KorAP: Find »[drukola/base=războinic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...50 51 52 ...148 >

3,699 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627

Căpitanul Morovan se era asaltat de trei ieniceri, iar echipajul, risipit, lupta cu puținele arme care erau la Îndemână. De pe străduțele ce dădeau spre mare se auzi zăngănit de arme și, În câteva clipe, În piață intră un grup de războinici În uniforme de ieniceri, dar cu Însemnele flotei de război. Dintre Apărători, nici unul nu se mai afla lângă Pictor. Războinicii căutau, prin mulțime, orice chip care părea străin. Unul Îl zări pe Alexandru și Îl indică celorlalți. Tânărul ieși cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
străduțele ce dădeau spre mare se auzi zăngănit de arme și, În câteva clipe, În piață intră un grup de războinici În uniforme de ieniceri, dar cu Însemnele flotei de război. Dintre Apărători, nici unul nu se mai afla lângă Pictor. Războinicii căutau, prin mulțime, orice chip care părea străin. Unul Îl zări pe Alexandru și Îl indică celorlalți. Tânărul ieși cu greu prin mulțimea care rămăsese pe loc, ca și cum ar fi așteptat noi evenimente Într-o zi atât de neobișnuită. Simți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
stânga, ieșind din linia de blocaj a celor două galere turcești și se apropie de țărm. Triremele Cuceritorilor făcură aceeași manevră. - Trireme la patru sute de pași! strigă marinarul de cart. - Tunuri? Întrebă Gabriel. - Nu se vede nimic! răspunse marinarul. Doar războinici pe punte! - Câți? - Douăzeci În fiecare navă! Cu arcuri și arbalete! - Patru arcași la tribord! comandă Gabriel. Nu deschideți lupta! Așteptați atacul lor! * - Triremele noastre sunt mai rapide decât galerele sultanului! spuse Amir. Ștefănel privea prin lunetă, fără a răspunde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
În fața șefului Cuceritorilor. Între el și Anda rămânea o viață Întreagă de povestit, dar ipostaza publică a lui Ștefănel În acea clipă era de stăpân. Marele Maestru tresări și luă luneta de la ochi. După o scurtă șovăială dădu poruncile pentru războinicii aflați alături de el. - Semnalizați triremelor evitarea oricărei ciocniri cu luptătorii de pe corabie! Să intre imediat În formație de protecție, câte două pe fiecare flanc. Cuceritorii Îl priviră năuciți. - De... protecție, stăpâne? - Da. Să protejeze tribordul și babordul de tirul galerelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
tirul, galioanele noastre deschid focul! - Împotriva flotei sultanului?! exclamă Amir, uluit. - Împotriva oricui atacă acea corabie! - Moldova e principalul nostru dușman! - A fost. Nu mai e decât dușmanul sultanului. Nu avem nici un conflict cu Moldova. Fără să Înțeleagă, cei doi războinici care cunoșteau semnalele fluturară steagul alb și pe cel galben, ceea ce Însemna pace și protecție. Cele patru trireme, acum la doar o sută de pași de corabie, Încadrară nava moldoveană și Îndreptară arbaletele lateral, spre galerele turcești. - Cuceritorii intră În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Alexandru luă luneta pe care Morovan o lăsase lângă cârmă și potrivi focalizarea spre palatul Ak Sarai. Distanța era destul de mare pentru ca siluetele să nu mai aibă claritate, dar, prin umbrele Înserării, pictorul distinse câteva personaje. Două Îi erau cunoscute: războinicul mongol și noul șef al Cuceritorilor. Tânărul ciudat, cu ochi albaștri. Abia atunci Își aduse aminte de portret și vru să-l scoată de sub tunică. Dar nu-l găsi. Lăsă jos luneta și Își descheie nasturii. Nu, sulul nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
În sala de consiliu, sultanul făcu semn suitei să aștepte afară. La rândul lui, Ștefănel Îl privi pe Amir, care Înțelese că va fi o Întrevedere Între patru ochi, dar rămase În apropierea ușii. La scurt timp, un grup de războinici mongoli intrară pe coridor, rămânând În așteptare. Numărul lor era egal cu cel al gărzilor sultanului. Apoi ușa se deschise și Amir intră, fiindcă era nevoie de un translator din mongolă În turcă. - Am motive de Îngrijorare, spuse sultanul, așezat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
plănuit uciderea lui. Era meseria Cuceritorilor. Totul avea un sens. Dar prezența lui Ștefan Oană În palatul Ak Sarai era, de departe, lucrul cel mai copleșitor. Amir se desprinse din fața ferestrei, unde privise marea, portul și fațada palatului, păzită de războinicii Bordjighin. Reveni În fața lui Ștefănel și Îl privi ciudat. Era răvășit. Îngenunche, scoase pumnalul de la centură și Îl puse În fața lui, apoi aplecă fruntea până Îl atinse. Rămase acolo câteva clipe, În tăcerea mustind de neliniști și de Întrebări. Apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
