2,886 matches
-
Zbătându-te-n cuvinte, între semne...// Plecând de-aici, dar tot venind la mine,/ Adio, însemnând „la revedere”!/ Ce calm resimt a ta apropiere...// Când tot mai mult devine cald și bine,/ E-o nemaipomenită afundare/ În propriile simțuri, în răcoare!“, ne trezim „Scăldându-ne-n iubire” și realizând atunci „Ce cald e sentimentul de iubire,/ Când ari cuvântul de la suprafață!/ Ștergându-ți eu sudoarea de pe față,/ Arzândă chiar de-atâta adâncire,// Atingeri tremurânde și fluide/ Și mâini ce se-ntâlnesc
SONETUL ALEXANDRINEI CHELU – O „AVENTURĂ” PLINĂ DE HAR de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 741 din 10 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343472_a_344801]
-
RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Naratiune > VISUL Autor: Mihaela Suciu Publicat în: Ediția nr. 626 din 17 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului Dormi iubito, dormi! Mă întreb: „Câți au fost în Cer?” Pășeșc desculță, simt răcoarea și asprimea pământului cărării, prin locurile neluate cu asalt de iarbă. Mai încolo, un smoc de iarbă îmi răcorește talpa îndemnându-mă: „Mergi alături de cărare, suratele mele sunt primitoare”. Îi urmez sfatul și-mi rotesc privirea. Magnific e locul unde
VISUL de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343564_a_344893]
-
întoarce cu ecoul, braț la braț. Aici “toate-s fără pereche!” și-ți urează, îmbrățișându-te: „ Bine ai venit!” Uite! și bisericuța, răsare somnoroasă la capătul cărării, șindrila o-nvelește grijulie: „Vezi să nu răcești, în dimineața asta e cam răcoare!” Trec printre crucile din lemn, se pleacă una spre cealaltă, a Mariei spre a Ilenei, a lui Gheorghe spre a lui Ion, doar a lui Grigore se îndeasă îmbufnată: - Nici somnul de veci nu-l am, cum apare careva... șo
VISUL de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343564_a_344893]
-
Ca mine în rugăciunile mamei. IV Coloane de dealuri cu ferestre, Satul ca o licărire suie, Norii în pâlcuri aleargă din casă în casă Sub soare via își fierbe mustul Și apele macină în turbine lumina, Mama tot mai aduce răcoarea fântânii, Sora mea tot coase batiste și față de masă, Tata cioplește carul Pentru întoarcerea mea acasă. Al doisprezecelea ceas Vremea urcă în imponderabil, Păsările sub zborul cărora moleculele de aer mor Poartă tăcerea între particule, Doar mișcarea browniană în dezordinea
AŞTEPTARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343684_a_345013]
-
pune odată în pat! Mai stai la povești ? Nu vezi cât îi ceasu’? Ooh! Dan iar a fugit prin grădină la deal! Am să-l beșic cu urzica! Mi-am luat rămas bun de la ea și gata de somn.Era răcoare în cameră și somnul m-a răpit imediat.Camera din mijloc, mirosind a busuioc, un ceas mare adus de bunicul de pe front care ticăia acolo lipit pe perete, patul tare în care mi-aș fi dorit să dorm două zile
AMELY P2.. FRAGMENT de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 625 din 16 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343647_a_344976]
-
privit din cap până în picioare.Am privit și la celalti.. Ne-am privit unul pe altul și am început să râdem încetișor... Nea Petrică, țăran de baștină de pe meleagurile vâlcene, era îmbrăcat umai în bluză de pajama,find un pic răcoare, expunandu-si în toată splendoarea lor, organele de procreere. Nea Dem(Așa îi ziceam eu deoarece semăna izbitor cu Dem. Rădulescu, având și același umor), s-a apropiat de el și i-a șoptit ceva la ureche. Nea Petrică s-
DESTIN DE FEMEIE.OANA-DRAMA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 741 din 10 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343671_a_345000]
