6,632 matches
-
de mantia muiată-n cloroform a unui zeu necunoscut. În zadar somnoroasa oră izbea în porțile de lumină ale dimineții, că tot nu reușea să destrame pânza de liniște, muiată în aburii pâcloși ai somnului. Dormeau până și umbrele nopții, răsturnate pe coclaurile cerului, urmare obositoarei alergături după luna plină, care, toată noaptea le-a săgetat cu razele sale. Până la urmă, au ... Citește mai mult 20- Doi incoruptibiliPrintre vălătucii grei de negură, solzii argintii ai șoselei abia se observau. Ca o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
de mantia muiată-n cloroform a unui zeu necunoscut. În zadar somnoroasa oră izbea în porțile de lumină ale dimineții, că tot nu reușea să destrame pânza de liniște, muiată în aburii pâcloși ai somnului. Dormeau până și umbrele nopții, răsturnate pe coclaurile cerului, urmare obositoarei alergături după luna plină, care, toată noaptea le-a săgetat cu razele sale. Până la urmă, au ... XXV. TRANDAFIRUL SIRENEI-12, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1792 din 27 noiembrie 2015. 19-În hăul dezastrului În
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
-i urmărească perorația, trăgând de pleoapele grele, care-i cădeau ca niște perdele de plumb peste ochii înroșiți și obosiți. Scârțoi renunțase la această muncă sisifică, pentru că-i căzuse căpățâna pe masă, ca un bolovan, peste care o Băbească își răsturnase conținutul rămas nebăut. Nu știu ce efect o fi avut magica licoare, că fericita ... Citește mai mult 16-Durere și ...BusuioacăLa masa din separeu, printre sticlele goale și cele pline, protocoliștii se împărțiseră în grupulețe de câte doi. Deși trecuse de miezul nopții
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
-i urmărească perorația, trăgând de pleoapele grele, care-i cădeau ca niște perdele de plumb peste ochii înroșiți și obosiți. Scârțoi renunțase la această muncă sisifică, pentru că-i căzuse căpățâna pe masă, ca un bolovan, peste care o Băbească își răsturnase conținutul rămas nebăut. Nu știu ce efect o fi avut magica licoare, că fericita ... XXVIII. TRANDAGIRUL SIRENEI-9, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1782 din 17 noiembrie 2015. 14-Un om supărat Bucă și ai lui nu mai râseră. Pe masă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
castraveți! Cei trei izbucniră în hohote zgomotoase. Pleșcan îl luă în balon și el: --Ia, Zamfirescule, ia, cornișon autentic din grădina Olguței. Culeși de mânuța ei. Auu! --Ce vă pasă, bă, de castraveții mei? râse mânzește Zamfirescu. Dacă vreau, vă răstorn pe ... Citește mai mult 8-Chiolhan cu „castraveciori”Între timp, Dana umpluse masa cu platouri și farfurii încărcate cu diferite preparate din pește, dar și cu șase sticle cu vin alb. Buhăianu și cu ceilalți trei o aplaudau, plescăind din limbă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
castraveți!Cei trei izbucniră în hohote zgomotoase. Pleșcan îl luă în balon și el:--Ia, Zamfirescule, ia, cornișon autentic din grădina Olguței. Culeși de mânuța ei. Auu!--Ce vă pasă, bă, de castraveții mei? râse mânzește Zamfirescu. Dacă vreau, vă răstorn pe... XXXIII. TRANDAFIRUL SIRENEI- 5, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1764 din 30 octombrie 2015. 7-Niște sirene vesele ---Lăsați-l, mă, să plece, râse Buhăianu cu dispreț. Nu vedeți că a intrat în banii castraveciorilor? Câți saci ți-am
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
Ape tulburi și pescari de vieți, În novod prind firele de ață Ce-au trecut fugar din dimineți, Într-un smog de nepătrunsă ceață... Clopotele plâng mereu risipa, Dar nu are cine să le-audă Turma a rămas fără păstor, Răsturnată pare acum și cârma... Se rostesc Cuvinte fără sevă, Dezgolite clar de conținut, Zvonul strigă că Adam și-o Evă Din cerescul rai au și căzut... foto sursa internet 26 martie 2016 Camelia Cristea Referință Bibliografică: Se zvonește / Camelia Cristea
SE ZVONEȘTE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383280_a_384609]
-
și aparatul de radio. La data la care ai plasat acțiunea, nu exista televiziune: ar fi fost prima pe listă. Oamenii văd că raiul lor e iad și viceversa; privesc, în direct, războaie, lovituri de stat și revoluții. Asasinate. Execuții. Răsturnați în fotolii. Întinși pe rogojini. Frecând maioneza. Căutându-se de păduchi. Făcând copii. Scrii un roman ca să scapi. Nici măcar nu te gândești cine o să-l publice; la cititori nici atât. Nici ei nu se gândesc la tine când scrii. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Caravella - atunci când cineva aduce vorba - râde și evită tema. E puțin necăjită, și-a pierdut o parte din clienți; pofticioșii care nu vor să se pună rău cu Magistratul. Unul singur nu va renunța la ea, nici dacă se va răsturna Pământul. Eremitul. § Pe două cartoane lipite ai desenat harta Stațiunii. O schiță, așa ți-ai imaginat-o. Pe doi metri pătrați, ai trasat forme de relief, edificii, străzi. În spațiile libere notezi amănunte. Ai soarta Stațiunii în vârful condeiului. Hotărăști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
