5,766 matches
-
Plătică, în armonioasă legătură cu omul și stările lui sufletești de dragoste, de dor, de veselie, de întristare, de durere, de bine, de rău, de grijă, de noroc, ori blestem. În cântecul dobrogean răsună dintotdeauna ecourile acestea care s-au răsucit în funia istoriei cu setea de libertate, cu lupta pentru moșie, cu înrobirea și eliberarea... Lupta și victoria se desfac în două în cântecul dobrogean, contopite în viața sufletească a dobrogenilor, ca și minunile naturii mai puțin vătămate de mâini
ELENA PLĂTICĂ. DĂRUIE CÂNTECULUI MULT DIN FRUMUSEŢEA EI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350312_a_351641]
-
zicea el. Recolta era compromisă. Porumbii se îngălbeniseră ca sânzâienele, și așteptau să fie tăiați, făcuți snopi și puși în fânărie pentru vite. Bruma de grâu ce se făcuse, nu le ajungea bieților oameni nici măcar pentru câteva luni. Norii se răsuceau cocoloașe-cocoloașe, ca niște funii mari: când alburii, când negri ca balaurii, de ziceai că o să cadă ploaia cu găleata, dar cum veneau, așa se și topeau... odată cu speranța țăranului care și-o pierduse în rugăciuni la Cel de Sus, ca să
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
lăsat să facă niciun lucru gospodăresc: gătit, spălat, scuturat, cusut și alte mici îndeletniiciri pe care ar trebui să le aibă orice om, fiindcă acum îi vine foarte greu, la anii bătrâneții, să se descurce de unul singur. Și-a răsucit o țigară din foile de tutun agățate după sobă. A umezit cu limba foaia de ziar, a pus tutunul, l-a învelit cu atenție, și iar și-a trecut țigara printre buzele-i umflate și, tușind înfundat datorită nădufului care
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
tale Trece o corabie prin nisip, rage o cămilă Acolo, departe, pe o dună argintie Luna a alunecat și ea prin culoarea mov Fundalul tabloului ridicat de un colț Dezvăluie armura unui prinț stelar Iubit-o, furia crește, s-au răsucit malurile Ține-ma de mînă unde să plec de ce aș pleca? DIN GRĂDINA TA O FLOARE AM VRUT Din grădina ta o floare am vrut Să o fur, să mi-o presar peste buze Vântul foșnea romantic prin frunze Ți-
POEME DE DRAGOSTE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349003_a_350332]
-
sine stătătoare, cărora li se adaugă numeroase fragmente textile și de pasmanterie - dantelă realizată cu fir metalic din argint sau argint aurit) au fost puse odată cu descoperirea întâmplătoare, în anul 1968, a unui guler de dantelă, cu fir de argint răsucit pe mătase, într-un mormânt din preajma Bisericii Sf. Dumitru din Suceava, guler care a fost datat ca fiind din sec. al XVII-lea. Fragmente de veșminte Fragmente de veșminte din perioada medievală au fost găsite însă și mai devreme, cu
COLECŢIA DE TEXTILE ARHEOLOGICE A MUZEULUI BUCOVINEI de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 56 din 25 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349034_a_350363]
-
pe deasupra, brâu gros de piele în care păstrau amnarul, cremenea, iasca, tabacherea cu tabacul și foița. Toată lumea respecta părul lor alb asemenea trecutului lor fără pată și cuvântul lor avea greutate în orice adunare. Să-i fi văzut cum își răsuceau tacticos țigarea, lipeau foița umezindu-și buzele și numai din câteva lovituri dibace cu amnarul, reușeau ca într-un ritual să aprindă iasca și apoi țigarea, după care începeau să pufăie satisfăcuți. Nașul meu, Matei din Gheboieni, era primar iar
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
