2,217 matches
-
nu cumva să se întoarcă, să se răzbune; tresărea noaptea de fiecare dată când auzea poarta scârțâind. Îmi plăcea trupul ei cu miros de busuioc, dar după ce o iubeam, în timp ce stăteam întins în pat mă simțeam dintr-odată în întunericul răcoros din cameră ca pe cărbuni aprinși. Făceam eforturi ca să fiu afectuos, să nu mă scol. Ca întotdeauna, ca să folosesc un cuvânt mai onorabil, mă plictiseam repede. Și abia așteptam să plec. Totuși influența ei a fost mare asupra mea. Marta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
borcanul cu dulceață de piersici nu lăsa nimic afară. Noroc că dimineața era frumoasă și că, la fel ca totdeauna, mi-am găsit o justificare în firea mea. M-am dus la fereastră și mi-am umplut plămânii cu aerul răcoros și sărat, uitându-mă cum marea se lovea ca un bețiv de stânci. Nu mai pusesem mâna pe daltă demult și atunci m-am gândit să încerc ceva; ca să-mi educ mâna și, mai ales, ca să mă pot eventual lăuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
al computerului numărul de secunde și-l randomizează, cu alte cuvinte, scoate din el o formulă de combinare mereu nouă. Din zece versuri poți obține mii și mii de poeme Întâmplătoare. Ieri am introdus niște versuri de tipul freamătă teii răcoroși, am pleoapele grele, dacă aspidistra ar vrea, iată, Îți dăruiesc viața etc. Iată niște rezultate“. Număr nopțile, sună sistrul... Moarte, victoria ta Moarte, victoria ta... Dac-aspidistra ar vrea... Din inima zorilor (ah, inimă) tu albatros sinistru (dac-aspidistra ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
vrea, iată, Îți dăruiesc viața etc. Iată niște rezultate“. Număr nopțile, sună sistrul... Moarte, victoria ta Moarte, victoria ta... Dac-aspidistra ar vrea... Din inima zorilor (ah, inimă) tu albatros sinistru (dac-aspidistra ar vrea...) Moarte, victoria ta. Freamătă teii răcoroși, număr nopțile, sună sistrul, pupăza-acum mă pândește. Freamătă teii răcoroși. „Mai sunt și repetiții, n-am reușit să le evit, pare că se complică prea mult programul. Dar și repetițiile au, un sens poetic“. „Interesant“, zise Diotallevi. „Asta mă reconciliază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nopțile, sună sistrul... Moarte, victoria ta Moarte, victoria ta... Dac-aspidistra ar vrea... Din inima zorilor (ah, inimă) tu albatros sinistru (dac-aspidistra ar vrea...) Moarte, victoria ta. Freamătă teii răcoroși, număr nopțile, sună sistrul, pupăza-acum mă pândește. Freamătă teii răcoroși. „Mai sunt și repetiții, n-am reușit să le evit, pare că se complică prea mult programul. Dar și repetițiile au, un sens poetic“. „Interesant“, zise Diotallevi. „Asta mă reconciliază cu mașina ta. Deci dacă eu aș introduce În ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ore de la Tokyo la Yamagata, așa că probabil Gaston ajunsese acolo pe întuneric. Tomoe nu fusese niciodată la Yamagata, dar și-l imagina pe Gaston sosind în gară înainte de ivirea zorilor. Luminile mai erau aprinse în sala de așteptare, cu siguranță răcoroasă în zori. Vreo patru-cinci bărbați și femei moțăiau pe bănci, cu bagajele lângă ei, așteptând să tragă trenul în gară. Cineva mătura probabil pe jos... Trenul de Tokyo a ajuns în gară. Gaston s-a strecurat spre ieșire, croindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
să ți le-nchipui: gălbii, sau roții, verzi, sinilii, aurii, când pure, când pestrițe. Asemenea proaspete, vii și păstoase și lucii culori se mai văd doar în stemele țărilor, sau la ouă de păsări. Semințele-n palme de le ridici, răcoroase, un sunet auzi precum ni l-ar da pe-un țărmure-al Marii de Est mătăsoase nisipuri. Copil, îmi plăcea, despuiat de veșminte, să intru-n picioare în cada cu grâu, cufundat pîn' la gură în boabe de aur. Pe
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
un sfert, iar eu mă plimb prin apartament, aprinzînd agitată lumînările, Înainte să le sting iarăși. E prea bătător la ochi. Să mai așteptăm. Vor fi aprinse, dar mai tîrziu. Focul, Însă, arde (nopțile de sfîrșit de mai sînt Încă răcoroase), iar eu stau lîngă el, așteptînd sosirea lui Charlie și reumplîndu-mi paharul, căci dau rapid vinul pe gît, ca să-mi alimentez Încrederea. Sună la ușă. Inima Începe să-mi bată cu putere. O, Doamne. Ce naiba fac? E prea tîrziu acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să ardă tot ce atingi. Să ardă apa pe care o duci la buze, să ardă iarba pe care te culci. Abia atunci ai afla cu adevărat ce este singurătatea..." XXI ― Pe urmă, am auzit foșnind un chiparos... Două mâini răcoroase mi s-au lipit de obraz. Și o voce ușor răgușită mi-a spus cu blîndețe: "Liniștește-te, nu te mai gândi la lucruri neplăcute..." "Așa voi face, am zis, însă te rog să rămâi lângă mine"..."Rămîn, a șoptit
