2,283 matches
-
muncă de dimineață până seara fără să se gândească la nimic. Căra până i se încovoia spinarea lemnele de foc stivuite de jur împrejurul casei sale ca un zid și le ducea pe cărări de munte până la coliba unde se ardeau cărbuni, răbdând durerea din umeri. Acum munca era singura lui scăpare. În urma lui, cu un munte de lemne în spinare și purtând ca și samuraiul, momohiki, venea tăcut Yozō. De când se întorseseră acasă, samuraiul nu-l întrebase niciodată ce părere avea despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
închise ochii. Samuraiul știa prea bine că se lupta să-și stăvilească șuvoiul de amintiri. Deodată, i se păru că acest supus devotat al său semăna dintr-o parte la chip cu omul acela. La fel ca Yozō, și El răbda de toate cu capul lăsat pe piept. „El este mereu lângă noi. El ne ascultă tânguielile și durerile...” Yozō nu-l părăsise niciodată, nici înainte, nici acum. Îi urmase pe samurai ca propria sa umbră. Și nu-i tulburase amărăciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
versetul 16: „Iată eu vă trimit pe voi ca pe niște oi în mijlocul lupilor; fiți dar înțelepți ca șerpii și fără răutate ca porumbeii.” Și versetul 22: „Și veți fi urâți de toți din pricina numelui Meu; iar cel ce va răbda până în sfârșit, acela se va mântui.” Evanghelia după Marcu, cap. 9, versetul 40. Buddha Amida este zeitatea centrală în cadrul sectei budiste a Pământului Pur (Jōdoshū). Din secolul al XII-lea și până în secolul al XIX-lea conducătorul de facto al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut, Și m-ai scuipat și m-ai bătut Și câine eu ți-am fost! Ciocoi pribeag, adus de vânt, De ai cu iadul legământ, Să-ți fim tot câini, lovește-n noi! Răbdăm poveri, răbdăm nevoi Și ham de cai și jug de boi: Dar vrem pământ! O coajă de mălai de ieri De-o vezi la noi tu ne-o apuci, Băieții tu-n război ni-i duci, Pe fete ni-le
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
pus pe umeri cât ai vrut, Și m-ai scuipat și m-ai bătut Și câine eu ți-am fost! Ciocoi pribeag, adus de vânt, De ai cu iadul legământ, Să-ți fim tot câini, lovește-n noi! Răbdăm poveri, răbdăm nevoi Și ham de cai și jug de boi: Dar vrem pământ! O coajă de mălai de ieri De-o vezi la noi tu ne-o apuci, Băieții tu-n război ni-i duci, Pe fete ni-le ceri. Flămânzi
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
pământ! N-avem puteri și chip de-acum Să mai trăim cerșind mereu, Că prea ne schingiuiesc cum vreu Stăpâni luați din drum! Să nu dea Dumnezeu cel sfânt, Să vrem noi sânge, nu pământ! Când nu vom mai putea răbda, Când foamea ne va răscula, Hristoși să fiți, nu veți scăpa Nici în mormânt!” Versuri din poezia „Noi vrem pământ” de George Coșbuc (4), scrisă în anul 1894. Câte războaie s-au derulat de-a lungul istoriei omenirii pentru a
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
locuri de șezut pe scaun, rezervate clientelei politice sau relațiilor de nepotism. Utilitățile necesare și salariile sunt suportate de la buget, din taxele și impozitele încasate de la populație. Această industrie a muzeelor este întreținută de obște, căreia i se cere să rabde, să strângă cureaua, că este criză, doar pentru cei mulți, din care unii sunt analfabeți. Mediocritatea laudă și prezintă publicului pseudo valorile lor contemporane. Există a fetișizare subiectivă a valorii unor obiecte. În mod subiectiv li se atribuie o valoare
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
care ar fi găsit un pretext să ne lase repetenți și să ne exmatriculeze. În vremea aceea, pentru un examen nepromovat, doi ani la rând, te exmatricula. Era impusă o supunere necondiționată a studenților (elevilor), față de cadrele didactice. Trebuia să rabzi orice, ca să ajungi să termini facultatea. Practica în producție s-ar putea realiza în întreprinderi proprii ale instituțiilor de învățământ. În anul 2012, a fost prezentat la T.V. cazul unui elev, care nu era admis la bacalaureat, din cauză că îndrăznise să
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