-
în aprigă și tandra încleștare tu vino-n calea inimii, iubite, și-ascultă a “Cântărilor Cantare!” Mi-e sete, vino să-mi aduci potirul cu lacrima iubirii tale sfinte și-atunci când s-o curma, al vieții - firul să-ți simt răcoarea gurii cea fierbinte... Iubite, stai cu mine pe-nserate sărută-mi florile înrourate... Un mugur de-orhidee presat-am într-o carte Un mugur de-orhidee presat-am într-o carte să-ți lumineze versul pe care îl vei scrie; păleau
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 474 din 18 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343707_a_345036]
-
-n zbor Să n-am acum eu teamă de ploi sau vijelie. Eu drumul îl măsor cu pasul pe-o cărare În tălpi simțind doar iarba și cât de ud pământul. Când se îngână-o zi cu noapte și-i răcoare Eu simt miros de brad trezit ce-l duce vântul. Căminul meu să aibă și-o glastră la fereastră Să îmi culeg magie din roșul meu amurg. Sau să miroas-a pâine dospită doar de casă Și apa de izvor ce
CĂMINUL de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340226_a_341555]
-
un fior rece. Prințul se întrebă cine era acel bărbat misterios pe aleile grădinii sale. Dar precum apăruse ca o nălucă, tot la fel dispăruse ca o umbră în noapte, iar în urma sa florile și frunzele pomilor se cutremuraseră ușor. Răcoarea nopții îi pătrunse Narcisei prin rochia subțire și un ușor tremur îi săgetă trupul. El o cuprinse ocrotitor cu brațul de mijlocel. Era o noapte înstelată cu lună plină. Se opriră sub un bec care cu lumina sa palidă accenta
XVI. CURTEZANII DIN MOSCOVA ŞI VIENA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377292_a_378621]
-
se prelungeau până în adâncul fântânii Și apa ieșea limpede în găleată ruginita Trasă de lanțul ruginit Soarele se apleacă și el bea se răcorea și apoi Se urcă înapoi odihnit pe cer . Nu-i așa că simțiți că s-a făcut răcoare? Și bunica mea avea mâinile lungi Altfel n-ar fi putut să facă atâtea lucruri deodată Să-și are ogorul , să-l semene, să adune grânele Să cosească fânețele Să-și îngrijească caii ,vacile , oile , porcii și orătăniile Și pe
POEMUL FÂNTÂNILOR de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377340_a_378669]
-
Acasa > Versuri > Visare > VENEAM CÂNTÂND Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1682 din 09 august 2015 Toate Articolele Autorului Veneam cântând și-aveam în trup dorinți atât de pătimașe și fierbinți că mă temeam de prima-mbrățișare, însă răcoare-n tine am găsit și-am înțeles că îți eram menit să-ți fiu pân’ la sfârșit continuare. Veneam cântând și-ai început să cânți cu sufletul,ca inima-mi s-o-ncânți și nu am mai știut de-atunci
VENEAM CÂNTÂND de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377359_a_378688]
-
în spațiul de la Valea Zânelor staule cu oi și o expoziție cu obiecte specifice vieții păstorești. Cu toate acestea, simțim nevoia de a urca pe pajiștile munților, acolo unde de veacuri, mocanii din partea locului își pasc turmele în umbra și răcoarea pădurii, în bătaia vântului și a ploii, în cântecul fluierelor și în dangătul tălăngilor. Și pentru ca tradițiile locului să fie respectate pe deplin, vizitatorilor li s-a oferit și posibilitatea de a se plimba cu mocănița pregătită special pentru această
NEDEIA MOCĂNEASCĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377368_a_378697]
-