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
fiu, da, a spus, punându-mi o mână pe cap. M-a ajutat să mă ridic și m-a îmbrățișat. M-am simțit în sfârșit ușurat, ca și cum mi s-ar fi luat o piatră de pe inimă. Casa era curată și răcoroasă; o mică tămâierniță scotea miresmă de iasomie. I l-am prezentat pe Rotari drept viitorul duce de Brescia, și el, devenit neașteptat de vorbăreț, a început să-mi facă o descriere din care nu lipseau admirația și prietenia. La sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
oftă adânc și își aprinse cea de-a zecea țigară din ziua aceea, care era o marți - marțea așteptării lui Zogru. Bineînțeles, nu știa cine este Zogru și nici că îl așteaptă în strada Gelu Căpitanul, peste care plutea aripa răcoroasă a altor timpuri. Zogru se gândea acum la prima zi de Paște, care i-a umplut sufletul de bucurie și, ori de câte ori venea sărbătoarea aceasta, își amintea de ziua însorită și colorată pe care o trăise la conacul din Coteni, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
fantoma s-a repezit spre el, mai mult așa să-și încerce puterile. Dar aventura a fost un dezastru. Atingerea l-a zguduit și l-a mototolit ca pe-o foaie de hârtie. Și călugărul a simțit o fină atingere răcoroasă, ca o pală de vânt, și și-a făcut repede trei cruci. Mulți erau înfricoșați de mormântul lui și încercau să pășească fără să-l calce. Unii poate că îi ghiceau prezența, ca Giulia ori ca Andrei Ionescu, dar foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
s-a jucat intrând și ieșind din câte un corp, încât după Paște cel puțin douăzeci de călugări aveau gâturile rănite și groaza morții întipărită pe față. Nimeni nu-l vedea, iar atingerile oamenilor erau pentru el ca o adiere răcoroasă. Într-una dintre zilele acestor încercări s-a întâlnit cu Dionisie și brusc a simțit nevoia să intre în sângele lui, așa cum îți vine să faci o vizită. Dar Dionisie era inaccesibil. Zogru s-a izbit de gâtul lui ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Cu oameni inimoși Și peștișori frumoși Are pădure mare Și floricele rare. Iar eu de-acum vă zic Și nu spuneți nimic Căci țara asta mare Este câștigătoare. Primăvara Primăvara cea frumoasă Cu întâi martie a sosit Și cu ploaia răcoroasă Eu îi zic: „Bine ai venit”. Ghiocelul ne vestește Căci din nori a răsărit Soarele cel ce-ncălzește, Primăvara a sosit. Toți copiii ne zâmbesc, Ei se joacă fericiți Și toți oamenii muncesc, Iar copiii sunt cuminți. Ardeiu Denisa, clasa
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
iei din pom? Umple-ți de cireșe poala, Și te du’ la mama ta ! Vântule , dacă ai ști, Îndată tu te-ai opri, Că mereu rupi câte-o creangă, De -mi cad cireșele de pe creangă. Du-te, vântule, și bate, Răcoros în altă parte Și, te rog, nu te întoarce , Pentru că mie nu-mi place. Mama și sora mea Nu mai plânge, mama mea, Maica mea, icoana mea, Ți-este dor de sora mea C-a plecat din casa ta! A
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
albastru închis, mândra lună, bucată argintie lipită de cer și susurul izvorului din vale îmi par toate rupte dintr-un basm cu zâne bune! Pădure dragă, tu m ai așteptat? În trecerile repetate dinspre zi înspre noapte ori în diminețile răcoroase ți-ai adus aminte de mine, copila cu ochi mari albaștri, fremătând de bucurie la vederea copacilor tăi? Și vreau să rătăcesc fără țintă, ca o frunză mânată de vânt pe potecile goale, să fug fără oprire peste stânci și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de obicei; poate fi decolorat de ascuțișul razelor trimise de către soare. Niciun nor, oricât de mic, nu se încumetă să dea ochii cu soarele care dogorește nepăsător. La fel de speriat este și vântul. Nu are curajul necesar să și arate chipul răcoros nici măcar o clipă. Încearcă din când în când să adie ușor, dar nu are puterea să se lupte cu soarele, care este cu mult mai puternic decât el. Atunci când își face simțită prezența, răsuflarea sa este foarte fierbinte, asemeni unui
