8,125 matches
-
nopții Arhitectura nopții clară, greu deslușită în peisaj... Ce oră - tăcând cutremurat în turnul beznei - moartea și viața laolaltă le devoră?! Nimic neatins și vindecat. Și vane clopote amar cadența bat. Dar pentru ce și pentru cine? E noapte. Liniște. Pustiu. Tu strânge-ți capul între mâini. Singur te leagănă și lasă-te vorbit de sfânta gură a zeului orfan, de vineri până vineri rătăcit în golul viu - de-odinioară -, din care vii și vii și vii - ca dintr-o mare
Aura Christi by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/10449_a_11774]
-
parcă nu vin de sus Ci dintr-un hău de iasme obrintite. Cu fus prelins din caier, au pierit Bunicile căsuțelor de-al^ dată Și-n dezolante nopți de antracit Colindătorii nu se mai arată. Se mistuiră blânzii mei juncani - Pustiul grajd e rece ca o criptă - Și nu mai intră luna-n șaișpe ani Ci parcă-i știmă spelbă-n mâl înfiptă. Nici nourii, în crugul abătut, Nu-și fac declicul spre zăpezi de-a gata, Căci Moș Crăciun nu
Gheorghe Azap by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/10091_a_11416]
-
vizierei, până când nimic nu se mai poate vedea. Cât privește poezia, ea devine cu timpul din ce în ce mai complicată și trebuie pur și simplu trăită. întâmplare Ieri m-am întâlnit cu poezia pe malul plin de pietre al Loch Long. Locul era pustiu și cred că ea se simțea bine așa cum era, neglijată și uitată printre bucăți de lemn și alge uscate. Bănuiam eu chiar mai demult că poezia nu este ceva scris pe hârtie, dar acum aveam proba. Valurile, ca de mare
Vasile Baghiu by Vasile Baghiu () [Corola-journal/Imaginative/10251_a_11576]
-
vor crede. Seara, când am downloadat imaginile, pe monitor nu a apărut nimic clar. M-am resemnat atunci cu tristețe, iar astăzi mă mulțumesc să scriu aici. Sunt însă absolut sigur că ieri m-am întâlnit cu poezia. Demodat Locurile pustii aparțin sufletului, un lucru pe care poeții de azi îl cam evită gândind că nu mai este la modă. Durerea despre care nu vorbești este o astfel de zonă lipsită de viață, dar dacă îndrăznești mai mult riști să pierzi
Vasile Baghiu by Vasile Baghiu () [Corola-journal/Imaginative/10251_a_11576]
-
podul mirabeau în căutarea inspirației versurile lui apollinaire nu mai au nici un ecou nici măcar asupra fiului meu care între două ședințe de chimioterapie e vizitat de o muză stranie îi șoptește ceva ce nu poate desluși. pe podul mirabeau e pustiu doar doi disperați care își închipuie că scriu sub pod aceeași priveliște un cloșard bărbos printre cartoane și zdrențe privește apa cu ochiul sticlos. ca un pescar m-aplec spre unda visătoare văd chipul nopții sau al morții oare al
gheorghe mocuța by Gheorghe Mocuța () [Corola-journal/Imaginative/10154_a_11479]
-
moarte dinainte de renaștere, umilință de a asculta de barbarii spiritului, de a fi jertfit, trăind o viață îngemănată cu moartea (morală, în primul rând), adică o viață clinică, într-o formulare fericită. Acest ultim ansamblu poematic are ceva impresionant, de pustie biblică străbătută de un duh nimicitor. Eroii lirici practică ,rugăciunea dublă a scrisului" (p. 46) și experimentează moartea culcați în poeme, scrisul devenind ,sicriu de plop, ușor, pornit în derivă pe rîul amniotic" (p. 47), spre o posibilă renaștere. în
Autoportret la persoana a doua by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/10758_a_12083]
-
