25,657 matches
-
timp al Răului exaltat, paroxistic, pe care-l caligrafiază cu un tragic fior încercînd a-i capta esența din capul locului, chiar prin titlurile poemelor, granule ale sumbreții fără scăpare: Elogiul zădărniciei, Les puissances des ténèbres, Starea de plîns, Apoteoza Răului, Pustiitorul, Agonie, Atotsfîrșitul. Sau asumîndu-și rolul de herald al nimicirii, prin acest vers-deviză: "Că o solie a ireparabilului sosește poetul". Un prim aspect al acestei solii care poartă mesajul tenebrelor nimicitoare o constituie însăși făptura poetului ce se oferă martirajului
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
tîlc creștin, cu toate că finalului pedepsitor i se asociază un peisaj al începutului la fel de terifiant: "Privirea ce unește inițialele cosmosului cu sfîrșitul timpurilor" (Aproapele meu, Heraclit). S-ar zice că Universul a fost proiectat pe o pantă a căderii, că Imperiul Răului a fost clădit ca atare dintru început, ceea ce infirmă ideea unei punițiuni aplicate păcatului originar din care ar fi rezultat Răul, investit cu rost justițiar sau "pedagogic". E aici o cosmogonie demonică. Zeii Creației l-ar fi înșelat pe om
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
timpurilor" (Aproapele meu, Heraclit). S-ar zice că Universul a fost proiectat pe o pantă a căderii, că Imperiul Răului a fost clădit ca atare dintru început, ceea ce infirmă ideea unei punițiuni aplicate păcatului originar din care ar fi rezultat Răul, investit cu rost justițiar sau "pedagogic". E aici o cosmogonie demonică. Zeii Creației l-ar fi înșelat pe om din primul moment și tot ce poate face acesta e să se tînguie fastuos: "Cumplit de lipsit de rușine, aidoma lor
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
lovită de-o utopie vicioasă, antiparadisiacă, ce se distruge pe sine, cuprinsă de "purpura incendiului ce va mistui lumile", ce le mistuie deja... De reținut, pe filiera unui asemenea acut discredit al originarului, cîteva trepte ale consemnării metaforice a revelării Răului (o epifanie inversată) din sînul, unei primordialități părelnic îmbietoare, însă purtînd de fapt germenele distrugerii. Tabloului edenic i se surprind echivocurile, umbrele. Din unghiul retrospecției, grandioasa inocență naturală își dă în vileag incongruențele, fie și inițial delicate, devine suspectă. Clarvăzătoare
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
Se alcătuia o soartă/ Se alipea frunții tale o iederă întunecată, o grijă/ Iar strălucirea fierului împurpurat/ Scufundat brusc în unde ispășea" (ibidem). Privirea întristată a bardului stăruie pe metamorfozele materiei vegetale, pedepsită și ea cu sadism, menită a întrupa răul obscur, alienant: "Cel ce închipuie rafinate suplicii, subtile torturi,/ Cazne măiestrite/ Pentru mădularele și răsufletul Florei edenice" (Fragmentele). Suavitățile se îngroașă, se opacifiază, se integrează unei vitalități renegate, ostile sieși: Pe un cîmp cu lumînări aprinse/ Numai seului meu i-
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
în serele-ospicii, totul fiind îngăduit "întru surparea trunchiului Ființei" (Cărțile junglei de asfalt). Evident, amoralitatea își pune pecetea pe această rezervație a zădărniciei care e universul transpus în "limbajul spaimei", în "dialectul groazei", inspirate de el însuși. "Efigiile Binelui și Răului s-au șters de pe monezile date la topit" (ibidem). Or, indistincția dintre Bine și Rău ce înseamnă altceva decît o biruință a Răului? Dan Damaschin: Cartea expierilor, Poeme (1975-1995), Editura Didactică și Pedagogică, R. A., București, 1996, 176 pag., preț 5500
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
care e universul transpus în "limbajul spaimei", în "dialectul groazei", inspirate de el însuși. "Efigiile Binelui și Răului s-au șters de pe monezile date la topit" (ibidem). Or, indistincția dintre Bine și Rău ce înseamnă altceva decît o biruință a Răului? Dan Damaschin: Cartea expierilor, Poeme (1975-1995), Editura Didactică și Pedagogică, R. A., București, 1996, 176 pag., preț 5500 lei.
