1,541 matches
-
când m-a văzut, și tata cu frate-meu în dimineața de după ziua aceea, am lăsat-o pe Miau aproape de casă, am așa... ha! mai poți să zâmbești? spune Prințesa Miau-Miau, uite, și îmi arată o bășică pe mâna ei pufoasă, de la țigară, gândesc; râd, îi arăt eu mâna, mă doare pe dinăuntru, dar nu se vede nimic, îmi vine în cap imaginea lui când îmi arată brațul cu o vânătaie umflată, nu-mi vine a crede, spunea și Mihai, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
acu’, numele nostru-i ruinat de tot! Când nu mai putea îndura, Ignatius ieșea din cameră în căutarea unui Dr. Nut. Dacă din întâmplare o întâlnea pe mama lui în antreu, aceasta nu se uita spre el, ci privea sferele pufoase de scamă care, stârnite de fiul ei, pluteau pe podea. Nu părea să mai fie nimic de spus. Ce avea de gând să facă domnul Levy? Abelman, din păcate, părea să fie un om meschin, prea mic la suflet ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
EROUL POLIȚIEI GĂSEȘTE COPILUL DISPĂRUT“ era titlul scris cu litere mari, Îngroșate. — Ai găsit de unul singur copilașul ăla. Cum ai reușit? Logan scoase din pungă o plăcintă cu carne, surprins să descopere că Încă mai era caldă,. Mestecă aluatul pufos, acoperind ziarul cu firimituri, citind și mâncând În același timp. Trebuia să recunoască: articolul era bun. Nu erau prea multe fapte, dar Miller reușise să transforme ce era În ceva mult mai interesant decât ar fi trebuit să fie. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
creștea, tăindu-și Încheieturile cu o lamă de unică folosință stricată. Îl duseră pe domnul Anderson direct la Urgențe, fără să mai aștepte ambulanța. Spitalul era la mai puțin de cinci minute distanță. Îi Înveliră Încheieturile În straturi de prosoape pufoase, Înainte să le bage În pungi de plastic luate din bucătărie, ca să nu sângereze peste tot prin mașină. Cameron Anderson nu făcuse o treabă prea bună când Încercase să se sinucidă. Tăieturile nu erau suficient de adânci cât să deschidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
soarele s-a oprit să mă întrebe dacă nu-i vremea să mă opresc, moment în care s-a auzit clinchet de clopoțel. În scurtă vreme, am ajuns la chilioara mea. O tocăniță de ciuperci aburindă, alături de felii de pâine pufoasă și ulciorul cu vin, mă așteptau cuminți pe măsuță... Totul ca în poveștile cu zâne bune... Când am plecat din nou spre iaz, pe băncuța de la portiță mă așteptau cinci nuci. “Aha! Astea sunt pentru frumoasele din poiană”. Abia am
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
osteneala“, avea stil și era, cum și se cerea, inconstant. De fapt, regăsea În el toate calitățile romantice după care vârsta și Împrejurările o Îndemnau să tânjească. Se Întreba dacă pantofii de dans care descriau pași de foxtrot În jurul covorașului pufos din hol Îi aparțineau lui Amory. Toate impresiile și, la drept vorbind, toate ideile aveau pentru Isabelle un caracter extrem de caleidoscopic. Poseda acel amestec ciudat de temperament artistic cu temperament social, pe care-l Întâlnim frecvent la două categorii: femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
spre Pacific Dining Car dorind ca prima zi a noului deceniu să aibă o viață scurtă. Restaurantul era plin cu turiștii echipați cu aparate de fotografiat, devorând câte un „Rose Bowl Special” - cartofi prăjiți împănați cu stridii și costiță, clătite pufoase, Bloody Mary și cafea. Șeful de sală îi comunică lui Mal că Mr. Loew și un alt gentleman îl așteptau în Gold Rush Room - un separeu intim preferat de oficialitățile orașului. Mal se întoarse și bătu la ușă; se deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
data trecută într-o priveliște de iarnă, era acum și el plin de flori, iar pe câmpuri țăranii își mânau agale vitele. A doua zi le apăru în depărtare oceanul scăldat în razele unui soare cald, norii pluteau pe cer pufoși ca niște vălătuci de bumbac. În cele din urmă samuraiul și ai săi zăriră corabia plutind în zare. — Aaa! Aaa! strigară ei și se opriră pe plajă fără să vrea. Vasul îi făcea să se gândească la o cetate cafenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