este că, dimpotrivă, personajele cărților răsflocite cu patimă pătrund în spațiul nostru șmirgheluit savant și integru pînă la străvezime. Robinson Crusoe, aparent cel mai izolat dovleac, e locuitorul răsfățat de cîteva sute de ani, al miliardelor de suflete. Iar insula pustie e vizitată doar din cînd în cînd, în amintirea lui Daniel Defoe, de mine " de tine, așa, de niște sentimentali nițel snobi, de niște zăpauci nostalgici... Pe de altă parcelă, nu numai viața noastră fascinează "eroii" și "eroinele", facîndu-i să
Dincolo de "marfă" și ,nașpa" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10555_a_11880]
-
în copac tot weekendul, ca un prost, fără calculator și fără internet. Ce mai vrei de la mine? Dă-o-ncolo de treabă, măi, fetița. Fii mai rezonabilă! Dacă nici asta nu mai e dovada de dragoste... Ajungem în Predeal - stațiunea pustie. Punem stradă Trei Brazi pe GPS și mergem și mergem, pana ni se urăște de-atâta mers. Și-ndată-l văd cum începe să mi se foiască la volan, îmbufnat nevoie mare: - Uite, uite, ce departe e. Nici semnal la
Cea mai romantică ciocolată, cel mai romantic dans, cel mai romantic rău general by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18891_a_20216]
-
care părea scoasă din pepeni. Lucrul ăsta mi-l și puteam explica, într-un fel. Nemții sunt oamenii legii. Au încredere în regulile și în instituțiile statului, cum nu au în propriile lor forțe. Dacă-i trei dimineața, strada e pustie și semaforul pentru pietoni e roșu, neamțul nu traversează nici dacă îl amenință cineva cu moartea. Îmi imaginez că la fel au încredere și în spitale și în medici. Dacă medicii hotărăsc că o urgență trebuie să aștepte cinci ore
24 de ore mizerabile în țara perfecțiunii by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18923_a_20248]
-
omenești și independent de ea. Deci: „Fă-mi, Toamnă, dorul mai aprins,/ Să ardă-n mine vreascuri de iubire./ Să mistuiesc ca strugurii în teasc,/ să mă cobor, să mă înalț/ Ca frunza care moare, ca să învie.” (Ruga unui vis pustiu). Mihail Janto (Germania, medic, scriitor, poet) este intelectualul care, la nesfârșit, trăiește cu sufletul între drumuri, cel natal și cel adoptiv, astfel, deznodând mereu amintirile și prezentul: „Am fugit din țară înotând Dunărea pe data de 8 Noiembrie 1980 cu
DE ULTIMAORA CARMEN - GALINA MARTEA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373584_a_374913]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > DULCE IUBIRE,DULCE APUS Autor: Loredana Nicoleta Vițelaru Publicat în: Ediția nr. 2069 din 30 august 2016 Toate Articolele Autorului Dulce iubire , dulce apus , pe-arama pustie a cerului stins, în clopoții ploii te-aud cum îmi spui tăcută iubire ,din toamnă ,rămâi... cu ochii duioși ce vântul mă soarbe mă petreci adiind și m-aduci înapoi să rămân tot îmi spui, ca frunza ce doarme să
DULCE IUBIRE,DULCE APUS de LOREDANA NICOLETA VIȚELARU în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373728_a_375057]
-
duc la soare Să prind o rază-n părul meu Și în tăcerea care doare O să vorbesc cu Prometeu. Că inima de foc e plină Sub norii vieții plumburii Și nu știu zău dac-o să vină Soarele-n anii mei pustii. Dar azi alerg prin frigul sorții Cu visele-astea de pământ Ca să dezleg funia morții; De albul pur din legământ. Referință Bibliografică: Eu într-o zi mă duc la soare / Manuela Cerasela Jerlăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2235
EU ÎNTR-O ZI MĂ DUC LA SOARE de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384778_a_386107]
-
