1,588 matches
-
Vasăzică, un fel de infecție? — Da, Într-un fel. Ochii mari ai calmarului priveau fix. — Se pot vedea toate organele interne. Creierul este ascuns În spatele ochilor. Sacul acela este glanda digestivă, iar În spatele ei e stomacul sub care - o vezi pulsând - se află inima. Chestia aia mare din față este gonada și, coborând de la stomac, se găsește un fel de pâlnie; de acolo este Împroșcată cerneala și se realizează auto-propulsia. Este cu adevărat o specie nouă? o Întrebă Norman. Beth oftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
el; trase aburul În piept. Stând sub duș, Norman Își cercetă trupul cu privirea și Își spuse: „Arăt ca supraviețuitorul unei catastrofe aeriene. Unul dintre cei pe care mă minunez că-i mai găsesc În viață“. Cucuiele din cap Îi pulsau dureros. Pieptul Îi era brăzdat de zgârieturi până spre abdomen. Șoldul stâng avea o culoare roșie intensă. Mâna dreaptă i se umflase și Îl durea. Dar, de fapt, durerea era generală. Gemu, ridicându-și fața spre jetul de apă. — Hei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cu greața. „Beth, o chemă În gând, nevrând să vorbească. Beth...“ Ascultă o vreme șuieratul și, când nu mai putu să suporte, deschise ochii și văzu masa de carne albă zvârcolindu-se, Încolăcindu-se cu capetele mici și limbile bifurcate pulsând. Închise din nou ochii. Simți un șarpe târându-se pe cracul costumului, Înspre pielea dezgolită. — Nu mișca, Norman. . . Era Beth. I se simțea tensiunea din voce. Privi În sus, dar nu-i văzu decât umbra. O auzi spunând: — Of, Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
În propria-ți sănătate mintală. Bineînțeles că nu vei recunoaște. Dar el nu era de aceeași părere. Însă cum să o rezolve? Cum să determine dacă avea sau nu dreptate? Mintea nu-i mai funcționa cum trebuie. Genunchiul tăiat Îi pulsa dureros. Cel puțin aici nu Încăpea nici o Îndoială - genunchiul său rănit era real. Testarea realității. Se gândi că așa va rezolva dilema: prin testarea realității. Care era dovadă obiectivă că Norman intrase În sferă? Tot ce se petrecuse În habitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
farurilor ca și cum ar fi dansat pe o scenă în lumina unui reflector. — Ce bine că se poate respira... Betty se opri cu o expresie de uluire pe față întrucît descoperi cerul doldora de puncte luminoase, o imensitate de corpuri misterioase pulsînd cu un fel de febrilitate, de parcă și-ar fi transmis niște mesaje. Ce noapte ! nu mă miră că aricii vor să facă dragoste. Ken se ridică și făcu cîțiva pași în lumina farurilor. Descoperi, la doar cîțiva metri de ariciul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cîte ori adormeai și puteam să intru în masa de cuvinte proaspăt scrise de tine simțeam un fel de extaz, ca și cum aș fi intrat goală într-un lac sărat, într-o materie vîscoasă care te îmbrățișează prin densitatea ei și pulsează apoi în atingere cu fiecare dintre celulele tale. Cînd intram în textele tale simțean încă vibrațiile cuvintelor tale, ele erau încă vii sau tocmai se răceau ușor. așa am făcut dragoste, iubitul meu, cu fantasmele tale și cu frustrările tale
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
care și-au atribuit-o deopotrivă, În secolul al XVI-lea, anglo-saxonii și germanii, cele șapte orașe care și-l dispută pe Homer, scriitor important, sunt alte cazuri care Îi vor veni În minte cititorului mediu. În toate exemplele date, pulsează În embrion tenacea voință de afirmare a elementului propriu, autohton, pledoaria pro domo. Chiar acum, dezvoltând cu sufletul deschis Înțeleapta noastră cronică, ne buimăcește timpanul controversa cu privire la Carlos Gardel, Oacheșul din Piață pentru unii, uruguayanul pentru alții, originar din Tolosa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
lui, și, după aceea, o paradă ca în basme. Artificii, defilare, mici, bere. O palmă deschisă, răsfirată, care apoi încetul cu încetul se va strînge, se va închide, devenind un adevărat pumn. Un pumn de fier, domnilor! Își simțea sîngele pulsînd în artere, nu voia să-și ridice pleoapele grele, vedea în spatele lor parada Gărzii civice, a armatei, disciplinată, tăcută, de nădejde. Vor trece acolo, pe sub ochii lui, în șiruri nesfîrșite, și mulțimea va privi fascinată la acel organism perfect, capabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
unui bebeluș. I se tăie respirația și se întinse ca să vadă mai bine. Era aproape de neconceput că acele forme alcătuiau un făt și că acesta trăia și creștea înăuntrul ei. — Acolo bate inima fătului. Fata arătă spre o formă care pulsa regulat. — Bate mult mai repede când este în pântecele mamei. Spre stânjeneala ei nemăsurată, ochii lui Fran se umplură de lacrimi. Cât de ușor era să creezi o altă ființă umană, o simplă neglijență, o pastilă pe care uitai s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
