2,475 matches
-
ziua de 14 octomvrie. Cum a sosit, a ascultat istoriile lui Culi, presupusurile lui, așezarea locului - toate câte-i trebuiau. Zâmbind, își pregătea carabina și era încredințat că nu va vedea nici urmă de urs, după o logică și o rânduială bine cunoscută vânătorilor. Cum merge treaba, Culi? a întrebat el deodată. Paznicul s-a întors surprins, căutând în juru-i ruinile despre care voia să se informeze stăpânul său. Nu mai erau ruini, nu mai erau pojaruri. Totuși Culi privi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
îmbrățișat, din veacurile cele mai vechi, bucăți de pământ, rupându-le și adâncindu-le într-o parte, sporindu-le cu nămoluri în altă parte, alcătuind limanuri ale crapilor. Lunca și păpurișurile par necontenit schimbătoare; dar ele nu urmează decât o rânduială periodică, în care fauna imensă a acestor ape se echilibrează în chipul cel mai armonios. Prezidează aici o înțelepciune care s-a urzit, s-a dezvoltat și s-a desăvârșit în curgerea miilor de milenii, fauna și flora adaptându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Când vin Dunările mari, mă îneacă. De ce mă înecați? Așa poftim noi! Când e secetă, mă uscă vipia, de mi se lipește burta de șale. De ce mă frige și mă usucă? Căci e voia sfântului soare! Dacă intră apa cu rânduială și pun gard, are crapul înțelepciune de se ferește de vârșele mele. Să fii tu al naibii de crap! Trăim ca vai de noi. Dar barim trăim lungă viață. Ieri ziceam „maică“ și „taică“; mâni, ne cântă popa prohod. O blagoslovenie însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fără-de-lege ne vom întâlni întru același destin. Plata faptelor noastre într-o altă lume și viață, pe de altă parte, e o invenție a celor care au toate drepturile și toate bunurile vieții. Cum aș putea atribui inteligenței supreme asemenea rânduială judiciară și contabilicească? Totuși, stimate domn, ceva se petrece în omenire. Indivizii n-au timp ca să vadă în scurtul soroc al existenței lor, însă arheologii și poeții pot distinge o rânduială în cursul ciclurilor. De la împărații Asur și faraoni s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bunurile vieții. Cum aș putea atribui inteligenței supreme asemenea rânduială judiciară și contabilicească? Totuși, stimate domn, ceva se petrece în omenire. Indivizii n-au timp ca să vadă în scurtul soroc al existenței lor, însă arheologii și poeții pot distinge o rânduială în cursul ciclurilor. De la împărații Asur și faraoni s-au petrecut în istoria neamurilor destule fapte semnificative. Evident că asta nu mă mângâie pe mine în scurtul meu stadiu aici. Totuși mă ajută să urmez linia civilizației noastre mediteranee, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
însă morbul bizantin al decăderii a trecut din ruini în stăpânitorii noi, și puterea osmanlâilor a clocit încă de la început în măruntaiele ei boala gărzilor pretoriene, a intrigilor de gineceu și a demnitarilor castrați. Sultanii au primit de la porfirogeneții căzuți rânduiala lor de curte. Cum s-au așezat în palatele biruiților sau în ceea ce fusese palate, s-au împresurat de ieniceri și hadâmbi, de robi și roabe și au căutat în haremuri o răsplată de paradis pe pământ a trudelor războinice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
din ce găseau mai frumos. Băieții erau cu îngrijire crescuți și șeful eunucilor albi alegea pentru slujba Înaltei Porți slujbașii palatului, caligrafii, muzicanții, tot ce purta numele de „icioglan“. Ciurucurile treceau afară la munca grădinilor și acareturilor: aceștia erau „azamoglanii“. Rânduiala curții cerea ca slujitorii albi să nu păstreze din bărbăția lor decât aparența. O parte din fecioarele aduse intrau în haremul marelui stăpân. Copile cu ochii albaștri din ținuturile de cătră miazănoapte, ochi căprii și cosițe castanii de la Carpați, boiuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ale împărăției. Sunt intrigi în jurul măriei tale? a întrebat cu nevinovăție Roxelana. Sunt, suflete; sunt scumpo; dar le uit când pășesc pragul tău. N-aș crede că am un dușman într-un copil al meu prea iubit, care cunoaște că rânduiala mea a fost scrisă pe stâncă de granit. Știe că mă va moșteni, deci nu-i nimic adevărat. Să lăsăm asta. Tu, neprețuit dar al lui Allah, apropie-te și dă-mi ce nu-mi poate da nimeni în această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mama s-a retras rănită, încuindu-se în iatacul ei. Se ridica împotrivă-i ceva mai mare, mai mult, mai covârșitor decât