1,494 matches
-
eu vreau să știu un singur lucru. ― Da? ― Unde sunt? Ea întinse un deget spre spațiul vid situat între Ripley și ușă, îndoi degetul gros și dădu un bobârnac unui dușman imaginar. Camarazii ei își manifestară aprobarea prin strigăte și râsete: ― Așa-i! Dă-i la cur, Vasquez! Ca întotdeauna, Drake era încântat de setea de sânge a omologului. Ea dădu din cap. ― Unde și când vrei tu. Hudson se lăsă pe spetează, manipulând întruna, visător, o armă cu țeavă subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
strică după împrăștiere, riscați să vă lăsați oasele pe-acolo. Și dacă un omuleț verde nu vă ucide înainte, o să mă ocup personal de asta. Executarea. Două minute. (Privi în stânga.) Și cineva să-l trezească pe Hicks. Se auziră câteva râsete, iar Ripley nu-și împiedică un zâmbet care-i lumină fața când dădu cu ochii de biograma caporalului șef, specifică unui om doborât de plictiseală. Secundul Apone dormea profund și visa fără îndoială locuri cu un climat mai blând. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Cezar, agățat în vârful gardului, încerca să lege o conversație: „Nu-număru’ 9, ma-mamă ce bună ești!“. Coboram împroșcați de apă și-o ploaie de înjurături, și-o luam la fugă printre blocuri, apoi prin părculețul de pe Aviator Mărășoiu, până când râsetele, întunericul și greutatea ghiozdanelor ne obligau să ne-oprim. În părculeț, după o bancă, băieții își scoteau sexele mici și dureroase și începeau să le compare, căutând vesel defectele și lăudând generos calitățile: „A mea e mai mare!“; „Ba a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
greu. Când le vorbeai de Arghezi, studenții te întrebau dacă ăsta-i ăla cu Patrocle și Lizuca (le ziceai că nu, doar cu Baruțu și Mitzura; ăla era Sadoveanu). Bacovia plictisea (prea multe cadavre). De Fundoianu, nu te-apropiai (începeau râsetele doar când îi pronunțai numele). Ion Barbu nu se putea citi (aici aveau dreptate studenții). Pillat se transforma, invariabil, în Pilaf (cu unul sau doi de l; nu conta). Maniu luptase cu Brătianu împotriva comuniștilor (de unde și până unde scria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să fac ce era mai rău: să-mi anunț prietenii că minciunile mele fuseseră grozave, apreciate, dar fără rost. Îi ținusem artificial în viață, le pompasem tot ce trebuia prin tubulatura elastică a gândurilor: încredere și nefericire, iubire și groază, râsete și deznădejde, ca unor pacienți incurabili, cărora trebuie să le zâmbești frumos și puțin cinic, cât să te creadă. Sosise momentul să le spun adevărul. Am trântit ușile de la Schottenpoint și-am fugit pe scări, urcându-le trei câte trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
atunci când plecam să tânjesc singur în munți, când rătăceam de unul singur și, mai ales la amiază, mă întâlneam uneori cu toată ceata aceea zgomotoasă de copii ieșiți de la școală, cu trăistuțele și tăblițele lor de ardezie, cu strigăte, cu râsete, cu jocuri, atunci tot sufletul meu începea brusc să năzuiască spre ei. Nu știu de ce, dar am început să încerc un sentiment extrem de puternic și de fericit la fiecare întâlnire cu ei. Mă opream și râdeam de bucurie privind la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-mi pasă de bani! strigă Rogojin, extaziat dintr-odată. — Totuși, ce înseamnă asta? rosti amenințător, pe neașteptate, Ardalion Alexandrovici, apropiindu-se supărat de Rogojin. Izbucnirea subită a bătrânului, care până atunci tăcuse, se arătă a fi foarte comică. Se auziră râsete. — Ăsta de unde-a mai apărut? începu Rogojin să râdă. Hai cu mine, moșule, te îmbăt dacă vii! — Asta-i de-acum mârșăvie! strigă Kolea, plângând de rușine și de ciudă. — Chiar nu se află printre voi nici un bărbat în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dădură seama că acesteia nici prin cap nu-i trecuse să-l invite. Dar, după primele clipe de surpriză, Nastasia Filippovna se arătă deodată atât de bucuroasă, încât majoritatea celor prezenți se pregătiră să-l întâmpine pe oaspetele neașteptat cu râsete și veselie. — Să zicem că toate acestea s-au întâmplat din pricina inocenței lui, conchise Ivan Feodorovici Epancin, și în orice caz e destul de primejdios să încurajezi asemenea porniri, dar în clipa de față nu-i rău că s-a gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
