2,262 matches
-
Îți amintești de un cal mare și puternic, cu mersul greoi, cu pete cenușii, cu copite zdrențuite, care stătea lîngă o bordură Într-o zi necruțătoare de august. Stăpînul său Îl deshămase de la căruță și animalul, cu capul mare plecat răbdător spre pămînt, stătea copleșit de o mîhnire tăcută și nesfîrșită, iar un băiețel cu ochi negri și fața Întunecată stătea lîngă el ținînd În mînă niște zahăr și stăpînul calului, cu chipul aspru și brăzdat, specific orășeanului, s-a apropiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
vrednică de milă de a-și duce existența mizeră, Însă plină de speranță, cum putea mai bine, sub un cer străin, În inima unui oraș imens și indiferent, o fărîmă de răsplată neînsemnată pentru truda sa amară și tenacitatea sa răbdătoare - țelul modest, dar poleit, alcătuit din siguranță, libertate, descătușare și liniște, pentru care toate ființele de pe fața pămîntului au muncit și-au suferit. Iar nepăsarea fără egal cu care orașul mare și Îngrozitor a strivit Într-o clipă această viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În clinchet de sirenă și dispăru. Apoi polițistul Își Închise carnețelul, Îl vîrÎ În buzunar și, Întorcîndu-se brusc spre noi, cu o expresie obosită pe chipul aspru, Întunecat, de noapte, Începu să ne Împingă Încet, rostind totodată pe un ton răbdător și obosit: — Gata, băieți! Vedeți-vă de treabă! Circulați! Totul s-a terminat! Și, supunîndu-ne ordinului său obosit și Îngăduitor, ne-am urnit și am plecat. Între timp, mortul zăcea pe spate, dur ca o stîncă, cu chipul mare, rigid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
această dimineață plină de nenorociri, și-a pierdut complet capul. Acum locotenentul umblă Încolo și-ncoace pe dig ca un animal turbat, iar ochii albi și fețele negre, brăzdate de sudoare, Îi urmăresc pașii și ieșirile mînioase cu Încrederea neclintită, răbdătoare și credulă a copiilor. Fața sa mică, roșie, greoaie, este umflată de furie Înăbușită și de disperare: pe măsură ce larma nesfîrșită a glasurilor se Întețește, izbucnește În hohote de rîs dement, Își smulge violent banderola gulerului care parcă-l Înăbușă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
stoarcă totul de la el: muribundul aflase tot ce avea de aflat. Rămase apoi cu ochii țintă la tînăr timp de cîteva minute privindu-l cu zîmbetul său ușor, luminos, puțin ironic și totuși binevoitor. Apoi rosti cu glas obosit și răbdător, cu calmul și hotărîrea ce ți-o dau experiența și moartea. — Tu foarte tiner. Da. Acum vrut se vez tot, se avut tot - dar nu avut nimic. Nu așa? spuse el cu un zîmbet persuasiv. O se schimbe tot. Odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mîndre, stradă inundată de țipete și de chemări, de forfota picioarelor... stradă năpădită de trăsuri hurducăite, de copite răsunătoare, de tramvaie cu cai În clinchete de clopoței, calul din mijloc mereu Întorcîndu-și capul cu tristețe spre vecinul cel slab și răbdător din dreapta - stradă măreață, plină de viață zbuciumată și de mișcare, de amiază și de trudă voioasă, imaginea ta strălucește veșnic În inimile noastre și ne-ndreptăm spre tine! — Stradă a dimineții, stradă a speranței! au strigat ei. Stradă scăldată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Ai sosit cu zece minute înaintea orei fixate, la cântăreață acasă și aștepți. Secretara îți spune că înaintea ta au sosit încă trei persoane, care sunt înăuntru și s-ar putea, din cauza lor, vedeta să întârzie la întâlnirea voastră. Aștepți răbdătoare să iasă cei trei. Afli că înăuntru sunt: poștașul, avocatul și agentul de asigurări. Nu-i cunoști. Nici secretara nu-i știe. Au venit dis-dedimineață, înaintea ei. Stai și aștepți. Dar dintr-odată răsună strigătul disperat al vedetei: „Nu, John
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
și frate al nostru; acolo ai inaugurat creația nouă, din care moartea a fost alungată pentru totdeauna; acolo ai revelat puterea Preoției tale, construind o punte de milostivire între Dumnezeu și oameni. Spre mângâierea tuturor ai voit ca Preoția ta, răbdătoare și glorioasă, să dureze peste veacuri, și la ea ne-ai chemat și pe noi, oameni foarte fragili, expuși păcatului. Astfel, Tu nu ai ezitat să pui pe buzele noastre cuvintele vieții veșnice, să încredințezi mâinilor noastre semnele sacre ale
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
