1,578 matches
-
În plus, chiar dacă ai putea dansa, nu ai apucat să-mi arăți niciodată finalul. Nici măcar nu știu dacă mai ții minte pașii. ― Finalul? Ah... Îmi aminteam că Începusem să lucrez la el, dar nu mai știam coregrafia. Am Încercat din răsputeri să mă gândesc la pași, dar nu-mi venea În minte nici măcar unul. Din nou, vedeam doar negru privind În urmă. ― Vezi? spuse Angela. Exact cum bănuiam. Îmi pare cumplit de rău, Alisia, dar mă văd nevoită să-ți spun
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
de plăceri... Dar să nuanțăm un pic: între cele două extreme, e loc destul pentru câteva gesturi de cochetărie. Cum nu eram deloc conștiente de marele câștig pe care îl reprezenta dispariția a ceea ce noi numeam stupid „feminitate“, încercam din răsputeri să fim frumoase. Și asta însemna, în această ordine “în orice caz, pentru mine“: să mă spăl și să mă îmbrac așa cum puteam eu mai omenește. Cu spălatul evident că era foarte complicat. Cu cele două ore pe zi - când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
lumea civilizată, unde mi s-a explicat că, de fapt, femeile au avut un noroc chior în sistemul progresismului comunist, că li s-au dat de-a gata „drepturi“ pentru care ele, femeile occidentale, au trebuit aici să lupte din răsputeri. Sigur, replica ce îmi venea pe buze, și anume că ne-am fi bucurat foarte tare să-și ia Occidentul aceste mari câștiguri, în loc să ni le facă nouă cadou, era stupidă. Cu atât mai mult cu cât cam așa-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
treizeci și doi. S-a auzit un zgomot înăuntru și ușa s-a întredeschis. În fața mea se afla Charles Strickland. N-a scos o vorbă. Presupun că nici nu m-a recunoscut. I-am spus numele. M-am străduit din răsputeri să-mi iau un aer cât mai firesc. Nu mă mai țineți minte. Am avut plăcerea de a cina cu dumneavoastră la sfârșitul lunii iulie. Poftește înăuntru, zise el vesel. Sunt încântat să te văd. Stai jos! Am intrat. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
era ceva dramatic în contrastul dintre această situație și înfățișarea ei atât de cumsecade. Întâlnirea mi-a stârnit emoții și imaginația îmi lucra febril în timp ce încercam să mă concentrez asupra partidei pe care o jucam. Întotdeauna m-am străduit din răsputeri să-l bat pe Strickland pentru că era un jucător care-și disprețuia adversarul înfrânt. Felul cum exulta în momentul victoriei îți făcea și mai greu de suportat înfrângerea. Pe de altă parte, dacă era el învins primea înfrângerea cu multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
zbughesc ca să scap de urmări, s-au s-o ajut înfruntînd orice risc? Fără să mă fi decis pentru una din aceste ipoteze m-am pomenit înșfăcînd-o în brațe și urcând scările cu ea. Sus pe coridor, am strigat din răsputeri: ― Domnișoară Dorino! Domnișoară Dorino! Croitoreasa a ieșit speriată din odaia ei, întrebînd: ― Ce este? Ce s-a întîmplat? ― Domnișoarei Deleanu i-a venit rău. Am găsit-o pe scară în nesimțire. ― Vai, biata fată, s-o lovit rău? ― Nu știu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mai mult decât pot da ele în chip normal. Or, cu mine se petrecea același lucru. Eram într-adevăr îndrăgostit? Nu, hotărât ― nu! Totul se reducea la un plan de seducție conceput la rece, a cărui înfăptuire o susțineam din răsputeri. Voiam să-mi verific, pentru întîia oară, armele încă nefolosite din arsenalul meu. Am mai spus-o: până acum nu dădusem nici o luptă serioasă în câmpul iubirii. Voiam, mai ales, să îngenunchez pe această fată mândră, îndărătnică, disprețuitoare (cum n-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
prins de veste cum a răsucit cheia în broască, apoi a încuiat ușa. Era alături, ne despărțea doar un perete. Am lăsat ușa întredeschisă ca să spionez orice mișcare de pe sală. Din fund, din bucătăria Dorinei, auzeam pe Virgil zbierând din răsputeri; făcea lecția obișnuită cu Gheorghița. Ceilalți locatari erau plecați. Numai doctorul nu eram sigur dacă ieșise sau nu. Hotărîndu-mă să trec la acțiune, mi-am luat pălăria și, gata ca de plecare în oraș, am pășit cu precauțiuni de hoț
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mă întrebe: ― Mă asculți? ― Ba da, te ascult, cum nu? am replicat brusc, ca trezit din-tr-un somn greu. Închipuirea mea rătăcea în neștire prin cele mai stranii locuri, arătîndu-mi fie un colț de stâncă sau un cal slăbănog opintindu-șe din răsputeri să tragă o căruță înțelenită în glod, sau alte locuri la fel de absurde, fără nici o legătură cu clipa actuală. Într-un târziu, am întrebat-o pe Alexa, așa ca să spun și eu ceva: ― Pe el nu-l anunți de ceea ce s-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