cheiului. - Spune, Anda... zise Ștefănel. Spune tot. Ascult. Amir rămase În genunchi fără să Îndrăznească să-și privească fratele de sânge. - Cu ani În urmă... am primit o misiune din partea Celor Patru. Am plecat la Veneția, cu un grup de războinici. Trebuia să trag o singură săgeată și apoi să mă Întorc. Atât. O săgeată Într-o umbră care ar fi apărut pe fereastra unui palat. Palatul Frassetti. Privirea lui Ștefănel deveni aspră, trăsăturile i se Încordară ușor. Dar continuă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Sultanul nu mai ceru nici o traducere. Asista, uluit, la mărturisirile celebrului luptător mongol, simțind că cei doi aproape că uitaseră de prezența lui. Era, Într-adevăr, un final de an incredibil. - Am Încercat să intru În palat, Împreună cu alți trei războinici. Misiunea trebuia Îndeplinită. N-am reușit. Tovarășii mei au fost uciși de un luptător despre care nu știam nimic. Mânuia spada așa cum n-am văzut niciodată. Niciodată până azi, când i-ai ucis pe Cei Patru. Am scos iataganul, crezând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
de un arcaș la fel de bun ca mine. N-a căzut nici unul dintre noi. A trebuit, din nou, să fug. La Lipnic a fost măcel. Hoarda de Aur a fost zdrobită de armata lui Ștefan. Conducătorii luați prizonieri. Doar eu și războinicii mei am scăpat. Apoi nu l-am mai văzut... Nu știu nimic nici despre căpitanul Oană și nici despre Alexandru... Acum știi tot. Ai pumnalul meu. Ai voia lui Tengri. Sfârșește totul. Ochii mei vor păstra, acolo sus, chipul tău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
se Întâmplă... Cine e... - Și Încă ceva. Din ordinul aceluiași conducător, toate misiunile Cuceritorilor au fost anulate. - Vrei să spui... - Exact. Unul din oamenii care l-au răpit pe Cosmin avea semnul șarpelui și săgeții. Cea mai mare parte a războinicilor erau sub comanda lui. Acum, misiunea lui e anulată. - Ar fi cu putință... - Da. Ar fi cu putință. Să sperăm și să ne rugăm. Și, imediat ce aflăm ceva precis, vom fi În șei. - Îți mulțumesc, Pietro... Mi-ai luminat ziua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
decât că Începerea interogatoriului fusese amânată din motive necunoscute și că reluaseră drumul prin munți. De câteva ori reușise să privească În jurul lui și văzuse grupuri de spahii gonind spre nord. Dacă Înțelesese bine semnele pădurii, ei mergeau spre sud. Războinicii se Îndreptau deci spre nord. Trecuseră și prin apropierea unor sate, dar locuitorii nu păreau a participa la vreo mobilizare, privind cu indiferență atât goana lor, cât și regrupările celorlalți. De fapt, gândise Oană, locuitorii priveau cu indiferență nu mișcarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
spate. - Ogodai! Încercă să strige Oană, dar vocea Îi era ca sugrumată. Tătarul nu Îi dădu nici o atenție. Se duse la fereastră, pe care o deschise și făcu un semn. Din câte Își dădu seama căpitanul, casa fu Înconjurată de războinici, iar În față avu loc o scurtă luptă. Apoi războinicii pătrunseră la parter, unde se auzi zgomot de săbii și de mobilă răsturnată. În scurt timp, Însă, liniștea reveni. Abia atunci Ogodai se Întoarse spre căpitan, cu un rânjet de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
ca sugrumată. Tătarul nu Îi dădu nici o atenție. Se duse la fereastră, pe care o deschise și făcu un semn. Din câte Își dădu seama căpitanul, casa fu Înconjurată de războinici, iar În față avu loc o scurtă luptă. Apoi războinicii pătrunseră la parter, unde se auzi zgomot de săbii și de mobilă răsturnată. În scurt timp, Însă, liniștea reveni. Abia atunci Ogodai se Întoarse spre căpitan, cu un rânjet de bucurie. - Nu e chiar atât de ușor... Vei muri, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Vei muri, dar În chinuri. Iar fiul tău nu va putea face nimic, fiindcă nu va ști unde ești, iar drumul din Istanbul până În Balcani durează cel puțin trei săptămâni. Cineva urcă scările În grabă. Pe ușă intră unul din războinicii lui Ogodai. - Nici unul nu mai e În viață, spuse gâfâind războinicul. - E bine, răspunse Ogodai. Nimeni nu va ști nici unde suntem. - Luați prizonierul. Duceți-l În sala de tortură. Pregătiți focul. Oană fu luat de mâini și târât pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
