6,888 matches
-
inventar de metafore puse în circulație de altminteri rudimentarii cronicari). Ce strică echilibrul cărții sunt tocmai paginile de aplicație pe texte ale prezentului: cronici sportive, rubrici de picanterii culese din tribunale, anunțuri de mică publicitate. Toate, cum se vede, strict publicistice. Multe amuzante, desigur, dar nu atât în sine, cât în oglinda caragialismului de alaltăieri și de ieri (adică mai cu seamă din anii �80). Aici Negrici nu are dreptate să vorbească despre inocență, căci mecanismul pe care-l aplică în
Un prozator al criticii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6590_a_7915]
-
nici Ghica, nici Kogălniceanu. Iar în nuvelă e de remarcat doar Negruzzi. Deceniile următoare vin cu o importantă schimbare de standard. În proză, nuvela și romanul ocupă - romanul pentru mult timp - centrul tabloului (Duiliu Zamfirescu, Slavici, Galaction, Agârbiceanu), iar speciile publicistice sunt, pentru prima oară, valorificate literar (Caragiale). Poezia lirică începe să absoarbă celelalte specii de poezie. Teatrul, care nu jucase nici pe departe în romantismul nostru rolul jucat în cel francez, iese și el în avanscenă. Iată și un exemplu
„Centrul“ și „marginea“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6430_a_7755]
-
Cosmin Ciotloș Cartea Monicăi Spiridon (Eminescu sau despre convergență) ar părea să cadă peste o idee deja în uz: aceea că imensa cantitate de publicistică a poetului trebuie citită în sfârșit din perspectivă estetică. Lectura ideologică nu i-a priit. În plus, aceasta din urmă n-a adus nimic nou în înțelegerea scrisului lui Eminescu. A detecta în conservatorismul său tente naționaliste sau xenofobe nu
Convergență și divergențe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6432_a_7757]
-
doar mustind de idei, dar fără excepție parțiale. Spre deosebire de ei, Monica Spiridon are plăcerea generalizării. Discutându-l pe gazetarul Eminescu, ea îl are în vedere și pe scriitorul cu același nume, în ambele ipostaze, de poet și de prozator. Analiza publicisticii reprezintă numai un posibil model de relectură completă, pe care de altfel autoarea o schițează în primele două părți. Aici se și războiește cu criticii care n-au văzut în articolele eminesciene punctul de plecare pentru o proiecție care să
Convergență și divergențe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6432_a_7757]
-
De aici începe convergența: „După mai mult de un veac de posteritate, opera lui Eminescu s-ar cuveni atent recitită. Deși valabilă pentru producția intelectuală a scriitorului, privită în bloc, afirmația capătă un caracter de urgență când se aplică prozei publicistice. De ce ? Pentru că atunci când expertizele critice n-au fost expediate în pripă, interesul comentatorilor pentru Eminescu-publicistul a fost motivat de rațiuni exterioare literaturii. De pildă, radiografia meticuloasă a operei întreprinsă de G. Călinescu rezervă jurnalisticii câteva pagini grăbite. Ca o falsă
Convergență și divergențe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6432_a_7757]
-
refuzul. Să cităm în continuare propunerea, incitantă, a Monicăi Spiridon: „Compartiment de sine stătător - însă nu insular -al creației, gazetăria eminesciană trebuie așezată în zarea operei întregi, așa încât să se vadă articulațiile solide ale întregului. Analiza poate demara, convergent, dinspre publicistică spre restul operei și invers." (p. 5) În măsura în care se ține de cuvânt (și se ține!), Eminescu sau despre convergență e un eseu inconturnabil. Nu din întâmplare am folosit cuvântul acesta. Căci, oricât n-ar fi văzut Călinescu ce zace în
Convergență și divergențe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6432_a_7757]
-
ce zace în efemeridele eminesciene, raționamentele acestuia îi sunt extrem de utile Monicăi Spiridon. Ea pune în relație gazetăria poetului cu discursul public al înaintașilor (reinventându-i pe aceștia la fel cum îi reinventa și autorul Istoriei din 1941) și cu vârfurile publicisticii de după el. Perspectiva abordată e una, însă, mai puțin istoristă și mai marcat retorică. O primă observație de substanță ține de natura orală a jurnalismului eminescian. Salturile de la citatul savant la anecdota cu valoare morală îi sunt acestuia specifice. În interiorul
Convergență și divergențe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6432_a_7757]
-
strident la Rosetti beneficiază la Eminescu de profunzime, de un eficient „camuflaj realist". (p. 77) Sigur că e vorba și de o schimbare mai largă de ton, sesizabilă în tot peisajul presei din epocă. Dispare tacit un anume model de publicistică și se insinuează, la fel de tacit, un altul. Dar chiar și așa, observațiile de amănunt ale Monicăi Spiridon își păstrează valabilitatea. Unde cred că nu mai are dreptate autoarea e în cele câteva pledoarii de apărare pe care le instrumentează. Cât
Convergență și divergențe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6432_a_7757]
-
