2,464 matches
-
indicii bizare și de curenți subterani întunecați, care te depuneau pe uscat preț de o clipă, iar în următoarea te trăgeau la fund. Erau feluri de mâncare ce lăsau un gust care exploda în tine și care te lăsau cu răsuflarea tăiată la o jumătate de oră după ce le mâncai. Unele erau delicate, cu o aromă obsedantă care te necăjea ca o amintire a ceva ce ai cunoscut cândva, dar care acum îți scăpa. Lămâi verzi murate, umplute cu nucșoară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
nici prea sus și nici prea jos, văzuse pentru prima oară lumea extrem de limpede, cu zilele izvorând parcă purificate din nopți de o întunecare curată și strălucitoare. Lumina soarelui pătrunzând prin frunziș la ivirea zorilor, schimbătoare și pâlpâitoare, pârjolind cu răsuflarea ei dogorâtă, căzând din când în când peste Sampath, pe care nu-l trata ca și cum ar fi fost o ființă omenească, așa cum era, împrăștiindu-l ca pe apă... Se simțea imponderabil aici, legănat de lumina jucăușă, mângâiat de puzderia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pare cea mai prudentă dintre posibilități... Mai târziu în cursul dimineții, se întâlniră cu inspectorul sanitar șef, însoțit de o mulțime de afaceriști furioși și de vânzători care-și petrecuseră toată noaptea scandând sloganuri în jurul bungalow-ului său. Palid și cu răsuflarea întretăiată, coborî din mașină la biroul Colectorului Districtual sub paza șefului poliției, care fusese silit din nou să-și facă datoria. — Am primit proteste din partea tuturor proprietarilor de magazine, domnule, spuse domnul Gupta, informându-l pe scurt pe perceptorul districtual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
fazanilor și păunilor, ale ciocănitorilor și bărbătușilor... Și totuși, maimuțele își continuau drumul. Mai sus și mai sus. Ca o pală de vânt venită de nicăieri, ce trece printre copaci și se topește în neant, asemeni fantomelor. Mulțimea stătea cu răsuflarea tăiată în livadă. Spionul se târa pe crengi. Sus, urcată într-o magnolie acoperită de mușchi, adunând orhidee, Kulfi fu prinsă preț de o clipă de o furtună puternică, zări o ceață străvezie trecând pe lângă ea. Se ridică pe creanga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
buimac în lumina orbitoare și ploaia care cade pe insulă. Apa murdară adunată lângă rigolă mă privește cu un ochi tulbure, iar în spatele meu se ivește lugubru corsajul industrial de pe Roosevelt Drive... Ar cam trebui să bată de opt, dar răsuflarea aburită a zilei atârnă ca un văl de ceață peste geana de lumină pierită, jalnică, întunecată. De cealaltă parte a străzii murdare, în ușa unui magazin de băuturi închis, s-au ivit trei puradei negri. Eu sunt - ei bine, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
bani. Sunteți nițel cam în afara legii, i-am spus eu. Nu ești decât un mardeiaș. Roiu’. Grăsanul își înfipse bărbia în piept și se răsuci pe călcâie. O clipă mi l-am imaginat la volanul mașinii lui, stacojiu și cu răsuflarea tăiată, gândindu-se cum să iasă basma curată. După care scuipă pe jos și se uită chiorâș la mine. — Să-i spui falitului tău de amic că o să ne mai vedem noi Și o să te mai caut și pe tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
îndreptându-și pălăria și clipind. Rupse o ultimă crenguță, după care Vultur-în-Zbor apăru lângă el, gonind într-un suflet. Virgil își luă inima în dinți și spuse: Domnule Vultur, încă mai ești hotărât să urci muntele? Vultur-în-Zbor se opri, cu răsuflarea tăiată. — Da, spuse el și era gata să continue, când Virgil îi zise: — în cazul acesta permite-mi să-ți fiu călăuză. Auzind o astfel de propunere neașteptată, Vultur-în-Zbor rămase mut de uimire. — Doamna O’Toole, spuse el într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
grijă pe jos doamna O’Toole, când un ghiont l-a făcut să se trezească de-a binelea. în fața lui stătea Dolores O’Toole, goală, cu cocoașa la pândă în spatele ei, cu sânii ei veștejiți bălăngănindu-i-se la fiecare răsuflare, cu fața luminată de o invitație înspăimântătoare și cu buzele schimonosindu-i-se într-un zâmbet. — O, Doamne! a spus Deggle și a închis ochii, gândindu-se la Imperiu. Apoi i-a deschis. Ea era tot acolo și-l sorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