face nimic, fiindcă nu va ști unde ești, iar drumul din Istanbul până În Balcani durează cel puțin trei săptămâni. Cineva urcă scările În grabă. Pe ușă intră unul din războinicii lui Ogodai. - Nici unul nu mai e În viață, spuse gâfâind războinicul. - E bine, răspunse Ogodai. Nimeni nu va ști nici unde suntem. - Luați prizonierul. Duceți-l În sala de tortură. Pregătiți focul. Oană fu luat de mâini și târât pe coridor. Simți durerea din umăr, dar și o senzație nouă, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
durerea acționa asupra spiritului trebuia să fie cât mai coborât. Așa Învățase demult, În antrenamentele Apărătorilor din munții Alpi, și era convins că spiritul e singura lui șansă. „Secretul victimei”, cum numea Angelo exercițiile de rezistență la lovituri. Cei doi războinici care Îl târâseră pe dalele reci de piatră Îl așezară Într-un scaun metalic și Îi Închiseră Încheieturile mâinilor și gleznelor În cercuri de fier. În sală era foarte cald. Pe pereți și pe câteva mese se aflau instrumente de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Alexandru, cuprins de amețeală. - Acțiunea a fost organizată de Ordinul Cuceritorilor, cu doi aliați: Hanatul Crimeii și un trădător din interior, vornicul Isaia. Cuceritoriii l-au trimis pe comandantul spahiilor, Ali beg. Crimeea, pe Ogodai, comandant de tumen, fratele unui războinic pe care tatăl tău l-a ucis În prima lui acțiune dincolo de Nistru, când a pornit În căutarea lui Ștefănel. Alexandru Își Înghiți lacrimile. Vestea cobora Încet În sufletul lui, ca o noapte rece de iarnă. Dar nu o credea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
mea, cum m-am pregătit să-l caut până la capătul lumii... să fie, oare, chiar el? Portretul... chipul... părul de culoare castanie, ca al meu și al tatălui meu... n-a făcut nici un gest, doar a ieșit pe poartă și războinicii au Îngenuncheat... n-aveam de unde să-mi dau seama... a trebuit să fug... De unde? De unde a apărut? Ce știi despre el, Angelo?! - Nu mare lucru. Legende. - Ce fel de legende? - Că ar fi sosit de departe, poate din China. A

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
ordinului. Dar Îi atrăsese atenția asupra actului de Înființare, pe care Îl cunoșteau toți luptătorii aflați sub semnul șarpelui și al săgeții. Acesta spunea că În cazul În care un nou conducător decidea desființarea Ordinului, acesta trebuia să asigure preluarea războinicilor de către forțele militare ale țărilor asiatice. În acest fel, unii puteau avea șansa de a reînvia Ordinul. Conducătorul era legat de Ordin timp de opt luni de la comunicarea deciziei de desființare. Răspundea de viața lor și de transferul lor spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Nu putea fi scris. Nici un asasinat nu e scris. -Dar forțele Cuceritorilor cuprind mai mult decât Cuceritorii. Au inflitrat corpurile de spahii, ieniceri și achingii. Pregăteau răsturnarea sultanului. - Înțeleg. Nu putem avea Încredere În nimeni. Voi lua cu mine doar războinicii tribului meu. Vom alerga zi și noapte. Vom schimba caii la fiecare patru ore. Sufletul tău e sufletul meu. Îți voi găsi tatăl, dacă e În viață. - Ce spun iscoadele de la Dunăre? - Se pregătește târgul de cai de la Belgrad. Hergheliile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
urgente. Iar acele ordine i se păreau a fi legate de fostul lor prizonier, căpitanul Oană. Amir Baian era un luptător de temut și un arcaș cum rar se putea vedea pe câmpurile de luptă ale Asiei și Europei. Iar războinicii care Îl Însoțeau erau din tribul Bordjighin, călăreți excepționali, antrenați În stepele mongole. Aveau cai mici și iuți, care depășeau În viteză caii pur sânge arab ai spahiilor, caii europeni ai Apărătorilor și caii moldovenești ai Erinei. Viteza de deplasare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
la noi cât se poate de repede. Și, din experiența mea de luptător bătrân, această goană peste puteri nu are ca scop intrarea În luptă. Pare a fi mai degrabă o misiune de salvare. - De salvare... - Mi-e teamă că războinicii lui Amir Baian vor să-l salveze pe același om pe care vrem și noi să-l salvăm. Căpitanul Oană. Problema este: să-l salveze de cine? Trecuseră două ore de când primul val de spahii fusese anihilat. Ordinele lui Angelo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Tătarul Întoarse calul, așteptând. Pe chipul lui nu se citea nici teama, nici dezamăgirea. Era doar un mesager. Care nu primise nici un răspuns. - Regulile curtoaziei pe câmpul de luptă ne obligă la un răspuns, spuse Angelo, gânditor. Îi mulțumim marelui războinic Amir Baian pentru atitudinea de non-combat Într-o situație care i-ar fi fost net favorabilă. Și Îi răspundem cu onestitate, așa cum, bănuiesc, ne-a pus și el Întrebările. Da, căpitanul Oană se află sub protecția noastră. Da, fiul căpitanului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]