1,686 matches
-
Într-un dormitor crem. Era luminat de trei candelabre aurii uriașe și foarte ornate. Oricât de opulente erau gusturile lui Kristian, trebuia să recunoască că efectul luminii calde și sclipitoare era hipnotizant. Își scoase pantofii și simți covorul moale și pufos sub picioarele goale. Buzele lui Sam erau pe gura ei, pe gât, pe umeri, pe sfârcuri. Acum inima Începu să-i bată tare și respirația Îi deveni din ce În ce mai gâfâită. Îi simți mâna cum urca pe sub fustă și-i mângâia interiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
început eu, și fiicele mele protestară cu un țipăt, cum eram sigur că or să facă. Madeleine se uită la mine și clătină din cap. Crezi că o să le cer copiilor să aleagă între mine și un animal mic și pufos? Nu, îmi place, dar de ce nu ai luat un pui? — Acesta avea nevoie de o casă. —De ce? Nu exista nici un motiv pentru care să nu îi spun adevărul. Conform articolului din ziar, când Jurnalul Annei Frank nu s-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
înmuiam în supe de ciuperci. Într-o pădure de conifere mărunte găsisem bureți galbeni și, familiarizat încă din copilărie cu mâncăruri de ciuperci de la kașubi, am introdus în baracă chiar și mâncăruri din bureți dulci și, mai târziu, din bureți pufoși. La fel ca pe bureții galbeni, îi prăjeam pe godin cu un strop de margarină din rația zilnică. Și terciul făcut din urzici îmi plăcea. Primele mâncăruri gătite de mine. Caporalul contribuia cu sare și mânca cu mine din ciuperci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pusesem bicicletele pe ochi, ca să-mi continuu truda, când, de cealaltă parte a rotondei, a răsunat fatidica Împușcătură. Afară am dat nas În nas cu Requena. Ușa dormitorului lui Ricardo era larg deschisă. Pe podea, maculând cu sângele dezonoarei blana pufoasă, hoitul zăcea În decubit dorsal. Revolverul, cald Încă, Îi străjuia somnul de veci. O spun sus și tare. Hotărârea a fost premeditată. Așa o coroborează și o confirmă deplorabilul răvășel pe care ni l-a lăsat: amărât ca al celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
când ieram obstinanți că să ne lefterim unu pă altu În față la clenți și umblam gaia prin prăfăraia dân San Luis de-o mestecam ca potolu, și să Înfunda vintilatoru dă preșuri când ne glisam napoi la Rosario. Halterofilu pufos, chiar fătat În nușce republică tropicală, i-o burtă fulger ș-a vrut să mă cadorisească la spirit buchisindu-mi sminteli ififlii dân carnețelele lui; În primele trei fârtaie dă ceas, mandezu mă făceam mic, da-mi zbârnâiam mintea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
reușit! Am supraviețuit! N-aș fi crezut că vom reuși! Am supraviețuit! Norman distingea cu greu instrumentele de bord din cauza lacrimilor. Deodată, soarele strălucitor Îl făcu să mijească ochii: ieșiră la suprafață și văzură În sfârșit marea liniștită, cerul, norii pufoși. — Ai văzut? strigă Harry În urechea lui Norman. Ai văzut? E o zi a dracului de perfectă! 00.00 ORE Când se trezi, Norman văzu o rază strălucitoare de lumină ce pătrundea prin singurul hublou, luminând toaleta dintr-un colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
sîrme, cîștigi un ursuleț de ghips la roata norocului și apoi, te dai în călușei. Cu tine se-nvîrte totul; o lume feerică de lumini și paiete. Clovnii jonglează cu o abilitate incredibilă. Guști dulceața lumii cumpărînduți, de doi bani, o pufoasă vată de zahăr, apoi pleci trecînd pe lîngă cel care înghite flăcări și săbii de tinichea. Și bîlciul rămîne un punct vuitor în noapte în timp ce tu mergi să te culci uitînd pe undeva păpușa din ghips. Convins că ai cîștigat
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
avertizată. Dar nimic nu m-ar fi putut pregăti pentru un sentiment atât de intens. Pentru sentimentul ăla c-aș fi în stare să omor pe oricine s-ar fi atins chiar și de un fir din părul blond și pufos de pe căpșorul ei moale. Puteam să înțeleg că James m-a părăsit pe mine - ei, de fapt nu puteam -, dar chiar nu puteam să înțeleg cum putuse să părăsească copilașul ăsta frumos și perfect. Fetița a plâns foarte mult. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