nu pot fi exprimate nici prin combinarea inteligent-exhuastivă a tuturor cuvintelor lumii. O lume de cuvinte; la Început, a fost doar Unul. Nu din semnificația lui s-a născut Universul, ci din Sunetul lui. Peste un timp - în zori - vei răsturna în mijlocul drumului cufere de manuscrise și le vei aprinde. Focul purificator. Ai învățat un alfabet fals; grupând logic (?!Ă literele lui, redai erori. Adevărul nu este pentru muritori. Inventezi, ești inventat, personaj al singurului Autor. Să dormi cu gândul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
drept pat și o scândură mai mică, rezemată de zid, drept masă de scris. Pe ea se găseau o cutie din lemn plină cu cărbuni pentru desen și câteva borcănașe din teracotă pentru cerneală. Probabil că una din călimări se răsturnase, producând o pată pe lemn, care fusese apoi ștearsă În grabă cu o cârpă lăsată pe jos. Printre hârtii se găsea o scrisoare de Însărcinare, cu sigiliul papal, care Îi poruncea meșterului să se deplaseze la Roma pentru executarea unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Filosofului, iar apoi Politica sa. Însă, printre cuvintele discursului său, se insinuau trupul Antiliei și masca lui Ambrogio. Și răul i se revărsa În minte. Simți că se poticnește Într-o piedică neașteptată, care fu cât pe ce să Îl răstoarne cu picioarele În sus. Întins pe jos, era un bărbat ghemuit, care Încerca să Îl rețină cu un glas plângăreț. Avea capul În parte Învelit În zdrențe, ca pentru a-și acoperi cine știe ce desfigurare imundă. Un bănuț, și o să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
durere. Dar, dacă ai fi tu În mâna mea, eu ți-aș deschide ochii asupra adevărului, În loc să ți-i Închid cu focul, așa cum faceți voi cu mine. Dacă eu aș fi În mâna ta, ar Însemna că lumea s-a răsturnat cu susul În jos și că legiunea antihristului călărește peste pământ, Îi răspunsese poetul sec. — Și totuși, acea legiune duce cu sine taina binelui și a răului, fructul care ne face să semănăm cu Dumnezeu. Vino și tu În legiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
din soldații pe care Îi plătesc să ne protejeze are o rubedenie În armatele papei. Bonifaciu se pregătește să pornească spre orașul nostru cu scopul aparent de a face pace, dar cu țelul adevărat de a prăda și de a răsturna Comuna În favoarea Negrilor. Pentru noi, calicii, orice schimbare a norocului Între partide contează prea puțin; dar pentru unul ca domnia ta ar putea Însemna viața. Fugi, cât Încă nu e prea târziu. Existau motive de Îngrijorare că povestea aceea putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
disperării, Într-adevăr a Celor din Urmă. Vorbise cu glas tare, atrăgând atenția crâșmarului, care se apropiase grăbit cu gândul la o nouă comandă. Căldura devenise insuportabilă. — Acestea ar putea fi proiectul lor! strigă ridicându-se cât ai clipi, aproape răsturnând băncuța. Apoi se Îndreptă către Ponte Vecchio, după ce Îi azvârlise o monedă cârciumarului, din ce În ce mai derutat. — Nu era messer Durante, omul acela? zise unul din ceilalți mușterii, care urmărise scena. Noul prior? Doamne, apără-ne și păzește-ne. 14 În aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Aveți grijă ca ordinul de exil să fie transmis gonfalonierului de justiție, care să se ocupe de executarea lui. Până mâine, nici unul din acești oameni nu va mai trebui să se afle Între zidurile cetății. La ieșire, mai că Îl răsturnă pe Bargello, care aștepta afară, la poartă. Strângea În mâini un fascicul legat cu o sforicică. — Am venit să stau de vorbă cu domnia ta, priorule. Ai ordonat să ți se raporteze orice amănunt care ar putea avea vreo legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de a răspunde dar, oricare i-ar fi fost argumentația, ea fu Înăbușită de o larmă asurzitoare, provenită dinspre intrarea cârciumii. Un grup de oameni Înarmați dădea năvală, prin agitația mușteriilor din preajmă, care Încercau să se Îndepărteze În grabă, răsturnând bănci și mese. Dante se răsucise și el, În timp ce