1,576 matches
-
el; trase aburul În piept. Stând sub duș, Norman Își cercetă trupul cu privirea și Își spuse: „Arăt ca supraviețuitorul unei catastrofe aeriene. Unul dintre cei pe care mă minunez că-i mai găsesc În viață“. Cucuiele din cap Îi pulsau dureros. Pieptul Îi era brăzdat de zgârieturi până spre abdomen. Șoldul stâng avea o culoare roșie intensă. Mâna dreaptă i se umflase și Îl durea. Dar, de fapt, durerea era generală. Gemu, ridicându-și fața spre jetul de apă. — Hei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cu greața. „Beth, o chemă În gând, nevrând să vorbească. Beth...“ Ascultă o vreme șuieratul și, când nu mai putu să suporte, deschise ochii și văzu masa de carne albă zvârcolindu-se, Încolăcindu-se cu capetele mici și limbile bifurcate pulsând. Închise din nou ochii. Simți un șarpe târându-se pe cracul costumului, Înspre pielea dezgolită. — Nu mișca, Norman. . . Era Beth. I se simțea tensiunea din voce. Privi În sus, dar nu-i văzu decât umbra. O auzi spunând: — Of, Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
În propria-ți sănătate mintală. Bineînțeles că nu vei recunoaște. Dar el nu era de aceeași părere. Însă cum să o rezolve? Cum să determine dacă avea sau nu dreptate? Mintea nu-i mai funcționa cum trebuie. Genunchiul tăiat Îi pulsa dureros. Cel puțin aici nu Încăpea nici o Îndoială - genunchiul său rănit era real. Testarea realității. Se gândi că așa va rezolva dilema: prin testarea realității. Care era dovadă obiectivă că Norman intrase În sferă? Tot ce se petrecuse În habitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
starea sa a fost apreciată de medici ca fiind critică. Vom reveni cu amănunte asupra tentativei de asasinat în edițiile noastre următoare“. Toți se rotesc în jurul meu. Trupul mi-e conectat cu sîrme și tuburi la aparatele ale căror becuri pulsează. Halatele albe sînt o echipă perfectă. Semnalul televiziunii a amărît cîteva inimi și a bucurat mult mai multe. Apariții fulgurante. Agresorul meu e liniștit și doarme. Nu simt decît strigătele suferinzilor care-mi sînt colegi de spital. E un cor
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
plictisul. Și ar trebui să ne facă frenetici atît în durere cît și în bucurie. Trezirea aceasta, chiar individualistă, e menită să ne scoată din egoism. Mai toți trăiesc călduț, alungînd orice teroare sau suferință, cuibărindu-se în anestezia plictisurilor, pulsînd, doar, cînd și cînd în cîte-o satisfacție organică. Dar ejaculările astea intermitente sînt departe de a-i întemeinici.” Mă năucește. Pasărea reptilă a început să-l privească și pe el din cînd în cînd cum debitează paradoxuri. „-Adică egoismul își
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
un răspuns mai bun!...” Pasărea șarpe țipă. Un țiuit de înaltă frecvență care apasă timpanele atît de tare încît mă aștept ca, din clipă în clipă, să-mi curgă din urechi sînge. Din spital imaginea lui V. tînăr se vede pulsînd ca laminată de un stroboscop. Îl pierd cînd și cînd din vedere și mă descopăr, în coma trupului, că am adormit și în somnul somnului am reușit să visez. Însă mă întristează chiar visele frumoase pe care aș dori înăuntrul
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
se trezește cu ramuri întinse spre nori în vișin un mugur plesnește resimt prin livadă fiori Ce vânt jucăuș dinspre dealuri înconjură satul vioi azi Milcovul fuge-ntre maluri și nu mai privește-napoi Prin viță se scurge lin viață pulsând între coardele vii tăcerea se-mprăștie-n ceață și soarele urcă-n câmpii O rază îmi bate la ușă timidă cu ochii-n pământ Divinul c-o ultimă tușă încheie al iernii veșmânt
?n t?cere by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83332_a_84657]
-
Nu te vreau decât pentru tine. —Mă vrei pe mine? am șoptit, simțindu-mă, dintr-o dată, plină de viață și foarte sexy. Devenisem teribil de conștientă că eu eram o femeie, iar el era un bărbat și că între noi pulsa o atracție fizică inevitabilă. Ochii lui Adam s-au întunecat. Albastrul se transformase aproape cu totul în negru. Iar el arăta și vorbea acum foarte serios. —Te vreau foarte tare, mi-a spus el. Cât ai clipi, camera a devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Ori de cîte ori e luat cineva la bătaie, Îi Îndeamnă pe mineri să lovească și mai tare, aplaudînd din toată inima. Plan apropiat: o moviliță de mineri din care irump ritmic răngi și bîte, ca un arici uriaș ce pulsează, de care se apropie un figurant cu aspect de funcționar. Încearcă să-și facă loc și strigă cu un tremolo disperat: „Lasă-mă și pe mine să-i dau un picior În gură”. Sonor: „...Ține Ciuleandra pe loc, / Și-nc-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