nu de un handicap, ci de un avantaj, tentant în măsura în care îi îngăduie să echivaleze pe narrare cu probare (infirmând pe același Quintilian). Neortodox de două ori, căci narează ca să dovedească și ignorează granițele dintre istorie și elocință, Eminescu aclimatizează în publicistică ficțiunea documentară sau, dacă vrem, imaginarul istoriografic cu atribute probante. Jurnalistului îi reușește un tur de forță: o răsturnare de funcții, grație căreia adevărul însuși este silit să se dovedească verosimil." (p. 150) Întorsătura e, încă o dată, călinesciană. Transpusă în
Convergență și divergențe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6432_a_7757]
-
Întorsătura e, încă o dată, călinesciană. Transpusă în coloane de ziar, istoria tot o sinteză epică rămâne. Oricâte astfel de puncte de divergență (sau de inflexiune) am găsi, teza Monicăi Spiridon își păstrează nealterat interesul. Ea vorbește despre o relectură a publicisticii lui Eminescu și, vorbind, nu ezită s-o pună în practică. Înainte de a fi citate și antologate, textele acestuia sunt citite până la virgulă: fără digresiuni fastidioase, fără preambuluri teoretizante, în fine, fără încărcate referințe de subsol. Cu o luciditate, în
Convergență și divergențe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6432_a_7757]
-
totalitară, brutală și anticulturală. Există, desigur, un partipri în profilul pe care Vârgolici i-l alcătuiește magistrului său: acela de a „echilibra balanța", într-un moment în care Călinescu este supus unei contestații destul de insistente, ce survine editării integrale a publicisticii sale din anii 1944-1947 (în volumele V-VI ale ediției de Opere, îngrijită de Nicolae Mecu și colaboratorii, în colecția „Opere fundamentale" a Academiei Române, 2008). În aceste circumstanțe, Teodor Vârgolici restabilește, fără ostentație, unele adevăruri ignorate. În primul rând, aș
Documente în „rama“ memoriei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6326_a_7651]
-
locurile doi și trei, fiindcă primul nu e negociabil. Nu știm dacă senatorul nostru național a scris o teză de doctorat, precum acelea plagiate de președinte și de ministru, ceea ce a plagiat el, cu mai multă modestie, fiind un text publicistic al Brîndușei Armanca, pe care l-a reprodus aproape integral și, firește, fără ghilimele și fără indicarea sursei, cu ocazia unei declarații politice din Senat. „Declarațiile politice nu sunt volume de proză sau de poezie ca să ai drepturi de autor
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4742_a_6067]
-
Goldiș Sanda Cordoș, Lumi din cuvinte. Reprezentări și identități în literatura română postbelică, București, Cartea Românească, 2012, 200 pag. Sanda Cordoș s-a remarcat în ultimii ani, atât prin Literatura între revoluție și reacț iune (1999), cât și prin activitatea publicistică, drept unul dintre cei mai avizați comentatori ai literaturii sub comunism. O caracterizează, în primul rând, echilibrul și claritatea gândirii, absolut necesare când e vorba de una dintre cele mai amestecate epoci ale literaturii române. Cele două calități au ajutat
Aisbergul (post)comunismului românesc by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4749_a_6074]
-
mai îmbie careva cu viață literară, mă simt tentat să-i spun: peste treipatru ani nu știu ce se va crede despre ce am scris, dar mie sigur n-o să-mi simtă nimeni lipsa; de ce n-am începe de pe acum? Întrebat fiind, publicistic, cum aș întâmpina sfârșitul lumii, T îmi dă imediat varianta ei: „Mi-aș lua lumea în cap.” Îmi pun eu însumi întrebarea: ce aș face dacă aș ști cât mai am de trăit? O lună, șase luni, un an... Mi-
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4754_a_6079]
-
la „Cuvântul”, împreună cu Radu G. Țeposu, Ioan Buduca și Radu Călin Cristea. Dar cel mai bine m-am simțit, firește, la „Orizont”, secondându-l pe Cornel Ungureanu. Aș fi tentat să spun c-am renunțat la cronica literară pentru că, după 1989, publicistica politică mi se părea mai atrăgătoare. Dar nu știu dacă acesta e adevărul. Credeam atunci că, în focul schimbărilor „revoluționare”, e de datoria intelectualului să lase pentru o vreme deoparte „arta pentru artă” și să vorbească despre necesitatea construirii unei
Contra cronicii literare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4762_a_6087]
-
în fiecare an, aceste aranjamente ridică la rang de best-seller o literatură deseori falsă, fără dimensiune epică, fără reală ambiție stilistică, creativă sau societală.” William Styron și oamenii politici Au fost strânse într-un volum, nu demult, câteva articole de publicistică scrise și publicate de autorul Alegerii Sofiei în anii 90. Scenele și portretele sunt deopotrivă de remarcabile. Styron l-a întâlnit pe JFK și a fost sufocat de fumul havanelor lui, a luat masa cu Mitterrand în ziua învestiturii acestuia
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/5009_a_6334]
-
