3,728 matches
-
Versuri > Iubire > ÎN TOAMNĂ AMARĂ Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 1990 din 12 iunie 2016 Toate Articolele Autorului M-am așezat pe marginea sufletului tău, În toamnă amară, înfloream lumini din hău. E atât de frig! corbii veghează pustiul, În umbrele tăcerii m-alungă târziul. Tu n-ai știut să vezi adâncuri de fiorduri, Nu ai putut s-asculți sublimele acorduri. Creșteau multicolore sub ramuri de ceață, Trecutele ore purtau atâta viață. Aș fi aprins iubirea în trupuri curate
ÎN TOAMNĂ AMARĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370899_a_372228]
-
Afectiune > SĂ NU-MI UIȚI PLOAIA! Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1928 din 11 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Să nu-mi uiți ploaia de durere nebună, cu care-ți cântam ca o ceață prin vise, poteci de pustiu mă-nchinau sub furtună, prin iriși de stele căutam ce pierise! Răsuceam roua-n pic pe o strună amară, se copsese gutuia într-un verde târziu, presăram ploaia-n spic peste-un creștet de vară, mă ardea dorul tău blestemat
SĂ NU-MI UIȚI PLOAIA! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370926_a_372255]
-
de mai jos ne-o va readuce în ochi și suflet pe Mina Pâslaru și-am putea fi mai mult decât convinși că în inima noastră, cu fiecare amintire despre artistă, pătrunde o fărâmă de frumusețe care, de frig și pustiu, ne învelește! „Uită-te la mine-așa Hai, hai! Uită-te la mine-așa, Că-s fată din Sadova, Nici micuță, nici năltuță Și-mi stă bine țărăncuță. În picioare-am ciuboțele Ca să pot sări cu ele. Hai, hai! Catrincioara
MINA PÂSLARU. DOINEI BUCOVINENE ÎI E FRIG… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371017_a_372346]
-
Introspecție > ULTIMUL VALS... Autor: Dorina Omota Publicat în: Ediția nr. 1576 din 25 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Și ultima frunză mă doare Și ochii mă dor de târziu, Mai am doar o rază de soare, Apoi mă îndrept spre pustiu... S-a dus, s-a sfârșit tinerețea, Tristețea mi-e veșnic tovarăș, Din anii mei frumusețea Se-ndreapta ușor către haos... Cât de frumoasă era primăvară S vară vieții. .ce iute au trecut, Azi am doar iarnă, iar ninsoarea Cerne
ULTIMUL VALS... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369824_a_371153]
-
o casă părăsită nu e îngrijită de nimeni! Ca o ființă, și casa e surpată de bătrânețe, iar vântul, ploaia, zăpada o rod și o doboară odată și odată. În ziua aceea, din casa părăsită, căzută în genunchi pleacă și pustiul, precum pleacă din ființă sufletul rămas fără sălaș. De aceea, dorul de casă arde ca jarul! Aurul și dorul se încearcă în foc, o știm, însă dorul se încearcă și în cântec! Pentru om nu e alt foc mai viu
FUEGO. ACASĂ DE CRĂCIUN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369841_a_371170]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > SPRE VIITOR Autor: Virgil Ciucă Publicat în: Ediția nr. 1864 din 07 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Spre viitor Când uragane mătură pustiul Și cade noaptea peste infinit Ascult cu detașare zurbagiul Ce domină-n prezentul arvunit Nemărginirea clipelor senine O savurez în liniștite nopți Dar deslușesc tăceri adulterine Când valul mării bântuie la porți Atingerile stelei călătoare Au dispărut pe-un drum
SPRE VIITOR de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369963_a_371292]
-
Acasa > Poeme > Emotie > FLORILE DEȘERTULI Autor: Mariana Petrache Publicat în: Ediția nr. 2038 din 30 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Florile deșertului, plâng în ochii cerului în lumina sorilor și tăcerea norilor se ofilesc de timpurii, prizoniere în pustiu... nu au timp să mai trăiască, ruga sfântă s-o împlinească raza soarelui le doare, sufletul n-are culoare, și se sting boboc de floare se topesc de supărare, și visează adieri, închid ochii spre înserări; ar fugi dar nu
FLORILE DEȘERTULI de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370012_a_371341]
-
și văi, De unde norii mereu se adapă. Cu pălmi nevăzute se udă din lac, Vântul cu plete de aer ce duce... Răvașe de lacrimi și nuferii albi Și clipa ce se pierde în spume. Torente de vise se-nmoaie-n pustiu. În tăcerea cea rece a ploii... Însă, va învinge iar soarele, știu! El va aduce în brațe iar zorii. În pălmi de speranță versuri se strâng, Ca florile cresc să-ncunune, Iubirea eternă-n a omului gând, Crezând necurmat în minune
VARA CA UN POEM de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370024_a_371353]
-