stratageme uneori destul de reprobabile. Ajunsesem până acolo încît umileam profesorii numai și numai să provoc vâlvă și admirație în jurul persoanei mele. Voiam să mă mențin necontenit la suprafață, în atenția tuturor. Amorul propriu îmi cerea eforturi prelungite și luptam din răsputeri să-i aduc satisfacțiile de care avea nevoie. Și dacă astfel stăteau lucrurile, cum ar fi îndurat acest amor propriu atât de sensibil, bolnăvicios de sensibil, umilința cumplită a unei infidelități,. când el însuși era mai puternic decât dragostea cea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
că pe cât de adevărată este butada care spune că cine se aseamănă se adună, tot pe atât de corectă este și cea care spune că extremele se atrag mereu, totul variind de la caz la caz. Cu alte cuvinte, încercam din răsputeri să judec lucrurile cu tact în așa fel, încât totul să fie numai în favoarea mea și a ei, adică a noastră ca cuplu. Am cunoscut-o curând, însă, mai îndeaproape și mi-am dat seama că umblasem numai după himere
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
arăta ea în acele clipe, ușor ar fi reușit să bage spaima imediat în oricine. De departe, se vedea că duce o luptă aprigă cu aerul; de fapt, ea nu mai respira - horcăia. Fiecare vorbă, pe care încerca ea din răsputeri s-o pronunțe, îi era întretăiată numaidecât de un șir întreg de spasme violente. Tremura toată. Convulsiile n-o slăbeau deloc. Într-un cuvânt, părea că se dă, chiar atunci, de ceasul morții ei. Totul, în locul acela, era de groază
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
urlă, brusc, un șlagăr. "Mă îndoiesc de tine", zice cântecul E interesant să-ți zbieri îndoielile! Scepticii nu s-au priceput decât să le șoptească. Din pricina asta au fost neconvingători, nu i-a auzit nimeni. Altceva e să strigi din răsputeri că ai dubii. Atunci numai surzii scapă. Dar iată că se face liniște. Stăpânul radioului s-a ridicat și pleacă. Eu mai rămân. E cald, mă simt relaxat și nu-mi vine să mă scol. Probabil, în loc să fugă de îndoieli
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nu reuși să ajungă până pe balcon. Flăcări mari se încolăceau prin intrarea scării. Nobumori împinse înăuntru obloanele altei ferestre și cătă în jos. Singurii soldați pe care-i vedea sub el aparțineau inamicului. Apoi, văzu un om luptându-se, din răsputeri, în mijlocul unei mulțimi de soldați dușmani. În mod uimitor, era o femeie, soția unui vasal de-al său, care mânuia o halebardă. Cu toate că era în pragul morții, Nobumori își îngădui să trăiască emoția neașteptată care-l învăluise atât de brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai bine să trec pe la castel pentru a-mi prezenta omagiile, înainte de a pleca?“ Mitsuhide fusese întotdeauna derutat în situațiile de acest gen. În acel moment, capul său, de obicei, limpede era atât de obosit, încât trebuia să gândească din răsputeri pentru a nu face o greșeală. Făcând atâta caz din această întrebare, oricât de îndelung analiza problema, nu știa absolut deloc ce să facă. Mare parte a chinului de a se confrunta cu acea situație dificilă se revărsă într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sudoare. În vapori apăreau sute de mici curcubee. Hideyoshi sări deodată, scoțând un zgomot ca de cascadă. — Hei! Să vină cineva să mă spele pe spate! strigă el. Cei doi paji care așteptau afară intrară în fugă. Muncindu-se din răsputeri, începură să-i frece spinarea, de la ceafă până la tălpi. Deodată, Hideyoshi spuse, râzând: — Ciudat mai iese! Privind în jurul picioarelor, văzuse că jegul pe care i-l răzuiau pajii de pe trup semăna cu găinațul de păsări. Cum putea avea acel om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o avalanșă. Comandantul lor, generalul Matsuda Tarozaemon, fusese lovit de un glonț și luat pe umerii aghiotanților, în văzul tuturor soldaților. — La atac! Tăiați-i! Cea mai mare parte a unității Hori pornise deja în urmărire, dar Kyutaro țipa din răsputeri, încercând să-și oprească oamenii: — Nu-i fugăriți! În elanul momentului, însă, comanda de reținere avea prea puțin efect. După cum era de așteptat, avangarda unității lui Matsuda începu să se rostogolească în josul muntelui, ca o cascadă noroioasă. Întăririle nu veniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