grup se află cu șapte capete deasupra. Iar asta pentru că e, intelectualiceș te, o carte cinstită. Mihail Vakulovski nu intenționează, prin ea, să manipuleze politic. Deschid, apropo de acest aspect, o paranteză. Una din marotele culturale cele mai longevive în publicistica ultimilor ani este aceea care atașează apariția optzecismului unui scenariu specific romanelor de aventuri. Cu comploturi urzite în culise, cu mari păpușari neavând altceva mai bun de făcut decât să tragă sfori imaginare, cu uzurpări majore, cu întâietăți sufocate încă
Respect intelectual by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5016_a_6341]
-
Răzvan Voncu C. Stere - Publicistica, volumul I (1893-1905), text ales și stabilit, tabel cronologic, note și comentarii de Victor Durnea, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2011, 567 p. Am comentat, la timpul cuvenit, primele două volume ale ediției critice C. Stere, începută de Victor
Publicistica lui Stere by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5019_a_6344]
-
a Academiei, volume conținând romanul În preajma revoluției, cu eboșele și versiunile lui. Din motive pe care nu le cunosc, ediția s-a mutat acum la Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, unde a apărut un prim volum masiv din publicistica scriitorului, ce acoperă perioada cuprinsă între debutul lui Stere și apariția Vieții românești (1893-1905). Prin urmare, misiunea pe care și-a asumat-o, de data aceasta, cercetătorul Victor Durnea a fost să ne redea un „Stere înainte de Stere”: o misiune
Publicistica lui Stere by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5019_a_6344]
-
dileme și risipi destule confuzii legate de evoluția acestui scriitor și om politic controversat și cu o posteritate dificilă, ca să nu spun mai mult. Trei sunt meritele esențiale ale ediției îngrijite de Victor Durnea. Primul este recuperarea a numeroase texte publicistice ale tânărului C. Stere, needitate până acum (întrucât erau semnate cu pseudonime necunoscute editorilor anteriori). Cel de-al doilea este reconstituirea fidelă a epocii de formație intelectuală a scriitorului, în care se cristalizează ideile și programul poporanist ce va fi
Publicistica lui Stere by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5019_a_6344]
-
Nu numai pentru că ne e greu să menționăm un alt scriitor de talia lui C. Stere care să nu dispună măcar de o bună ediție de mari dimensiuni (fie și selectivă). Ci mai ales pentru că numeroasele inițiative de editare a publicisticii sale, începute prin temerara, aproape neverosimila ediție îngrijită de regretatul Zigu Ornea în 1979, nu au reușit nici să ne furnizeze un „nucleu dur”, convingător al operei, nici nu l-au readus pe scriitor în atenție. Fie din cauză că au fost
Publicistica lui Stere by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5019_a_6344]
-
nucleu dur”, convingător al operei, nici nu l-au readus pe scriitor în atenție. Fie din cauză că au fost „orientate” ideologic, fie din cauza fragmentarismului sau a interpretărilor necorespunzătoare - de întâlnit în cele câteva ediții apărute la Chișinău -, cele 8 culegeri de publicistică a lui Stere au trecut fără urmări în planul valorificării istorico-literare. Este o motivație suficient de puternică pentru ca un cercetător laborios și cu cultul amănuntului semnificativ, ca Victor Durnea, să înceapă o ediție căreia, aparent, îi lipsește de la bun început
Publicistica lui Stere by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5019_a_6344]
-
de la „Viața românească”. În fine, ediția beneficiază de un aparat critic copleșitor, căruia îi revin 203 din cele 567 de pagini ale volumului. Notele, comentariile și cronologia, la un loc, alcătuiesc scheletul unei mari monografii a celor 12 ani de publicistică și viață politică pe care îi acoperă acest prim volum al seriei. Victor Durnea știe tot în legătură cu împrejurările în care se nasc articolele lui Stere, analizează, compară, citește replicile pe care acesta le primește de la alți publiciști, coroborează totul cu
Publicistica lui Stere by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5019_a_6344]
-
contextul polemicilor sale, istoria aventurilor sale politice. Nu se oprește decât atunci când, omenește, nu se mai poate afla nimic, din cauza absenței dovezilor. Iar atunci, prob, editorul lansează ipoteza sa, însoțită însă și de dubiile ce-o înconjoară. Ediția C. Stere - Publicistica este, pentru cei interesați, și o școală aplicată de editologie. Aștept cu interes volumele următoare.
Publicistica lui Stere by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5019_a_6344]
-
familia la sfîrșitul anilor ’60 și a fost martoră a dezintegrării comunității evreiești din Maroc în urma proclamării independenței Marocului în 1956, cînd majoritatea evreilor au plecat spre Israel, Franța sau Spania. Aceasta este una din temele importante ale literaturii și publicisticii (publicate în special în El País) lui Esther Bendahan. Este autoarea a numeroase cărți; prima dintre ele, Soñar con Hispaña (Visînd la Hispania), este o carte scrisă la patru mîini, împreună cu Ester Benari, despre Spania ca matrice culturală. A primit
Esther Bendahan - Lasă, o să ne întoarcem () [Corola-journal/Journalistic/5028_a_6353]