mâna Îi alerga spre daga ascunsă. Între timp, cu coada ochiului, căuta o cale de retragere spre centrul Încăperii. După ce Îl zări pe cel ce părea să fie șeful năvălitorilor, păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe unde? Cu siguranță, nu putea cunoaște Florența mai bine ca dânsul. Cecco era acoperit cu o platoșă din piele, purta un coif cu panaș și ținea În mână o spadă scurtă de cavalerie. Părea că una din statuile romane răsturnate din Piazza di Santa Maria prinsese viață. Și de data asta, undeva Între ridicol și cumplit, Își zise Dante În sinea lui. — Cecco! strigă el. Așadar, asta e fapta care te-a adus la Florența? Fapta care ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
abandoneze o asemenea avere Într-un cufăr nepăzit. Aruncă repezit pe jos conținutul lăzii, căutând alte bijuterii. Amestecate În devălmășie printre prețioasele tunici de mătase și de in se aflau duzini de asemenea podoabe. Cufărul era arca unei comori. Îl răsturnă, vărsându-i pe dușumea Întregul conținut, care se Împrăștie de jur Împrejur, strălucind. În turnul acela se găsea comoara unei Împărății. O Împărăție... Antilia era cu adevărat urmașa marelui Frederic al II-lea. Așadar, pentru asta se supusese ea acelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de atenție, și când colo... Profesorul și-a Înghițit precipitat pastila - o bulină maronie și rotundă, pe care o scosese din tubul verde așezat la Îndemână pe măsuța din fața lui -, iar apoi s-a lăsat Încet pe spate, cu capul răsturnat pe spătarul fotoliului și cu ochii Închiși. Respira lent, Încercând În chip vizibil să se liniștească. Am vrut să-l Întreb dacă-i pot fi de folos cu ceva, dar mi-a fost teamă de o altă izbucnire temperamentală, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
însă cercă sosul cu un tacâm, scoase un strigăt de mirare: sub sos stătea frumușel, cu aripile desfăcute, un pui de dropie, atât de veridic fript, că parcă una-două zbârrr! pe-o dugheană. Cu o mișcare delicată, de domn, Barzovie răsturnă puiul în sos, făcând apoi o incizie tremurătoare în abdomenul ciudat de plin al tradiționalei păsări. Minune mare! Din abdomen prinseră a se revărsa în sos bucățele de carne de porc, de vită, de curcă, spre profunda satisfacție a invitaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
când se pregătea să devină magistru în filozofie, că-n țara de vizavi izbucnea o revoluție de mare importanță care a făcut posibilă apariția unui Napoleon, care la rândul lui a deschis calea revoluțiilor de la 1848 și studiilor care-au răsturnat filozofia unui Hegel matur? Opinăm că nu. Așa și tânărul Broanteș habar n-avea că turcii intraseră în Camenița stabilind un important cap de pod de unde vor controla mult și bine ținuturile din jur. Nu ți-e cald? - întrebă într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mila să-l vezi: roșu la față, apoi vânăt, tușea în rafale, hârâind, înecându-se, căutându-și batista prin buzunare și scoțând din neatenție un pumnal îndoit pe care-l ascunse repede înapoi, povârnindu-se deasupra mesei mai-mai să se răstoarne și alte și alte mișcări convulsive de care e cuprins îndeobște un om de peste 70 de ani ce tușește din copilărie. Oaspeții plecară privirile jenați, pironindu-și ochii în farfurii, unde borșul grecesc începea să capete o patină maronie. — Termină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cât au putut gaura cu pricina, apoi, la rândul lor, au îmbătrânit și s-au stins. Insă, înainte de a muri, doamna Potoțki era o femei grasă, pieptoasă, tropotind harnic prin camerele nenumărate ale castelului, ștergând ici de praf o icoană, răsturnând colo un bibelou. După moartea glorioasă a soțului, hatmanul Potoțki, corpul nu tocmai subțire al doamnei luase dimensiuni și mai îngrijorătoare, oarecum direct proporționale cu creșterea apetitului religios. Căci doamna, căutând să suplinească întrucâtva absența focosului hatman, se întorsese în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
găsi. Atunci se hotărî: căzu în genunchi și strigând cu glas înalt tremurat: „Fii binecuvântată, glie străbună!”, plecă barba în noroi. Mișcare sublimă, dar stângace: pierzându-și firescul centru de greutate aflat în zona masivă a stomacului, corpul ilustrissim se răsturnă într-o rână și Barzovie-Vodă păru câteva clipe, cât dădu din mâini și din picioare, un cărăbuș slav. Vru să se scoale, însă tina era nu puțină. — Te cheamă pământul, Măria-Ta - glumi inoportun spătarul Vulture, ajutându-l să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]