Din catedrală pășeam de fiecare dată luminată de energie spre rezolvarea oricăror năzuințe. În acea zi am intrat în catedrală după ce am rezolvat obiectivele călătoriei, am intrat pentru a aduna liniște în suflet și a spune un mulțumesc, dar semiîntunericul, răcoarea dintre ziduri total opusă căldurii de afară m-a încurcat și mai mult. La finalul zilei am concluzionat că trăiesc într-o lume confuză, o lume ce nu mai deosebește lumina de întuneric, o lume ce roiește, dar nu-și
CONFUZ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377398_a_378727]
-
Am mângâiat cu gândul seninul de aproape, El semiluna nopții tainic mi-a ascuns-o-n sân... Ca sângele năvalnic gându-mi porni spre ape, Să presure, pe unde, luciri din curcubeul zân. A coborât, apoi, în neguri de păduri, Răcoarea lor mi-aduse pe-a clocotului sânge... Gându-mi spațiul măsoară fiindu-i drept măsuri El timpul îl oprește în lacrima-mi ce plânge. Tu, dulce amintire te-ai închegat în suflet, Mărite Gând --- forță universală ! În orișice suflare-mi
ODĂ GÂNDULUI de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377524_a_378853]
-
se prelungeau până în adâncul fântânii Și apa ieșea limpede în găleată ruginita Trasă de lanțul ruginit Soarele se apleacă și el bea se răcorea și apoi Se urcă înapoi odihnit pe cer . Nu-i așa că simțiți că s-a făcut răcoare? Citește mai mult O casă mică în mijlocul unui câmpAtât de mică încât și soarele intra pe felii pe fereastrăAcolo am văzut eu pentru prima oara lumină zilei.Pământul din care m-am născut mirosea a câmpieApele aveau gust ciudat și
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
-le până la călcâiMâinile li se prelungeau până în adâncul fântâniiși apă ieșea limpede în găleată ruginităTrasă de lanțul ruginitSoarele se apleacă și el bea se răcorea și apoiSe urca înapoi odihnit pe cer .Nu-i așa că simțiți că s-a făcut răcoare?... XVIII. NU MAI SUNT UN PRICHINDEL, de Valeria Iacob Tamâș, publicat în Ediția nr. 1887 din 01 martie 2016. Nu mai sunt un prichindel, am crescut mai măricel, de-acum toată lumea știe, sunt în grupă mijlocie. Sună ceasul, mă trezesc
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
fără să scoată o vorbă până în fundul grădinii, în chioșc, pe aceeași bancă de leațuri putrede unde altădată Leon, în nopțile de vară, se uita la dânsa atât de îndrăgostit. Acum Emma nu se mai gândea de loc la el. Răcoarea nopții îi făcea să se strângă în brațe mai tare; suspinele buzelor lor li se păreau mai puternice; ochii pe care deabia și-i zăreau li se păreau mai mari, și în mijlocul tăcerii se auzeau cuvinte șoptite, care cădeau în
DOAMNA BOVARY ÎN INSTANŢĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377528_a_378857]
-
și legămintele lor. N-a fost nevoie să i se ceară tăcere despre ce auzise. Nu! Privirea băiatului parcă le spunea că-nchide totul într-o tainiță fără fund și fără cheie pentru lacătul greu. * Și-au venit Rusaliile! După răcoarea zilei de sfârșit de Florar, s-a dat zvon în pragul înserării... Vătaful i-a adunat pe toți, alipindu-l și pe băiat alaiului. Tot într-un zbor înflorit și-n strigături cu ecou și-au ținut drumul până la casa
FILU de ANGELA DINA în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377563_a_378892]
-
sacii de la magazie la căruță și îi încărcau în aceasta. Din când în când, câte un câine buimac spărgea acea tăcere tainică a nopții cu lătratul lui răgușit. Caii erau înhămați la căruță și fornăiau scoțând aburi pe nări în răcoarea dimineții. Cum m-am îmbrăcat, m-am și ascuns după cuptor să nu mă simtă careva dintre ei și imediat ce tata a ieșit cu căruța pe poartă, iar mama a închis-o la loc, intrând în casă, pe aci ți-
CĂLĂTORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377561_a_378890]
