2,050 matches
-
copaci, cu atâta se aleg... Pe ăștia îi consideră aleșii, păstrătorii dragostei pe lume...“ „și dacă nu greșește ?“, l-am întrebat, într-o doară. „Nu cumva te crezi și tu un ales ?“, mi-a șoptit Constantin. Se lipise de mine, răsufla lângă urechea mea. „Află că mi se fâlfâie dacă sunt sau nu ales“, i-am răspuns și i-am împins, cu toată palma, fața. Am strâns un pic și degetele. „Atunci să continuăm“, a spus Constantin. Se trăsese mai la
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mai ușor cu trei decât cu patru, la păscut, că ele nu mănâncă orice, la nimereală. Le duci de lanț și ele te trag ici, colo, aleg mâncarea după gust, pe urmă se joacă, le place... Când mă opream să răsuflu, alea micile se jucau cu mine, mă călcau în picioare, uite, pe-aici mă călcau, pe cap...“ Mă uitam spre ostrov. Capra albă se topise ca un fum. Mă gândeam că totuși n-avea unde să se ascundă în ierburile
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
viitorul său. Spuse: - Fata care mă servește? - Vorn? Leej scutură din cap și zâmbi fetei care stătea dreaptă, foarte palidă. - Este prea de tot pentru nervii lor. Îți voi spune viitorul ei, mai târziu, între noi doi, dacă vrei. Fata răsuflă. - Nava de război galactică din Crest? zise Gosseyn. - Trebuie să fii legat de ea, fiindcă există bruiaj. - Acum? Asta o surprinse. - Chiar dinainte de a ajunge acolo? - Da. Ea dădu din cap. - Asta nu este un răspuns la întrebarea dumitale, hm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
de asta. Se furișă în interior și închise fără zgomot ușa în urma lui. Cripta, acum familiară, se întindea înainte-i. Tăcere. Ajunse în siguranță înăuntru, se duse la ușa debaralei. Își ținu respirația crăpând ușa pentru a străpunge spațiul umbros: răsuflă ușurat văzând corpul întins pe sol. Sosea la timp. Acum, problema consta în adăpostirea trupului său inconștient. Mai întâi de toate, ascunse matricea sub o lădiță de metal, pe o etajeră. Apoi, foarte repede, îngenunche lângă corpul nemișcat și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
apoi se aruncă. Abia pe o latură a tocului pantofului drept găsi circuitul imprimat al aparatului. Era un indicator electronic pe poziție făcut din același material plastic ca și pantoful, identificabil numai după circuitul complex reprodus după o microfotografie. Gosseyn răsuflă ușurat găsindu-l. Fără îndoială că Patricia Hardie utilizase unul asemănător în prima seară când fugise să-i cadă în brațe, pretinzând că are nevoie de protecție. Pe atunci n-avusese timp să se gândească cum, de fusese reperat. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ei: erau prea ocupați ca să-l vadă. Grosvenor renunță să-l mai caute pe Corl. Orașul acesta era prea mare și avea mai multe ruine, mai multe ascunzători decât își închipuise el la început. Porni așadar înapoi spre navă și răsuflă ușurat când zări monstrul tolănit în tihnă pe o stâncă, sub razele soarelui. Grosvenor își opri naveta la oarecare distanță, pe un deal, de unde putea să-l observe nestingherit. Rămase acolo vreo douăzeci de minute, până când auzi, în receptorul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
astfel când e suprasolicitat. Pun pariu că nu mai auzi vocea, acum, când îți vorbesc și nu te mai gândești la ea. Omul își lăsă capul pe un umăr, ca și cum și-ar fi încordat auzul. - Da, a dispărut, zise el, răsuflând ușurat, începusem să mă cam neliniștesc. Grosvenor îi liniști destul de ușor pe alți doi tehnicieni, dar pe al treilea, care continua să audă vocea, fu nevoit să-l ia de-o parte și, să-i scoată aparatul sub pretextul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
departe, dar pe măsură ce se apropia de secția de nexialism, simțea că-i sporește neliniștea. Dacă un chimist putea fi stimulat atât de ușor să-l urască, la ce grad de ură vor fi ajuns ceilalți cincisprezece care-i invadaseră secția? Răsuflă ușurat când îi văzu pe toți întinși pe podea, în nesimțire. După ce făcu rost, în grabă, de două perechi de ochelari negri - una pentru el și alta pentru Korita - îndreptă un baraj de raze luminoase asupra pereților, tavanelor și podelelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
