1,968 matches
-
că a trecut coloana cu ăla. Și nu-i străin. E de-al nostru. A fost profesor aici, trebuie să-l știi, unul Tomnea. Are poza pe toate afișele. Femeia clătină din cap. Dădu să ridice și mâna apoi se răzgândi: - Știu eu ce fel de profesor este Tomnea ăsta. Am auzit eu... E din ăia care umblă acuma prin oraș. Dacă n-o fi chiar tartorul lor. Tu erai mic când a dispărut Tomnea ăsta. Dar știi cum a dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pieptul. „E datoria voastră sfântă s-o faceți! Mă predau în mâinile voastre. Viața mea v-o încredințez! Conștiința mea de creator devotat poporului îmi cere să fac asta, chiar acum!“ Coborî două trepte, tot cu mâinile ridicate. Apoi se răzgândi. Reveni în capul scărilor. „Dar, oare sunt eu cel mai indicat pentru a fi pedepsit? Eu, care... Nu că mă apăr. Tovarășul inginer Nisip, care v-a mobilizat și vă conduce la victorie, cunoaște mai bine. Dar vă întreb: nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
i-a pus Papa mâna-n cap? Ei, și? L-a deșteptat? Nu-l vezi cum se judecă pentru pământurile alea, când i-am spus că doar eu i le dau, dacă vreu.“ Mai dădu să spună ceva, apoi se răzgândi. Îl cuprinse prietenos pe Vicar pe după umeri. „Știu, e greu unde ești. Numai câte cetanii, chestii de-astea trebuie să ții în cap, să le ai proaspete, când vine vreunu să te lucreze, imediat să-l închizi cu epistola, apocalipsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
spun? Că mai știu! Astea face Tomnea ăsta, de când s-a întors. Damblagește oamenii! “ Burtăncureanu aprobă, abătut, din cap. Nu mai dorea amănunte. „Dar mâine seară l-ați chemat aici“, îi aminti totuși generalului. „Așa mă gândeam. Dar m-am răzgândit. Am și eu dreptul ăsta să mă răzgândesc, când văd ce a pus la cale. Filantrop, vrei, Tomneo? Fă-tă-te, băiete! Da, dar nu aici, la mine! L-am văzut cum trecea spre căpitănie cu profesoara aia, Magda, și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de când s-a întors. Damblagește oamenii! “ Burtăncureanu aprobă, abătut, din cap. Nu mai dorea amănunte. „Dar mâine seară l-ați chemat aici“, îi aminti totuși generalului. „Așa mă gândeam. Dar m-am răzgândit. Am și eu dreptul ăsta să mă răzgândesc, când văd ce a pus la cale. Filantrop, vrei, Tomneo? Fă-tă-te, băiete! Da, dar nu aici, la mine! L-am văzut cum trecea spre căpitănie cu profesoara aia, Magda, și m-am răzgândit.“ Izbucni în râs, disprețuitor. „I-am urmărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Am și eu dreptul ăsta să mă răzgândesc, când văd ce a pus la cale. Filantrop, vrei, Tomneo? Fă-tă-te, băiete! Da, dar nu aici, la mine! L-am văzut cum trecea spre căpitănie cu profesoara aia, Magda, și m-am răzgândit.“ Izbucni în râs, disprețuitor. „I-am urmărit cu binoclul ăla de pe masă. Eram curios să văd și eu cum arată marele filantrop. Știi cum? Nenorocit și calic, dom-le. Abia își trage mațele după el. Te-ai prins? Și pă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Nenorocit și calic, dom-le. Abia își trage mațele după el. Te-ai prins? Și pă unul de-ăsta să-l iau în seamă? Replace all, mi-am zis. Cum e acum la calculatoarele astea. Nu numai că m-am răzgândit, dar i-am și organizat altceva. Că tot ziceai tu de folclor și misticisme. Am adus-o pe Andromanda și am pus-o la treabă.“ „Și ce lucrează Andromanda?“, întrebă cu jumătate de glas prozatorul. „Comandă specială“, surâse Goncea. „Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
