1,394 matches
-
-l imagineze cu lipsuri, cu defecte, cu cicatrici. Sebas, care se considerase uzat și trecut de prima lui tinerețe, era acum nou-nouț în închipuirile ei. Dar Ghazal? Nici ea nu se mai simțise vreodată atât de privită, de îmbălsămată de râvna unui iubit. „Știi, îmi ești în minte tot timpul...“, îi spusese la telefon. Măcar asta puteau: își telefonau de oriunde și, treptat, el redevenea un persan care picura declarații ca nimeni altul în urechea femeii îndrăgostite. Cât despre ea, începea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
În zori, hoții au auzit motoarele mașinilor păcănind pe drumul Cuțaridei. - Scăparăm! a oftat Sandu ușurat. Toată primăvara au bătut Grantul și rampa de mărfuri. Gheorghe înainte, cu mâinile în nădragi, Sandu, pestriț și bocciu, trențăros și desculț, scuipând cu râvnă într-o parte, pe urmă ucenicul, golaș și ușchit, numai într-o cămașă, ținîndu-și din când în când pantalonii legați cu o sfoară și, la urmă, starostele, șiștirit, abia scăpat din brațele Didinei, ca după o moarte, ostenit, mestecând tutun
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
definit de Lacan ca proces de identificare decisiv În configurarea identității. O vom cita doar pe Karen Horney, pentru Încercarea de sinteză a conceptului: „Fenomenele cunoscute În literatura psihanalitică drept fenomene narcisice au caracteristici foarte diferite. Ele includ orgoliul, infatuarea, râvna după prestigiu și admirație, dorința de a fi iubit, legată de incapacitatea de a-i iubi pe semeni, evitarea celorlalți, stima de sine anormală, viziunile utopice, dorința de a crea, anxietatea cu privire la propria stare de sănătate, particularități intelectuale. Ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ale acestor nomazi. Ar ucide fără șovăială un drept-credincios ca să pună mâna pe o pungă cu bani sau pe un cal, dar e de ajuns să faci apel la mărinimia lor ca să se transforme în gazde atente și pline de râvnă. Un proverb spune că ei au mereu un pumnal în mână, „fie ca să-ți taie beregata, fie ca să taie beregata unei oi în cinstea ta“. Doi dinari de aur și cinci dirhami de argint! I-am numărat și răsnumărat, socotit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
he! GRUBI: Păcat. E o frumusețe de act. MAJORDOMUL (Amuzat.): Chiar nu știți ce se întâmplă în actul întâi? Hi-hi... Păi... GRUBI: Mai întâi intru eu... (Cele trei personaje îi vor povesti VIZITATORULUI ce se întâmplă în actul întâi; multă râvnă în această parte.) BRUNO: Ba nu, eu! GRUBI: Nu! Eu! Nu spun eu „pfff! n-o să iasă”? BRUNO: Ba da. GRUBI: Vezi? (Către VIZITATOR.) La început noi stăm așa, ca și acum și lucrăm. Iar eu spun „pfff! n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
plecat imediat - nu Înainte ca eu să Înșfac grăbit o Întreagă bombe cu șerbet de lămâie, pe care am tăinuit-o În gura-mi pofticioasă. Era În 1904. Aveam cinci ani. Rusia lupta Împotriva Japoniei. Cu o plăcere plină de râvnă, revista englezească ilustrată săptămânală, la care era abonată domnișoara Norcott, reproducea scene de război pictate de artiști japonezi arătând cum locomotivele rusești - reprezentate În mod ciudat de pictorii japonezi ca niște jucării - se vor scufunda În apă, dacă armata noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
tineri În picioarele goale (nepotul cu nas turtit al lui Dmitri și fratele geamăn al drăguței Polenka, fiica vizitiului principal). Vara nordică devenea tropicală pe la strânsul recoltei. Roșu la față, Serghei Își vâra racheta Între genunchi și Își ștergea cu râvnă ochelarii. Plasa mea de fluturi sta proptită de gardul de sârmă - pentru orice eventualitate. Cartea lui Wallis Myers despre tenisul de câmp sta deschisă pe o bancă și, după fiecare schimb de mingi, tata (un jucător de primă mână, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
presă pentru pantaloni, teniși, cămăși de noapte, un ceas deșteptător, un fier de călcat și alte lucruri ridicole pe care le-am uitat) și a căror lipsă ar fi ieșit la iveală treptat, dacă n-ar fi fost semnalată, cu râvnă vindicativă, de o slujnică anemică ai cărei nuri palizi fuseseră de asemenea cuceriți de el. Destul de ciudat, ne convinsese să transferăm pietrele prețioase ale mamei din flaconul de talc (pe care-l descoperise imediat) Într-o groapă săpată În grădină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