acasă. De aceea reforma justiției ca și a educației nu au ajuns la un punct ireversibil. E adevărat că astăzi nimeni nu va mai putea desființa cu superioritate suficientă ceea ce a reușit să facă Monica Macovei, dar toți vor pândi răbdători ca să o dea jos. Nu există astăzi în România un demnitar mai incomod și mai inconfortabil decât ministrul justiției pentru o parte importantă a clasei politice, pentru o altă parte a serviciilor secrete, foste și actuale, pentru magnații de carton
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ignorată de echipaj, sau un echipaj avertizat care nu lua avertismentul în serios. Una după alta, Gosseyn examină aceste eventualități și de fiecare dată ajungea la același rezultat. Ajungea în același punct. Trebuia să încerce. Leej dispăru după panou. Așteptă răbdător. Își fixase patru minute de așteptare după urcarea ei la bord. Într-un fel, o lăsa singură foarte mult timp. Așteptă. Se simțea ciudat de lipsit de regrete. La un moment dat, când ea protestase, se întrebase dacă nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
capul înainte. I-a venit greu să-și scoată paltonul și haina, căci într-o parte îi crescuseră ghimpii ce-i pătrunseseră prin țesătură. Le sfîșie și le aruncă la pămînt, apoi se uită la gura deschisă care îl aștepta răbdătoare. Se frecă pe față cu mîna sănătoasă și zise: Mi-e teamă să intru cu capul înainte. O să mă las în jos cu spatele sprijinindu-mă în mîini, și dacă o să-mi fie prea frică să-mi dau drumul, voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cinei. Doamna Coulter începu să ducă farfuriile la chiuvetă, iar Thaw se așeză lîngă foc și se uită lung la nișa unde se afla patul. Tatăl lui Coulter zăcea acolo, cu umerii sprijiniți de perne, și cu fața lui masivă, răbdătoare, oarbă și încrețită întoarsă ușor spre încăpere. — Vă simțiți ceva mai bine, domnule Coulter? întrebă Thaw. — într-un sens, da, Duncan; dar, într-un alt sens, nu. Cum mai merge școala? Mă descurc bine la arte și engleză. — Artele sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
reușești. Sîntem pierduți. Corpul ei se afla lîngă el, dar vocea, joasă și posacă, părea că vine de la depărtare. — Sînt vrăjitoare, spunea ea. Merit asta pentru că l-am ucis. Lanark crezu că Rima înnebunise și se simți epuizat. îi spuse răbdător: — Ce tot vorbești, Rima? — însărcinată, zise ea după o clipă, tăcută, înghețată, în întuneric, rătăcită cu tine, cu picioare care s-ar putea să alunece, cu spatele care mă doare, merit toate astea. Conducea prostește ca să mă impresioneze. Mă dorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ești mai obosit decît crezi. Pătrarul de lumină palidă apăru în față și deveni de dimensiunea unei uși. Se deschidea la piciorul unei scări metalice. Lanark și Rima urcară încet și chinuit pînă ajunseră la lumina verzui-apoasă. Ritchie-Smollet îi urma răbdător, fredonînd de unul singur. După mai multe minute, ajunseră într-o cameră îngustă, întunecoasă, tăiată în piatră, placată cu marmură pe trei pereți și cu porți din fier forjat pe al patrulea. Porțile se deschiseră cu ușurință și pășiră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mare. Acesta era luminat de un tub de neon, iar pereții erau ascunși de fișete metalice, unele puse desupra altora. într-un colț, era un birou de metal și Lanark nu fu prea surprins să-l vadă pe Monboddo stînd răbdător acolo, cu mîinile împreunate pe stomac. — Bilocație, spuse Monboddo. Nu m-aș descurca, dacă nu m-aș duplica. Ia loc. Wilkins puse un scaun simplu din lemn în fața biroului și Lanark se așeză. — Wilkins, Uxbridge, plecați. Ne va înregistra domnișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
bănuia ce va urma, dar se supuse și luă una dintre ele. ― Înghite-o! Clătină negativ din cap. ― Nu înghit chiar orice pilule necunoscute. ― Este pentru protecția ta. Ți-o jur ― o contraotravă. ― Dar n-am luat nici o otravă ― replică răbdător Gosseyn. Prescott închise cutia, care pocni ușor. O băgă la loc în buzunar și făcu un pas înapoi, în timp ce cu mâna cealaltă scoase un revolver. ― Gosseyn ― îi șopti el ― sunt încolțit. Înghite sau te curăț Pericolul părea ireal. Gosseyn se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
izbucni Gosseyn, furios. Ba mie mi se pare că totuși va trebui să pierdem puțin timp. Mai întîi de toate ― continuă el problema rudeniei tale cu Hardie. Hai să-ncepem cu asta. Tânăra femeie închise ochii excedată. ― Voi fi foarte răbdătoare cu tine. Și voi începe prin a-ți spune că distorsorul se află tot acolo unde l-ai trimis, adică în Mașina jocurilor. Și că noi avem nevoie de el, pentru că este unul din puținele aparate galactice pe care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
