2,766 matches
-
eclipsa de soare prezisă de Tales În anul 610 Î.Hr. și viața filosofului care a prevăzut-o. Dacă se admite realitatea celei dintâi, trebuie să admitem numaidecât realitatea celei de-a doua. Eclipsa Însă se reproduce fără Încetare, În răstimpuri care pot fi prezise, pe când Tales nu va mai retrăi niciodată În personalitatea lui particulară. Existența Însă a lui Thales este tot atât de sigură ca și aceea a eclipsei. Această realitate trecută și dispărută pentru totdeauna este istoria În cea mai
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Basarab către fiul său Theodosie. Versiunea originală, tr. și introd. G. Mihăilă, pref. Dan Zamfirescu, București, 1996. Repere bibliografice: B.P. Hasdeu, Cuvente den bătrâni, II, București, 1879, 439-448; I. G. Sbiera, Mișcări culturale și literare la românii din stânga Dunării în răstimpul de la 1504-1714, Cernăuți, 1897, 160-162; Ovid Densusianu, Istoria literaturii române, București, 1898, 305-317; Spiridon Lampros, Catalogue of the Greek Manuscripts on Mount Athos, I, Cambridge, 1895, 367; Polihron Sârcu, K voprosu o podlinnike Poucenii valașskogo gospodaria Ioanna Neagoia k svoemu
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
a lui Artur Gorovei 369 de ghicitori, multe din ele inedite, despre 245 de noțiuni, majoritatea fiind culese din satul natal al folcloristului. Cărțile următoare mărturisesc aspirația lui P. de a realiza o colecție etnofolclorică monografică a zonei Tecuci. În răstimp de numai treisprezece ani (între 1909 și 1921) el publică peste douăzeci și cinci de volume de proză și versuri populare, de credințe și tradiții folclorice, precum și monografii asupra civilizației sătești, multe privind zona Tecuci, unele extinzându-se și spre cele limitrofe
PAMFILE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288641_a_289970]
-
ani mai vârstnic decât el, al cărui discipol entuziast devine. Sub îndrumarea lui Noica învață limba greacă. Îl citește în original, integral, în ordinea propusă de maestru, pe Goethe, împreună îl studiază pe Kant, și mai ales pe Hegel, în răstimpul a ceea ce ei numeau „cele 1001 de nopți ale filosofiei”. După doi ani de „supunere totală”, discipolul se revoltă: începe „despărțirea de Noica”. P. revine la ale sale, la Montaigne, Goethe și Nietzsche: „Scriam à la Noica, deci eram un
PALEOLOGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
cărui stări pendulează între vaporoase euforii de ftizic și neliniștea unor rele presentimente - Grădina de sidef (1926), Fluierul lui Marsyas (1928), Versuri (1934). Însingurat, cu o sfâșietoare nevoie de afecțiune (visul lui de iubire e un „soare stâns”), cuprins în răstimpuri de o sete de viață care e reflexul spaimei de neființă, „ultimul trubadur” (E. Lovinescu) își susură într-un decor sublunar, de irizări simboliste, cantilena. Frapează generozitatea luminii („nămeții de lumină”) în ambianța împânzită de semnele extincției. Întunericul ce se
MILCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
abia disimulat. Alter ego al autoarei, Ariane, aflată la Paris, suferă un accident: taxiul în care se află e zdrobit de un camion, iar șocul îi provoacă dezlipirea retinei și orbirea. După repetate operații și ani de nemișcare în pat, răstimp petrecut între disperare și încrederea într-o posibilă vindecare, Ariane descoperă „cealaltă lumină”, valorile spirituale, cunoașterea de sine. Temperament pasional, de o senzualitate nestăpânită, Ariane închipuie eternul conflict între sentiment și rațiune, dorință și etică, hedonism și trăire mistică. În ciuda
MILLER-VERGHY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288144_a_289473]
-
a doua fiind o proiecție istorică a grilei conceptuale și a postulatelor metodologice sistematizate în prima. Calmul plat al sensurilor se tulbură, matricea acronă se denivelează, dând naștere unei dinamici semantice. Anumite accepții ale literaturii le surclasează pe altele pentru răstimpuri limitate, urmând la rândul lor să fie învinse și eliminate din scenă. Vârstele ideii de literatură sunt tot atâtea configurații particulare, în interiorul cărora diversele sensuri sunt angrenate în raporturi de forță inconfundabile. Primul volum al seriei merge până la baroc. Antichitatea
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
Din păcate, lipsesc nu doar ocaziile reale, ci chiar și gesturile simbolice de respect și încurajare. Sunt reședințe episcopale sau, din nou, mănăstiri de protocol unde, oriunde te afli, calci pe plăci de marmură sau covoare exorbitante 2. În acest răstimp, zeci de studenți înzestrați n-au bani să-și cumpere nici măcar un sfert din ultimele apariții de carte religioasă. În aceasta stă oare cinstirea pe i-o aducem Maicii lui Dumnezeu? Fecioara a zis: „Făcut-a tărie cu brațul Său