-n vârtejul facerii lumii sau poate-s doar unica supraviețuitoare a unui încă neînțeles cataclism nimeni în jur doar telefonul care zace pe birou în husa-i colorată ca o păpușă muppet abandanota ochiul inboxului de albeață acoperit fixeză imobil pustiul și sunetul tastelor obosit mototolește ca pe o foaie de staniol de conținut deposedată tacerea ce s-a -nstăpânit hei ! . hello! Hi!.... m-aude cineva? niciun răspuns doar degetele mâinii drepte-au tresărit reamintindu-mi că mai știu și că
ARIPILE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370032_a_371361]
-
Copiii străzi fără de speranță; Privind îndurerați la Cel de sus, Cu ochii-n care nu e pic de viață! Dar mă opresc aici căci e târziu Și spun celor ce-ar trebui s-audă: Ați adus țara în haos și pustiu, Curând blestemele o să v-ajungă! Dorina Omota 21.02.2016 Referință Bibliografică: Lacrimile României... / Dorina Omota : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1878, Anul VI, 21 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dorina Omota : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
LACRIMILE ROMÂNIEI... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370095_a_371424]
-
de săgețile înghețate ale viscolului. Îmi place ce văd. Simt fiorul grandiosului. Ieșim din pădure cu greu și cu atenție și o pornim pe drumul de pe câmp, care pare un tărâm fantastic, misterios, într-o negură albă... Doar noi în pustiul nopții... Deodată, prin întunericul adânc, văd sclipind mai multe luminițe mici, parcă rotindu-se într-un cerc la sol. Îi atrag atenția lui tata. Doamne, ce să fie noaptea, în plin viscol, la marginea pădurii și să lumineze cu intermitență
DANSUL VULPILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370288_a_371617]
-
frunze în grădini de pulberi în amurguri de menandru cu o lună de rubin trec prin seară foarte tandru melancolic și păgân le privesc din colțul meu supărat că mai sunt viu ca o lacrimă-n cădere care curge în pustiu. Referință Bibliografică: seară de toamnă / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1705, Anul V, 01 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
SEARĂ DE TOAMNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370327_a_371656]
-
-nțeleg, căci timpul nu-i o mângâiere, dar astăzi vreau să te întreb: - de ce-am rămas doar cu durere? Eu totuși astăzi am să-ți scriu, sperând s-aud numai de bine! Să știi că-n suflet mi-e pustiu, și-aștept răspunsul de la tine... Autor, Mihail Janto Referință Bibliografică: Aștept răspunsul de la tine... / Mihail Janto : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1849, Anul VI, 23 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihail Janto : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
AȘTEPT RĂSPUNSUL DE LA TINE... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370535_a_371864]
-
o capodoperă a poeziei europene.La fel ca odinioară Verlaine(Dis,qu /as tu fait,toi que voila/De ta jennesse?),poetul rus se întreabă:Oare nu mi-am băut,parcă ieri,tinerețea?Aceasta fiind timpul edenic,și își mărturisește pustiul ce-l chinuie:Nu mă lăsa cu privirea ta rece, /nu m ă-ntreba câți ani am,cum arăt, / Bântuit de un spasm epileptic,/sufletul mi-e ca un galben schelet.Poetul,totuși, cunoaște frecvente interludii de scăpărări de lumină
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369271_a_370600]
-
să dau mâna cu prostia rămânând acum un veac vai taman în România Să dau mâna cu prostia stele ies iar din morminte și m-apucă nebunia scriu că nu mai am cuvinte Scriu m-am săturat să tac în pustiul geto-dac Costel Zăgan, CEZEISME II Referință Bibliografică: Literatură de urgență / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1775, Anul V, 10 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
LITERATURĂ DE URGENȚĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369382_a_370711]
-
Și vă mai împărtășesc un secret: îmi place vraja care se leagă între noi, acum când citim impreună aceste versuri și vrem mai mult, aceasta fiind... cheia succesului! pentru c-am fost pentru că știu nu degeaba strig tot strig în pustiu” (“eu nu mai vreau sa se repete”) Și cartea se închide, nici nu se putea altfel, cu un vers dureros de frumos: atunci pregătiți-vă de lumea de la capăt” Suntem pregătiți... așteptăm următoarea carte care, sunt convinsă, o să vină până la
“ALTĂ TRĂSNAIE” DE GENIU de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369515_a_370844]
-
22 februarie 2016 Toate Articolele Autorului plopule plopule, bătut de toamne, de ce-ți pică frunza, doamne, frunza ta cu foșnet viu, ce se-nhide -n arămiu? de ce-ți pică frunza oare, frunza ta ca o scrisoare care vine din pustiu de la cei ce nu mai scriu? stai în vântul toamnei reci singuratic pe poteci, plopule, trist și rărui, parc-ai fi al nimărui... bate vântul, frunza-ți sună, dorurile se adună, ard toți plopii de pe plai, cu frunzișul lor bălai