au plămădit coji de copaci sau ierburi vrăjite ; cu roșul aprins, moldoveanca și-a țesut dragostea 11 înfocată, în galbenul auriu a țesut bogăția lanurilor de grâu, în albastrul de cleștar a coborât limpezimea cerului, în verdele crud a simțit pulsând rodnicia șesului, iar cu regina culorilor-negru-a știut să-și însemneze trecerea către vămile eternității. 12 V. PIESELE VOCALE ȘI INSTRUMENTALE Expresie vie a gândirii și a simțirii poporului român, piesele vocale și instrumentale interpretate de Ansamblul Folcloric Trandafir de la Moldova
ANSAMBLUL ARTISTIC TRANDAFIR DE LA MOLDOVA by LUMINIŢA SĂNDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/254_a_494]
-
pregătește, plină cu apă caldă. Alături, direct pe podea, faci duș. În cadă intri complet curat, închizi ochii și te deschizi păcii totale. Automat, gândurile se împuținează și dispar. Ești doar liniște, doar tu, o uriașă conștiință de apă, care pulsează. Nu există nimeni în afară de tine. Este mica ta clipă de absolut, numai pentru tine, furată datoriei, colectivității, timpului. Ordinea este tot timpul aceeași, pentru că toți membrii familiei folosesc aceeași apă: tatăl, capul familiei, ceilalți bărbați din casă, dacă sunt, copiii
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ne primesc în cercul lor fără ca noi să le-o fi cerut, cele bătrâne își poartă ridurile burții și cânepa obosită dintre picioare cu demnitatea unei statui dormitânde, altele tac, una cu piatra pe care își sprijină nimbul, doar sânii pulsează, plutesc într-o viață din care nu s-au retras încă, spre țărmul străvechi, ca un val. Îmi sprijin capul în palmă, brațele așezate cuminte pe stâncă, privesc în zare. Încep să înțeleg. La picioarele noastre se întinde coasta muntelui
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cu fie care literă, în timp ce mintea repetă ceea ce știa toată lumea, ceea ce ziarele scriseseră acum doi ani, dispărut în misiune, atac cu bombe capcană, mama lui primise medalia, decorat post-mortem, acum un an. A închis. A venit, era chiar alături. Totul pulsează, urechile-mi ard și-mi bubuie, ochii mi explodează de mii de stele care cad ritmic asupra noastră. Neîn cetat. Hai să intrăm aici, e frig, spune. Suntem înăuntru. În hol ceasul arată 12.01. La mulți ani. O bombă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mamei ei, simțea cum o cuprinde disperarea, azvârlea cearceaful cu care se acoperise, bâjbâia pe măsuța rotundă după pachetul de țigări și brichetă și ieșea pe balconul-terasă trăgând fumul adânc în piept, ridicându-și privirea spre puzderia de stele care pulsau ca niște crustacei mărunți, își mijea ochii spre luminile albe, roșii și albăstrii întinzându-se până departe peste oraș precum centuri succesive, mult dincolo de cartierul în care copilărise și în care o prinsese, ea mai înspăimântată decât oricine, războiul, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
capului i se conturau foarte limpede, părea un craniu învelit într-o pânză subțire, ușor colorată. Mâinile îi tremurau, deasupra oaselor mici se încrucișau dezordonat venele umflate, de un albastru pământiu, cu bulbucături din loc în loc, ca mușuroaie, în care pulsa sângele gros, acoperite de o piele zbârcită, subțire și alb-pământie și ea. Cămașa în care era îmbrăcată se umezise în jurul gâtului, al umerilor osoși împungând subțire. În mișcarea de întoarcere își dezvelise picioarele, a încercat câteva clipe să se acopere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
zare, mai întâi, ce închideau orizontul, apropiindu-l. În balconul-terasă, Andrei Vlădescu se minuna de strălucirea crepusculară a toamnei ivite pe neașteptate, cu bogăție de culori, dar care își trimisese semnele cu mult înainte. Cine să le vadă? Luminile nopții pulsau mai palide, se simțeau adierile reci învârtejite în frunzișul arborilor, iar pașii trecătorilor întârziați erau mai rari. În fața lui se întindea același oraș imens, colcăitor, apăsător, fumegând, neobosit, indiferent și rece, dar apartamentul din ușa căruia privea era pustiu, străin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
atît de aproape de propria umbră pe orezăriile goale, Încît erau ascunse În spatele liniilor movilelor funerare. Se ridicară cînd traversară perimetrul aeroportului, apoi coborîră din nou ca să tragă În avioanele japoneze parcate lîngă hangare. Ghiulelele antiaeriene explodară deasupra lagărului, umbrele lor pulsînd ca bătăile unei inimi pe pămîntul alb. O ghiulea explodă cu o lumină palidă deasupra sălii de Întrunire, zguduind aerul. Praful căzu În cascade din acoperișul de ciment și se revărsă pe umerii lui Jim. Fluturînd manualul de latină, Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