în huruitul roților pe asfalt, terminam prin a moțăi sau a dormi de-a binelea. La un moment dat am simțit că se petrece ceva cu totul deosebit și am rămas nemișcat. Unchiul a smucit calul, ținea hățul în stânga și răsucit pe jumătate a apucat cu dreapta un furcoi încercând să se apere de un țigan care alerga după noi, să se urce din mers în căruță. Mai târziu aveam să aflu că din cauza sărăciei, țiganii ieșeau noaptea la drumul mare
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
și mai comprimați. Câțiva tineri indieni ieșeau din cafeneaua de peste drum. Erau veseli și vorbeau incredibil de tare, cu o energie inimaginabila pentru suma gradelor de afară. Fetele purtau sariuri vesele și ușoare, în culori puternice de portocaliu și roșcat, răsucite cu îndemânare și știință, în stilul tradițional Nivi. Am remarcat chiar pe una dintre ele, ușor fardata în conturul ochilor negri, părând deosebit de senina și demnă, pesemne plimbarea și prăjitură fuseseră savurate în prezența prietenului așteptat din îndepărtată Kolkata. Mergeau
CATEODATA LA SYDNEY NINGE de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348596_a_349925]
-
rest, era haos în capul ei. Lovitura aceea peste ochi o zdruncinase destul de rău. După circa o jumătate de oră, potrivit calculului ei, mașina s-a oprit. Omul de la volan a deschis portiera, i-a arătat cuțitul și l-a răsucit de câteva ori amenințător aproape de ochii ei, în timp ce o privea cu satisfacție răutăcioasă, rânjind. Apoi a coborât, trântind cu putere ușa mașinii. A deschis cu îndemânare o poartă mare ce părea a fi din metal forjat, s-a întors la
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
părțile. O amețeală îi luă în stăpânire mintea. Ca-ntr-un coșmar, frânturi de scene începură să i se perinde cu repeziciune prin fața ochilor. Erau total necunoscute, parcă din viața altcuiva... O spaimă uriașă îl prinsese în plasă și-l răsucea până aproape de rupere! Ca prin minune, liniștea puse pe om și lume stăpânire. Scutură din cap rotindu-și privirea. Preajma se prefăcuse, înfățișându-i ca-ntr-o veche gravură câteva căsuțe joase din chirpici. Volnicia fiecăreia se apăra cu împletituri
PODUL LUI DUMNEZEU, PIATRA SFÂNTĂ DE LA PONOARELE... DE ANGELA DINA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349265_a_350594]
-
disperare să se trezească, îmi doream cu aceeași disperare să n-o facă și să prelungesc la infinit secundele de așteptare. Dar eram deja în intimitatea viselor lui. Știam că îmi simțise prezența, și în clipa în care s-a răsucit din torentul somnului spre mine, când brațul lui stâng mi-a cuprins mijlocul, trăgându-mă spre el, obligându-mă să mă aplec mai mult și să mă lipesc de el, am început să tremur. Am lăsat pleoapele să-mi acopere
O HIMERĂ-N NOAPTEA TÂRZIE. de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349291_a_350620]
-
multora dintre povestirile autorului. Aici se îântâlnesc flăcăii care au în grijă oile, caii ori celelalte vite. Miriștea e ca o făptură, doar că nu vorbește. Dar flăcăii cunosc bine freamătul fiecărui pai de grâu sau foșnetul foilor de porumb răsucite cu umbrele lor lungi sub săgețile soarelui, poezia câmpiei, Ei știu pe de rost toate coastele dealurilor, văioagele și râpele, străjuite de salcâmi înalți și drepți, cu coroane bogate. De altfel, întreaga priveliște participă, e vie, sub soarele suveran: „Alături
UN DRUM AL MEMORIEI. REFLECŢII ASUPRA PROZELOR LUI MARIN PREDA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349317_a_350646]
-