binele tău. Tot omul se dezvoltă, pâinea - ca și munca - educă. Mai neplăcut e să-ți schimbi caracterul după felul pâinii pentru care asuzi: să fii brav pentru o pâine neagră și laș când e vorba de una albă și pufoasă. Sunt unii care, preferând intermediara, adoptă un caracter intermediar. Și mai neplăcut e să-ți schimbi opiniile pentru o pâine - dar și asta s-a mai întâmplat și nimeni nu a murit dintr-o opinie azi albă, mâine neagră. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
în fundul unui dulap de bucătărie și, cu un sentiment vecin cu isteria, începu să deseneze pe pereții murdari și pătați ai casei. Desenă în jurul pozelor cu bebeluși agățate de Ammaji. Copii care mâncau terci, care pozau cu păpuși și puișori pufoși de găină, care făceau tumbe. Bebeluși grăsuți și gingași și băieți care, spera Ammaji, vor reuși prin vreun misterios proces osmotic, să influențeze formarea nepoțelului ei. Kulfi desena în jurul acestor poze și uneori peste ele. Desenă un heleșteu întunecat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de lemn aceluiași sistem elementar de scripeți pe care îl foloseau ca să îi livreze lui Sampath apa de baie și, de atunci încolo, mesele ajunseră până la Sampath doar trăgând de o funie și ridicând lădița. Imediat ce erau pregătite jos chapattis pufoase și naan, acestea îi erau oferite în vârful unui băț de bambus, la fel cum se întâmpla și cu bucățile de murături, feliile de fructe și alte bucate gustoase. Din când în când era atașată sistemului de funii, o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ochi de vacă, cu teroarea din inima păsărilor sau cu iubirea delfinilor pentru ocean. Oameni cu lacrimi din apă de mare, cu pielea de culoarea scoarței de copac, cu talii ca tulpinile și cu echilibrul florilor, cu urechi ca frunzele pufoase și guri moi precum. — Chiar să faceți liniște, spuse Sampath somnoros. Mă enervați cu săritul vostru. Numai că, strâmbându-se și țipând, ele săreau prin copac și acopereau pământul de dedesubt cu o epavă de crengi. — Încetați, spuse spionul, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
început eu, și fiicele mele protestară cu un țipăt, cum eram sigur că or să facă. Madeleine se uită la mine și clătină din cap. Crezi că o să le cer copiilor să aleagă între mine și un animal mic și pufos? Nu, îmi place, dar de ce nu ai luat un pui? — Acesta avea nevoie de o casă. —De ce? Nu exista nici un motiv pentru care să nu îi spun adevărul. Conform articolului din ziar, când Jurnalul Annei Frank nu s-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
În afara ringului de dans, p platformă de cinci metri pătrați de unde ea și Zach aveau să manevreze vâslele uriașe, podeaua ambarcațiunii era plană, solidă și surprinzător de spațioasă. Era ca un pat de lemn în formă de sanie, minus salteaua pufoasă, dintr-unul din hotelurile alea numai pentru cupluri din Poconos - imagine care era potrivită, dat fiind că ea și Zach erau în luna de miere. Jina s-a cuibărit în sacul de dormit și și-a așezat capul pe umărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
din ochi în mijlocul grupului de localnici: era un băiat masiv de Idaho, cu părul roșu consumând soarele, cu jeanșii prăfuiți și moi, cu mânecile de la cămașa din denim întoarse de două ori, lăsând astfel să se vadă părul blond și pufos și pistruii de pe antebrațe. Cap Guleke a făcut-o, a spus Zach mergând în lungul gabarei, verificând șuruburile de punte pe care le folosiseră și la îmbinarea scândurilor laterale. Și-a trecut palma peste pinul nefinisat, așa cum, spera Jina, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
săptămână de ședințe, tipografii, referate doctorale, trambalări gospodărești și fiindcă mă bântuia un început de viroză, am făcut ce fac de obicei când, în sezonul toamnă/iarnă, cad lată: mă pitulez în copilărie. Mă strecor în pat sub o dună pufoasă și caldă, trag cât pot pe nări mirosul gutuilor de pe dulap, îmi aleg o carte de când eram mică și o rog pe mama să-mi facă un ceai și pâine prăjită frecată cu usturoi și ulei. Mama vine șontâc-șontâc cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
În jurul celuilalt, ființă sau lucru, ce te oprește la marginea elastică a aurei sale, nu treci de o linie de demarcație și astfel nu te ciocnești de obstacol, simți că Între tine și acesta e o pernă de aer mai pufoasă sau mai vîrtoasă. Poate că unora li se pare că se și ciocnesc de cîte ceva, dar atunci omul Își visează de fapt propria lipsă de atenție. — Cum să apară una ca asta-n vis, neatenția?! se miră Erica. — Nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