rapid ordinul de pregătire pentru luptă, dar cei doi călugări care-i călăuzeau strigară spre ei: — Nu e inamicul. Sunt iscoade de la templu. Nu trageți! Apoi, se întoarseră către muntele din depărtare și se făcură înțeleși, gesticulând și strigând din răsputeri. Cu asta, soldații începură să coboare versantul, ca niște pietre rostogolindu-se într-o prăpastie. Foarte curând, un ofițer cu un steag fixat pe spate alergă în jos, spre ei. Hideyoshi îl recunoscu drept un vasal de la Nagahama. Daikichi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Buddha s-ar fi aflat sub ochii lor. După ce avuseseră loc ceremoniile lecturilor din sutre și ale împrăștierii florilor în fața lui Buddha, marii preoții Zen își aduseră omagiile. În final, marele preot Soken recită gatha de despărțire și strigă din răsputeri: — Kwatz! Preț de-o clipă, se lăsă o tăcere desăvârșită. Apoi, în timp ce muzica solemnă se relua, căzură florile de lotus și, unul câte unul, participanții depuseră tămâie la altar. Printre cei îndoliați, însă, cam jumătate din rudele clanului Oda, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
scape! Începură să-i arunce lui Shogen invective, dar acesta se lupta ca și cum nu s-ar fi temut de moarte. Tăind din mers o brazdă de sânge, până la urmă reuși să scape din cușca de fier. Biciuindu-și calul din răsputeri cale de vreo două leghe, se alătură, curând, armatei lui Yasumasa, care aștepta din seara trecută. Dacă asasinarea lui Hayato s-ar fi încununat cu succes, cele două fortărețe de pe Motoyama ar fi fost atacate și cucerite la apariția focurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fațete ale turnului, țâșni o uriașă umbrelă de flăcări. Era vâlvătaia care semnala sfârșitul lui Katsuie. Shibata Katsuie și cei optzeci de membri ai casei sale le ținuseră piept atacanților la etajele doi și trei ale fortului și luptaseră, din răsputeri, până la capăt, alunecând pe sângele vărsat. Acum, însă, îl chemară trei membri ai familiei: — Pregătiți-vă repede, stăpâne! Alergând la etajul patru, Katsuie i se alătură Doamnei Oichi. După ce asistă la moartea ei, Shibata Katsuie își puse capăt vieții, spintecându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
incapabil să abandoneze ideea că era moștenitorul lui Nobunaga. — Cum adică? întrebă Nobuo. Adevăratul festin abia începe. E o noapte minunată de primăvară și ar fi mare păcat să ne ducem la culcare atât de devreme. Nobuo se străduia, din răsputeri, să-l distreze pe Ieyasu, dar Ieyasu avea treburi de făcut. — Nu, Senior Nobuo. Domnia Sa nu trebuie să mai bea sake. Cel puțin, judecând după culoarea obrajilor. Dați-ne nouă ceașca. Dar Nobuo nu observase jenanta plictiseală a invitatului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mi sbagliai!... Sau nici măcar în seara spectacolului n-avea să scape de obsesia melodiei?... Dar, șezând pe locul lui, în sală, cu o garoafă în mână, o aștepta pe Geta să se ivească pe scenă, și până atunci încerca din răsputeri să intre în miezul acțiunii fiindcă ea era implicată în acea acțiune, nu-și dădea seama cât de mult și chiar asta era una dintre întrebările pe care dorea să i le pună la sfârșit, când aveau să se întâlnească
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
parcate, spre Ally Pally. Cealaltă Carol se năpusti în prăvălie. Ce mama naibii se întâmplă aici? exclamă la vederea lipiciosului ei soț întins pe jos. S-a împiedicat de tejghea încercând să ajungă la tine, îi răspunse Carol, încercând din răsputeri să-și strecoare în voce o undă de șoc. Amândouă stăteau și se uitau la Wiggins; acesta se chinuia să se ridice în genunchi, scuturând din cap ca un câine ciobănesc. Privirile celor două Carol se încrucișară deasupra spinării lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
putea fi deloc conștient de oroarea priveliștii pe care o constituia el însuși. Mișuna în continuare, muzical, o placă umană albă fără semnul masculinității. Unduindu-se nevralgic, Michael era mai degrabă asemeni unei cadâne aparținând unei ordini răsturnate, încercând din răsputeri să se deznoade dintr-o legătură creată din propriul dans. Deodată, pe când tocmai își ridicase cu fermitate unul din brațe în sus, întrucât așa necesita procedura respectivă, subrațul lui Berzelius dădu la iveală un buton. Unul de plastic. Îl apăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]