urmat de o nouă ordine, una foarte asemănătoare. E estetic. E corect. Grimus traversă camera în grabă și trase de cordonul unui clopoțel. Deși era noaptea târziu, Prepelicarul ajunse la ei în mai puțin de un minut, gâfâind și cu răsuflarea tăiată. Vultur-în-Zbor simți din nou o furie neputincioasă la vederea acelei ființe atât de umilită, carne din carnea lui și sânge din sângele lui. Poate că și el era prizonier, la fel ca Prepelicarul, își zise bărbatul, și apoi încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
este inversul snobismului, ca și cum ai spune că „Mi-am cheltuit bonusul reparând acoperișul casei mele vechi“ sau „Am avut mulți bani la Lloyd“. —Cum adică, dacă e în ordine costumul? Că trebuie să fie în dungulițe? Sebastian și-a tras răsuflarea brusc. — Te rog, în dungi late. Dungulițele sunt pentru băieții șmecheri. Costume cu un singur rând de nasturi, cămăși simple. Bretele înguste, dar trebuie să fie sobre. Eram biruită de o emoție pe care nu mă așteptam să o simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Am lăsat tocătorul să cadă. Capul i-a alunecat într-o parte. Nu se prefăcea. Îl lovisem destul de tare ca să-l las inconștient pentru cel puțin zece minute. —L-ai omorât! a țipat Belinda. —Nu fi proastă. Mi-am tras răsuflarea, desprinzându-mi corpul de al lui Dominic, și m-am ridicat ușor, ținând încă în mână tocătorul în caz că Belinda mai avea vreo idee strălucită. Mă durea piciorul drept ca naiba, dar nu era rupt, ceea ce nu se putea spune și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
soldățească, de demult, îl acompania la muzicuță pe cel ce citea, îngânând troparul, melodie mai mult bănuită, stinsă, izvorând ea însăși, temătoare, din ascunzișuri și cotloane de întuneric, din oboseli și pătimiri, ridicându-se abia atunci, chemată de buzele și răsuflarea orbului, spre lumina celor câtorva lumânări. Bastonul orbului, atârnat de o grindă deasupra tarabei, se legăna încet, nehotărât, părelnic, mișcat de șoptita cântare a bătrânului cu cărțulia jerpelită și a orbului cu muzicuța lui. Toiagul acela alb, lucind stins în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
s-o escorteze n-ar fi fost de nici un folos: Jacinta n-avea ochi decît pentru fată. Se temu că, dacă ar fi clipit din ochi, vedenia s-ar fi destrămat. Rămase pironit În loc și se uită la miraj ținîndu-și răsuflarea. La puțin timp, ca și cînd i-ar fi intuit prezența și privirile furișe, Penélope Își ridică ochii spre el. Frumusețea acelui chip Îi apăru dureroasă, de nesuportat. Avu impresia că Întrezărește o umbră de zîmbet pe buzele ei. Îngrozit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În flăcări. Am contemplat Împreună cum scrisoarea se descompunea În jar și cum paginile se evaporau În volute de fum albastru, una cîte una. Bea a Îngenunchiat lîngă mine, cu lacrimi În ochi. Am Îmbrățișat-o și i-am simțit răsuflarea pe gît. — Să nu mă lași să cad, Daniel, șopti ea. Bărbatul cel mai Înțelept pe care l-am cunoscut vreodată, Fermín Romero de Torres, Îmi explicase cîndva că, În viață, nu există nici o experiență comparabilă cu aceea cînd dezbraci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ceva la ureche. Am șovăit, Însă m-am supus condițiilor lui. — Îmi puteți spune unde o găsesc pe doamna Jacinta Coronado? am Întrebat eu pentru ultima oară. Mi-am apropiat urechea de buzele internatului, pînă cînd i-am putut simți răsuflarea fetidă și călduță pe piele. M-am temut să nu mă muște, Însă, pe neașteptate, el Începu să emită o vîntozitate de o contundență formidabilă. Tovarășii săi Începură să rîdă și să bată din palme. M-am retras cîțiva pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
trecutul, viitorul și, uneori, Întrezărea secrete și mistere ale vechilor străzi din Toledo. Unul din personajele obișnuite ale viselor sale era Zacarías, un Înger Îmbrăcat Întotdeauna În negru, care umbla Însoțit de un motan negru cu ochi galbeni, a cărui răsuflare duhnea a sulf. Zacarías știa totul: Îi profețise ziua și ora la care urma să moară unchiul ei Venancio, marchidanul de unguente și agheazmă. Îi dezvăluise locul În care mama ei, o evlavioasă de ispravă, ascundea un teanc de scrisori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ca să-l dărîme dintr-o dată. Încă mai stătea făcut ghem În băltoaca În care aterizase, cînd Fumero Îi administră o serie de picioare În stomac, În rinichi și În față. Eu am pierdut socoteala la al cincilea. Fermín Își pierdu răsuflarea și capacitatea de a mișca un deget sau de a se feri de lovituri În clipa următoare. Cei doi polițiști care mă țineau rîdeau din politețe sau din obligație, strîngîndu-mă cu o mînă de fier. — Tu să nu te bagi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o altă zi, Într-o altă viață. 