1,293 matches
-
o asemenea persoană. —Ai fi mai bună decât puștii ăia de la biroul meu, care se prefac că verifică informațiile În timp ce-și aduc la zi profilurile de pe nerve.com, cu fotografii seducătoare și texte de agațament grotesc de neoriginale. Pufni. Scutește-mă! Apreciez lipsa totală a eticii muncii, să știi. Cum altfel aș putea scrie asemenea porcării zilnic? Își termină martini-ul cu o Înghițitură apreciativă și se ridică de pe divanul din piele. E doar o chestie la care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
atrăgătoare de vârsta ta stă acasă singură joi noaptea, mestecând batoane cu carne și vorbind cu un câine de două kilograme jumate, dar asta n-are nici o legătură. Mi-a venit o idee absolut genială. Ai un minut liber? Am pufnit amândoi. În mod evident, toate minutele mele erau libere. —N-ai Înțeles nimic. Vorbesc cu un câine de două kilograme. —Bette, ascultă-mă. Nu știu de ce nu mi-a venit mai devreme ideea asta, sunt un imbecil notoriu pentru că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
la yoga. Mă mișcam cu stângăcie de treizeci de minute la primul meu curs când profesoara ne-a explicat că treizeci de secunde În poziția actuală - poziția semilunii, mai exact - erau echivalentul unei nopți de somn de opt ore. Am pufnit fără să vreau și m-a Întrebat dacă am vreo problemă. Din fericire, am reușit să mă abțin să Întreb ceea ce Îmi trecea prin minte și anume: de ce nu ne deschisese nimeni ochii până atunci În privința miracolului poziției semilunii? De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
nu mai puțin de trei minute ca să-și vină În fire și de Încă două ca să-și aducă aminte că noi eram Încă acolo. —Robinson, am spus, pe un ton În mod evident mai iritat. R-O-B-I... — Știu cum se scrie, pufni el, cu un lătrat În toată regula. Da, din fericire pentru tine, te am pe listă. Altfel, În seara asta nu intră nimeni. —Mmm, a fost tot ce am reușit să Îngaim ca replică la această fascinantă informație. Puse mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
câștigat, admise tata. Maică-ta a făcut pariu cu mine că o să anuleze În ultima clipă și că o să dea vina pe Simon. Sincer, sunt Încântat că a trecut În sfârșit peste scuza aia obosită cu termenul de predare. Amândoi pufniră În râs. —Ei, eu ar trebui să plec, anunță mama. M-am dus azi la târgul fermierilor și am cumpărat toate specialitățile de iarnă. —Pot să te ajut? Întrebă Sammy. Cel puțin atâta pot face și eu, după ce v-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
am hotărât că În afara Manhattanului excesul de carbon era permis și le-am luat pe amândouă. Sammy a comandat o cafea simplă. Una dintre chelnerițele mele preferate, cea cu firele cele mai lungi de păr crescute din negul de lângă buză, pufnise când ceruse lapte degresat și nu frișcă și acum intraseră amândoi Într-un fel de concurs de priviri tăioase. Ne-am sorbit cafeaua, am sporovăit și am ciugulit din mâncare. N-ai spus până acum că faci brunch-ul la Gramercy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
aproape treizeci de proprietari de cluburi din tot Istanbulul și caută pe cineva care să le promoveze viața de noapte activă a orașului. Și ne-au ales pe noi. Nu știam că oamenii se duc În Turcia să se distreze, pufni Elisa. Adică... nu e tocmai Ibiza, nu-i așa? Ei bine, tocmai de aceea au nevoie de ajutorul nostru, spuse Kelly. Din câte Înțeleg, Istanbulul e un oraș cosmopolit, chiar foarte șic și n-au nici o problemă să atragă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Apogeu. Curva aia m-a urmărit peste tot și a scris toate chestiile alea sub un nume fals. Am auzit cum respiră scurt. —Abby e În spatele Întregii chestii? Ești sigură? Cum o să acționezi? Trebuie s-o reduci la tăcere. Am pufnit. —Mie-mi spui! Kelly mi-a zis acum câteva săptămâni, dar am jurat să păstrez secretul! M-a tot obsedat, dar Întotdeauna suntem așa pe fugă Încât am uitat să-ți spun. Nu e așa că e o nebunie? Niciodată n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