mai răbdător dar și cel mai puțin la minte, i-a fost rămas dintre toți copiii în preajmă. Dragomir, c-așa îl chema pe fecior, era mereu dus cu oile și numai biata nevastă sa, harnică și bună la suflet, răbda și suferea toate hachițele soacrei sale, care îi pusese gând rău, să scape de ea. Astfel, într-o bună zi, o trimise la râu pe noră să spele lâna cea albă până s-o înnegri. Se munci săraca fată cât
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
de legământ, n-au mai vânat cerbi și căprioare, dar cu oamenii tot atât de crud se purta Negură-Vodă. Îi punea să muncească fără nici o răsplată, îi scotea mereu datori, le cerea alte noi dobânzi și dări, până când, într-o zi, nemaiputând răbda, oamenii s-au răsculat, l-au prins și l-au legat fedeleș, cerând judecată pentru faptele sale neomenești. Clăcașii de pân’atunci, dezrobiți de apăsarea unui singur om, se uniră și începură să muncească folosindu-se ei acum de rodul
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
călugăr, Canzianus avusese o tresărire, iar acum îl privea cu severitate. Confratele său mai tânăr, care făcuse chiar un pas îndărăt, îl fixa cu groază pe Inisius și întreaga sa persoană părea străbătută de un fior de repulsie. Balamber nu răbdă prea mult intervenția sâcâitoare al lui Inisius; fără măcar să-l privească, printr-un gest violent al brațului, îl împinse departe de el, iar acesta se prăvăli pe cărare. Un zâmbet ironic apăru pe chipul hunului. — Cum vezi, îi spuse abatelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
deja să fie aici, încă nu a apărut. Mulți se tem că alanii, care până acum s-au luptat vitejește, o să prefere să ajungă la o înțelegere cu Atila și să-i dea pe mână cetatea, mai degrabă decât să rabde de foame. în sfârșit, am ajuns la capătul puterilor. Se întrerupse un moment, apoi, închizând pe jumătate canatul, suspină și reluă pe un ton grav: — Ce aș vrea să înțelegi tu, Prefectule, e că două zile ar putea fi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu mi-a fost mereu cu soare, De aceia, de-am greșit vă cer iertare! MAI MULT CA O FIICĂ-MI EȘTI Fato, zână din povești, Mai mult ca o fiică-mi ești! Fato, multe știi să faci, Poți să rabzi și poți să taci! Când m-alini, când mă privești, Sufletul mi-l încălzești! Blândă vorbă când mi-o spui, Balsam peste suflet ... pui! Dragă noră - fată - pui, Tu nu ești a nimănui! Ești o carte minunată, Voi citi-o
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
mirosea grozav. Am ascuns pachetul sub capra trăsurii. Degeaba. Mireasma - ca orice emanație subtilă, de roze și de cracatiță - nu cunoștea bariere și continua cu entuziasm să îmbălsămeze împrejurimile. - Cucoane, da-mi spurcă trăsura, să iertați! răsuflă birjarul,nemaiputînd să rabde. M-am hotărât să arunc stârvul. Dar unde? Pe drum? În păpușoi? Oriunde l-aș fi aruncat, îl putea găsi un țăran. Și o cracatiță în păpușoi fiind, fără nici o îndoială, un eveniment unic pe întreaga planetă, zvonul ar fi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Pe timpul când eram Vice Primar,la Primăria Capitalei, am fost sculat de securitate din somn zicând să-i urmez pentru a da o simplă declarație,atât de simplă Încât m-au uitat În arestul securității doi ani de zile...! Am răbdat de foame Încasând atâta bătaie, minunându-mă cum de n’am murit. Am fost acuzat de unsprezece procurori În timp ce dosarul meu penal cuprindea peste cinci mii de pagini...!! Am luptat singur și m’am apărat ca o fiară sălbatecă răsturnând
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
aveam idee ce se va Întâmpla cu mine. Terciul de mămăligă subțire era repede digerat și cum mâncarea de prânz nu era comestibilă,aruncând-o În W.C.-ul camerei iar de multe ori o ofeream celor cu nu știau să rabde de foame, am Început să mă Îngrijorez. Cu toată rezistența mea la flămânzire, Începusem să am unele amețeli și Începusem să suport foamea hotărât să mor decât să-mi batjocoresc ființa cu lăturile oferite arestaților. Jumătatea sfertului pâinii de un
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sa, atitudinile sale rasiale, vederile sale psihologice, adevaratele lui sentimente, estetica sa, politica sa? Era oare un revoluționar? Era oare În favoarea unei lupte de gherilă a negrilor? Dacă Sammler nu avea gânduri personale să-l țină ocupat, nu putea să rabde discuțiile astea cu Margotte. Era dulce, dar pe partea teoretică Îți punea din greu răbdarea la Încercare și când se stabilea pe o temă anume care o interesa, celălalt era pierdut. De aceea Își măcina el singur cafeaua, Își fierbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