pe Korita, Grosvenor ieși în fugă pe coridor. Pretutindeni zări oameni adormiți; cât despre pereți, erau albi, fără nici o imagine! Ajuns pe puntea de comandă, trebui să sară peste trupul căpitanului Leeth, care zăcea pe podea, lângă tabloul de control. Răsuflând ușurat, apăsă pe tasta care dirija fluxul de energie spre scutul de protecție al navei. Peste câteva clipe, cocoțat pe unul din scaunele de control, Elliott Grosvenor schimba poziția navei. Înainte de a părăsi puntea, avu grijă să pună sistemul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
să se trezească din somn, stăpânit de dorința autodistrugerii. Ajuns din nou pe coridor, începu să dea primul ajutor răniților. Cum aceștia erau toți adormiți, trebuia să le ghicească suferințele, ceea ce-i venea destul de ușor. Acelora pe care-i auzea răsuflând greu, le administra plasmă sanguină. Celor care prezentau răni mai grave, le făcea câte o injecție calmantă, iar arsurile le trata cu niște alifii speciale. Cu ajutorul lui Korita transporta șapte muribunzi în salonul de reanimare, unde izbuti să-i readucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de cele întâmplate, căci nu arareori hipnoza provoca o amnezie spontană. Dacă ei nu și-ar fi amintit de nimic, lui Grosvenor i-ar fi venit foarte greu să le explice în mod convingător ce anume se întâmplase. De aceea, răsuflă ușurat când îl auzi pe căpitanul Leeth spunându-i: - Domnule Grosvenor, trecând în revistă rezultatele dezastruoase ale evenimentelor petrecute, domnul Morton și cu mine ne-am amintit de încercarea dumitale de a ne convinge că suntem victimele unui atac din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
pe coridoarele pustii, printre pereții strălucitori, care păreau să-și bată joc de el întreaga lume a acestei nave, atât de plină de făgăduieli până mai adineaori, devenise un cazan drăcesc, ale cărui flăcări puteau să țâșnească în orice moment. Răsuflă ușurat când văzu în fața lui o ecluză pneumatică. Trecu fulgerător prin primul ei compartiment, apoi prin al doilea, prin al treilea - și se pomeni din nou în noaptea neagră de afară. Încredințat că oamenii îl pândesc, undeva pe aproape, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Să zicem că ai fi ajuns la concluzia că domnul Kent trebuie eliminat, stărui geologul. Ce-ai face în acest caz? - Deocamdată, gândurile mele se mențin în sfera legalității, răspunse Grosvenor, cu prudență și spre uimirea lui, văzu că McCann răsuflă ușurat. - Sunt bucuros să aflu că intențiile dumitale rămân în cadrul legalității, îi spuse geologul, apucându-l prietenește de braț. Încă de la conferința aceea a dumitale, am înțeles ceea ce pare să fi scăpat deocamdată tuturor celorlalți, și anume, că ești, potențial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
fulgilor anemici, articolul de pe prima pagină, nesemnat: Un tânăr aristocrat ucis lângă pădurea Băneasa. Văzu negru înaintea ochilor: murise! 3 Primul titlu pe care-i căzură ochii a fost Un tânăr aristocrat ucis lângă pădurea Băneasa. Vasăzică bălanul murise! Petre răsuflă ușurat. Poate că totuși n-ar trebui „să se lebede de bortmoneu“, dar, când a citit anunțul din gazetă și a văzut recompensa, s-a speriat. I-a povestit totul nevestei, care-l sfătuia să se ducă și să-l
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
crezi când îți spun de scrisoare, că n-am primit-o. Avea cu totul și cu totul alt ton decât toate cele pe care i le știam până acum, numai ochii aveau tot tonul lui de homme à femmes, deși răsufla puțin mai greu când vorbea, parcă alergase. S-a ridicat brusc, să plece, mi s-a strâns inima de spaimă, dar tot brusc s-a întors și s-a așezat la loc, chiar lângă mine și mi-a luat obrazul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
departe, păstrându-și locul în șirul respectiv, și, cu fiecare pas pe care-l tăcea, frigul îi inunda întreaga ființă. În plămâni îi pătrundea aerul rece. Dinaintea lui, alți oameni simțeau aceeași constrângere. Începură să fugă. Treceau rapid pe lângă el, răsuflând zgomotos, răgușit, cu ochii scoși din orbite, cu trupurile reacționând destul de stângaci la gravitația mult mai mică decât cea de pe Pământ. Terenul era aspru și denivelat, iar cei care cădeau țipau de durere când colțurile de stâncă le sfâșiau carnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ar avea această putere fără nici un fel de îngrădire, fără să existe vreun loc către care să se întoarcă, fără alte resurse, fără ușurare, fără... speranță. Innelda vorbi explodând de mânie: - Doamne, câte tâmpenii! Se lăsă, copleșită, pe speteaza scaunului, răsuflă adânc, apoi dădu supărată din cap. - Domnule maior, zise ea, cu asprime în glas, îmi pare rău pentru dumneata. Fără îndoială, ceea ce știi despre istoria familiei mele ți-a sugerat că pericolul abuzului de putere nu există. Observă cu uimire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
