301,101 matches
-
arată din nou pasionat de propria construcție ca "artist" a scriitorului, marcat de conștiința măștii și a spectacolului, angajat într-un tensionat efort de a se "obține" pe sine. Notând că prozatorul nu are harul observatorului detașat al celorlalți, că rămâne mereu întors spre propria subiectivitate, problematizând-o și propunând "atitudini de viață ce presupun alegeri prealabile ce pot fi constant repuse în chestiune", criticul evidențiază caracterul demonstrativ, oarecum didactic și ilustrativ al prozei gidiene. "Romancier, cu toate acestea", cum sună
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
loca prima arestare în rîndurile baronilor locali ai partidului de guvernămînt. Prin arestarea lui Medințu, PSD-ul din Arad și-a pierdut vicepreședintele și un sponsor de nădejde. Mult mai grea a fost pierderea suferită de Republica Guineea care a rămas fără consulul ei onorific. ZIUA publică un articol tradus dintr-o publicație bulgară on-line, intitulat " Secretele NATO sînt la mâna securiștilor bulgari". Subtitlul ne lămurește: "Fostul șef al diviziei de urmărire a jurnaliștilor străini, Dimităr Iordanov, dă acum permisele de
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14241_a_15566]
-
Barbu Cioculescu Rămas fidel sonetului, rondelului, acele forme fixe ale liricii tradiționale în care, timp de secole, s-au exersat poeții, pe când proza se năștea, iar dramaturgia se supunea, de asemenea, unor tipare prestabilite, Dinu Ianculescu oferă exemplul mai rar al declamatorului și
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
ziua s-a făcut mai scurtă/ și nu se vede nici o rază/ Adâncă liniște urmează/ Pune urechea și ascultă." Exilatul, cel de mult plecat, revine pe urmele sale: "Printre grădini întorsu-m-am acasă/ Lângă cei vii, atâți câți au rămas/ și nu aud îmbietorul glas/ ce pune vinul vorbelor pe masă. Se-oprește fuga timpului în ceas,/ femeie tristă, umbră luminoasă!/ Printre grădini întorsu-m-am acasă/ lângă cei vii, atâți câți au rămas." Versuri, epistole în eternitate: "Îți scriu
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
Lângă cei vii, atâți câți au rămas/ și nu aud îmbietorul glas/ ce pune vinul vorbelor pe masă. Se-oprește fuga timpului în ceas,/ femeie tristă, umbră luminoasă!/ Printre grădini întorsu-m-am acasă/ lângă cei vii, atâți câți au rămas." Versuri, epistole în eternitate: "Îți scriu smerit./ Culege vorbe-n spic,/ citește-le până se face zi,/ Ascultă-le apoi când eu voi fi/ de mult pierdut în marele Nimic." Starea poetului este una de reculegere - sub împunsăturile regretului față de
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
calități în slujba operelor de artă cu generozitate și dezinteres, oriunde și oricînd este solicitat, plasîndu-se mereu în centrul vieții artistice internaționale cu o curiozitate, o vioiciune, o disponibilitate spirituală și o bună dispoziție de-a dreptul uluitoare. Numele său rămîne totuși legat de Luvru, muzeul unde și-a desfășurat neîntrerupt patruzeci de ani de carieră. Lui Pierre Rosenberg i se datorează mari expoziții retrospective organizate la Paris, în alte mari orașe europene și americane, dedicate unor pictori ca Chardin, Watteau
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
i s-au adus cu acel prilej, s-a spus: "Iubiți mai mult decît orice pictura fericită și senină pentru că, nu fără merit și curaj, v-ați dedicat viața descoperirii a ceea ce este frumos pe lumea asta, a ceea ce a rămas intact din originea noastră divină, dorinței de a le arăta și celorlalți aceste lucruri pentru a-i face să le iubească. Sînteți mediatorul, neobosit și pasionat, al frumuseții lumii, aceea de care răul nu s-a putut atinge." La sfîrșitul
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
n-a operat în culise modificări ale grilei far-a se obosi să ne anunțe și pe noi.) Ei bine, cu toate sporurile posibile, un astfel de salariu nu prea trece de zece milioane. ȘI ATUNCI? Cum de proful universitar rămâne tot la bloc, circulă tot cu autobuzul iar în vacanță se duce la ștrand, pe când colegul său de salarizare își cumpără mașină (musai de la Mercedes în sus), își construiește vila iar concediile, împreună cu tot familionul, le petrece la Palmă de
Creditele neperformante și performanțele statului polițienesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14243_a_15568]
-
Un malaxor cumplit a zdrobit oameni politici, intelectuali de mare anvergură, țărani harnici care-și construiseră gospodării prospere, muncitori cu spirit de inițiativă. Nimic nu a scăpat forței destructive puse la punct de stăpânirea sovietică. Cei care au reușit să rămână în viață au ieșit în marea lor majoritate grav amputați fizic, nu moral, din lagărele de exterminare comuniste. O generație de mare valoare, produs al unei Românii care, în ciuda dificultăților și carențelor se apropia într-un ritm rapid de nivelul