identitatea Thaisei: recunoașterea după nume a lui Helicanus. „Mortul” ce se dovedește viu înscrie, așadar, în centrul scenei de recunoaștere un veritabil „efect de fantomă”, cu tot cortegiul său de indecizii: realitate sau vis, adevăr sau minciună, corp în care pulsează viața sau vedenie, iluzie lipsită de substanță? Și ca și cum uneori ar vrea să sporească și mai mult incertitudinea, Shakespeare nu se mulțumește să asocieze falsa moarte cu asemănarea, ci le adaugă și travestirea. Astfel, în ultimul act din Cymbeline, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
începutul”, șopti Iancu. Nu-i mai păsa de zgomotul infernal pe care îl făcea feciorul râcâind cu vătraiul grătarul sobei, în căutarea tăciunilor din cenușă. Parcurgea mental textul. Îl regăsea imprimat în memorie, în carnea și în sângele lui care pulsa acum ceva mai repede. PASAJ RETRAS Duminică 3 janvier 1812. Reprezentațiune extraordinară dată de domnișoara NANONE... FINAL PASAJ RETRAS Superb nume! Foarte potrivit pentru o cântăreață, pentru o femeie, pentru iubita unui poet. Nanone, Nanone! Ce ritm! Ta-tàm, ta-tàm! Mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
își luase palmele de pe față, își ridicase încet pleoapele, apoi o văzuse trăgând mult aer în piept, ca și cum ar fi lovit-o deodată un val mult prea mare. Flacăra candelei se zbătea în adâncul transparent al ochilor. Însuși sufletul ei pulsa acolo, în miezul lor de lumină verde-albăstruie, radiind o frumusețe fulgurantă. Venise în genunchi lângă el. Își încolăcise brațele în jurul coapselor. Își lipise obrazul de sexul lui. Mariam avea doar optsprezece ani. Îi simțea trupul ca pe o boare fierbinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
camerele, printr-un sistem de orificii și tuburi, fără zgomot, cu brizele reconstituite și filtrate ale Golfului Mexic și eliminând bioxidul de carbon produs de membrii familiei, fumul de țigară și plictiseala. Mașinăria centrală a marii instalații dătătoare de viață pulsa undeva în măruntaiele izolate acustic ale casei, ca un instructor de la Crucea Roșie ținând cadența la niște cursuri de respirație artificială: „Inspirați aer bun, expirați aer rău, Inspirați aer bun...“ Casa era la fel de confortabilă pentru simțuri cum se presupune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nu ți-ar strica probabil nici la valvă sau la alte chestii. Pleacă, cel puțin o oră pe zi, din casa aceea ca un uter. Du-te și te plimbă, Ignatius. Privește copacii și păsările. Dă-ți seama că viața pulsează în jurul tău. Valva ți se închide deoarece are impresia că se află într-un organism mort. Deschide-ți inima, Ignatius, și ți se va deschide și valva. Dacă ai fantezii sexuale, descrie-le amănunțit în scrisoarea ta următoare. S-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
atât de violentă și rapidă, încât omul, prea surprins, nu acționase până atunci. — Lăsați-mă să mă uit eu la el, spuse tare, aplecându-se și ascultând inima lui Ignatius. O bătaie ca de tobă îl înștiință că viața mai pulsa încă sub metrajul halatului alb. Îi apucă încheietura mâinii. Ceasul cu Mickey Mouse era turtit. N-are nimic. Și-a pierdut doar cunoștința. Omul își drese glasul și ordonă fără vlagă: Dați-vă înapoi! Are nevoie de aer. Strada era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu bere. — Beau pentru asta! 10 Ora șase fix și sunetul insistent al ceasului Îl smulse pe Logan din pat și Îl aruncă În ghearele unei mahmureli Îngrozitoare. Se trânti pe marginea patului, ținându-și capul Între mâini, simțindu-l pulsând și umflându-se. Stomacul bolborosea și fremăta Într-un ritm amețitor. Urma să vomite. Icni și ieși cu pas nesigur pe ușa dormitorului În hol, Îndreptându-se spre baie. De ce a trebuit să bea așa de mult? Pastilele spuneau destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
masca și ochelarii de protecție. Era agentul Steve. Ignorând apelurile la calm, continua să urle și să tragă de mănușa Însângerată ca să și-o dea jos. Avea o gaură zdrențuită: chiar În bucata cărnoasă dintre degetul mare și arătător. Sângele pulsa roșu și se scurgea pe salopta albastră și În zăpadă. — Ce-ai făcut? Agentul Steve continua să zbiere, așa că cineva Îi arse una. Logan nu era sigur, dar avea impresia că fusese ticălosul de Simon Rennie. — Steve! zise Rennie, luându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]