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
șantier" - scrisul ca un atelier de observație continuă, de descifrat semnele lunii, ale vieții însăși, mai puțin capabil de a structura o realitate. Nici nu poate. Așa cum același gând poate liniști și neliniști în egală măsură, cum "libertatea, binele și răul (co)există în același timp în fiecare om, misterul existenței nu poate fi descifrat. Scrisoarea pe care scriitorul o scrie lui Dumnezeu se încheie astfel: Sunt și nu sunt fericit. Îți mulțumesc, Doamne". Iustin Panța - Manual de gânduri care liniștesc
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
să păcătuiască. Perversitatea, viciul adevărat și tragic nu sunt cu putință decît acolo unde, printr-o îndelungată și profundă constrîngere morală și religioasă, s-au putut forma acele duplicități și conflicte din care se naște conștiința complicată a binelui și răului moral. O lume care să fie mai ignorantă în această știință decît lumea în mijlocul căreia a creat artistul Caragiale ar fi, cred, greu de găsit în cuprinsul societăților istorice". Tocmai în 1935, Pompiliu Constantinescu, reflectînd și punînd în valoare tipologia
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
Călin (Opere, vol. II, 1960) îl apără pe scriitor de acuzațiile moraliste cu argumente proletcultiste ("schița atacă problema greșitei educații a copiilor în familia burgheză. Iubirea maternă potențată pînă la idolatrizare duce la răsfățarea copiilor și stimulează instinctele lor cele rele. Caragiale a fost uneori suspectat că n-a iubit copiii, dar atît grija cu care și-a crescut propriii copii, cît și morala indirectă a celor două schițe dovedesc contrariul" - p. 649). Desemnarea copiilor din respectivele texte oscilează între termeni
Imagini și desemnări ale copilului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15967_a_17292]
-
de Transcendență și a exigențelor nelimitate ale acesteia cărora nu li se poate răspunde, dovedește că omul se află veșnic în situația de a percepe plusul de suferință și de moarte din lume, de a risca să cunoască binele și răul cu prețul căderii și de a căuta iarăși și iarăși o rațiune de a trăi". Ideea "suferinței inocenților" (obsesia lui Ivan Karamazov) este tratată pe larg în carte, pornindu-se de la Iov și de la suferința lui imposibil de justificat. Ileana
Subversivitatea tragicului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15984_a_17309]
-
seamă, pe caniculă, nu se discută. * "E căldură mare, lumea e mai puțin atentă, mulți au plecat deja în concediu, ce mai contează o semnătură, acolo?", scrie Ioan Groșan în Conspirația mediocrilor din ZIUA de pe 14 iulie referitor la cele rele puse la cale de Sergiu Nicolaescu, nu fără sprijin... cultural, contra lui Lucian Pintilie. Ei, 14 iulie e zi mare: a căzut, ea, Bastilia, de ce nu și un regizor, fie el oricît de mare. Nu de căldură, dar... * Cronicarul nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16007_a_17332]
-
sprijin... cultural, contra lui Lucian Pintilie. Ei, 14 iulie e zi mare: a căzut, ea, Bastilia, de ce nu și un regizor, fie el oricît de mare. Nu de căldură, dar... * Cronicarul nu vrea să i se ia în nume de rău observația de mai jos, adică să fie pus sub semnul caniculei și obiceiul unor cotidiene de a oferi cititorilor lor literatură. Da, literatură. Mai exact, poezie. ADEVĂRUL are supliment cultural și artistic, EVENIMENTUL ZILEI n-are, ambele publică însă în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16007_a_17332]
-
mai ieșea, nu stătea în bucătărie toată ziua. Și-atunci, mă repezeam, luam oala și-o vărsam, nu țineam seama că trebuie să mănînce ăilalți. Nu știam, nu mă gîndeam la asta. Mă gîndeam că nu e bine, există ceva rău, care mi se dă de mîncare mie și oamenilor. (Tușește.) Nu mai fumez de 25 de ani. M-am lăsat dintr-o dată, am trecut prin spital, am făcut un infarct. în realitate, nu erați rău... Nu eram rău, dar aveam
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
Adică nu făceam ce mă ruga, dacă nu vroiam eu. Și ei nu înțelegeau de ce nu vroiam. Dar eu, dacă ieșeam pe stradă, totdeauna era o umbră mare în urma mea, cu aripi, care mergea după mine. Nu-mi făcea nici un rău, nu-mi făcea nimica. Și eu știam că era tata, care era mort. Și-atunci, cum se însera, îmi era frică de tata. Nu știu de ce, că n-a stat cu mine deloc. A stat tot timpul pe front, cît
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
Am tăcut și m-am bucurat de privilegiul de a vedea această unică reprezentație. Prin ochelarii lui Mrozek (chiar titlul rubricii sale ținute săptămînal în Przekrój între 1953 și 1968), lumea se vede ca o caricatură. Cu bunele și cu relele, cu erorile și stupizeniile, ridicolă și absurdă, bîntuită de sublim și derizoriu, reprezentînd ironic sau satiric în desen prin acele linii care subliniază tenta negativă. Tango, una dintre cele mai jucate piese a lui Mrozek este mai mult decît atît
Nunta lui Artur cu Ala by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15594_a_16919]
-