34 Mi-am petrecut aproape Întreaga dimineață visînd cu ochii deschiși În dosul prăvăliei, tot conjurînd imagini ale Beei. Îi desenam pielea goală sub degete și Îmi Închipuiam că-i savurez din nou răsuflarea de pîine dulce. Mă surprindeam amintindu-mi cu o precizie cartografică toate cutele corpului, lucirea salivei mele pe buzele ei și pe acea linie de puf blond, aproape străveziu, care Îi cobora pe pîntece și la care prietenul Fermín, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Încăpere și am adunat hainele noastre. — Ține, Îmbracă-te. Hai să aruncăm o privire. — Mai bine plecăm acum. Îndată. Vreau doar să verific un lucru. Ne-am Îmbrăcat În grabă, pe nevăzute. În cîteva secunde ne-am putut vedea propria răsuflare conturîndu-se În aer. Am luat de pe jos una din lumînări și am aprins-o la loc. Un curent de aer rece aluneca prin casă, ca și cînd cineva ar fi deschis uși și ferestre. — Vezi? E vîntul. Bea se mărgini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-o disperat În broască, am deschis și am Împins-o pe Bea afară, bruscînd-o. Bea trebuie că Îmi citise spaima În glas, fiindcă se grăbi spre poartă, prin grădină, și nu se opri pînă cînd nu ne pomenirăm amîndoi, cu răsuflarea tăiată, acoperiți de sudoare, pe trotuarul bulevardului Tibidabo. — Ce s-a Întîmplat acolo jos, Daniel? Era cineva? — Nu. — Ești palid. — SÎnt palid. Hai, să mergem. — Dar cheia? O lăsasem Înăuntru, Înfiptă În broască. N-aveam nici un chef să mă Întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Îmi tremurau cînd am ajuns pe palierul de la etajul trei. O fîșie de lumină roșiatică se zărea pe sub cadrul ușii Întredeschise. Am pus mîna pe clanță și am rămas locului nemișcat, ascultînd. Mi se păru că aud un susur, o răsuflare Întretăiată ce provenea dinăuntru. O clipă m-am gîndit că, dacă deschid ușa, o s-o găsesc așteptîndu-mă de partea cealaltă, fumînd lîngă balcon, cu picioarele strînse, rezemată de perete, ancorată În același loc În care o lăsasem. Încetișor, temîndu-mă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
buze subțiri ca o cicatrice deschisă. Avea ochii negri și lipsiți de expresie, niște ochi de pește. Înainte să dispară pe scări În jos, s-a oprit și și-a ridicat privirea spre penumbră. M-am lipit de perete, ținîndu-mi răsuflarea. Vizitatorul a rămas acolo preț de cîteva clipe, ca și cînd m-ar fi putut mirosi, lingîndu-și buzele cu un rînjet canin. Am așteptat ca pașii să i se stingă de-a binelea Înainte să-mi părăsesc ascunzătoarea și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
zidul proprietății pînă În partea care dădea către fostele terenuri de tenis și garaje. A putut recunoaște scobiturile În piatră pe care Julián le folosise ca trepte și plăcuțele desprinse din zid. S-a cățărat aproape fără să-și tragă răsuflarea, simțind puternice Înțepături În piept și șfichiuri de orbire În priviri. S-a Întins pe zid, cu mîinile tremurînd, și l-a strigat pe Julián În șoaptă. Silueta care dădea ocol fîntînii a rămas nemișcată, aidoma statuilor din preajmă. Miquel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a lămpii de benzină. Ușa aflată la capătul culoarului era astupată. Un zid din cărămizi roșii, așezate neglijent În mortarul care se scursese printre Îmbinări. N-am Înțeles prea bine ce Însemna asta, Însă am simțit cum frigul Îmi tăia răsuflarea. Julián se apropia Încet de zidul acela. Toate celelalte uși de pe coridor - și din toată casa - erau deschise, lipsite de Încuietori și de clanțe. Cu excepția aceleia. O stavilă de cărămizi roșii ascunsă În fundul unui coridor lugubru și ocult. Julián și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În domeniul lui. Și spuneți-mi, ce mai face soțul dumneavoastră? Am știut că zilele Îmi erau numărate. A doua zi, la birou s-a răspîndit zvonul că Nuria Monfort era o „lesbi“, fiindcă rămăsese imună la farmecele și la răsuflarea de usturoi proaspăt pisat a lui don Pedro Sanmartí, și că se avea pe bune cu Mercedes Pietro. Mai mulți tineri cu viitor În cadrul firmei asigurau că văzuseră, nu o dată, această „pereche de scroafe“ pupăcindu-se În arhivă. În seara aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]