adesea Înnebunește. Aici puterile magice trebuie să ajute, să aline, să consoleze, iar pentru o femeie, acele minunate puteri sunt așa de des cele ale unui bărbat. Așa cum, când Marc Antoniu era pe moarte, Cleopatra a strigat că nu mai rabdă să trăiască În această lume mohorâtă care „ce fără tine doar gunoi rămâne“1. Și? Gunoi, și? Își aminti acum sfârșitul, potrivit pentru această seară. „Nimic de seamă de-aici Înainte sub luna călătoare nu rămâne.“2 Iar el trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
frămînți, nu se mai termină... — Saké! se văicărea În continuare cel În pufoaică. Ce-i aia dispărut? Hai să scriem, să vedem! Dacă s-ar ști că muncesc, s-ar termina cu ajutorul social. I-am spus și nevesti-mi: Încearcă și rabdă doi ani și nu spune nimănui nimic. Ai răbdare și imaginează-ți că ți-a murit bărbatul și o să te descurci cu ajutorul social. Cel mare rosti cu o voce neașteptat de liniștită: — Nu te mai frămînta! Nu-i de vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
patru pachete de unt, plătite, evident, dar „ilegitim” obținute: nu erau „drepturile” mele. Aveam vertigo. Albanezul îmi șoptea discret, făcând cu ochiul: - Mănâncă, Mihaela, dă-i dracu’, au de toate, doar nu le faci economie. Hai, măi fată, lasă că răbdăm acasă. Am ieșit pe malul lacului. Oamenii își plimbau câinii. Din când în când, luau discret o punguță și o lopățică puse de municipalitate din loc în loc și strângeau căcărezele patrupezilor. Erau pungi frumoase. Mai să-ți vină să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
voinic, bine legat, în puterea vârstei, cu mustăți stufoase și cu ochi pătrunzători; umbla îmbrăcat cu straie cenușii de șiac și în cap avea o pălărie neagră, lată în boruri. —Stăi, Roibule, zise el blând calului, stăi o leacă și rabdă ce-i răbda, că îndată ți-oi da ovăs... și fân bun, Roibule, și te-oi adăpa... Zicând acestea, legă roibul de belciugul bătut în stâlpul gros din fața crâșmei, aduse mânile prin coama-i aspră și-i mângâie ochii deștepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în puterea vârstei, cu mustăți stufoase și cu ochi pătrunzători; umbla îmbrăcat cu straie cenușii de șiac și în cap avea o pălărie neagră, lată în boruri. —Stăi, Roibule, zise el blând calului, stăi o leacă și rabdă ce-i răbda, că îndată ți-oi da ovăs... și fân bun, Roibule, și te-oi adăpa... Zicând acestea, legă roibul de belciugul bătut în stâlpul gros din fața crâșmei, aduse mânile prin coama-i aspră și-i mângâie ochii deștepți. Calul necheză încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
șoptii eu, scormonit de dorința de a-i spune o vorbă bună. —Ei?... Ai dus-o rău cu proprietarul cel bătrân, cel ce-a murit?... El își întoarse spre mine ochii verzi, rotunzi, și-și scoase luleaua din gură. — Am răbdat, zise el domol, am răbdat... Dar acum o să mai pot răbda, cu ăst nou?... Și mă întreba cu ochii. Din pricina ălui bătrân mi s-a dus în pulbere ce brumă am agonisit, și din pricina lui nevasta a intrat în pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de a-i spune o vorbă bună. —Ei?... Ai dus-o rău cu proprietarul cel bătrân, cel ce-a murit?... El își întoarse spre mine ochii verzi, rotunzi, și-și scoase luleaua din gură. — Am răbdat, zise el domol, am răbdat... Dar acum o să mai pot răbda, cu ăst nou?... Și mă întreba cu ochii. Din pricina ălui bătrân mi s-a dus în pulbere ce brumă am agonisit, și din pricina lui nevasta a intrat în pământ!... Și mă privea crunt, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bună. —Ei?... Ai dus-o rău cu proprietarul cel bătrân, cel ce-a murit?... El își întoarse spre mine ochii verzi, rotunzi, și-și scoase luleaua din gură. — Am răbdat, zise el domol, am răbdat... Dar acum o să mai pot răbda, cu ăst nou?... Și mă întreba cu ochii. Din pricina ălui bătrân mi s-a dus în pulbere ce brumă am agonisit, și din pricina lui nevasta a intrat în pământ!... Și mă privea crunt, parcă scrâșnea. În ochii verzi jucau raze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]