neașteptate sau, mai bine zis, molfăi cu gingiile lui cu desăvârșire lipsite de dinți bătrânul învățător sexagenar, care până atunci tăcuse și de la care nimeni nu se putea aștepta că va deschide gura măcar o dată în această seară. Valul de râsete se înteți și mai mult. Bătrânelul, crezând probabil că se râde de replica lui spirituală, uitându-se la ceilalți, se apucă și el să râdă și mai cu poftă până ce, în cele din urmă, începu să tușească atât de violent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
soție, pe când tu ai vrut să faci scandal! — Și eu o iau de soție! O iau chiar acum, în clipa asta! Dau tot... — Ia vezi, ai venit beat de la cârciumă, va trebui să te dăm afară! repetă indignată Daria Alexeevna. Râsetele se întețiră. — Ascultă, prințe, i se adresă acestuia Nastasia Filippovna, uite cum se tocmește mujicul pentru logodnica dumitale. — E beat, spuse prințul. Vă iubește foarte mult. — Și mai târziu n-o să-ți fie rușine că logodnica dumitale era cât pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se apropie de Aglaia. Ea își dădu deoparte batista care îi acoperea fața, îi aruncă o privire rapidă, învăluindu-i toată figura speriată, pătrunse sensul cuvintelor lui și deodată izbucni într-un hohot de râs chiar sub ochii lui, un râset atât de vesel, de impetuos, atât de caraghios și molipsitor, încât Adelaida fu prima care nu rezistă, mai ales după ce-l privi și ea pe prinț, se repezi la sora ei, o îmbrățișă, izbucnind și ea într-un râs la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Pavlovici, că așa mă privește? Prințul remarcă, parcă mirat, că cineva i se adresează, încercă, poate, să înțeleagă, și nu reuși întru totul; nu răspunse, dar, văzând că ea și ceilalți râd, căscă gura deodată, începând să râdă și el. Râsetele dimprejur luară amploare; ofițerul, probabil un mare amator de glume, se cutremura pur și simplu de râs. Subit, Aglaia șopti mânioasă ca pentru sine: — Idiotul! — Dumnezeule! Chiar o ia razna fata... chiar se țicnește de tot? se întrebă încet Lizaveta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
își coborî ochii în pământ și puse mâna pe manuscris; însă în aceeași clipă își ridică iarăși capul și, fulgerând din priviri, cu două pete roșii pe obraji, spuse, privindu-l fix pe Ferdâșcenko: — Nu mă iubiți deloc! Se auziră râsete; de altfel, cei mai mulți nu râdeau. Ippolit roși teribil. — Ippolit, spuse prințul, pune manuscrisul la loc în plic, dă-mi-l mie și culcă-te aici, în camera mea. Vorbim înainte de a adormi și mâine, dar numai cu condiția să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
un asemenea caz. — De ce-l întărâtați? strigă prințul deodată. — L-ați făcut să plângă, adăugă Ferdâșcenko. Dar Ippolit nu plângea defel. Dădu să se miște din loc, însă cei patru îl înconjurară, îl apucară de mâini cu toții deodată. Se auziră râsete. — Tocmai aici bătea: să fie ținut de mâini; de asta ne-a citit caietul, observă Rogojin. Rămâi cu bine, prințe. Ah, tare mult am mai stat pe scaun; mă dor oasele. — Dacă, într-adevăr, domnule Terentiev, ați vrut să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cum avea să se exprime mai apoi Keller - că e „palidă ca un mort“, făcu o mătanie smerită în fața icoanei și ieși în pridvor. Apariția ei fu întâmpinată cu mare zarvă. Ce-i drept, în prima clipă se făcură auzite râsete, aplauze, chiar fluierături admirative; dar tot peste o clipă răsunară și alte voci: — Ce frumusețe de femeie! — Nu e ea nici prima, nici ultima! — Pirostriile acoperă totul, proștilor! — Nu mai găsiți și în altă parte o asemenea frumusețe, ura! strigau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
costuri mari de producție prin folosirea frecventă a filmărilor de interior, cu un minim de decor, cu un minim de situații implicând de obicei o familie și prietenii lor, și, probabil lucrul cel mai evident (și mai agasant), cu folosirea râsetelor înregistrate după fiecare schimb de replici considerat comic. Sitcom-ul este unul dintre cele mai tipice produse ale ceea ce se numește, de obicei cu sens peiorativ, mass culture. Probabil că exemplul cel mai bun pentru a ilustra cele spuse mai sus
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
pe cele din Ulise, ca suită de variațiuni reverberând în jurul aceluiași obiect: „Și mă gândesc la plecări. Sunt plecările din casa săracă a chiriașului izgonit, pentru o altă casă tot atât de dureroasă. Sunt plecările într-o dimineață ca un cristal de râsete spre mătușa de la Calafat, când știi că te așteaptă pe peron, lângă unchiul cu mustățile de pândar, stofa caldă din lătratul prietenos al dulăului. Între șlepurile gemând de grâne Dunărea lucește ca un păstrăv de aluminiu. Sunt plecările spre marile
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