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
eu. Nisipul galben era umed, curat. Construcțiile de lângă plajă se înlănțuiau ca-ntr-o salbă. E frumos litoralul nostru! Hotărât, vaporul se îndepărta de țărm. Totul devenea din ce în ce mai mic, iar întinsul apei stăpânea. Așezați pe bănci, în bătaia unui vânticel răcoros, ascultam freamătul valurilor. Aveau și ele un ritm bine știut. Departe, soarele devenea din ce în ce mai mic, mai roșu. Cerul albastru se contopea cu marea și, dacă am fi fost într-un avion, ne-am fi dat seama că nuanțele nu diferă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
intru în propriul tablou al imaginației mele. Eram chiar eu. Eram acolo. Eram și îmi simțeam vibrațiile inimii și teama ce pătrunsese înăuntrul meu. Eram chiar la marginea lacului. O liniște subtilă, melancolică și totuși plăcută curgea ca o cascadă răcoroasă în jurul meu. Razele soarelui mă mângâiau ușor și liniștitor pe pielea mea fină, jucându-se timid printre firele castanii ale părului meu, făcându-le parcă mai deschise decât le știam. Simțeam cum seara se aproprie. Simțeam cum noaptea, cu mâinile
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
le spunea povestea înfricoșată a lui Isaac, tatăl său. Când stăteau împrună pe pășunile cele mai îndepărtate, atenți să nu vină șacalul despre care se spunea că dă târcoale sau când pur și simplu stăteau și se bucurau de aerul răcoros al unei seri de vară, el le povestea despre cum Avraam l-a legat pe Isaac de mâini și de picioare și a ridicat cuțitul la gâtul băiatului ca să-și aducă fiul preaiubit ca sacrifiu zeului El. El era singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
despre ingratitudinea lui Isaac și despre cum suferise ea alături de el. Dar pentru mine nu era limpede ce anume făcuse exact bunicul meu. Mi se păruse blând și inofensiv atunci când venise în acele zile fierbinți, să se bucure de vântul răcoros care adia sub terebinți. Mă bucuram că Isaac nu avea nevoie să fie îngrijit de Rebeca. Era bine îngrijit de Debora lui cea acoperită cu văl. Se zvonea că umbla acoperită pentru a-și ascunde buza de iepure, dar așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de ce mama noastră îmi trimisese semnul dragostei lui Iacob pentru sora ei. Dar, evident, el n-ar fi avut de unde să știe. A fost atât de bine să văd din nou fluviul. După căldura dealurilor, îmbrățișarea Nilului era dulce și răcoroasă. Noaptea, în brațele lui Benia, i-am povestit ce auzisem de la Gera și i-am arătat inelul. Mă întrebam ce înseamnă și m-am rugat să am un vis care să-mi explice, dar cel care mi-a dat răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
confirmată de Arthus și de PM. Se Întreba pînă unde fuseseră În stare să meargă pentru a obține ce doreau. Senzația de dezgust pe care o simțise la jandarmerie Îi reveni. Deschise larg geamurile mașinii și trase În piept aerul răcoros, Încercînd să găsească o ușurare. Toată povestea asta o revolta, nu că ar fi fost mai șocantă decît tot ce Întîlnise pînă atunci la SRPJ la Brest, dar nu suporta ca În fiecare clipă personajele familiare din Lands’en să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
erau neavenite: sexul Îi servea la urinat, și atât. A doua zi se trezi pe la ora șapte, luă din bibliotecă Partea și Întregul, autobiografia științifică a lui Werner Heisenberg, și o porni pe jos spre Champ-de-Mars. Zorii erau limpezi și răcoroși. Avea această carte de la vârsta de șaptesprezece ani. Așezat sub un platan de pe aleea Victor-Cousin, reciti pasajul din primul capitol În care Heisenberg, descriind contextul anilor În care se formase, relatează circumstanțele primei lui Întâlniri cu teoria atomică: „S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
apropie În tăcere. Bazinul avea trei metri În diametru. Lângă marginea opusă, era un cuplu Înlănțuit; femeia părea să fie călare pe bărbat. „E dreptul meu...”, se gândi Bruno furios. Își scoase repede hainele, intră În jacuzzi. Aerul nocturn era răcoros, iar apa, prin contrast, delicios de caldă. Deasupra bazinului, prin rețeaua ramurilor de pin, se vedeau stelele; Bruno se relaxă puțin. Cuplul nu-i dădea nici o atenție; femeia continua să se miște deasupra bărbatului, Începea să geamă. Nu i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]