iubesc!” (Lumina dragostei) Și, parcă pentru a se justifica de slăbiciunea manifestată față de femeie, cu siguranță și cu o anumită notă de umor, poetul descoperă cauza și o explică cititorului: Ai fiori de iad, drăcești, în tine, Care mințile îmi răsucesc, Freamătă de jind carnea pe mine, Cu ce pofte-ascunse te doresc. (Ai...) Dragostea nu este întotdeauna, ori chiar niciodată, o undă lină de lumină fermecătoare și continuă, lipsită de umbre și momente de întuneric. Nu este o oază de liniște
POVESTE DE DRAGOSTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349751_a_351080]
-
lipesc transpirate de iriși arzând... Altitudinea scrisului aduce de departe vulturii albi înflăcărându-și propriul sânge - senzația morții galante plimbându-și imaginea și lecțiile de pian prin fața satelor fără porți. Se desfrunzesc pietre, sângele se aruncă cu praștia și se răsucește-n răni, aripile zeilor îngheață înainte de a atinge numărul vieții. Nu trezi ecourile în șirul ierbii sarea din adevăr s-a sfârșit. Rămâne izul amar cât molozul dus cu lopata și spălat cu grijă la izvor. Clocotul sălbatec s-a
TRECEREA DINTÂI de ELENA LAURA BUMBAC în ediţia nr. 1357 din 18 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349925_a_351254]
-
cu mocirlă, unde mai orăcăia din când, în când, câte o broască răgușită. Restul broaștelor stăteau ascunse prin rogozul crescut pe lângă maluri, să se ferească de căldura verii. Ajuns la bostană, se întristă de situația jalnică găsită. Vrejurile curpenilor se răsucise din cauza uscăciunii, iar pepenii nu au mai apucat să se dezvolte. Parcă erau niște tărtăcuțe bune de pus la murat. Ici colo, mai găseai câte un pepene mai mare decât pumnul, dar nu știai dacă a apucat să se coacă
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
timpul și viața-n el se varsă... De-atâtea ori De-atâtea ori promis-am să-mi alung Aceste triste gânduri ce mă dor, Să nu mai cad uitat în umbra lor, Să simt durerea surdă când mă-mpung. Mă răsucesc prin vise îndelung Și mă târăsc greoi când vreau să zbor. De-atâtea ori promis-am să-mi alung Acele triste gânduri ce mă dor. În tainiță cercat-am, sub zăvor, În suflet să le strâng, pe el să-l
RONDEL... CELEI CE NU MAI ESTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1062 din 27 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344540_a_345869]
-
așa cum apar costumele populare la cântărețele de muzică populară de astăzi, apoi îi aducea la bordei să-i spele în putina cu apă. Mama îi mai trimetea uneori lână să o toarcă cât stătea cu mine la vie, sau să răsucească ce a tors. Lâna așa pregătită o vopseau în mai multe culori și țeseau iarna diferite obiecte casnice, cuverturi, preșuri sau chiar covoare de pus pe pereți. Acest ciclu cu paza lotului cu viță de vie se repeta anual. Acum
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
Aici era pământ mult, gras dar nu avea cine să-l muncească. Toate satele erau pline cu tătari dar cum acestora nu le plăcea să muncească pământul, nu erau interesați de agricultură. Stăteau cât este ziulica de lungă cu picioarele răsucite sub fund în fața caselor joase, cu ferestrele aproape de pământ și cu acoperișul din pământ aruncat peste bețe de floarea soarelui și fumau din narghilea. Tătăroaicele cu șalvarii lor pe ele de le atingea turul de pământ, așezau pe niște măsuțe
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
să cadă la deal, nu la vale, în pârâu. Tăiau și dinspre vale, unde bătuseră o pană de lemn, obligând copacul să se încline și să cadă la deal. Dar, nu se știe cum s-a întâmplat, copacul, fiind cam răsucit în vârf, sau poate vântul începu să sufle, când au terminat să-l taie, acesta s-a rasucit, și numai la deal n-a căzut. Un vecin, fiind pe dealul de vizavi, se uita cum cei doi tăiau fagul, și