-
nr. 1946 din 29 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Sărutul dimineții, ce anunță furtună de iubire, îl aștept demult și atâta-i de firesc, încât, zâmbesc, pășind din nou, în amintiri, gândind la tine. Am putut privi, în liniștea nopții, răcoarea ceții, învăluindu-mi sufletul, cuprins de nostalgii, pe-aceeași muzică, a timpului trecut, a timpului piedut, în care, rămas-am și eu prizonier. Nu-i nimeni pe-aici, să ies măcar pe cauțiune, să pot cutreiera din nou, pe-ntinderi
SĂRUTUL DIMINEȚII de COSTI POP în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378380_a_379709]
-
în sertaracestea stăteau cumințiși numai acumîn zorile-am auzit șoptindverdelee musai să pictezeo inimă cât muntele din fața caseiroșulpăraiele de doriar orangecascada unde se revarsă secundele așteptărilor.albastrulnu are astâmpărși le tachineazăpe fiecarecum că el trebuiesă aibă domniacă numai așase poate răcori soareleși va culege... XXIII. CUCUL ȘI PUPĂZA, de Elena Spiridon , publicat în Ediția nr. 1976 din 29 mai 2016. - Ce-i, Geo?! Vino să te iau în brațe, baiatul meu pufos și drag! Nu vrei? Ești gelos? Treaba ta, eu
ELENA SPIRIDON [Corola-blog/BlogPost/378269_a_379598]
-
buchete buchețele ca și visele mele răscolind trăiri amintiri în culori de violet ce mi-au luat sufletul amanet... nu vrei să vii în ospeție să te adorm într-o beție a dulcelui parfum de floare în miazăzi sau pe răcoare? hai, vino să dăm norocului noroc în două, trei sau cinci petale tăcerea fie prooroc când noi ne risipim pe cale. Citește mai mult te anunț căa înflorit liliacultot în buchete buchețeleca și visele melerăscolind trăiriamintiriîn culori de violetce mi-au
ELENA SPIRIDON [Corola-blog/BlogPost/378269_a_379598]
-
risipim pe cale. Citește mai mult te anunț căa înflorit liliacultot în buchete buchețeleca și visele melerăscolind trăiriamintiriîn culori de violetce mi-au luatsufletul amanet...nu vreisă vii în ospețiesă te adorm într-o bețiea dulcelui parfum de floareîn miazăzisau pe răcoare?hai, vinosă dăm norocului norocîn două, trei sau cinci petaletăcerea fie prooroccând noi ne risipimpe cale.... XXV. NU VREAU SĂ-MI SCRII VREO CARTE..., de Elena Spiridon , publicat în Ediția nr. 1936 din 19 aprilie 2016. rugină e prin oase
ELENA SPIRIDON [Corola-blog/BlogPost/378269_a_379598]
-
Călin Publicat în: Ediția nr. 2246 din 23 februarie 2017 Toate Articolele Autorului - Învață-mă iubirea - lucru nou ! Dar fără frică, cu patimă mare. Și să mă-nchizi în ea ca-ntr-un cavou, Să mă păstrezi, o vreme, la răcoare. - De ai putea, tu, chiar definitiv ! Că prea mult timp, mi-a fost mie rănită. - De m-ar chema, voi fi competitiv ! Să-mi împlinesc speranța mult râvnită. Iubirea ta mi-e leagăn al speranței, - Adusă dintre vise nealese ! - Ca
ÎNVAȚĂ SĂ SPUI LUMII CĂ IUBEȘTI ! de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2246 din 23 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378406_a_379735]
-
ochii ei verzi, frumoși scânteiară contrariați, pleoapele colorându-i-se ușor, semn că nivelul adrenalinei îi crescuse în corp, provocată de insinuările lui. Gheorghe râse satisfăcut pe sub mustață, își aruncă pe umeri cojocul vechi de lână să-l apere de răcoarea dimineții, își încălță cizmele de gumă și ieși binedispus la treburile lui. Florica lui era bună la suflet și se ținea încă bine. În ciuda anilor rămăsese tot o femeie atrăgătoare, care știa să-și poarte de grijă, să arate bine
ÎN AMINTIREA CELOR PLECAȚI DINCOLO DE ALBASTRU de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378381_a_379710]