depășiți", care ar trebui eliminați din programa școlară din liceu. Dragostea este pentru Tereza transcenderea opacității trupului în atingerea trupească. Intrând în apartamentul lui Tomas, tocmai atunci mațele Terezei au început să chiorăie, ca și când mama ar fi răscolit-o cu râsetele ei, stându-i stavilă în calea iubirii. Dar Tomas a ignorat chiorăitul și a făcut dragoste cu ea. Ba, în actul amoros, s-a declanșat și gripa, ridicându-i-se temperatura. Și pentru prima oară Tomas face o excepție, admite
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
mongoloid sau mai exact de mandarin, cu un larg surâs, ușor dezlănțuit în râs jovial. Era un bărbat plin de farmec prin naturalețe și vioiciune intelectuală, un autentic om de spirit. Auditoriul în unanimitate sublinia lectura meșteșugită a autorului cu râsete nestăpânite, iar la sfârșit cu toată gama elogiilor”. Amintirile acestui maestru al barei și al cuvântului sunt muiate în seninătatea unui caracter solar, spirit deschis asupra lumii, a oamenilor și evenimentelor. Narator volubil, V. mânuiește magistral dialogul recuperat din cutele
VALJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290417_a_291746]
-
așezat pe un fotoliu și întorcând lent, ritualic, capul către șoptitorii din stânga și din dreapta lui. Securitatea e și ea întruchipată, de tinerii în combinezoane negre care supraveghează grupul de tovarăși și dinamitează pădurea. Firește că toate acestea au stârnit mici râsete satisfăcute și chiar aplauze în sălile de cinema ale toamnei 1982, deloc pline însă la Concurs. Lumea nu s- a înghesuit să vadă pildele metaforic-antidictatoriale produse de Dan Pița, deși situația socială era deja gravă. Filmul pare, ca și Glissando
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
român născut înainte de 89; bineînțeles că au existat anumite diferențe între real și rezultatul final dar important este că această peliculă a reușit să stârnească nostalgie. E o comedie ușoară, uneori subtilă, dar care de cele mai multe ori stârnește valuri de râsete indiferent de vârstă. Spre deosebire de partea I „Tovarăși, viața e frumoasă“, partea a II-a, „Dragoste în timpul liber...“ demonstrează caracterul umanist și lipsa parțială a grijii de sine; așa zise povești de dragoste, cu sensuri și pasaje subînțelese. Faptul că peliculele
CRONICĂ FILM. In: Apogeul by Ana Maria Echimov () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1805]
-
au capul plin de griji și se gândesc la neajunsurile vieții, pentru noi totul este numai lapte și miere. Parcă numai noi, câteodată, i-am face să zâmbească și să uite necazurile de care sunt copleșiți și se afundă în râsete când facem vreo boacănă. Ei, chiar și așa, tot ne iubesc! și le adună pe toate într-un sac mare, mare de tot, ca al lui Moș Crăciun, și nu-l uită, căci după ani și ani vor răscoli împreună cu
Sfera by Coţovanu Ştefania () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93580]
-
prin osmoză a moravurilor, a limbii, a tradițiilor și a obiceiurilor. Independent de ancheta deliberată (întrebări-răspunsuri, conversații, note, înregistrări etc.), aspectele nonverbale ale asimilării codurilor sociale de către etnograf nu trebuie să fie neglijate: reguli de protocol, atitudini, gestică, mimică, tăceri, râsete, interjecții etc. Prietenia legată cu una sau mai multe familii gazdă creează legături solide, care se întăresc mai mult cu ocazia șederilor ulterioare din ce în ce mai fructuoase. Antropologul se află în situația unui student. Venit să studieze, de pildă, concepțiile despre rău
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
doarme Etna, într-o farfurie cu spaghetti și un pahar de vin la prânz, într-un Crodino 8 cu câteva măsline la amiază, iar, dincolo de înserare, într-un hârșâit de cheie care se răsucește în broască, nereușind să acopere un râset de fată tânără și pașii ei către curtea din spate. Chi se ne frega pentru că nimeni nu se grăbește. De ce s-ar grăbi? E agitație fără să fie isterie, se vorbește tare, dar așa de culoare, căci limba italiană nu
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
i-a fost încredințată. Fiecare capitol e un eșec. Și, de asemenea, un nou început. Nu e vorba aici de logică. Tragicul operei stă în amploarea acestei încăpățânări. Când K... telefonează la castel, el aude un amestec de voci confuze, râsete vagi, chemări îndepărtate, ce sunt de-ajuns spre a-i hrăni speranța, ca acele rare semne ce se ivesc pe cerul de vară sau ca acea făgăduință a serii în care aflăm rațiunea noastră de a trăi. Descoperim aici secretul
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]