doi copii Înainte să se Însoare cu J.Lo. Deci asta e cea mai elementară informație posibilă, dar poți să-mi spui unde se afla tribunalul la care a cerut divorțul? urlă de-a dreptul Alessandra la Monica. —Ei laaasă, pufni ea. Glumești. Dacă citești vreodată ceva la viața ta, știi că l-a cerut În Republica Dominicană, să accelereze lucrurile. Ceea ce probabil că nu știi - pentru că nu prea e la Îndemâna maselor, În foițele alea publicate la două zile - e numele bărcii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cana dintr-o Înghițitură. —Philip? am Încercat să râd cu naturalețe, dar semăna mai degrabă cu un horcăit. O, doarme, cred. Nu știu de ce m-am trezit așa devreme. Trebuie să fie diferența de fus orar. Diferența de fus orar? pufni ea. Dacă asta e problema ta, ia și tu un Xanax. Mă simt ca dracu’. Uite, mănâncă ceva. Pari să ai nevoie de mâncare. Încă un fornăit. — Brioșa aia echivalează În grăsimi și carbohidrați cu cel puțin doi Big Mac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
zilnic În campus, dar asta n-a făcut decât să-i dea mai multă libertate să stea În oraș până târziu. A cunoscut un grup nou de prieteni, așa că probabil e bine. Îți place de vreuna dintre iubitele lor? Ea pufni. —Care iubite? Toate sunt niște puștoaice de douăzeci și doi de ani, de-abia ieșite din școală. El se poartă de parcă ar fi Nașul, iar ceilalți sunt acoliții lui. E puțin cam neplăcut, dar cum aș putea să-i spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
nu contează. Nu e o mare aniversare. Am deja de făcut ritualul clubului literar, ceea ce e mai mult decât suficient. Nu știu de ce insiști că trebuie să facem ceva - aș prefera să uit de ziua asta. — Da, cum să nu, pufni ea. Toată lumea spune că nu contează și pentru toată lumea contează foarte mult. Ce-ar fi să organizez o mică cină sâmbătă noaptea? Tu, eu, Michael și câțiva oameni de la UBS? Poate și câteva fete de la clubul tău literar? Sună bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
și a început să bată din picior în semn de protest. Deși a fost scos afară din clasă, dispoziția lui nu s-a schimbat, așa că, o dată întors în sală, Arthur a început să se uite furios la colegi și să pufnească într-un colț. În timpul în care a stat afară, fără știrea profesoarei, băiatul și-a împuns brațul cu un creion. Două minute mai târziu, a întrebat dacă se poate întoarce în clasă și a început să râdă isteric de imaginea
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
fățișă, apoi dispare. Sofia se pomenește apoi în pragul unei capele așezate pe coama unei dune suspendate deasupra mării. Nu-l zărește pe bărbat, însă îi simte prezența în apropiere. Deasupra altarului stă agățat un crucifix din lemn neșlefuit. Tânăra pufnește în râs, fără să știe de ce. Dintr-odată, micuța capelă se umple de sfâșierea unei voci de contralto cântând o cantată tragică. Sofia stă, goală, în fața altarului. Bărbatul de pe plajă reapare pe neașteptate. Este gol. Nu mai zâmbește; chipul îi
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
supranumi ele însele, își găsesc curând un alt cavaler. De data asta este vorba de un oarecare Théo, un tip "de modă veche", după cum subliniază Bab, dar înzestrat cu atâta spirit încât "scapără". Împreună cu el, cele trei fete vizitează Londra pufnind în râs la tot pasul. Mai târziu, la un hotel, petrec o noapte întreagă în compania lui, "lăfăindu-se în paturi", glumind, râzând și devorându-se reciproc, la propriu și la figurat. În vreme ce Bab încearcă să transcrie dialogurile savuroase dintre
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
muncise la vreme de secetă și foamete, împreună cu taică-său și frații ca un catâr, ca o apucată, și cunoștea toate năravurile bărbaților: era de-ajuns să le-aude cadența pașilor și să se uite la ei cum beau și pufneau. Și-a așteptat bărbatul în prag, îl îmboldi să vorbească, să audă și ea cum se încheiaseră lucrurile. Dar el se ferecă în cea mai grea tăcere: asta era arma lui spre a înfrunta greutățile și nedumeririle. Încercă să se
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
el era extrem de iritat, colegii lui ieșeau din când în când din bucătărie și se uitau urât la mine, de parcă eu aș fi fost de vină, iar unul - autorul greșelii, probabil - părea de-a dreptul speriat; îi priveam și mă pufnea rîsul: reacționau exagerat, ziceai că murise careva, și nu că aveau niște kilograme de făină în plus. În câteva minute au pus-o în pungi mai mici, le-au cântărit cu grijă, probabil ca să le poată returna la magazin, și
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