PLOPULE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370699_a_372028]
-
face și despre „Icoană”, un minipoem cu reverberații simfonice dedicat clipelor de dinaintea trecerii mamei într-o altă dimensiune a existenței, despre atmosfera bacoviană a unui octombrie din „Pustiu”, când văzduhul hohotește de plâns, miroase a ger/ și tu îți cânți pustiul deasupra umbrei mele” sau despre „Regret”, unde timpul și spațiul învăluie cuplul cu nemărginirea lor: „Tu, floarea unei clipe și fructul unui timp/ M-adăpostești cu grijă când ploi în mine ning”. Superb!... Am insistat asupra acestor simboluri pentru că multe
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 5 IULIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370724_a_372053]
-
măsoare puterile, și Cetatea Urukului să-și găsească în sfârșit liniștea!" Când auzi Aruru aceste vorbe, pe dată zămisli în inimă ceea ce-i poruncea Anu. Aruru își spălă mâinile, frământă lutul, scuipă peste el: și așa îl lauri, acolo în pustiu, pe Enkidu, războinicul, făptură a liniștii de noapte, împletitură de puteri înnodate de Ninurta. Acoperit cu păr îi este trupul, cu belșug de părea o femeie. Are o claie de păr stufoasă ca spicele secerate. Și nu știe ce sunt
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
fiare sălbatice. Dar, văzându-l pe Enkidu, gazelele o iau la fugă, fiarele sălbatice se feresc de apropierea lui. iar după ce aceasta reușește să-l subjuge: - "Ești frumos, Enkidu; te-ai făcut ca un zeu. De ce rătăcești cu fiarele prin pustiu? Vino, vino să te duc în Urukul-cel-împrejmuit, la templul cel sfânt, lăcașul lui Anu și-al lui Iștar, acolo unde este Ghilgameș, cel atotputernic, și care, asemeni unui taur, întrece în tărie pe toți oamenii!" și să-l aducă în
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
voi atârna!" dar și atrăgând asupra sa pedeapsa divinității, o boală incurabilă, care avea să-l doboare în a douăsprezecea zi de agonie sub privirile îndurerate și îngrozite ale lui Ghilgameș: Amarnic Ghilgameș mi-l plînse pe Enkidu; El străbătu pustiul precum un vînă tor, Pe cîmp, în lung și-n lat, strigă cu jale-n glas: „Cum pot să-mi aflu tihna, cum pot cunoaș te pacea? În inima-mi domnește deznă dejdea! Ce-i frățiorul meu acum, voi fi
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
să pornească în căutarea strămoșului său, Uta-Napiștin, singura ființă pământeană care dobândise nemurirea. - "Muri-voi oare și eu? Oare nu mă așteaptă aceeași soartă ca și pe Enkidu? Spaima mi s-a cuibărit în inimă: înspăimântat de moarte, rătăcesc prin pustiu. Pentru a mă întâlni cu Uta-napiștim, fiul lui Ubar-Tutu, am pornit la drum și merg cu toată graba. Iată că s-a lăsat noaptea, și am ajuns la cheile munților; am văzut lei, și eu,Ghilgameș, m-am temut; am
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
e fața, de ce ți-e inima îndurerată și chipul istovit? De ce ți s-a cuibărit spaima în măruntaie? Pe chip ți se vede că ai străbătut cale lungă, fața ți-e arsă de ploi și de vânt, de ce rătăcești prin pustiu?” Ghilgameș îi răspunde îndurerat:: „...e pentru că prietenul meu la care atâta țineam, cu care am trecut împreună prin toate primejdiile, Enkidu, la care atâta țineam, cu care am trecut împreună prin toate primejdiile, a urmat neînduplecata soartă a oamenilor. Zi
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
n-am îngăduit să fie îngropat, șapte zile și șapte nopți, până ce l-au năpădit viermii. De când m-a părăsit, nu mai înțeleg nimic din viață, și nu încetez să tot umblu, ca un vânător care întinde capcane, în inima pustiului...” Atunci hangița Siduri îl ajută să dea de urma corăbierului lui Uta-Napiștim, singurul în măsură să-l conducă spre îndepărtatele ținuturi ale nemuririi: "Spune-mi, cum te cheamă? Eu sunt Urșanabi și țin de Uta-napiștim cel de pe tărâmuri îndepărtate." Ghilgameș
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
Acasa > Poezie > Imagini > TARA TUTUROR Autor: Adriana Papuc Publicat în: Ediția nr. 1588 din 07 mai 2015 Toate Articolele Autorului Țara tuturor Pustiu .Cât vezi cu ochii piatră Și peste ea , un strat gălbui , uscat , Aici nu-i iarba verde niciodată Deși pământu-i binecuvântat . Din loc în loc ,eucalipt în pâlcuri La umbra lor tresare parcă viață . Orașele ascunse după dealuri , Sau prin deșert
TARA TUTUROR de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369588_a_370917]