că mă așteptasem s-o găsesc stând ridicată în pătuț, cu brațele încrucișate, vrând să știe unde era tatăl pe care i-l promisesem. Dar Kate dormea, visând vise de copil mic, despre norișori roz și paturi călduțe și oameni pufoși care miros bine și multă mâncare și mult somn și mulți oameni care te iubesc. Și despre lipsa necesității de a sta la coadă la budă. Am luat sticla de vin și m-am dus jos, la bucătărie, unde am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
când, dar asta numai fiindcă mama se ocupa de tot. Era o combinație de persuasiune și constrângere. Mama umplea baia cu apă fierbinte și spumant parfumat, așa că, atunci când ieșeam, miroseam a kiwi și papaya. Îmi punea niște prosoape enorme și pufoase pe caloriferul încălzit, apoi îmi oferea, cu împrumut, loțiunea ei de corp cu parfum de lavandă (câh, nu, mulțumesc). Mama mă amenința că mă denunță autorităților ca mamă denaturată. Iar Kate, îmi spunea ea, avea să fie dusă la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
casă. Mă gândeam la James tot timpul. Îl visam. Aveam visuri minunate în care eram în continuare împreună. Iar când mă trezeam, preț de câteva secunde, uitam unde eram și ce se întâmplase. Eram scăldată într-un sentiment superb, cald, pufos și fericit. După care îmi aminteam. Și era ca și cum aș fi primit o lovitură în stomac. Nu mai primisem nici o veste de la el. Absolut nici o veste. Chiar crezusem că după vreo săptămână o să mă contacteze. Doar ca să vadă ce fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
opttc "Capitolul opt" După ce, în seara precedentă, tata îmi ținuse discursul de îmbărbătare, m-a pupat - stânjenit, totuși m-a pupat - și, deși incapabil să mă privească în ochi, mi-a spus că mă iubește. Apoi a mișcat ușor piciorușul pufos și roz al lui Kate și a plecat din cameră. Eu am zăcut pe pat multă vreme gândindu-mă la ce zisese tata. Și la ceea ce le auzisem discutând pe mama și pe surorile mele mai devreme. Și un soi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
întâmpla ei personal. Tocmai atunci a sosit Anna, cu părul în vânt, cu fusta largă și cu un aspect general vag. Eram încântată s-o văd. Nu ne mai întâlniserăm din săptămâna precedentă. Anna a tropăit prin dormitorul roz și pufos al lui Helen cu cizmele care-i frângeau inima mamei și s-a așezat, lângă noi, pe pat. A scos din geantă (care era brodată, acoperită cu oglinjoare și mărgelușe) cam vreo sută de batoane de ciocolată, după care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
care avea să se întâlnească cu ceva puștani haioși de cartier. Și șosețelele! Aș putea să vă povestesc ore întregi despre șosețelele pe care i le-am luat. Erau așa de micuțe, de molicele, de confortabile, de călduroase și de pufoase. Numai bune să-i acopere piciorușele ei micuțe, micuțe și roz. Uneori mă apuca așa o dragoste pentru ea că-mi venea s-o strâng în brațe așa de tare încât mă temeam să n-o omor. Apoi, pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fi fost papa sau vreun șef de stat aflat în vizită oficială. După ce am hrănit-o pe Kate cu biberonul, am îmbăiat-o și am îmbrăcat-o în cea mai drăgălașă salopețică pe care o avea. O salopețică roz și pufoasă cu niște elefănței gri presărați pe ea din cap până-n picioare. Am scăldat-o în pudră de talc, după care am luat-o în brațe și i-am inhalat minunatul parfum de copil și de lapte. —Arăți superb, am asigurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mele s-a dezlănțuit iadul. Am simțit că încep să tânjesc după el, că-l doresc (da, și mai tare!), m-a cuprins un sentiment de „uite ce-am piedut“ și am fost invadată de un alt sentiment călduț și pufos. Când am ajuns în brațele lui, mi-am adus aminte de cum mă făcuse Adam să mă simt. Crezusem că uitasem cât de minunat era să fii cu el. Dar amintirile au năvălit peste mine cu forță. Capul îmi stătea îngropat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
o carte. Rămîn șocat pînă cînd pun mîna pe echivalentul lui din viața reală. Și rămîn cu mîna pusă acolo ore-ntregi. Uit să mă mai duc la masă. Să dorm. Să scriu. E ca și cum ai atinge luna, părul ei pufos, falia continentală. În care cad oniric toți oamenii din jurul meu, de o fioroasă nulitate. Nu sînt ei de vină, funcționăm doar cu 14% din creier, În cel mai bun caz. Nu știm ce face restul de 86%, bănuiala mea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