care ucisese un polițist și deturnase afacerea „H“ a cuplului Cohen/Dragna. Întoarse paginile pînă la decembrie, Își dădu cu presupusul dacă va supraviețui pînă atunci și se sperie - simți o agitație În măruntaie, iar o venă de pe frunte Îi pulsă și-l făcu să transpire. Starea i se Înrăutăți. Îl cuprinseră fiori de spaimă. Meeks Își puse arsenalul pe un pervaz de fereastră și-și Înfundă buzunarele cu muniție: gloanțe pentru revolverul de 38, Încărcătoare de rezervă pentru automat. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pe Pierce Patchett, care Îl cunoaște pe Hudgens. Sid știe de Malibu Rendezvous, deci probabil că și Dudley Smith știe. Motivul pentru care Marele Dud Îl Însărcinase cu urmărirea: White fusese extrem de afectat de uciderea unei prostituate. Reclamele la bere pulsau - monștri de neon. Boxul din alamă e În mașină. Poate că drăguțul de Sid se Înmoaie și reușește să plece cu dosarul personal. Jack plecă brusc și ajunse la locuința lui Hudgens. Luminile erau stinse. Packardul lui Sid parcat lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și i se păru că aude „În mine, te rog, În mine!“. Se lăsă greu pe așternut, pătrunse În ea și Își ținu mîinile pe sînii ei, așa cum Îl Învățase. Își dădu drumul energic În ea, simțind cum picioarele lui pulsează și cum coapsele ei Îl ridică de pe așternuturi. Apoi Își simți fața lipită de părul ei ud și brațele li se Încleștară În jurul trupurilor. Se odihniră și discutară. Lynn Îi vorbi despre jurnalul ei: o mie de pagini scrise la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pe cei șase oameni din cafeneaua Nite Owl În aprilie 1953? — Nu știu. — Pierce Patchett vinde o serie de mărfuri ilegale prin intermediul unui serviciu numit Fleur-de-Lis? — Nu știu. O minciună mare cît casa. O trăda fața, cu vene care Îi pulsau. Exley: — Doctorul Terry Lux efectuează operații de chirurgie plastică asupra prostituatelor lui Patchett pentru a le face să semene și mai mult cu starurile de cinema? Venele Începeau să revină la normal. — Da. —Patchett este de multă vreme furnizor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
mamei ei, simțea cum o cuprinde disperarea, azvârlea cearceaful cu care se acoperise, bâjbâia pe măsuța rotundă după pachetul de țigări și brichetă și ieșea pe balconul-terasă trăgând fumul adânc în piept, ridicându-și privirea spre puzderia de stele care pulsau ca niște crustacei mărunți, își mijea ochii spre luminile albe, roșii și albăstrii întinzându-se până departe peste oraș precum centuri succesive, mult dincolo de cartierul în care copilărise și în care o prinsese, ea mai înspăimântată decât oricine, războiul, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
capului i se conturau foarte limpede, părea un craniu învelit într-o pânză subțire, ușor colorată. Mâinile îi tremurau, deasupra oaselor mici se încrucișau dezordonat venele umflate, de un albastru pământiu, cu bulbucături din loc în loc, ca mușuroaie, în care pulsa sângele gros, acoperite de o piele zbârcită, subțire și alb-pământie și ea. Cămașa în care era îmbrăcată se umezise în jurul gâtului, al umerilor osoși împungând subțire. În mișcarea de întoarcere își dezvelise picioarele, a încercat câteva clipe să se acopere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
zare, mai întâi, ce închideau orizontul, apropiindu-l. În balconul-terasă, Andrei Vlădescu se minuna de strălucirea crepusculară a toamnei ivite pe neașteptate, cu bogăție de culori, dar care își trimisese semnele cu mult înainte. Cine să le vadă? Luminile nopții pulsau mai palide, se simțeau adierile reci învârtejite în frunzișul arborilor, iar pașii trecătorilor întârziați erau mai rari. În fața lui se întindea același oraș imens, colcăitor, apăsător, fumegând, neobosit, indiferent și rece, dar apartamentul din ușa căruia privea era pustiu, străin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ce o să văd. O infirmieră vorbăreață și eficientă m-a condus la salon și, ca înainte, am fost uimit de contrastul cu restul spitalului. Totul părea liniștit, modern