emotivă, iar pentru alții nu; oamenii reacționează la aceeași situație și chiar și față de cea mai severă (molimă, cutremure dezastruoase de pământ etc.), într-o manieră personală, diferită. Astfel, ca să dăm doar un singur exemplu, psihiatrii Roy Grinber și John Spiegel, făcând studii pe membrii flotei americane, în cursul celui de-al II-lea război mondial, i-au putut distribui pe aceștia în trei categorii, după felul cum ei au reacționat afectiv la condițiile de luptă
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]