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Pentru a înțelege mai bine ororile acestui ritual de fidelitate colectivă, cei mai tineri cititori sunt îndrumați spre paginile 260-262 ale volumului. În stradă, pensionarii privegheau pentru pâinea sau laptele de toate zilele; stătea la coadă chiar și douăsprezece ore, răstimp pentru o bârfă timidă, glume eroice sau poate și un leșin: deficit de glicemie și speranță. (Comentarii feculente pe această veritabilă temă de doctorat în antropologie socială se găsesc și la paginile 444-447.) Prin trecutul lui Angelo Mitchievici șuieră fanteziile
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
soarele fierbinte, Ahab stătea în picioare pe bompres, cu o mînă la spate, gata să-i poruncească prin semne timonierului în timp ce privea nerăbdător în direcția arătată de brațul nemișcat întins de Daggoo. Fie că, tulburat de jetul solitar întrezărit în răstimpuri, Ahab ajunsese să asocieze ideea de calm și de liniște cu prima apariție a balenei pe care-o urmărea, fie că era altceva la mijloc, nerăbdarea îl dădu oricum de gol, căci în clipa cînd zări movila aceea albă, el
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Ținîndu-se la o distanță de cîțiva iarzi de „Pequed“, ambarcațiunea izbuti, cu ajutorul vîslelor, să rămînă în linie paralelă cu vasul, care înainta greoi printre valuri îcăci între timp se stîrnise un vînt foarte puternic), cu gabierul mare mascat. Deși, în răstimpuri, cîte un talaz uriaș, răsărit pe neașteptate, împingea ambarcațiunea în fața vasului, ea revenea, cu dibăcie, la poziția de mai înainte. între cele două părți se legă astfel o conversație, supusă din cînd în cînd unor astfel de întreruperi, dar alteori
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
procedat astfel. Carcasele celor doi monștri rămăseseră la pupa, iar corabia, încărcată cu capetele lor, semăna acum cu un catîr împovărat cu două samsare prea grele. între timp, Fedaliah se uita calm la capul balenei normale, privirea lui coborînd în răstimpuri de la zbîrciturile adînci ale acestuia la liniile din propria-i palmă. Iar Ahab stătea într-o asemenea poziție, încît matelotul parcă îi acoperea umbra; dacă acesta avea el însuși o umbră, ea părea contopită cu aceea a lui Ahab, prelungindu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în aceste ape. Mînat de un vînt prielnic, Pequod se apropia acum de strîmtoare, pe care Ahab avea de gînd să o străbată pentru a ieși în Marea Iavei și, de-acolo, navigînd spre nord, printr-o zonă frecventată în răstimpuri de cașaloți, să treacă pe lîngă coastele insulelor Filipine și să ajungă în Marea Japoniei, la timp pentru marele sezon al vînătorii de balene din apele ei. în felul acesta, Pequod ar fi străbătut aproape toate zonele de vînătoare a
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
să cunoască motivul exact al opririi sale pe loc îsau, poate din pricină că vacile și vițeii aceștia erau niște făpturi atît de tinere, de nesofisticate și de lipsite de experiență), oricum ar fi, balenele astea mai mici, care ne vizitau în răstimpuri ambarcațiunea încremenită pe marea calmă, vădeau o uimitoare îndrăzneală și încredere sau poate nu era decît tot o formă de panică, dar una de care nu puteai să nu te minunezi. Amușinînd ca niște cîini, veneau pînă sub copastie, încît
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
toate astea, nu vedeam în fața mea nici un compas care să mă călăuzească, deși mi se părea că mai adineaori privisem roza lui, la lumina statornică a felinarului din habitaclu. înaintea mea părea să se întindă o beznă adîncă, sfîșiată în răstimpuri de lugubrele flăcări roșiatice. Aveam mai ales impresia că nava pe care stăteam nu luneca spre vreun liman aflat înaintea noastră, ci fugea de toate limanurile lăsate în urmă. Un sentiment înnebunitor și năucitor, ca o presimțire a morții, puse
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
tăcută și te ignoră, chiar dacă te-ar vedea că sapi temelii pentru o catedrală. Această înspăimântătoare placiditate a dulgherului nostru ascundea, pare-se și o cruzime atotcuprinzătoare, combinată însă, uneori, cu un soi de umor greoi, împiedicat, astmatic, pigmentat în răstimpuri cu vreo glumă răsuflată, de felul acelora pe care și le vor fi spus, ca să-și treacă timpul, locatarii Arcei lui Noe, adunați la teuga în cartul de noapte. Călătorind toată viața, bătrînul dulgher nu numai că nu apucase să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în aceste împrejurări, vînătoarea s-ar fi putut prelungi la nesfîrșit, fără nici o speranță; nici un echipaj n-ar fi putut să tragă la rame atîta vreme, cu atîta intensitate - un asemenea efort e greu de suportat chiar și într-un răstimp mai scurt. Corabia însăși, oferea - așa cum se întîmplă uneori - cel mai bun mijloc de a continua vînătoarea. De aceea, ambarcațiunile se îndreptară spre Pequod și fură de îndată ridicate de palancurile ei, laolaltă cu cele două jumătăți ale ambarcațiunii sfărîmate
