KorAP: Find »[drukola/base=rânji & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...50 51 52 ...81 >

2,010 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625

întrebă: — Ai vrea să o întinzi, nu? — Nu. Chiar dacă s-ar opri mașina și s-ar deschide larg ușa, iar Endō ar sta cu spatele, lui Gaston nu i-ar mai trece prin cap să fugă. — Câine-san! — Ce? — Dumneavostră. Gaston rânji. Sunteți ca Napoleon-san. Gaston nu îl uitase pe bătrânul câine, Napoleon, pentru care nutrea o afecțiune ieșită din comun, ca și când el ar fi fost consolarea pentru toate hărțuielile și bătăile primite. Acum, privind profilul lui Endō, simțea aceeași atracție pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894

-l voiră zeițele sorții - mulaj conservat în materia morții, să nu-l putrezească nici ploaie, nici an. Ieșise să scape din norul din ușă, de noaptea căzută din munte cu foc. Dar cânele, scurt răsucindu-se-n loc, se stinse rânjind și mușcând din cenușă. Te văd Dumnezeule - plumb, scrum și nor - odată venind peste mine prin ușă, din muntele cerului, cotropitor. Scăpa-voi doar până în poartă. Apoi mușca-voi, în Tine, a lumii cenușă. Tiparul în TINE păstra-mi-l-voi. CÎNTECUL SPICELOR

Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291

vă cunosc de undeva. Mi-am dat ochii peste cap și-am spus: — Nu-i așa că acum ar trebui să zic „Pun pariu că asta le spui tuturor femeilor“? Nu Încercam deloc să fiu amuzantă. În clipa aceea, aproape că rînjeam batjocoritor. Eram frîntă de oboseală după o zi atît de lungă și n-aveam chef de replici de agățat ieftine. — Nu, vorbesc serios. Îmi pari foarte cunoscută. Eram pe punctul de a-i mai servi o replică, dar bărbatul chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
ești bună să-l mai slăbești puțin pe fratele tău? — Mda, o aprobă Richard. CÎnd veniturile tale vor ajunge la șase cifre, atunci să vii să mai stăm de vorbă. — De ce, ca să mă jecmănești de bani pentru următoarea ta afacere? rînji Emma, iar Richard o lovi În joacă. — Nu fi ridicolă, rîse el. De ce-aș Încerca să te jupoi pe tine, de vreme ce Dan e a) mai amabil decît tine și b) are mai mulți bani? — Ah, desigur, nu cumva să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
săptămînii trecute la mine acasă? Dacă nu ești niciodată acasă, cum de-ai găsit timp să fii cu mine mai tot timpul săptămîna trecută? Cu siguranță n-am fost chiar așa o mană cerească pentru viața ta socială, nu? Dan rînji cu brațele pline de cămăși și tricouri. — Viață socială? Care viață socială? N-am avut așa ceva Înainte să te cunosc pe tine. — Desigur! am exclamat, dîndu-mi o palmă peste frunte. Ar fi trebuit să-mi dau seama. În seara aia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
că ne expediau pe ușă afară dacă ceream o jumate de vin roșu de casă? i-am șoptit eu. — Ceva Îmi spune că ăsta nu e genul de local În care poți să ceri o jumate de sticlă de poșircă, rînji Dan. Nu că m-aș plînge. — Nici eu, am zîmbit, gîndindu-mă ce minunat era să fiu răsfățată În felul ăsta. Deci, povestește-mi ce-ai făcut azi. Am vorbit, am rîs și ne-am povestit unul altuia evenimentele de peste zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
La prînz, Fran și Sally insistă să-mi cumpere șampanie, deși, așa cum glumeam, e În contul firmei. — Ia gîndește-te puțin, zise Sally, privind de jur Împrejur, prin bar, ăsta e locul În care v-ați Întîlnit prima dată. — Știu. Fran rînji cu gura pînă la urechi. — Asta Înseamnă că mai sînt speranțe și pentru tine. Sally este, În esență, genul care-și dă Întîlnire pe bandă rulantă, În timp ce Fran e măritată cu Marcus de cinci ani. Au doi copii Împreună, Annabel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
se pare OK? Vrei să mai iei ceva? — Nu, e foarte bine așa. Dar spune-mi, te rog, că n-are carne de țipar. Nu, n-are, poți să stai liniștită. Deci, cum mai merge cu nunta secolului? Întrebă ea, rînjind. De unde să știu eu? răspund, dînd din umeri. E nunta mamei tale. Emma Începe să rîdă. — Acum știi de ce n-am de gînd să mă mărit vreodată. — Nu, poți să te măriți, doar că ați face mai bine să fugiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
mai bine să zicem că abia ne suportăm. Dar, În fine, mai bine nu discutăm despre soacre toxice. Am decis, acum mult timp, că ăsta e un subiect tabu În casa noastră. — Păi, tu ai deschis conversația pe tema asta, rînjește Charlie. — Știu. Și mersi frumos. Voiai să mai fii invitat pe la noi? Sally și cu mine ajutăm la strînsul mesei, În vreme ce bărbații duc gemenele În parcul din apropiere. Sally o bombardează pe Fran cu Întrebări despre Charlie și, cînd În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
lecția cu mult chin. Dar nu mai contează nimic, părinți, socri, nimic, atunci cînd ai o familie numai a ta. Ăsta e cel mai important lucru, cel care-ți permite să suporți celelalte rahaturi. — Deci, Îmi sugerezi să rămîn Însărcinată? rînjesc eu, nefiind prea sigură că mai pot păstra secretul mult timp. — De Îndată ce ai ieșit din biserică. Nu cumva vrei să-mi spui ceva? Fran mă privește cu ochii Îngustați, iar eu ezit, cît pe ce să neg, cînd deodată țipă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
face nici o grijă, frumoasa mea soție. Știi că e doar gura de ea. Am ridicat din sprîncene a mirare și m-am Întors spre el. — Cum se face că tu ai voie să spui asta și eu nu? Dar el rînjea În continuare. — Ai auzit ce-am spus? Frumoasa mea soție? Am chicotit și eu. — Știu! Iar tu ești soțul meu. O, Doamne, tare ciudat mai sună! — Știi ce e și mai ciudat? Dan arătă cu mîna spre burta mea și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
decît să suporți pe te miri cine, doar de dragul de a nu fi singură. Lisa ridică din umeri și recunoaște: — Nu mă descurc singură și, În plus, are și el calitățile lui. Cum ar fi? Întreb eu, Încă sceptică. Lisa rînjește. — Cum ar fi faptul că, În unele prinvințe, se poartă foarte bine cu mine. Uite, zice ea și Întinde un braț Împodobit cu o brățară nouă. Mi-a făcut asta cadou zilele trecute. Mă duce În locuri drăguțe. Plus, adaugă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
pe vorbitor. Un tip grozav de interesant. Și mi-a plăcut și de Trish. — Ce zici de Andy? Nu-i așa că s-a purtat Îngrozitor? — Abia dacă am schimbat două vorbe cu el, dar am auzit conversația voastră. Dan Îmi rînjește cu gura pînă la urechi, iar eu, inocența Întruchipată, Îi zîmbesc la rîndul meu. — Era așa de disperat să Îl bagi În seamă, dar tu nici gînd! chicotește el Înfundat. Așa te vreau! Dau și eu din umeri și rîd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
fost dată uitării. Deci, cum mi-ar plăcea o vacanță? Dacă aș considera că există cea mai slabă șansă să aibă loc, aș răspunde că mi-aș dori una aproape mai mult decît orice altceva pe lume. — Șezi, zice Dan, rînjind ca un nebun și Împingîndu-mă pe canapea, unde se apucă să-mi explice ce s-a petrecut În casa părinților lui, În acea dimineață. * — Tatăl tău și cu mine am dori să discutăm ceva cu tine. Dan mi-a spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
un cuplu. Crezi că o să se supere dacă mai vine unul? — Nu, cred că o să fie totul În regulă. Doar nu sîntem adolescenți, În ciuda impresiei pe care o are ea. N-o să le distrugem vila Închiriată. — Știu și eu?! zic rînjind. Mi-ar surînde ideea de a organiza o petrecere-monstru. Hei! exclamă el, ridicînd dintr-o sprînceană a surpriză. Asta nu e nevasta consevatoare și liniștită pe care o cunosc și-o iubesc. Se rostogolește mai aproape de mine, chicotind. Acum Înțelegeți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
braț și aplecîndu-mă să-i dau un sărut posesiv. Încă n-ai văzut nimic, băiete. Dacă-ți Închipui că ea e superbă, așteaptă să vezi toate gagicile topless de pe plajă. — De ce crezi că aștept eu cu atîta nerăbdare vacanța asta? rînjește Dan cu gura pînă la urechi. — Nu din cauza persepctivei de a mă vedea pe mine topless? Ridic dintr-o sprînceană, căci Trish, aflată de celalaltă parte a mea, se apleacă spre noi. — Bine, recunosc, zice ea. Am tot Încercat să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
a oamenilor? — Așa sînt eu. Deși nu sînt Împotriva unui strop de răutate. De exemplu, Lisa, așa drăguță cum e ea, mă uimește cu dragostea pe care o nutrește față de lucrurile de firmă. — Insinuezi că ar fi superficială? Întreb eu rînjind. — Cu siguranță. Mă rog, să nu ne plîngem. O iubim și pentru că e superficială. Oricum, nu spunem nimic aici din ce nu i-am spune și ei, În față, zice ea cu toată sinceritatea, după care izbucnim amîndouă În rîs