Clădiri simbol ale comunismului Casa Scânteii și Casa Poporului by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14244_a_15569]
-
izgonite din țară. Chiar dacă în general nu s-a procedat prin acte de forță, partidul a făcut tot ce i-a stat în putere pentru a-i determina pe cei înzestrați cu gândire proprie să plece în străinătate. Puțini au rămas în țară. Majoritatea și-au căutat și și-au făcut un rost pe alte meleaguri. Cea mai mare parte a elementelor de elită ale generației care trebuia să contribuie decisiv la reconstrucția țării după răsturnarea comunismului se află răspândită în
Clădiri simbol ale comunismului Casa Scânteii și Casa Poporului by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14244_a_15569]
-
au căutat și și-au făcut un rost pe alte meleaguri. Cea mai mare parte a elementelor de elită ale generației care trebuia să contribuie decisiv la reconstrucția țării după răsturnarea comunismului se află răspândită în lume. Dacă ar fi rămas printre noi, s-ar fi vorbit o limbă românească corectă din punct de vedere gramatical în parlament; nu ne-ar fi fost dat să auzim atâtea inepții trădând grave carențe de cultură, câte se aud în zilele noastre în camerele
Clădiri simbol ale comunismului Casa Scânteii și Casa Poporului by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14244_a_15569]
-
punct de vedere gramatical în parlament; nu ne-ar fi fost dat să auzim atâtea inepții trădând grave carențe de cultură, câte se aud în zilele noastre în camerele legiuitoare și pe ecranele televizoarelor. Sigur, nu trebuie să absolutizăm: au rămas și în țară specialiști de mare clasă; dar ei sunt mult prea puțini față de ceea ce a fost odată România, față de necesitățile actuale ale țării; sistemul comunist descuraja dezvoltarea valorilor. De aceea există atâtea domenii în care ne lipsesc specialiști în
Clădiri simbol ale comunismului Casa Scânteii și Casa Poporului by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14244_a_15569]
-
Negulescu, Iuliu Maniu, Gafencu etc. și pălăvrăgeala, de multe ori agramată, care răsună azi în Casa Poporului. Casa Scânteii și Casa Poporului, două clădiri simbolizând cele două etape ale stăpânirii sovietice în România. Fizic nu pot fi distruse: ele vor rămâne lungă vreme un memento al unei perioade sinistre. Dar spiritul care le-a creat trebuie eradicat definitiv.
Clădiri simbol ale comunismului Casa Scânteii și Casa Poporului by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14244_a_15569]
-
și un strung de lemn la care strungarul meșterea diverse mobile pentru școală. Îl urmăream fascinat cum lucrează. Mi-am dorit, mai târziu, să am și eu o meserie manuală. N-am putut să-mi împlinesc dorința asta, dar am rămas cu un fel de ambiție de a lucra cu aparate complicate. De pildă, mi-a plăcut să mânuiesc aparatul de fotografiat - Mateiu, ca mulți oameni ai vremii spunea "aparat de fotografie"; am avut mai multe, nu cu toate m-am
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
și care ne invita acasă și ne servea cu niște cocteiluri preparate de el. O lume întreagă s-a perindat pe aici. - S-a perindat o parte din istoria literaturii române! - Mai cu seamă după ce s-a instaurat comunismul. Noi rămăsesem, din toată casa, cu două camere. Într-o cameră la parter, două la etaj și una în pod erau alte familii. Toți cu o singură bucătărie și o singură baie. Toată lumea stătea, ca să zic așa, sub autoritatea mamei. Familiile respective
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
presă din gară. - Era vremea când din trenuri se aruncau în plin câmp publicațiile neconvenabile guvernanților. - La un moment dat, Petre Stoica s-a retras din redacție, a avut o ieșire ca urmare a epuizării la care ajunsese. Eu am rămas și pe vremea când a fost director Radu Vasile. Pe urmă, în timpul venirii la putere a PNȚCD am fost nemulțumit de modul în care s-a "afirmat" partidul. Atunci am scris și eu o serie de articole critice, pentru că am
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
întâmpinați țărăniștii în sate din Vrancea, Gorj, Mehedinți - sate care luptaseră în anii ’50 cu arma în mână împotriva comunismului! - mi-am dat seama de gradul de "spălare a creierelor" la care fusese supusă populația. Opoziția a fost și a rămas în România o minoritate. Iar situația asta poate să fie mai profitabilă Occidentului. - Greșesc dacă afirm că ați ezitat între a fi autor sau erou al unor întâmplări? - Din păcate, este o realitate. Provine din faptul că am avut prea