zguduindu-l) Mizerabile! Ce aifăcut? Cetățeanul: (căzând pe un scaun) Nu mă zgudui! SCENA VIII Aceiași Ghiță Pristanda Pristanda: (intră gâfâind într-un suflet, prin fund) Coane Fănică! Coană Joițico! Tipătescu și Zoe: Ghiță! Pristanda: Vine! Vine conul Zaharia! Cetățeanul: (pufnind) Conul Zaharia?... Nu mai spune (sughite) că amețesc... Tipătescu: (lui Pristanda, arătând pe Cetățeanul turmentat) Ia-l pe nenorocitul ăsta, și... Zoe: Și dă-i drumul prin dos, pe scara a mică. Pristanda: (ridicând pe Cetățeanul turmentat) ' Aide, cetățene! (îl
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
lasă-ne cu binișorul, lasă-ne... Ce poftești de la mine? Cetățeanul: Nu ți-am spus? (sughite.) Mâine începe... Ei? (sughite.) Eu pe cine aleg? Pentru cine?... (face semnul votării și sughite.) Zoe: Pentru d. Nae Cațavencu. Cetățeanul: Pentru... (sughite și pufnește de râs.) Nu mănnebuni că amețesc... Tipătescu: (din ce în ce mai nervos, luând pe Cetățeanul de mână și zguduindu-l) Pentru că ești un om vițios... Cetățeanul: Nu mă smuci, că amețesc! Tipătescu: (asemenea) Pentru că te-ai lăsat să-ți ia din buzunar, să
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
acolo și-n deșert căutam să alung nebunele gînduri”3). La Bacovia, numele lui Poe mai apare o dată în poezia „Finis”, asociat cu cele ale lui Baudelaire și Rollinat („O, simțurile-mi toate se enervau fantastic.../ Dar în lugubrul sălii pufneau în rîs sarcastic/ Și Poe, și Baudelaire, și Rollinat”)4) și încă o dată în „Cubul negru”: „Și ea luă ghitara neagră și începu, cu o voce stinsă, poema corbului din Edgar Poe. Refrenul «Niciodată, niciodată» se pierdea abia șoptit, și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Telegrame: Atunci Costăchel Gudurău care sta la altă masă criticînd guvernul gura mare, sculat și apostrofînd directorul strigat ba pe al mă-tii și ridicat bastonu") sau în forma ei prescurtată, însoțită de instrucțiuni logopedice ca în Art. 214: "Cocoana (pufnind) Em...p (face din buze un zgomot onomatopeic). Avocatul Em...p (face același zgomot ca preoteasa mai sus...)." Din domeniul scatologiei, este abordată cu decența cerută de educația celor mici constipația și efectele ei (D-l Goe: "Aide, zice mam
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
oratoric și doreau acest lucru, făceau eforturi disperate că să-și îndrepte modul de a se exprima, de a rosti cuvintele, pentru a capta audiența auditoriului. Traian Băsescu, atunci când se exprimă, în limba engleză, ne aduce în situația de a pufni în râs, ori a comuta canalul televizorului. Fără accent englezesc, cu dezacorduri în limba respectivă, îl aduce într-o postură jenantă. Mai bine, s-ar gândi să vorbească în limba sa maternă, fiindcă există traducător specializat. Nicolae Ceaușescu avea bunul
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]
-
lumea viselor... Cu un capoțel subțire pe mine și picioarele goale În papuci urc pe covertă și zgribulită de răcoarea nopții, mă ghemuiesc ca o pisică birmaneză Într-un șezlong. La acea oră târzie, totul pare adormit, cu excepția motoarelor care pufnesc greoi dislocând munți gigantici de apă, pentru a Înainta pe ruta propusă. Ca din senin, apăru În spatele meu un marinar, care Îngrijorat mă Întrebă În șoaptă dacă mă simt bine sau am pățit ceva?! Dau din cap plictisită, și cu
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
regulă. Cum te simți, Rebecca? A, foarte bine! zic. SÎnt foarte fericită că bebelușul e bine. — Înțeleg că Încă mai lucrezi program normal. Domnul Braine Îmi cîntărește burtica din ochi. — Nu e prea obositor pentru tine? Luke, aflat lîngă mine, pufnește În rîs, chinuindu-se să nu lase să se vadă cît de tare Îl distrează Întrebarea. E atît de necioplit. — Păi... Încerc să găsesc cele mai potrivite cuvinte. — Nu am o slujbă chiar atît de solicitantă. — Becky lucrează la The
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
În timp ce facem turul celorlalte Încăperi, simt că plutesc. Ne-am găsit casa. Am găsit-o. — Fă-i o ofertă! Îi șoptesc lui Luke În timp ce ne uităm În dulapul care ascunde boilerul. Spune-i c-o vrem! Stai ușor, Becky. Luke pufnește În rîs. — Nu așa se negociază. Nici măcar n-am văzut tot. Dar văd cît se poate de limpede că și lui Îi place. Îi strălucesc ochii și, cînd coborîm Înapoi În holul de la intrare, se interesează despre vecini. Păi... vă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]