sau propulsat în nesfârșite șuturi în fund pe drumul greu al ilegaliștilor (Ceaușescu). Mai de curând, după găurirea drapelului, ne-am procopsit cu trei îndrumători, unul mai providențial decât altul, rând pe rând. Alți câțiva, cu mânecile suflecate a strămoșească râvnă patriotică și cu priviri vulturesc-justițiare, fremătând de nerăbdare, așteaptă să intre în arenă. Nația încă geme a fi salvată, ciclic, electoral și cu eterna-i disperată credință în mai bine. Instinctiv îmi era silă de turnători, ori de ce fel ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fie alta. Evident, punctul meu de vedere nu contează. Zîmbi: Dacă vreți să discutați cu el, va trebui să așteptați. Maiorul încruntă sprâncenele. ― Nu-i acasă? ― O, ba da! Bietul băiat însă e frânt. A lucrat toată noaptea, cu o râvnă frenetică. Acum doarme... Cristescu își aminti de o secvență similară. Și Valerica Scurtu dormea. Se sperie: ― Sînteți convinsă că nu a plecat și el? ― A mai plecat cineva? ― Domnișoara Valerica Scurtu. În privirea Melaniei Lupu se aprinse o luminiță. ― Puteți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Utopia nu înseamnă decât o inflație de idealuri. Esența omului ar trebui totuși regândită. Scriu cu gândul la elite, dar și la cititorul de drept comun. Să nu lăsăm binele doar în grija întâmplării. Drumul spre țel depinde de temperatura râvnei. ÎMPLINIRI Omul cult transformă misiunea în vocație. Omul inteligent poate plasa în orice colț al zilei o bucurie. Și bunătatea ne-ar putea salva de mediocritate. Femeia dozează oxigenul căsniciei. Aurul nu ruginește în pământ. Și nici valoarea sub furtuna
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
bine, căci toată munca stăruitoare și tot devotamentul meu, pe care le dovedisem frumos, începuseră curând să se așeze în albia minunatelor lor rezultate, care m-au umplut de o mare nădejde și m-au îndârjit și mai puternic în râvna mea. Fiecare dintre noi trebuie să aibă un scop în viață, unul la care să privească de jos și pe care să dorească cu ardoare a-l atinge, pentru că doar acesta îl ferește pe om de trândăvie și îi alimentează
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
decât un farsor abil și rău. Dar această rațiune este greșită. Ea este greșită, căci El ne-a creat, nu pentru a lucra trândav și fără scop, ci pentru a căuta, fără încetare, scopurile cele mai înalte și continuu, cu râvnă neobosită și statornică, să încercăm, după pricepere, să ne apropiem de ele. Însă omul dintotdeauna a găsit tot ceea ce se poate găsi posibil și imposibil, doar pentru a fi cât mai potrivnic voinței divine și pentru a-și înjosi existența
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
față de sine însuși și de la care simțea că nu se mai poate nicidecum abate, până când nu va izbuti a o duce, cu bine, până la capăt. Din acest moment, fu reconfirmat că în el era cum nu se poate mai prezentă râvna unică de a scrie cât mai mult și cât Istorisiri nesănătoase fericirii 111 mai bine, altoită cu cicatricile lăsate de vicisitudinile vieții sale de până atunci, la amintirea cărora era îmboldit să muncească întrun ritm și mai intens, și mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
că la 21 mai 1628 “Chiril, din mila lui Dumnezeu, arhiepiscop al Constantinopolului, Noua Romă, și patriarh ecumenic... Deoarece... precucernicul și preluminatul domn a toată Moldovlahia, domnul Io Miron Barnovschi Moghila voievod,... fiu iubit al smereniei noastre, îndemnat de dumnezeiasca râvnă, a ridicat din pajiște și din temelie o biserică... în Iași, în fața Curții domnești,... cu multe cheltuieli și jertfe bănești,... și împodobind-o, i-a închinat aceste două sate, Toporouții, moșia lui părintească, de moștenire, și Șipotul împreună cu proproietățile și
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
toată lumea“... ― După un întortocheat “discurs”, încearcă să spună lucrurilor pe nume: “Deci fiindcă și precinstitul și prevrednicul marele vameș al domniei Moldaviei chir Panos[gon] ficiorul lui Saul, din fire fiind bun precum din lucruri s-au arătat... au avut râvnă dumnezăiască și dragoste fierbinte de au cheltuit cu mâna slobodă,... au zidit o sfântă mănăstire dintru a sa cheltuială la starea locului, ce se numește Clatea, care este aproape de Ieși, întru cinstirea sfântului nume... a Sfintei Troițe... Iar pentru har
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
veci”. “Și către aceasta pus-am și iscălitura patrierșiei noastre”. “Dositheiu patriarhul Ierusalimului” ― Ei, aici “nimicnicia” sa patriarhul și-a arătat “valoarea”! ― Și nu-i singurul loc. Ne vom mai întâlni cu sfințiile lor. Și ai să vezi cum, cu aceeași râvnă, aruncă blesteme pentru lucruri de nimic! ― O nouă dovadă că patriarhii erau stăpânii tuturor mănăstirilor închinate și că ei le pecetluiau soarta o găsim la <1693 aprilie - 1695 decembrie 8>, când “Io Costantin Duca v(oe)voda, Bojieiu milostiiu, gospodari