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
că ați ezitat între a fi autor sau erou al unor întâmplări? - Din păcate, este o realitate. Provine din faptul că am avut prea multe curiozități. Și pentru că mi-a plăcut viața. N-am devenit scriitor profesionist. Am preferat să rămân un diletant - din confort, din lașitate sau poate din prostie. N-am avut plăcerea profesionistului de a fi liber în cadrul scrisului, chiar dacă am scris poezie, proză, multe articole de critică și istorie literară, am alcătuit ediții critice, sau am scris
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
altă realitate. Foștii activiști și securiști, precum și scriitorii care au servit cu frenezie puterea comunistă sînt astăzi prosperi oameni de afaceri, parlamentari, dețin funcții de conducere în Uniunea Scriitorilor sau conduc ziare și reviste de cultură, în vreme ce foștii dizidenți au rămas tot la periferia societății. Cum s-a ajuns aici? O explicație dă chiar Liviu Ioan Stoiciu. În cele cîteva luni în care s-a aflat la conducerea județului Vrancea a avut posibilitatea să-și vadă dosarul de la securitate (inclusiv să
Stoicism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14249_a_15574]
-
pentru Început, că misiunea de intervenție este relativ simplu de Îndeplinit, apoi că nu are motorină, hrană, echipament, arme, muniție și nici chef de trai În condiții de bivuoac. Mmmdaaa... Guvernul Își dădu seama că, Într-adevăr, cam așa era! Rămânea diplomația alianțelor! Ministerul de resort intră urgent În priză! Astfel, au aflat de la nemți că poate este o neînțelegere, și că, dacă trece suficient timp, lucrurile se rezolvă de la sine, de la francezi că ei au acum probleme cu fermierii, dar
Războiul. In: Editura Destine Literare by Mihai Batog-Bujeniță () [Corola-journal/Journalistic/81_a_327]
-
pe bandă și cu puțină răbdare izbutești chiar să construiești declarații la care interlocutorul tău nici n-ar fi visat. Din acest motiv nici înregistrarea adevărată nu e admisă ca probă la Tribunal.) Zicerile din categoria celei citate mai sus rămîn cel mai adesea în colecția personală a ziariștilor care le aud, în dialoguri telefonice s-au fără martori, pe care le au cu diverși puternici ai zilei. Mă rog, oameni sîntem, la nervi spunem lucruri pe care altfel nu le-
Spînzurarea de limbă a ziaristului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14266_a_15591]
-
dar și energiile promisiunii: La umbra nucului natal/ mă simt mare,/ atât de mare/ încât aștrii ochilor mei/ pot frige inima/ v(i)ermelui gigant,/ care mă mănâncă/ din picioare". Insist asupra exprimării cât mai firești cu putință, ca să nu rămână îndoit-nedumerit cititorul întâlnindu-se cu sintagme ca acestea: Populare cu pur, sau polenul încrezut în tine, sau De sus,/ din nemaipomenit de sus,/ din tocmai pisc neasemuit, ș.a. (Vlad Popovici, orașul Lipcani, jud. Edineț, Republica Moldova) * Înainte de a-mi arăta ce
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14263_a_15588]
-
de unele momente aparținând, orice s-ar zice, existenței lor de creatori. E sigur că nepoții nu vor lua în serios perioada, ci urma (opera, nu!) pe care o vor supune unei taxonomii obiective. Înainte de a spune câte ceva despre cei rămași pe brazdă, să afirmăm fără teama de a fi insultați că, în chiar vremea aceea, literatura (română, fără-ndoială!) - cu toate avatarurile ei - a menținut creația la o cotă care s-o ferească de extincție. Poate că sunt, în acest
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14265_a_15590]
-
gonească țînțarii. Atunci mama puse bine mătăniile și un lung răstimp cercetă în liniște iureșul vieții care se desfășura în preajma noastră. Se născuse într-o casă modestă, dar a crescut în splendoarea efemeră a companiei bananiere, din care i-a rămas măcar o educație îngrijită de fată bogată, făcută la colegiu Înfățișarea Maicii Domnului, în Santa Marta. În timpul vacanțelor de Crăciun broda la gherghef cu prietenele, cînta la clavecin pe la tîrgurile de binefacere și se ducea cu o mătușă care o
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
previzibilă. Cu o acribie integratoare, eseistul își inaugurează considerațiile pornind de la Thomas Mann (paragraf al unei "istorii estetice a Diavolului"): "Diavolul lui Thomas Mann, în Doktor Faustus, propune parodia ca singura posibilitate artistic creatoare în negație ce i-a mai rămas omului în zilele noastre. Biet diavol estet care vorbește ca un profesor, a cărui ironie e încă atît de rafinată! Iată însă parodia devenind nu predicație despre o cultură posibilă, ci descompunerea în sine a întregii culturi, cu zeii, monumentele
Pornind de la literatura franceză(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14251_a_15576]