impresiona și de aceea se poartă cu plete, cu mocasini, cu cămășoaiele înflorate, cu mărgelele ieftine de sticlă colorate, cu jeansi, cu rucsac, cu ceaunul afumat, cu tot felul de nimicuri cu care merg, la fapt de seară, pe drum pustiu, printre lanuri de porumb și pe lîngă ei trec mașinile una după alta și ei privesc la toate din jur, la fel cum se uită Redfort și Newman, la fel cum se uită Eastwood în nebunia aceea de film cu
Jimi Hendrix se vede într-un colț, întors din profil by Daniel Vighi () [Corola-journal/Imaginative/13141_a_14466]
-
la nesfîrșit, ca-n adolescență, pe străzile periferice, cîte au mai rămas nedistruse, ale orașului, aș adora din nou ziduri de cărămidă măcinată-ncet, garduri negre de ploaie, o clanță de ușă, un ciob, o sîrmă întinsă într-o curte pustie, totul, totul, de-a valma. Cît mister în spatele unei perdele topite-n amiază într-o fereastră cu cercevele scorojite de căldură! Ce patimă ascunsă-n gestul dumnezeiesc al unei femei ce ține o găleată roșie sub o cișmea! Numerele caselor
E în mine o poftă nebună de dragoste și ură by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13658_a_14983]
-
la el. O prostie, bineînțeles. La biserică i-am spus taximetristului, un tip acru, să mă aștepte că mergem mai departe, la gară: doar să iau o hîrtie. Mda, bine, a zis și-a dat radioul mai tare. Curtea era pustie, parastasele se terminaseră. Se înserase bine și cimitirul se lumina de candele. Am trecut printre ele, nu foarte stăpîn pe mine. E de la bere, mi-am zis. „Vocea” era acolo, la capătul mormintelor, cu silueta ei de toaletă coșcovită. Doar
Izvorul tămăduirii by Răsvan Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13642_a_14967]
-
Fondul Literar - atunci să se termine totul mai repede... (Nota surorii sale, Victoria Radu: “Și s-a terminat totul pe masa de operație a Spitalului Fundeni, la 3 februarie 2000”.) În Bărăgan lui Paul Goma Prietene - cum ți-e toamna pustiu-n fereastră? Coama ta aspră încâlcită de vântul secetei, ciuful tău trufaș albind ca aripile îngerilor răzvrătiți... (O, îngerii Bărăganului căzând din cer, ei, exilații în colb de Dumnezeu pentru păcatul de a fi gândit nimicnicia...) Îngeri prăfuiți, melancolici, cu
Florența Albu - inedit () [Corola-journal/Imaginative/13365_a_14690]
-
solemn ascultă. Copilul cântă. Lumea e bătrână. Copilul cântă. Istoria se teme. Copilul cântă. Adevărul alungat de oamenii mari îi e dădacă - Copilul cântă! 1961 Toast Cine știe de mai vii! Numai anul stă să vie ziua mea, a mea pustie. Cine știe de mai vii - Beau cu mine și închin pentru ce să-nchin? În vreme mi s-au troienit troiene. Beau - dar pentru ce să-nchin? Ce de munți crescură-n mine, de aseară până azi. Mai adaugi sau
Florența Albu - inedit () [Corola-journal/Imaginative/13365_a_14690]
-
și povestea rurală a străzii Scaune din plin centrul capitalei, a menajeriei de pe maidanul unde mai apoi s-a ridicat palatul CEC-ului, sau cea a Dîmboviței, "noroioasă și murdară". Apoi detalii despre petreceri, sindrofii și baluri, despre orașul rămas pustiu toamna, cînd boierii plecau la moșie pentru culesul livezilor și viilor, povești despre biserici, presă și mai ales despre oratorii din parlamentul epocii. Despre teatre, despre reviste și cercuri literare, despre scriitori, despre Gherofobia domnului Hasdeu ("Curioasă e mînia lui
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13681_a_15006]
-