ignorată de echipaj, sau un echipaj avertizat care nu lua avertismentul în serios. Una după alta, Gosseyn examină aceste eventualități și de fiecare dată ajungea la același rezultat. Ajungea în același punct. Trebuia să încerce. Leej dispăru după panou. Așteptă răbdător. Își fixase patru minute de așteptare după urcarea ei la bord. Într-un fel, o lăsa singură foarte mult timp. Așteptă. Se simțea ciudat de lipsit de regrete. La un moment dat, când ea protestase, se întrebase dacă nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
bănuia ce va urma, dar se supuse și luă una dintre ele. ― Înghite-o! Clătină negativ din cap. ― Nu înghit chiar orice pilule necunoscute. ― Este pentru protecția ta. Ți-o jur ― o contraotravă. ― Dar n-am luat nici o otravă ― replică răbdător Gosseyn. Prescott închise cutia, care pocni ușor. O băgă la loc în buzunar și făcu un pas înapoi, în timp ce cu mâna cealaltă scoase un revolver. ― Gosseyn ― îi șopti el ― sunt încolțit. Înghite sau te curăț Pericolul părea ireal. Gosseyn se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
izbucni Gosseyn, furios. Ba mie mi se pare că totuși va trebui să pierdem puțin timp. Mai întîi de toate ― continuă el problema rudeniei tale cu Hardie. Hai să-ncepem cu asta. Tânăra femeie închise ochii excedată. ― Voi fi foarte răbdătoare cu tine. Și voi începe prin a-ți spune că distorsorul se află tot acolo unde l-ai trimis, adică în Mașina jocurilor. Și că noi avem nevoie de el, pentru că este unul din puținele aparate galactice pe care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
multe secunde până să-și dea seama ce se întâmpla: cineva îi scana interiorul corpului. După un timp, omul plecă. Curând după aceea, Corl auzi zgomotele unor oameni care trebăluiau ceva mai departe. Zgomotele astea se stinseră treptat. Corl aștepta răbdător să se facă liniște. Odinioară, înainte de a fi ajuns relativ nemuritori, corlii obișnuiau și ei să doarmă noaptea - își adusese aminte de acest obicei privindu-i pe oamenii care moțăiau în bibliotecă. Un zgomot stăruia totuși: pașii a doi oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
nivel superior: să câștige cinci sute de mii de unități - cel puțin - în acel "Palat al Gologanilor". Știa că va fi greu să le recapete, dar nu șovăia să încerce, cu speranța de a izbuti. Se simțea acum capabil și răbdător, pregătit pentru orice eventualitate. De îndată ce va pune mâna pe bani, va obține de la colonelul Medlon un grad în armată. Poate că va trebui să plătească, poate că nu. Totul depindea de momentul respectiv. Acum, nu se mai gândea la răzbunare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Și pe umerele goale l0l {EminescuOpVI 102} Poartă donițe și oale. " Și pornește - atunci un sbucium, " Sun - un dulce glas de bucium, " Pe cărări fără de urme "Vin cerboaicele în turme Și mugesc încet atât " Cu talangele de gât " Și așteaptă răbdătoare Mâini frumoase de fecioare, " De le mulg în donicioare. Căci să știi, iubite frate, Că nu-s codru, ci cetate, " Dar vrăjit eu sunt de mult Până când o să ascult Răsunând din deal în deal, Cornul mândru triumfal " Al craiului Decebal
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
VIU DE ACOLO. GONISH STUDIE GLOATELE DE OAMENI \ MAI ALES TINERI CARE INTRAU ȘI IEȘEAU ADEVĂRATE ȘUVOAIE DIN CLĂDIREA CU LUMINI ORBITOARE. RÎSETELE LOR, GLASURILE LOR TINERE ȘI VIOAIE SPOREAU SPLENDOAREA NOPȚII SCÎNTEIETOARE. TOTUL PĂREA NORMAL, DAR EL STĂTEA ACOLO RĂBDĂTOR ȘI ÎN LUMINA EXPERIENȚEI CÎNTĂREA DIN OCHI PERSOANELE CARE TRECEAU PE LÎNGĂ EL, EVALUÎNDU-LE CARACTERUL DUPĂ EXPRESIA FEȚEI. ȘI NU-I TREBUI MULTĂ VREME PÎNĂ SĂ DESPRINDĂ ADEVĂRUL: TROTUARELE MIȘUNAU DE AGENȚI AI GUVERNULUI IMPERIAL. GONISH SE ÎNCRÎNCENĂ LA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
pe picioare, cu privirea tulbure în care nu se mai regăsea nimic din geniul său. Rădăcinile acestei rătăciri în care Steiner se cufunda ca într-un ritual nu erau dezvăluite nimănui, nici măcar lui Corto. Marinarul cu cercel în ureche aștepta răbdător ca întunericul din mintea și trupul lui Steiner să se risipească, pentru a porni din nou în voiajul ce avea drept capăt o plajă din care se deschidea fanta ce ducea către lumea de dincolo. Cu zâmbetul ei cu care
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]