o săptămînă-două, la mama Maria și moșu’ Ștefan Ruba, la altă mamă Mărie și la moșu’ Ioan Costin, adică la cele două perechi de bunici. Ajungeam uneori și iarna la ei În sania trasă de cai, bine ascuns sub dune pufoase, cu cărămizi Încălzite la picioare. Cocișul mîna cu băgare de seamă prin Pădurea Cerha tului. Luneca o vreme Încet. În sanie se tăcea mîlc de frica, iar dintr-odată, omul dădea bici, iar caii țîșneau Înainte ieșind din pădure În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
coral. / Mă ndepărtez pe valuri spre noul ideal. (Nașterea curcubeului) Maria Marin vrea să-i și educe pe copii, să-i facă sensibili și miloși. Dar mijloacele pe care le folosește n-o ajută să-și atingă scopul: „Pisicuța mea pufoasă / Stă cuminte la fereastră, / Pândește atent o vrăbiuță / Zgomotoasă și micuță./ Eu, blând, o dojenesc. / — Nu-i frumos ce faci, mică pisicuță, / Este și ea o mamă drăguță...“ (Pisicuța) În ceea ce mă privește, dacă aș fi în locul pisicuței pufoase, i-
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mea pufoasă / Stă cuminte la fereastră, / Pândește atent o vrăbiuță / Zgomotoasă și micuță./ Eu, blând, o dojenesc. / — Nu-i frumos ce faci, mică pisicuță, / Este și ea o mamă drăguță...“ (Pisicuța) În ceea ce mă privește, dacă aș fi în locul pisicuței pufoase, i-aș răspunde Mariei Marin: „Chiar și dintr-o vrăbiuță / Care e o mamă drăguță / Iese o minunată chifteluță / Am să pun deci pe ea a mea lăbuță, / Iar tu, în loc să tot compui versuri, / Du-te să faci o mămăliguță
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Și ochii... cum își scot ei somnul cu penseta? Nu-i doare? Să citim mai departe, poate că textul se clarifică singur: „ ...cu penseta mov / care-atât de mult se asortează / cu ghilotina aproape nouă, / ghiftuită-n alcov, / unde vin pufoase promenade / să clocească păpădii / în loc de ouă.“ Nu se clarifică. Pentru Nicolae Sârbu nu este o problemă să combine fantezist cuvintele. Mai greu îi vine, probabil, să se exprime inteligibil. Ni-l putem imagina dând replici sofisticate în viața de fiecare
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
clipa sfântă, când vei spune «da». / O să lipsesc acum, când ești mireasă; / Dar raza blând-a lunii te-o mbia, / Fii veselă, de-argint e nunta ta, / Nici o femeie nu e mai frumoasă! // Noiembrie a țesut din raze sfinte, / Covor pufos de frunze, spre altar. / Iubirea mea, azi ți-a adus-o-n dar, / S-o porți cu tine de acu-nainte.“ (Iubire în dar) Și mai suspecte din punct de vedere estetic sunt versurile în care autoarea filozofează: „Mai arde
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
culcare. Și ăsta este felul În care sclipitoarea rasă umană conduce acest glob rotitor. Se alătură celorlalți adormiți pentru o vreme. VI Lavoarul din mica toaletă de lângă cabinet era din onix negru, accesoriile aurii, robinetele delfini, savoniera o scoică, prosopul pufos ca blana de nurcă. Oglinzile de pe patru pereți Îi reflectau domnului Sammler imaginea din mai multe perspective decât și-ar fi dorit. Săpunul era un spermanțet de santal. Lama era tocită și trebuia ascuțită pe porțelan. Mai mult ca sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
căzând însă, după unele surse, în brațele lui Tezeu, devenind unica amazoană care să împartă, în mod oficial, patul cu un bărbat. Deci rămânem la varianta Nimfa adormită și satir, dar păstrăm în minte faptul că, sub carnația moale, albă, pufoasă, se ascunde musculatura unei aruncătoare cu sulița (să spunem o hoplită?, sau anacronizăm mișelește?)... Ce ți se pare izbitor aici? Lăsând contrastul dintre carnații, relaxarea nimfei și încordarea satirului, care e punctul de fugă al tabloului? E exact privirea satirului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
lansare de săgeți. Orice. Dar Apărătorii așteptau. Iar această așteptare ascundea o strategie total necunoscută. Văzduhul greu al iernii nu era străbătut decât de sunetul ritmic al tobelor regimentelor de ieniceri, care avansau. Avansau prea ușor. Avansau doar prin albul pufos al zăpezii. Și, deodată, avansarea lor fu oprită de un zgomot uluitor. Artileria. Mihaloglu nu văzuse nicăieri nici o artilerie, dar bubuiturile sacadate care veneau de dincolo de creasta versantului pe care erau postați Apărătorii nu puteau veni decât de la tunuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]