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
strigă sus-pomenita, din piscină. Am cele mai oribile vene pe coapse pe care le-ai văzut În viața ta. Uite. Arată cu degetul la coapsele ei, dar singurul lucru vizibil este pielea Întinsă și aurie. — Nu are nici una, așa-i? rînjesc eu la Trish. — N-am găsit nimic, mă imită aceasta. — Și am o grămadă de fire de păr care cresc pe sub pielea din zona inghinală, zbiară Lisa. Niște umflături vineții oribile... — Bine! o Întrerupe Dan. Cred că ajunge pe ziua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
să se uite. Încîntată de cunoștință, spune ea politicos, dînd mîna cu Lisa și privind-o țintă În ochi, prefăcîndu-se că nu observă și că nu e jenată de faptul că e aproape complet goală. Pe de altă parte, Michael rînjește Încîntat. — Sa-lut! zice el, cu o expresie de motan care a pus laba pe borcanul cu smîntînă. Linda se Întoarce și-și dă ochii peste cap către nimeni În special. — Ce Încîntare să vă cunosc, adaugă și-i strînge mîna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Încîntat. — Sa-lut! zice el, cu o expresie de motan care a pus laba pe borcanul cu smîntînă. Linda se Întoarce și-și dă ochii peste cap către nimeni În special. — Ce Încîntare să vă cunosc, adaugă și-i strînge mîna, rînjind În continuare și măsurînd-o fără jenă din cap pînă În picioare. Deci, sînteți bună prietenă cu Ellie? E Întotdeauna o plăcere să-i cunosc pe prietenii lui Dan și Ellie. Mai am puțin și leșin. Acesta e tatăl lui Dan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
cred că flirtează serios. După părerea mea, se bucură doar de peisaj. Probabil că n-a mai văzut așa ceva pînă acum. Nu atît de aproape, oricum. — O, te referi la celebrele coline din sudul Franței. — Da, chiar la ele. Și rînjim amîndouă. Dan vine la noi și se așază pe marginea șezlongului. — Ellie, mă dai cu cremă pe spate? Îi masez crema pînă intră În piele, sărutîndu-l Într-o parte, pe gît, atunci cînd termin. — Mm, mulțam. Am de gînd să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Orice-ar fi, Încetează, s-a făcut ca sfecla. Te-a necăjit cu ceva, Ellie? Nu-l băga În seamă, așa e el. — Nu, nu, e-n regulă, mormăi eu, iar Dan Îmi aruncă o privire Întrebătoare. — Flirtează cu tine? rînjește Jonathan, moment În care eu mă Înroșesc și mai rău. În cazul cînd așa ceva ar mai fi posibil. — O, Charlie, continuă el. Ești un fustangiu. — Ce lucru oribil spui, sare Charlie indignat, În vreme ce eu Îmi doresc din tot sufletul să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
acasă. Nu te supăra, Îi spune Jonathan. Biata Ellie. Nu Încearcă decît să fie politicoasă, iar tu o faci să se simtă Îngrozitor de prost. Las-o În pace. — Bine, bine. Charlie Dutton ridică brațele În semn că se predă și rînjește Înainte să se Întoarcă spre mine, cu o plecăciune. — Scuză-mă că te-am făcut să te simți prost, spune el tare. Dacă Îmi permiți, voi merge pînă la baie să-mi pudrez nasul. — Ți-am spus să nu aduci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
cu toate astea? — Cu ce? Întreabă ea năucită. — Cu viața! Cu mizeriile pe care oamenii se Încăpățînează să ți le trimită. Cu facturile. Și taxele. Și cererile. Și cu hîrțogăria asta nenorocită. — Știu. E o porcărie, nu? Parcă o văd rînjind la celălalt capăt al firului. Bun venit În lumea reală. — Nu-mi vine a crede că trebuie Într-adevăr să le fac de una singură, gem eu. Nu mi-am dat niciodată seama cît muncea Dan cu ele. O să devină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
printre mese, către locul În care șed, cu o ceașcă de cafea Între palme, ce mă readuce, Încet, Încet, la condiția de ființă umană. — Mă pot baza pe tine oricînd, nu? zic eu, dîndu-mi ochii peste cap. Scuze, spune ea rînjind, doar că nu te-am mai văzut mahmură niciodată. — E chiar atît de evident? Vrei să auzi adevărul? — Ah, las-o baltă, pufnesc eu. Mă rog, tu cum de reușești să arăți perfect? Dacă nu mă Înșală memoria... — Ceea ce e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]