1,717 matches
-
doi. Trebuie să rămânem uniți În toată povestea asta. Câtă vreme suntem aici, trebuie să lucrăm ca o echipă. — Harry e cel care bagă zâzanie, se plânse Beth. De la Începutul acestei expediții a căutat gâlceavă cu toată lumea. Toate comentariile alea răutăcioase... — Care comentarii răutăcioase? Întrebă Harry. Știi foarte bine despre ce e vorba, zise Beth. Norman ieși din cameră. — Unde te duci? — Spectatorii vă părăsesc. — De ce? Pentru că amândoi sunteți plictisitori. Aha, făcu Beth. „Psihologul cel Calm“ a hotărât că suntem plictisitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
rămânem uniți În toată povestea asta. Câtă vreme suntem aici, trebuie să lucrăm ca o echipă. — Harry e cel care bagă zâzanie, se plânse Beth. De la Începutul acestei expediții a căutat gâlceavă cu toată lumea. Toate comentariile alea răutăcioase... — Care comentarii răutăcioase? Întrebă Harry. Știi foarte bine despre ce e vorba, zise Beth. Norman ieși din cameră. — Unde te duci? — Spectatorii vă părăsesc. — De ce? Pentru că amândoi sunteți plictisitori. Aha, făcu Beth. „Psihologul cel Calm“ a hotărât că suntem plictisitori? — Exact, spuse Norman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Mă îndîrjesc să gîndesc: „Iubesc durerea. Așa că în durerea morții voi deveni veșnic.” Sînt pasăre, V. din spital și hoinăresc pe cerul care acum nici că se mai deosebește de mare. Pîndit la fiecare pas de demoni răzbunători sau, doar răutăcioși, sportivi care vînează la întîmplare pîndind vreo inimă de înghițit. Te văd cum te încordezi presimțind înfiorat de o supremă bucurie: că ai să te zvîrcolești și ai să crăpi și n-o să te mai mîngîie nimeni. Ci, dimpotrivă, or
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
înțelege cu femeia de lîngă mine. Și-n mijlocul acestei definitive izolări, spaima apare pe chipul meu căci moartea s-a născut. Firele de păr albe nu mai pot fi ascunse. Cîteva cute ne îmblînzesc privirile molipsite de un secret răutăcios. Îmbătrînim. Doar așa simțim timpul. Și nu ne dăm seama cum de fapt, prezentul impalpabil e zidul de sticlă al eternității. Dar eu sînt, totuși, mulțumit. „-Fie!”-îmi spun. „-Fie și așa căci simt în mine, chiar dacă abia pîlpîind, un
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
iubeam mult mai mult. Pur și simplu nu puteam să exist fără el. Îl voiam înapoi. Îmi voiam înapoi viața cu el. Și aveam să-l recâștig. (Și să-l pun cu botul pe labe.) (Scuze, fraza asta a fost răutăcioasă și vulgară.) Intrasem în panică. Dacă era prea târziu? N-ar fi trebuit să plec deloc. Ar fi trebuit să mă mențin pe poziții, să-i spun că vom fi în stare să rezolvăm problema. Că era imposibil s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
decât că are o slujbă. Și oricum, a trebuit să renunțe la ea din cauza copilului. — A, copilul! a exclamat Adam. Pot să-l văd? Sigur că da, am răspuns eu încântată, dar întrebându-mă și de ce era Helen așa de răutăcioasă. Vreau să spun, de ce era mai răutăcioasă decât de obicei. —Kate doarme acum, dar se trezește cam într-o jumătate de oră, așa c-o să poți s-o vezi atunci. —Grozav, a zis Adam uitându-se la mine. Sincer vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a trebuit să renunțe la ea din cauza copilului. — A, copilul! a exclamat Adam. Pot să-l văd? Sigur că da, am răspuns eu încântată, dar întrebându-mă și de ce era Helen așa de răutăcioasă. Vreau să spun, de ce era mai răutăcioasă decât de obicei. —Kate doarme acum, dar se trezește cam într-o jumătate de oră, așa c-o să poți s-o vezi atunci. —Grozav, a zis Adam uitându-se la mine. Sincer vorbind, era splendid. Avea niște ochi de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