sultan Soliman. Soarta, cu ochii de ghiață verde ca și ai doamnei Roxelana, i se împotrivea, făcând altă rânduială viilor și morților. Lacrimile și strigătele nu folosesc la nimic. Unii filosofi apuseni au dovedit celor inițiați că Dumnezeu e o născocire pentru cei slabi, ca să-și poată suporta mizeria. Duhul pe care-l avem în noi e o forță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mai bine să mor eu decât să te văd atât de tulburat. Dă cartea! a poruncit sultanul. Venețiana s-a ferit și a lăsat la vedere, pe măsuța de abanos, cartea. Scena aceasta de tragedie s-a prelungit după toate rânduielile marei arte, până ce Soliman-Sultan a primit-o pe doamna sa în brațe și i-a șters lacrimile cu barba. Ești o muiere neștiutoare! i-a zis el cu blândeță, depunând-o delicat pe sofa. Ce pot ști femeile despre treburile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
prunc cu care soarta n-a fost darnică. E destul de ascuțit la minte, ca să-ți spuie tot ce va vedea. Luând deci cu sine pe mezinul său prea iubit Gingir, slăvitul sultan a trecut cu mare alai în Asia. După rânduiala Porții, nu era îngăduit noroadelor să-l întâmpine. Stăteau departe de cale, îngenunchiate. La popasuri, ajungeau înainte cei nouăzeci și nouă de bucătari, ascuțindu-și cuțitele. În vremea ospețelor stăteau șirag în jurul cortului celui mare nouăzeci și nouă de baclavagii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vulturii de sub cerul nouros au abătut spre pustie. Era o zi mohorâtă, fără soare, și vântul sufla dinspre munții depărtării. Soliman-Sultan asculta posomorât în despărțitura din fund a cortului său strigătele prelungi ale oștirii de la Amasia, pe când icioglanii săi, după rânduială, desfăceau de pe Mustafa șahzadè armele. Când feciorul cel semeț a pășit spre despărțământul sfânt al cortului, muții l-au și împresurat cu juvățurile. El s-a oprit numai o clipă, scăpărându-și privirile în jur. C-un muget înalt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
treia zi doamna Roxelana a așteptat o hotărâre nouă în ce privea urmașul împărăției. Dar acea hotărâre n-a venit, așa încât lupta trebuia începută iar și dusă fără oprire. Cu cât îl împovărau anii, împăratul se arăta mai încăpățânat. Socotea rânduielile sale pe pământ drept lege dumnezeiască; hotărârile sale, munți de neurnit. I se părea că așezămintele sale vor stărui în veac și pururi. Selim bețivul rămânea deocamdată urmașul neînduplecatului. Doamna Roxelana hotărâse în taina sufletului său altfel și îndeplinea tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a tuturor visurilor pe care ni le făceam privind zborul acelui fluture, a închipuirii noastre urmându-l în marile lui înălțări spre niciundele doar de el știut. În astfel de clipe simți toată zădărnicia și mizeria acestei Lumi, nedreapta ei rânduială și pustiul în care te-ai amăgit că îți poți face un rost sufletesc. Înțelegi, dar la ce-ți ajută, că întotdeauna, oricâte ți s-ar fi întâmplat până atunci, tot mai este ceva doar al tău, care te va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
facă comunismu’, când avea nevoie de ei. Dar cetățenii nu erau din ăia. Garantat nu erau. Mai degrabă, m-am domirit eu, cre’ că erau mansoni. Ai auzit de ei, că a ieșit acu’ la libertate și ei și face rânduiala. Mansoneria a venit de schimbă lumea, ordinea, dă cu curățenia...“. Pufni amuzat, așezându-se și umplându-și paharul din proprie inițiativă. „Pă români să-i schimbe? Ordine? Fugi d-aci, coane! Pă român lasă-l să te fure, nu mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Pafnutie, Îndreptându-și barba amenințător În direcția apusului. „Mă mir cum poate un stareț să spună astfel de vorbe...” „Te miri fiindcă te-ai obișnuit cu trândăveala. La noi rugăciunea nu se rostește-n gol, ci o Împletim cu buna rânduială și cu munca, altfel ne-ar mânca păduchii de vii...” „Dar poate că și păduchii sunt o Încercare...” „Gata”, făcu starețul. „Am terminat. Tu și cu Oliver sunteți niște nenorociți. Niște flecari... Faceți umbra pământului degeaba...” „Cum Îndrăzniți să vorbiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
rostesc cu toții): Slavă ție, împărate! Irod: Sunteți oaspeții mei. De bună seamă, vestiți crai ai țărilor din răsărit, vești bune îmi aduceți, căci fața vă e veselă! M.M - Binecuvântat să fie Dumnezeu! M. B. și M. G. - Prin însăși rânduiala Lui! M.M - Eu sunt craiul Melchior și vin din Persia. (întorcându-se către ceilalți doi) Se vede c-ați făcut drum lung, stăpânilor! M. G. - Mă numesc Gașpar și vin dintr-o țară îndepărtată. Pe drum sunt de luni