părea că urmărește spusele ei. Privea doar întrebător în jur, când spre sălciile din dreapta lor, când spre mormanele de gunoaie, moloz și iarbă arsă din partea cealaltă. Ridică din umeri, nemulțumit. - A întârziat însă vaporul, continuă mai apoi, și m-am răzgândit. Stăteam și mă vedeam cum așteptam și mă gândeam ce să fac. Oricum, rămâneam singur, după ce-aș fi ieșit. Văzusem cât de lași ați fost. - Frica, mormăi ea. Nu ți-ai dat seama că ne era frică? Ne teroriza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Helen îmi spusese că lui Ben i-a căzut cu tronc Hazel și, trecând pe lângă ei, am ciulit urechea la conversația lor. —...dar uneori e foarte puternică, spunea Ben cu convingere. Uite cum l-a convins pe Krogstad să se răzgândească. Dintr-un șoricel se transformă într-o forță a binelui, la final - morală, dar fără să-ți sară prea mult în ochi. Și trebuie să vezi cum se petrece schimbarea aceea. E vital să n-o percepi ca băgându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
protestă preotul. — Dumneavoastră știți că e adevărat, părinte. Dumneavoastră ați văzut familiile plimbându-se duminicile aproape de rampele de gunoi pentru că nu au alt loc în care să primească puțin soare o dată pe săptămână. Misionarul vru să spună ceva, dar se răzgândi. Apoi, cu un fel de impuls, pe negândite, bolborosi fără să ridice tonul vocii: — Dumnezeu nu va îngădui să ajungem până într-acolo. — Dumnezeu îngăduie mult mai multe lucruri decât am fi permis oricare dintre noi, părinte. Pe la mijlocul dimineții ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
zidul palid de la Arsenale. Alungă ideea ca fiind ridicolă. — Păi, am să merg și-am să văd ce are de oferit Ruffolo, zise el, părându-i că vorbește ca unul dintre zevzecii ăia de eroi din filmele britanice. — Dacă vă răzgândiți, domnule, spuneți-mi mâine. Mâine seară voi fi acasă. Nu trebuie decât să mă sunați. — Mulțumesc, Vianello. Dar cred că va fi În ordine. Apreciez gestul, Îl apreciez sincer. Vianello flutură din mână și se Întoarse la hârtiile de pe masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
jucându-se agitat cu verigheta. —E ridicol, a mârâit peste umăr mătușa Frances către mama lui —Alice. Mireasa e cea care ar trebui să întârzie. Privește partea pozitivă a situației, i-a șoptit mama lui Alice. Poate că s-a răzgândit. Pălăria a încetat să mai tremure. Mătușa Frances s-a întors purtând pe chip expresia unei persoane care, în ultima secundă, a fost salvată de la pedeapsa cu moartea. Murmurul conversației devenise, între timp, destul de zgomotos, astfel încât nu mai putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
periculos. Și poate că așa și era. Nenorocit, s-a uitat după Alice care plecase. Apoi, i-a venit inima la loc când a văzut cum, pe neașteptate, aceasta s-a oprit din mers și s-a întors. Oare se răzgândise? Până la urmă, gândul la o doză de cafeină, băută înainte de a se apuca să fiarbă fasolea, fusese mai puternic? —Ai idee unde e piureul organic de soia? l-a întrebat Alice. Îmi pare rău, i-a răspuns Hugo clătinând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a mișcat din loc. Simțea că-i venea să strige sfidător că el ar trebui să se ducă la Rosa, fiindcă Rosa e și fiica lui. Dar apoi ochii lui Alice au căzut pe plăcinta cu mazăre și s-a răzgândit. S-a ridicat de la masă și a părăsit încăperea. În timp ce urca scările, a auzit murmurul conversației. Îmi cer scuze, a murmurat Jake. Apoi și-a coborât și mai tare vocea. —...nu te poți aștepta la mai mult... a lucrat pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ce-ai pățit. Dar eu plec acum. La revedere. Dar ne vedem sămbătă, a îngăimat Hugo. Pentru cină, ții minte? — De fapt, n-o să pot să ajung. —N-o să...? Hugo căuta cu disperare cuvintele care s-o convingă să se răzgândească. În fond, ceea ce se întâmplase nu fusese din vina lui. Nu în totalitate. Dar am făcut rezervare la Allingham House, s-a lamentat el. Alice a tras adânc aer în piept. Allingham House. Sigur că auzise de locul ăla. Toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ani, pentru o nouă donare. Completarea unor noi formulare, analize În mai multe laboratoare, recoltarea: un șir de ocazii pentru a iscodi, un minim de date era absolut necesar pentru a Încerca să intre În banca de date. S-a răzgîndit: avea În minte numărul recipientului de la prima donare, nu avea cum să-l uite, 3081-1, acesta e numele meu, și-a zis atunci, aproape să pufnească În rîs. Chiar scrise, amuzat, pe coperta unui carnețel, cifra. La recoltarea următoare a