trecut o lună În care și-a revenit Încetișor, eu l-am Întîlnit pe Dumnezeu lîngă pavilionul numărul trei și, cu vreo două zile Înainte de externare, mă cheamă doctorul de salon, Georgescu, și-mi spune conspirativ agitîndu-și mînuțele albe, moi, pufoase, vino să-ți arăt ceva, și mă duce la morga spitalului, intrăm, și pe masa de marmură văd o fată blondă, cu fîșii de piele atîrnînd, desprinse de pe brațe, torace și picioare, și fără globi oculari, se topiseră, uite, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
țesăturile sunt ușoare și colorate și călduțe. Închide ochii și râde. Lumea e galbenă, apoi roz, albastră și verde, albă și albă și albă, violet, bariolată, mătăsoasă. Și asta se cheamă fericire. Feeericire. Dănduța era atât de nostimă, un cozonăcel pufos, ne topeam după ea, era - incredibil! - o bucurie fără sfârșit, zilnică. A fost, pur și simplu, o altă viață. Viața cu Copilul care aducea pentru mine din parc, de câte ori se ducea cu bunicile, câte o pană-păniță (îi spusesem că penele
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
norocul, cel mai adesea fără să vrea și indiferent, Andrei Vlădescu. Existau cafele cu caimac înmiresmând aerul, sticluțe cu lichior mai gros decât uleiul, pe care îl beau din păhărele mici și verzui, de cristal încrustat, prăjiturele multe și variate, pufoase și proaspete, alune mărunte de pădure oferite în boluri chinezești, pătrățele de ciocolată elvețiană învelite în poleială portocalie, fructe, frunzulițe de ceai verde, pentru cei cu gusturi și mai alese, oferite într-o cutiuță înaltă de tablă bine închisă, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ale credinței, mândriei sau tenacității. Erau acolo cu toții, cei știuți, strânși în jurul unei mese de stejar, îngustă și lungă, pe care se aflau platourile cu sanviciuri, pizza și sticlele cu băutură. Rodica Dumitrescu, potrivit de înaltă, cu forme bine conturate, pufoase, cu mers lasciv, săltându-și pletele negre ondulate pe spatele gol. Aurelia Mocanu, cu aerul timid și arogant. Anca Voican, mică de statură, înălțată pe tocurile ieșind de sub pantalonii și tunica negre în care se îmbrăca serile, cu părul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
îi spunea Rodica Dumitrescu dintre pături. „Cel puțin știi că trăiește undeva, indiferent ce ar face, dar trăiește.“ În convalescență după o boală scurtă, Rodica Dumitrescu stătea între perne, rezemată de tăblia patului, slăbită, cu părul negru înfoiat, cu brațele pufoase ieșind din cămașa albăstriu vaporoasă întinse în fața sa pe pături. Lumina crepusculară inunda încăperea prin ferestrele înalte larg deschise și pictura abstractă atârnată deasupra patului strălucea. Andrei Vlădescu ședea pe un taburet, rezemat de perete și fumând. „Îmi zici că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
curba Înlăuntru, concav, și felul În care oasele pelvisului i se proiectau În afară pentru că mă uluia Însuși faptul că Își etala stomacul la serviciu. Purta pantaloni negri de piele, moi și mulați pe picioare, și o bluză fără mâneci pufoasă (sau blănoasă?ă care i se mula pe sâni și se termina la vreo cinci centrimetri deasupra buricului. Părul lung, negru-tăciune, i se revărsa pe umeri ca o pătură groasă și strălucitoare. Unghiile de la mâini și picioare Îi erau date
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
câteva nuanțe de albastru: bleu, bleumarin, albastru regal și indigo. Repet, dacă moda nu era punctul meu forte, decorațiunile interioare nu erau nici atât: cred că Ikea era În „Perioada albastră“. Am cumpărat o cuvertură În picățele albastre și cea mai pufoasă plapumă pe care o aveau de vânzare. Lily m-a convins să cumpăr o veioză din aceea chinezească cu abajur din hârtie de orez pentru noptieră, după care am ales câteva desene alb-negru gata Înrămate, care să se potrivească cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Îi spusese... Dar lăsă să treacă prea mult timp; el Își abătu atenția, aplecîndu-și capul să se uite la buclele umede de pe ziarul de sub scaun. Căzuseră ca niște spirale, dar În momentul În care se uscaseră, se răsfiraseră În șuvițe pufoase. Îl văzu cum se strîmbă. — Nu-i ciudat, zise el, cît de frumos e părul cînd Îl ai pe cap și cît de Înspăimîntător devine În clipa În care este tăiat? Ar trebui să iei una din buclele astea, V
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]