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Magnul însuși, Oliver, Guido și Ogier danezul împărțeau moartea în dreapta și -n stânga. Păgânii păreau condamnați a pieri până la unul în ziua aceea groaznică pentru ei; dar înțeleptul lor rege Marcilius a izbutit în cele din urmă să pună puțină rânduială în fuga lor. El a strâns trupele rămase formând un batalion și s-a retras într-o oarecare ordine spre tabăra sa care era bine întărită prin redute și printr-un șanț larg. Către această tabără grăbeau fugarii și încetul
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
dat martiri de o hotărâre dârză și curaj în lupta care le umple sufletul până la sublim și nu are a-și reproșa nimic și nu are fapte ascunse. CRIMINALITATE ȘI LEGIONAROFOBIE Justiția spune: judecă, dovedește și apoi condamnă. Nerespectarea acestei rânduieli umane înseamnă criminalitate. Dar legionarofobia nu cunoaște acest „diamant” procedural, rămas parcă acolo într-o lume apusă. Urgia contemporană are legile ei. Cine nu-i cu noi, e împotriva noastră și trebuie nimicit. Toate guvernările, începând cu anul 1930, sunt
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
stricăciune, grași și rotofei, doldora de euro, nemunciți, pierduți în fabuloasele averi, buimăciți de grija de cum să-și mai dosească jaful, în tainice cotloane, rod din carnea cât a mai rămas a bietului român sărăcit, macină și doboară temeiurile noii rânduieli umane pentru care s-a dat sânge și morminte. Noi, legionarii, am slujit lui Dumnezeu și legilor Sale. Dreptul la credință e mai presus decât legile pământești, de aceea rămânem nezdruncinați și neclintiți în crezul nostru. Legea trebuie să opereze
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
raiul veșniciei, dincolo de mormânt. De aceea, legionarii vor lupta împotriva tăgăduitorilor Creatorului nostru, Dumnezeu. Dumnezeu este PERFECȚIUNE, FINALITATE, VEȘNICIE. Cei satanizați, comuniștii, care înseamnă monstruozitate, coalizați cu satanicii politicieni afundați în mocirla grelelor păcate de ieri, retrograzi în raport cu evoluția noii rânduieli umane și libertății pentru care de veacuri luptă societatea, coalizați și cu vechii dușmani „biblici” strigă să fim iarăși răstigniți, pregătind noi legi criminale antiumane. Dar noi nu vom săruta călcâiul Irodiadei, și nu vom cere capul Sfântului Ioan Botezătorul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
pricina... ― Iaca că îi gata și leacul. ― D-apoi cum am să merg eu călare cu oala plină cu zeamă în brațe? ― Nu te grăbi, caaa.... Întâi să se răcească și am s-o pun într-un ulcior. Așa cere rânduiala. Până una-alta, să-ți spun cum ți-or merge treburile. ― Dacă altfel nu se poate, te ascult: Țiganca a bătut cărțile o vreme, după care le-a înșirat pe prispă. S-a uitat la ele cu luare aminte și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
diagonala. Ceafă groasă și mers legănat. S-a oprit în fața celor sosiți și, cu picioarele larg desfăcute - ca să-și poată ține echilibrul - li s a adresat: ― Din câte știu, cei mai mulți dintre voi au făcut armata de drept aici. Așa că știți rânduiala. Ceilalți, vă luați după ei. Cred că vă amintiți foarte bine - totul se face la ordin. S-a înțeles? Răspunsul a fost un „da” obosit și tărăgănat. ― S-a înțeles? - a întrebat a doua oară „majurul” - cum l-au și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a luat singur slava de a fi Mare Preot, ci o are de la Cel ce I-a zis: "Tu ești Fiul Meu, astăzi Te-am născut." 6. Și, cum zice iarăși într-alt loc: Tu ești preot în veac, după rînduiala lui Melhisedec." 7. El este Acela care, în zilele vieții Sale pămîntești, aducînd rugăciuni și cereri cu strigăte mari și cu lacrimi către Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte, și fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui, 8. măcar că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
învățat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit. 9. Și după ce a fost făcut desăvîrșit, S-a făcut pentru toți cei ce-l ascultă, urzitorul unei mîntuiri veșnice, 10. căci a fost numit de Dumnezeu: Mare Preot "după rînduiala lui Melhisedec." 11. Asupra celor de mai sus avem multe de zis, și lucruri grele de tîlcuit; fiindcă v-ați făcut greoi la pricepere. 12. În adevăr, voi care de mult trebuia să fiți învățători, aveți iarăși trebuință de cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]