scriitorul ni se pare a fi o pildă de preocupare pentru destinele (culturale) românești.' Cum se comentează un roman? Altă întrebare care trebuie adresată cu tărie criticii de astăzi. Nicolae Bârna analizează tradițional dimensiunile narative, tematice, compară romanele autorului. Nimic rău, dar cîtă relevanță mai poate avea un eseu de zece pagini în care criticul este complet hipnotizat de textul său. Autoreferențialitate pînă la delir: 'Cărtărescu duce acest izomorfism până foarte departe, și introduce o explicare. Explicare neexplicitată, nediscursivizată, dar transmisă
Critica insuficientă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15603_a_16928]
-
obiecție ridicată de contemporani a fost ambiguitatea mesajului și a judecăților. Ca și în cazul apolitismului, Judt consideră că tocmai faptul de a nu moraliza pe tema nenorocirii și lipsei de rezistență a oamenilor reprezintă o calitate a romanului. Banalitatea răului de care a vorbit Hannah Arendt este ilustrată perfect în alegoria camusiană de acum cincizeci și cinci de ani. Secolul 21 și Nietzsche Un sextuplu număr pe ianuarie-iunie 2001 inaugurează o nouă-veche publicație: Secolul 20 devine Secolul 21. Un cuvînt
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15617_a_16942]
-
e supusă "la legi fizice pe cari nu le poate clinti nimeni din loc, apoi la legi economice, a căror urmări nu se abat prin fraze, ci numai prin muncă"; că orice fenomen social este infinit mai complex, iar înlăturarea răului "nu atârnă de la bunăvoință, ci în cele mai multe cazuri de la adânca înțelegere a problemei" 11). Răul organic al filosofiei sociale liberale de la noi este înmulțirea claselor consumatoare și "scăderea claselor pozitive", dar cu deosebire demagogia ce a deprins oamenii "de-a
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
la legi economice, a căror urmări nu se abat prin fraze, ci numai prin muncă"; că orice fenomen social este infinit mai complex, iar înlăturarea răului "nu atârnă de la bunăvoință, ci în cele mai multe cazuri de la adânca înțelegere a problemei" 11). Răul organic al filosofiei sociale liberale de la noi este înmulțirea claselor consumatoare și "scăderea claselor pozitive", dar cu deosebire demagogia ce a deprins oamenii "de-a spera totul de la schimbările politice, demoralizându-i sistematic, făcându-i lingușitori și servili către mărimile
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
crească rezultatele producțiunii unei societăți întregi" 17). Deoarece liberalismul "a deprins oamenii a spera totul" "de la schimbările politice și a instaurat o nepermisă extensie a politicului în dauna cultului valorilor morale și a eticii aspre a muncii, oricine dorește vindecarea răului "care bântuie țara noastră - credea Eminescu - va deveni mai mult sau mai puțin conservator"18). ~n plus, conservatorismul este reclamat și de pesudocivilizația modernă de la noi, creație a raționalismului frazelor, gol, insipid și inexact. Acestei orientări Eminescu i-a opus
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
se poate al telenovelelor este la fel de fals ca întreaga clovnerie a iertării nesfîrșite de care dau dovadă întotdeauna femeile bune (cînd o femeie nu știe să ierte cu bunătate astrală orice jignire sau agresiune trece cu siguranță în sectorul celor rele). Mai mult decît atît, un iată că se poate frumos regizat este și un procedeu de dezvinovățire a societății care, nu-i așa, îi oferă întotdeauna femeii istețe o cale să răzbată. Astfel, femeia este educată televizistic să fie încîntată
La anu' plecăm de Acasă by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15621_a_16946]
-
o funcție pozitivă, cea a promovării binelui comun. Or, pentru gândirea contemporană, 'binele comun' e un concept extrem de suspect, care poate duce la îngrădirea libertății indivizilor. Preferabilă pare a fi funcția pozitivă a statului, cea de apărător și protector împotriva relelor. Străin în Atena (se născuse la Stagira) și apropiat curții macedonene (a fost chiar profesorul lui Alexandru Macedon), Aristotel consideră cu adevărat natural și bun statul după modelul polis-ului, cetate mică, numărând nu mai mult de o sută de
Politicienii: fericiți și virtuoși by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15616_a_16941]
-
și a VIII-a a Politicii e discutat tipul preferabil de constituție, după cercetarea constituțiilor statelor existente. Principalele tipuri de constituții corecte sunt în concepția lui Aristotel regalitatea, aristocrația și regimul constituțional. Ele au însă adesea parte de deviații în rău: tirania, oligarhia și democrația (o formă de tiranie, și ea ' vai de arbitrarul mulțimii!). Aristotel preferă tipul de guvernare unde predomină clasa de mijloc, unde sunt evitate extremele de orice fel și unde există o combinație între existența comunitară și
Politicienii: fericiți și virtuoși by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15616_a_16941]
-
propriul sfârșit (faptul că urma să fie împins într-o piscină golită de apă de către sora sa mai mică), fără ca acest lucru să-l tulbure. 'E atât de stupid să te temi. În fond, nu faci altceva decât să scoți răul din tine când mori'. Îndepărtarea egoismului, obiceiurilor izbucnind din pasiuni, îndelung înrădăcinate, iluminarea - brusc obținută, ca printr-o lovitură cu o singură mână (povestirile au drept motto un paradox Zen: Noi știm cum bat din palme două mâini. Dar cum
Politicienii: fericiți și virtuoși by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15616_a_16941]