UNCHEŞUL IACOB de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347995_a_349324]
-
să-l taie, acesta s-a rasucit, și numai la deal n-a căzut. Un vecin, fiind pe dealul de vizavi, se uita cum cei doi tăiau fagul, și când a vazut cum fagul nu cade la deal, ci se răsucește, s-a culcat la pământ de spaimă, să nu vadă ce se-ntâmplă. Nu se știe cum, fagul n-a căzut peste ei. Au avut zile. Multe cumpene are omul în timpul vieții lui. De aceea se roagă orice creștin când
UNCHEŞUL IACOB de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347995_a_349324]
-
presentimentul unui sens spre edenul lucrurilor.In seria fantomelor salvatoare din În prag(In limine),analizate de Gianfranco Cotini,semnalăm prezența iubitei angelice.Aceasta este surprinsă într-un gest enigmatic:...și deasupra/vreun gest ce șovăie ... Precum atunci/te-ai răsucit și cu o mână,fruntea/dezvăluind-o de sub nor de plete//m-ai salutat spre a intra în beznă.( La bufera).Evocarea acestui trecut moment,pentru poet,secunda supremă este edenică,la fel și invocarea divinității nu sunt altceva decât
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348050_a_349379]
-
deveneau mai sfinte Levitând peste irealul transparent al mării. Ecoul nopții Când ți se termină fânul și ți se dezumflă roata cu spițe de fag și muștele secolului te asaltează cu zumzet de bombardiere dincoace de prag când singurătatea își răsucește burghiul prin inima ta când nu ai alt punct de sprijin decât balamaua care mai ține ușa nopții fără nici-o stea iar carul mic pe cer își frânge oiștea de sare și crapă limba cotidianului ca într-un tablou de
ETERNUL NUD de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348133_a_349462]
-
ca schismă Cuie în cizmă Spurcată charismă Dracul plural Răstignitul pe om Precum în atom Orb cromozom. PECETEA Îngândurată Oarba revine tot mai des Ai semănat iubire, în schimb ce ai cules? Orb timpul mare-n bobul mărgăritar sfințit Își răsucește semnul de nimenea primit Mileniu-n spicul minții, iar unora ciorchine, Îngândurata moarte, fecioara lumii? Cine? TRISTIH PENTRU FIUL MEU REMUS SARGEȚIUÎN EXIL LA LONDRA Cel mai departe fiind, cel mai aproape Singurătatea tatălui, (pe ape), rechinii de harpoane n-
ROCADE de EUGEN EVU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348167_a_349496]
-
aproape de pămînt, cu raze multe, strălucitoare! „Mamă, mamă - m-am întors cu ochii în lacrimi de bucurie - uite ce jos e luna, aproape de casa lui moș Ambrozie. Dar mama a priceput. Sare de pe pat și zice: „A venit lumina” și răsucește șalterul, inun dînd odaia de lumină. Era prima oară cînd vedeam lumina electrică. M-am uitat spre bărbați: toți aveau ochii triști și speriați, dar nu erau așa de la lumina electrică, ci din cauza negurii din sufletul lor că se vor
NIŞTE AMINTIRI de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348220_a_349549]
-
în toți porii sufletului. Inima dă ocol rotocol în jurul emoțiilor. Mă redescopăr în oglinda pe care odată o priveam ca pe un obiect care reflectă doar chipuri Nu mă văd pe mine cea care sunt acum. Văd umbrele prezentului cum răsucesc în cuptorul încercărilor trupul oricum strâns de atâta agitație. Învăț zi de zi să râd de mine un râs clar din toată inima și mă întreb mereu sau întreb gemenele - după cum le numește povestitorul dintre filele turnului de scoici, - de ce
CÂND NU MAI CAUŢI DAR TE CAUŢI (SEMN DE ÎNTREBARE) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347517_a_348846]