meargă. Kate era în pătuțul ei. Stătea acolo și se holba la tavan. De ce n-ai plâns, draga mea? am tachinat-o eu cu blândețe. De ce nu m-ai trezit și nu mi-ai spus că mătușă-ta, Helen cea răutăcioasă, îmi fură hainele? Am luat-o în brațe și-am adus-o cu mine în pat, ținându-i trupușorul mătăsos și călduț lipit de pieptul meu. Am stat așa o vreme, picotind și ascultând cu jumătate de ureche cearta care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cheltuielile și ar fi stat într-un loc mult mai drăguț și mai scump. Dar dacă nu venise în Dublin în interes de serviciu, atunci de ce venise? —Pot să te ajut cu ceva? l-am întrebat pe un ton ușor răutăcios. Nu era singurul din zonă în stare să fie ironic. Vocea mea voia să transmită că, dacă James se afla în necaz, atunci nu aveam de gând să ridic nici un deget ca să-l ajut. —Claire, m-ai ajuta foarte mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Dar... eu am avocat, i-am spus. —Ai avocat? m-a întrebat el. Într-adevăr? Măi să fie! Chiar uluit. Și deloc mulțumit. —Ăăăă... da, sigur că am, am spus. —Măi, măi, dar ce hărnicuță ai fost! a exclamat el răutăcios. N-ai pierdut deloc timpul. —James, ce vrei să spui? Au trecut două luni, am protestat eu. Și eu care mă simțisem vinovată din cauza amânărilor și a timpului pierdut. Eram nedumerită. Oare greșisem cu ceva? Exista cumva un protocol? Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
toleranță, dar dulapul era gol. Domnul Amabilitate dispăruse. Nu că ar fi fost prea mult prezent. Când James a început din nou să vorbească, a făcut-o cu o voce care nu era vocea lui normală. Acum avea o voce răutăcioasă, tăioasă și cumva cântată. — Da, a zis el făcând pauze lungi între fiecare cuvânt. Chiar. Că. Ai. Avut. —Ceee? am întrebat nițel șocată. Eram în continuare cufundată în sentimentele mele de pierdere și de abandon, dar am reușit să pricep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
vina mea. Eu te-am forțat să mă înșeli. Ciudat, fiindcă nu-mi aduc aminte să-ți fi pus pistolul la tâmplă. Probabil că am uitat. E adevărat ce se spune. Sarcasmul e într-adevăr cea mai joasă, cea mai răutăcioasă formă de inteligență. Dar nu m-am putut abține. James mă critica. Iar eu ardeam, fierbeam de simțul nedreptății. — Nu, Claire, a zis el printre dinți, la propriu. Ceea ce nu mai văzusem la nimeni până atunci. Eu crezusem că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
spus stânjenită. Am crezut că-ți doreai să faci toate astea. Dacă aș fi știut că nu voiai, atunci m-aș fi ocupat eu de ele. De ce să-mi fi dorit să fac eu toate astea? m-a întrebat el răutăcios. Cărui om normal la cap îi face plăcere să fie singurul responsabil de plata facturilor dintr-o gospodărie? —Ai dreptate. Sigur că da, am recunoscut. —Ei, a zis James cu o voce ceva mai caldă. Presupun că n-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
se părea așa de... de... de arogant. Oare așa fusese întotdeauna? Oare mereu fusese așa de lipsit de simțul umorului și așa de rece? Și cum avea să arate viitorul? Oare avea să-mi fie teamă să mai fac remarci răutăcioase și să-i povestesc tot felul de istorioare haioase? Oare avea să-mi fie teamă să mă sprijin de el sau să mă simt protejată, de teamă ca nu cumva el să se simtă singur și neluat în seamă? Rolurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
marți. Era foarte ciudat. De marți încolo, James mă sunase cel puțin o dată pe zi, făcând investigații referitoare la momentul revenirii mele. Părea aproape... nerăbdător să mă vadă. De parcă i-ar fi fost teamă că nu mă întorceam. Natural, partea răutăcioasă și cinică din mine a decis că James nu mai făcuse sex și nici nu mai avusese cine să-i spele lucrurile de când se mutase de la Denise, așa că nu era de mirare că mă aștepta cu înfrigurare. Dar, în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
depinde de mirodenie. Nenorocirea este că se pune la cale un complot Împotriva mirodeniei. La Împărat sosește navigatorul, Într-un samovar. Vrăjitoarea trebuie să plece. Navigatorul e hidrocefal. Pufăie. Scoate flăcări de aragaz, litere și rotocoale laser pe-o guriță răutăcioasă aidoma cu aceea a lui Predator, alcătuită din cîrlige cartilaginoase mișcătoare, deși e inteligent. El Îi spune Împăratului că fiul ducelui trebuie să moară. Adică Paul Atreides. Și trebuie să moară pe planeta Caladan, de care-i va fi dor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
S-a întâmplat ceva? — Nici gând. Am făcut o plimbare împreună. Mortimer profită de ocazie ca să schimbe subiectul. Apropo, grădina arată superb. Mai ales iasomia; are un parfum îmbătător. Aș vrea să aflu zilele astea care e secretul. Lawrence râde răutăcios. — Uneori am impresia că ești la fel de țicnit ca ea, bătrâne. Te asigur că nu e nici urmă de iasomie în grădina noastră. Își ridică privirea și observă o imensă oală cu capac purtată până în celălalt capăt al sufrageriei. Uite, vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