comandantul avea dreptate: bătrânul murise de moarte bună, pe când el se vedea la carceră, putrezind între ziduri fără ferestre. Coșmarul acela cu ochii deschiși îl făcu să tremure din tot corpul, ca un animal prins. Se opri o secundă, ca să răsufle. Nu știa ce îl doborâse într-atât, emoția revenirii sau frica. Era o noapte tihnită și înmiresmată de arborii de konar, care se-nălțau peste garduri, de glicinele uleioase și de tămâia zilei de rugăciune care se încheiase. Se trezea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
când doi polițiști se opriră în fața casei. — Știm că ascunzi un suspect arab, îi spuseseră lui Godun, care venise să le deschidă. — Un terorist, zise celălalt. Era în noiembrie 2001, cu puțin după tragedia americană. Nu îl lăsară nici să răsufle. Îl săltară fără bagaj și fără să-i dea multe explicații. Omar petrecu o noapte la secție, fiindcă le trebuiseră patru ore ca să găsească un interpret. Se trezi în fața unui anchetator tânăr și cu alură de seminarist la teologie. „Unde
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cu țârâitul greierilor cu tot, și în locul ei s-ar fi-ntins o autostradă cu patru benzi, ca o cale regală a luminii și a începutului. — Sper că o s-o numiți tot așa cum fusese vorba întâia oară, mai zise Omar răsuflând ca un om care alergase. Parcă mai contează... răspunse unul. Important e că locul e mult schimbat și au apărut case pe care șoseaua le va muta ori le va tăia pe din două. Ce-au avut oamenii ăștia în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
semnalizeze reapariția vieții. Încet, se auzi un oftat, ca o adiere de vant. Tiptiltiptil, inima reîncepu să bată. Electrocardiograma desena o curbă tot mai armonioasă. Ochii pacientului erau înca închiși, dar pe fața lui se așternu o liniște divină. Doctorii răsuflară ușurați. Viața e o minune!’’ -și-au spus ei. Un pacient reîntors din înalt, pentru ei valora mai mult decât un nounăscut. -Mai mult ca sigur a venit cu învățăminte prețioase de acolo de Sus - zise unul dintre doctori. -Păi da
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
el până-n nori, apoi îl isbi de pământ și-l băgă în țărână pân în glesne. Făt-Frumos o izbi pe ea și o băgă-n pământ până în genunchi. - Stăi, să mai bem apă, - zise mama pădurilor ostenită. Stătură și se răsuflară. Baba bău apă, Făt-Frumos bău putere, ș-un fel de foc nestins îi cutreeră cu fiori de răcoare toți mușchii și toate vinele lui cele slăbite. C-o putere îndoită, cu brațe de fier o smunci pe babă de mijloc
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
avea el și pietre scumpe ave cât lumina casa, cât de-ntunerec să fi fost. VASILIE - FINUL LUI DUMNEZEU s-au temut să-i dee drumul. Au făcut un mare poloboc de fier ș-au lăsat numai o bortiță ca să se răsufle ș-o încuiet ușa ș-o luat cheia la dânsul și celelalte case le-au lăsat deschise. Ș-au pornit cu gură la măsa: 358 {EminescuOpVI 359} - Mamă, hai de-acum la mine și-i trăi. Da nu i-o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
primul scara. Se opri pe ultima treaptă aruncând o privire circulară prin pivniță. De zid stăteau rezemate o sanie cu spătarul rupt și un trepied pentru pomul de Crăciun. În spatele unei lăzi răsturnate se zărea un sac verde. Îl pipăi răsuflând ușurat: ― Astea sânt ― Ce? ― Măștile de gaze. Se răsuci apoi pe călcâie și bătu ușor peretele: Aici dăm gaură. În colț se vedeau unelte de grădinărit: un târnăcop, o greblă și două lopeți. Dascălii, așezat pe un pupitru vechi de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Ce-i drept, asta nu ți-a mai trecut prin minte, draga mea. La orice te-așteptai, dar să-l vezi pe Șerbănică făcând balet..." Se uită la Dascălu." Ce gusturi fistichii poate să aibă, e nemaipomenit!" Miga abia mai răsufla. Atinse într-o piruetă urechea motanului care sări pe bufet, dând jos un maldăr de farfurii. Dascălu țâșni de pe scaun urlând. ― A! Descărcă arma în direcția cotoiului fără să-l nimerească. Gloanțele se isprăviseră și cârnul scoase din buzunar alt
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]