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
o clipă o imensă cloacă în aer liber și, fără să se știe de unde, începură să-și facă apariția umbre întunecate, vârâte în pânză de sac sau în preistorice haine puturoase, care se aruncară asupra lăzilor de gunoi, plini de râvnă să extragă de pe fundul lor hârtii, cartoane și bucăți de pânză ca să le bage în câte un sac mare pe care îl cărau în spate. O parte din acest gunoi ajungea pe jos, unde imediat începea să și-l dispute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
zece ani...? Ultimul huruit al camionului se pierdu în sfârșit în depărtare; fumul mașinilor se împrăștiase în aer, iar selva rămase moartă, pentru că locuitorii ei - cei care cântau în copaci și se ciondăneau pe ramuri - fugiseră din apropierea omului și a râvnei sale distrugătoare. Ascultă liniștea. Era ca și cum lumea s-ar fi oprit din mers, ca și cum ar fi sosit pe neașteptate sfârșitul, pentru că nu se mișca nici măcar o frunză în dimineața liniștită, fără vânt, în tăcuta pădure, fără viață, peste mașinile adormite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
păr negru, arămiu În unghiul interior al coapselor. Membre bărbătești agresive, aprinse, blazate, modeste, nici cît un deget de mănușă, senzaționale, ofensive, Înfricoșătoare ca o vînă de bou. Trupuri toropite sub soarele arzător Într-o moarte aparentă trădîndu-și În exterior rîvna neobosită a glandelor. Poate că se mai află În rai, legănați Într-o dulce inconștiență și șarpele nu le-a Învățat Încă gustul fricii și al rușinii. Maree de limfe se umflă ca aburii fierbinți Într-o baie turcească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
înființa în fiecare seară la cămin, ne supraveghea. Băiat bun, dînsul scotea din dulap jocul de remi în care devenise as. De aceea îl și porecleam Hant, fapt care îi făcea plăcere Pronunțînd corect cuvîntul, dovadă că citea broșurile cu rîvnă, odată secretarul îmi ceru o recenzie. Am propus subiectul Robinson Crusoe. În timp ce vorbeam, Costică trăncănea ca o țarcă făcînd ordine în auditoriu. Cînd am terminat, luă cuvîntul. „Am ascultat cu atenția recenzia tov profesor din care ar trebui să luăm
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pe directoare cum stă cu școlarizarea. Evident vizita o făcea în urma unui denunț căci, descoperind o neregulă în catalog, izbi cu latul palmei în copertă. Toate filele documentului zburară pe jos. Singură între patru bărbați, dar fără ca expresia plină de rîvnă să-i dispară, directoarea se ghemui să le culeagă. Curajul mi se spulberă. Sclipea iar steaua lui Costică, unicul băgat cu bunăvoință în seamă de mărimi și care, cu siguranță, era autorul denunțului ce provoca acest control. Imaginea eroică în
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ocup ora cu daraveli administrative, nu admiteam reclamațiile verbale. I-am obligat pe copii să-mi facă listă cu toate pîrîturile pe care le doreau. De atunci, pe catedră, descopeream la fiecare oră un lung pomelnic de nereguli, consemnate cu rîvnă de elevul de serviciu care, la pauză, trebuia să facă și controlul sanitar, pentru a constata prezența sticluței cu apă sau dacă palmele erau curate. Lista conținea însemnări lapidare: „Tanasă are unghii și nu are apă”. Cînd suna clopoțelul, curtea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Bunei Vestiri”, comandanți Legionari și numeroși legionari. Medicii legiști ai „Institutului medico-legal” jude-instructori, etc. Săpatul merge foarte încet, deoarece prima pătură de pământ fiind înlăturată, se așteaptă din moment în moment să se dea de trupurile martirilor. Se lucrează cu râvnă și înfrigurare. Nimeni nu vorbește. E o liniște de biserică. Se pare că într-o catedrală a cărei boltă o formează cerul și a cărei icoane le-au adus figurile încercate și aureolate ale legionarilor, se face ruga cea mare
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
înjghebat o cruce. Să se mai fi păstrat oare?... Să mai fi rămas vreun rest, altul decât veștmintele?... Încă nu se poate ști nimic precis. Și lucrul continuă. În celălalt capăt al gropii, cel de miazănoapte, se lucrează cu aceeași râvnă. Aici, pământul apare, deodată, negru, mai negru, decât în celălalt capăt. „Aici trebue să fie capitanul” , e de părere cineva. De-a lungul gropii au apărut forme omenești. Aruncați cu fața în jos, de-a valma. Iată, distincte, capul, trunchiul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]