unde m-ai așteptat. Chiar dacă timpul fără timp destramă multe amintiri, simțim și azi fiorii, mireasma iubirii, nu sunt amăgiri, la tine și tăcerea are glas, chiar dacă toate par târzii, cu sufletul te-ascult, iar visele nu ne-au rămas pustii. Clipa revine, chiar să te-ascunzi sub umbre de stele, ne cunoaște de când respiram prin gesturile rebele, am strâns rând pe rând la piept priviri din dimineață și cum am promis demult, ți le voi dărui în altă viață. Am
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
unde m-ai așteptat.Chiar dacă timpul fără timp destramă multe amintiri,simțim și azi fiorii, mireasma iubirii, nu sunt amăgiri,la tine și tăcerea are glas, chiar dacă toate par târzii,cu sufletul te-ascult, iar visele nu ne-au rămas pustii.Clipa revine, chiar să te-ascunzi sub umbre de stele,ne cunoaște de când respiram prin gesturile rebele,am strâns rând pe rând la piept priviri din dimineațăși cum am promis demult, ți le voi dărui în altă viață.Am împărțit
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
vise Uităm adeseori cine suntem, Dumnezeu ne are destinele scrise Si totusi parcă rătăcim în blestem! Nu ne mai cunoaștem unii pe ceilalți , Prieteni cu prieteni nu își mai scriu Ne uitam, generație după generație Băncile-s goale ,urlând a pustiu! Prea trist să vezi, sub ochii tăi cum lumea E subjugata de un sistem parșiv Bătrânii ,nu-și mai permit nici pâinea Că-i furată de hoți în mod abuziv ! Trăim într-o lume unde doar banul Are acum un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385219_a_386548]
-
doar te caut mereu și te-aștept într-un gând. Nu mai vreau să-mi explic de ce tu nu mai vii, de ce eu nu mai plec. Între noi a râmas un sfârșit de poveste... Poate e prea târziu? Pe peronul pustiu unde moartea pândește, printre maci sângerii, printre negre traverse... Se sfârșește o zi, o iubire apune, vom renaște, cândva, la un capat de lume... Referință Bibliografică: NOSTALGII / Cora Dimitriu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1997, Anul VI, 19 iunie
NOSTALGII de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385284_a_386613]
-
și străine , Din anii tinereții și primăveri am irosit, Departe de îmbrățișarea ta, de-acasă și de tine. Și m-am întors când era prea târziu, Cu buzele arzând ultimul sărut mi-ai dat, O ultimă îmbrățișare lăsându-mi sufletul pustiu, Apoi, cu ochi-n lacrimi încet tu ai plecat. Citește mai mult A mea menireAm înclinat balanța spre a mea menire,Însă nisipul din clepsidră în van s-a stecurat,Că n-am găsit nicicând o oază de iubire, În
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
și străine , Din anii tinereții și primăveri am irosit,Departe de îmbrățișarea ta, de-acasă și de tine. Și m-am întors când era prea târziu,Cu buzele arzând ultimul sărut mi-ai dat,O ultimă îmbrățișare lăsându-mi sufletul pustiu,Apoi, cu ochi-n lacrimi încet tu ai plecat.... IX. TE CAUT, de Margareta Merlușcă, publicat în Ediția nr. 2299 din 17 aprilie 2017. Te caut Te caut printre fluturii ce zboară Și-și scutură aripile fine de polen, Te
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
vorbele-n frâu. Gata! Spune Luna frântă, Nu mai vreau nimic să-ți cer, Voi păstra mereu în colțu-mi Visul tău cel efemer. El trezit așa deodată A vorbit fără să știe, Invitând Colțul de Lună Pe o plajă mai pustie. Luată pe neașteptate De tot înghețase Luna Și dorit-a să rămână Mută pentru totdeauna. Iar Pământul fericit Că-nchisese gura Lunii A-ngropat adânc sub el Taina lor de frica lumii. Un Pământ și-un Colț de Lună Au
UN PĂMÂNT ȘI-UN COLȚ DE LUNA- BUNĂ DIMINEAȚA PĂMÂNT- COLȚ DE LUNA, ASCULTĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385263_a_386592]