și antiseptic. Erau mașinării care păreau scumpe lângă fiecare pat. Pâlpâiau și pulsau lumini și eram conștient la nivel subliminal de un discret zumzet electric care avea un ciudat efect calmant. Am trecut pe lângă celalalte paturi, fără a privi nici în dreapta nici în stânga. Simțeam că privindu-i pe alți pacienți aș pătrunde în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să zac o vreme pe canapeaua din garsoniera ei minusculă din Harlem. Din bunătatea inimii, m-a primit. M-am trezit În garsonieruța aceea din Harlem scăldată În sudoare. Capul Îmi plesnea, stomacul Îmi bolborosea, fiecare nerv din corp Îmi pulsa - și Îmi pulsa de o manieră deloc sexy. Ah, m-am Îmbolnăvit din nou, mi-am zis Îngrozită. Paraziții Își croiseră din nou drum În trupul meu și eram sortită veșnicei suferințe! Dar dacă era ceva mai rău? Poate contactasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
vreme pe canapeaua din garsoniera ei minusculă din Harlem. Din bunătatea inimii, m-a primit. M-am trezit În garsonieruța aceea din Harlem scăldată În sudoare. Capul Îmi plesnea, stomacul Îmi bolborosea, fiecare nerv din corp Îmi pulsa - și Îmi pulsa de o manieră deloc sexy. Ah, m-am Îmbolnăvit din nou, mi-am zis Îngrozită. Paraziții Își croiseră din nou drum În trupul meu și eram sortită veșnicei suferințe! Dar dacă era ceva mai rău? Poate contactasem cu Întârziere o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și mi l-a Înapoiat. — S-a supărat pe noi, Andrea? Sper că nu consideră că am dezamăgit-o! Așa consideră? Chiar așa consideră? Gura i s-a strâns pungă, venele, și așa proeminente, de pe frunte au Început să-i pulseze, iar eu mi-am dorit să-l urăsc cât o uram pe ea, dar n-am reușit să simt pentru el decât compasiune. De ce oare Îi păsa omului ăstuia, care se remarca doar prin faptul că nu se remarca prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
calculatorului ca să nu uit, ceea ce Însă se Întâmplase: SUNĂ‑L PE A, 3:30 PM ASTĂZI. Am simțit un Început de amețeală, lentilele de contact au devenit aspre ca pergamentul și Îmi zgâriau ochii iar capul a prins să‑mi pulseze. Nu de o durere ascuțită, doar de genul acela de durere nebuloasă și persistentă căreia nu Îi poți găsi cauza, dar care știi că o să devină tot mai intensă, tot mai intensă, până când fie reușești să leșini, fie Îți explodează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Dar nu m‑ai sunat, a zis el pe un ton plat. Am apucat din nou firul telefonului - care Începuse să se desfacă ușurel - și l‑am Înfășurat atât de strâns În jurul degetelor arărător și mijlociu, Încât au Început să pulseze. — Îmi pare rău, am Îngăimat, pentru că știam că are dreptate, dădusem dovadă de lipsă de sensibilitate, dar eram prea epuizată ca să mă mai apăr, așa că am continuat: Alex, te rog. Te rog, nu mă pedepsi cu tăcerea dacă ai vești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
putut repezi să vomit dacă se ivea nevoia. Îmi amintești de mine la vârsta ta. Îmi amintești de mine la vârsta ta. Îmi amintești de mine la vârsta ta. Cuvintele Îmi reverberau Întruna În cap, În ritmul durerii care Îmi pulsa În frunte. Miranda reușise să nu mi se adreseze timp de aproape o oră, dar apoi a urmat o Întreagă nebunie. Deși se afla În aceeași Încăpere cu mine, m‑a sunat pe celular ca să Îmi ceară un pahar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o rochie argintie până la pământ plutea pe podium, În mijlocul mulțimii de oameni care o priveau admirativ, iar muzica s‑a schimbat dintr‑o bizară incantație gregoriană Într‑un soi de heavy metal gălăgios. Durerea mea de cap a Început să pulseze din nou, În ritmul muzicii bubuitoare. Miranda nu a Încetat să șuiere când a ajuns lângă mine, dar a Închis, În sfârșit, celularul. Am făcut și eu la fel. — Ahn‑dre‑ah, avem o problemă foarte serioasă aici. Tu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sau patru minute și se desfășurase cu acea eficiență lipsită de scrupule caracteristică revistei Runway și care Îmi plăcea mie așa de mult. Abia apucasem să mă sui Într‑un taxi și să‑mi trag cizma stângă de pe piciorul care pulsa de durere când a sunat telefonul. Firește, inima mi‑a sărit instinctiv din piept, dar când mi‑am adus aminte că Îi spusesem Mirandei ce poate să facă ea cu acel Îmi amintești de mine la vârsta ta, mi‑am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]