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
teoretice ale autoarei București Editura Cartea românească, 2007 Notă la a doua ediție Spre onoarea ei, Editura Cartea Românească continuă actul de restituire culturală prin această retipărire, act Început În 2005 prin reeditarea cărților mele care investigau literatura postbelică din răstimpul 1944-1948: Trădarea intelectualilor și Reeducare și prigoană, apărute În primă ediție În 1992 respectiv 1993, restituire care urmărește repunerea În circuitul informării, pentru alt public, pentru altă generație de căutători ai adevărului, Într-un ritm editorial mai susținut, și a
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
anul 1949?Ă Deocamdată am prezentat președintelui nostru (S.S.d.R.P.R.) o nouă nuvelă, despre care va hotărâ dacă, unde și când se va publica. Deîndată ce m-am hotărât pentru nuvele, n-aș putea preciza câte voi putea scrie În acest răstimp. Asta nu depinde numai de bunăvoința și nici chiar de ambiția deĂÎntrecere cu cei tineri. (Ă). Cred că nu numai muncitorii de la orașe și sate, ci cu toții trebuie să depună sforțări maxime, iar scriitorii, și În genere artiștii, au obligația
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ilustra această uriașă creștere. În patru ani, până la 1 noiembrie 1948 toate editurile au scos un număr de 487 titluri Într-un tiraj total de 5.730.000 volume. De la 1 noiembrie 1948 și până la 1 noiembrie 1949, Într-un răstimp care corespunde În mare parte cu primul nostru plan de stat, numărul titlurilor a fost de 688, iar tirajul total de 13.589.999. Prin urmare, Într-un singur an, s-au tipărit o dată și jumătate mai multe titluri și
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
săracă și mijlocașă». (Ă). Cam atât se pomenește În roman despre munca de pregătire pentru colectivizare, despre acțiunea prealabilă a partidului. Această limitare a problemei are consecințe serioase În roman, atât În ceea ce privește conținutul lui de fapte cât și realizarea artistică. Răstimpul de câteva luni, iunie-octombrie 1949, pe care-l Înfățișează Camilar, nu putea să pună la dispoziția romancierului - deși atunci au luat ființă multe gospodării colective - un material destul de bogat pentru ca problema atât de vastă a colectivizării și a rolului partidului
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
că e adevărat». Desigur că țăranii muncitori care ceruseră aprobarea puteau să creadă că lucrul este adevărat. Cititorul se Întreabă, cu legitimă mirare, care a fost rolul organizației de partid În perioada de pregătire a Întemeierii gospodăriei agricole colective În răstimpul care a dus la redactarea cererii adresate de țăranii muncitori. (Ă). A fost remarcat faptul că În nuvelele de până acum ale lui Petru Dumitriu În timp ce eroii negativi trăiau intens, fiind puternic conturați de scriitor cei pozitivi apăreau mai stinși
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
foarte puțină literatură. Inițiativa luată acum doi ani de Scânteia de a publica În suplimentele ei de duminică nuvele și schițe legate de problemele cele mai acute ale procesului de construire a socialismului a dat roade Îmbelșugate. În tot acest răstimp Scânteia n-a Încetat să sprijine pe nuveliști, publicându-le operele. Nume valoroase s-au afirmat pentru Întâia oară la Scânteia. Exemplul ei ar trebui urmat și intensificat cât mai mult de revistele și publicațiile noastre literare”. 20. Horia Stancu
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Bine, bine, veți zice, atunci de ce tot acest demers? Pentru că cineva trebuia s-o facă, pentru că cei care ar trebui să vorbească tac, pentru că nu pot lăsa lucrul doar pe jumătate făcut, oferind chiar o imagine trunchiată, incompletă a acestui răstimp, pentru că, realmente, când am Început cercetarea, nu credeam că aria infamiei e atât de vastă, pentru că generația mea n-a cunoscut aproape nimic din tot ce citesc eu, pentru că generația Biancăi, fata mea, a Învățat În școli cam aceeași istorie
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
specifică În genere creației sale și convertește tema Într-una care se pare că este mai apropiată de frământările lirice ale scriitorului: cântarea succeselor pe care el le-a avut În ultimii ani, Înfățișarea temelor care l-au solicitat În răstimpul acesta, datorită noii ere care s-a deschis odată cu biruința măreției Socialiste: «Eu mă gândesc la anii ce trecură. Da, am ajuns poet, mă tot gândesc. Văd: unii trec privindu-mă cu ură, Iar alții cu iubire mă privesc. De-
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]