îmbrăcați pentru biserică. Sper că n-am făcut o greșeală, șopti mama, venind duminica. Ar fi îngrozitor dacă n-ar fi nimic deschis. Bunicul îl blagoslovi pe tata cu acele semne elocvente cu ochiul în care se împleteau o simpatie răutăcioasă cu recunoașterea amuzată a unui impas familial. — Se pare că iar te-a pus în încurcătură, spuse el. — Ia spune, sărbătoritule, rosti mama în timp ce îmi ștergea buzele cu un șervețel. De unde vrei să începem? Ne-am dus mai întâi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
E doar începutul. — Hmmm. Patrick își lipi arătătoarele unul de celălalt și le duse gânditor la gură. Și atunci cu ce rămânem? Rămânem cu o carte cu un limbaj trivial, provocatoare de scandal, scrisă pe un ton vindicativ și clar răutăcios și chiar pe alocuri - dacă îmi permiți - cam superficială. Am răsuflat ușurat. — Deci o publici? — Cred că da. Cu condiția să faci modificările necesare și, desigur, să-i compui un sfârșit. — Categoric. La asta lucrez acum și sper să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
știai? Familia Winshaw are un lung și onorabil trecut marcat de nebunie. Care, de altfel, se continuă și în zilele noastre. — Fascinant! spuse Phoebe. Cineva ar trebui să scrie o carte pe această temă. Observația ei, spusă pe un ton răutăcios și insinuând că ea știa ceva, ar fi fost percepută ca atare de un ascultător mai atent decât Roddy. — Cineva a scris o carte despre noi, dacă tot ai adus vorba, spuse el cu nonșalanță. M-am și întâlnit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
râse. — Sunteți cât se poate de amabil, spuse ea. Și ciudat este că dacă mi-ați fi propus asta ieri, probabil că aș fi acceptat. Dar acum se pare că voi renunța definitiv la îngrijirea bolnavilor. Mortimer chicoti și spuse răutăcios: — N-aș băga mâna-n foc. Dar ea ieșise deja. După ce își termină treaba, Phoebe se spălă, se îmbrăcă și ajunse în sufragerie taman când Pyles strângea farfuriile și castroanele. — Speram să mănânc și eu ceva, spuse ea. — Micul dejun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ajustăm. Dar, știi, se vor ridica niște sprâncene dacă începem să fim prea prietenoși cu un tip care se distrează băgând câteva mii de volți printr-un prizonier politic și înțeleg că nu se dă înapoi să facă așa ceva. — Zvonuri răutăcioase, spuse Mark, dând la o parte fumul trabucului. N-am văzut nici o dovadă. — Uite-te la asta, de exemplu, spuse Henry scoțând un pliant mototolit din buzunarul vestei. Ni s-a trimis chestia asta de la (se uită la numele de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
eu. Se aplecă peste masă. — Îl chema Owen. Domnul U.N. Owen. Thomas se opri victorios. Ce zici de asta? Michael fu luat prin surpindere. — Mă acuzi pe mine? — Sigur că te acuz! Am văzut cu toții fragmente din cărticica ta răutăcioasă. Știm exact ce crezi despre noi. Nu m-ar suprinde dacă ne-ai atras aici ca parte a unui plan dement. — V-am atras aici? Cum aș fi putut face asta? Doar nu mă acuzi și că am organizat moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a venit o idee, surioară: nu putem pleca de aici cu avionul tău? — Eu nu știu să pilotez chestia aia, spuse Hilary. Și pilotul meu stă noaptea asta în sat. Nu apare până mâine-dimineață. Te referi la Conrad? întrebă Phoebe răutăcioasă. Mi-ar plăcea să-l mai întâlnesc. Hilary îi aruncă o privire furioasă și Roddy nu se putu abține să explice, cu un aer superior: — Conrad a fost avansat acum câteva luni - la ordinele lui sir Peter. Înlocuirea lui nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
aflat trista veste a morții lui, șocul și durerea resimțite inițial au fost urmate de înțelegerea că nu-i puteam cinsti mai bine memoria decât trimițându-i ultima carte la tipar cât mai repede. Numai din acest motiv (în ciuda aluziilor răutăcioase făcute în anumite cercuri din presă) o publicăm atât de curând după evenimentele senzaționale care au trezit un viu interes al publicului față de familia Winshaw și faptele sale. Acest inters ar putea fi deplâns; dar să-l ignori cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]