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
zile, cînd se Însoțise cu Helga, dar amor În trei, deși ar fi avut de nenumărate ori prilejul, nu făcuse. Nici unul nu s-a dovedit, la Început, prea Îndrăzneț. Stăteau dezbrăcați privindu-se, așteptînd atingeri. Poate Helga și Maricrisa se răzgîndiseră, a crezut, pentru cîteva clipe, bărbatul. Nu mai era Thomas-ziaristul, fie el și impostor, și nici cele două violoniste nu mai aveau vreo notă sau vreun acord muzical În minte; un mascul și două femele. Fără dragoste nimic nu e
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
a pus casca roșie, i se părea cea mai potrivită pentru Întîlnirea cu un războinic. Doar cei puternici rezistau În Legiunea Străină. Și Thomas ar fi trebuit să se Înroleze; avusese actele pregătite; făcuse chiar și cîteva analize medicale. Se răzgîndise. Auzise de niște probe fizice obligatorii, le-ar fi trecut pe toate, În afară de una: abia Înota, chinuit, cîteva zeci de metri. Născut-crescut pe malul mării! Coborîtor, fie și În parte, din vikingi! Plutea pe apă mai mult din inerție și
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
din casă, amestecase Bert Berta. Profitase de situație, nu mai fusese nevoie de povestea cu interviul, Cryos, explicații, totul Începea bine. Bert. S-a suit În primul avion ce traversa oceanul, dacă mai aștepta s-ar fi putut să se răzgîndească; simțea o oboseală. Drumul i s-a părut nesfîrșit, a dormit mult, dacă s-ar fi aflat Într-un tren ar fi coborît, s-ar fi urcat Într-altul și s-ar fi Întors la Copenhaga. Ar fi suit-o
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
priorității. Ce era mai urgent, cafeaua sau paharul cu apă minerală ? aproape panicat, bărbatul cu fața osoasă se repezi la aparatul de făcut cafea, extrase o ceașcă de sub tejghea și o potrivi sub unul din filtrele mașinii. Imediat însă se răzgîndi, deschise ușa unui frigider și scoase o sticlă de apă minerală. Cele două începuturi de acțiune îl paralizară însă dintr-un motiv greu de înțeles pentru mine în acel moment, două intenții se ciocniră în creierul său ca doi bolizi
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
să răspundă acestor familiarități, să iasă din starea de protejat, și la un mic serviciu al Otiliei făcu gestul de a-i săruta mâna. Otilia se depărtase prea repede, spre a-i îngădui omagiul, apoi băgase de seamă și se răzgândise. - Vrei să-mi săruți mîna? întrebă ea simplu. Uite! Și-i întinse mâna la gură. Cu astfel de purtări ale Otiliei, Felix nu putea face progresul cel mare, care, după el, trebuia să fie o mărturisire înflăcărată, urmată de îngenuncheri
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
schimb un nume numai pentru un an, doi, când, măritîndu-mă, îl voi pierde din nou?! - Dar nu e vorba de nume.Otilia sări de gâtul lui Pascalopol. - Știu că ești un om bun, dar eu și cu papa ne-am răzgândit. Nu e așa, papa? Costache aprobă cu vioiciune, dar Pascalopol se înroși. - Cum, Costache, și tu ești de părerea asta? - Da, da, se-ncurcă Costache, dacă ea zice așa, poateare dreptate. Pascalopol lăsă capul în jos și bătu cu degetele
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ceva în buzunarul lui Felix, vârâse mîna: - Ia te uită, pezevenghiul! El ți-a dat astea? Astea-s țigăride contrabandă, eu i-am făcut afacerea. Și Stănică vîrî una în gură, lăsând pe celelalte în buzunarul lui Felix. Apoi se răzgândi. - Parcă nu fumai! - Nu! - Atunci, dă-mi-le mie, nene, e păcat să te joci cu ele, cacopiii mici. Felix îl asigură că va fi discret și dădu să plece, dar Stănică îl ținu de haină. - Stai, frate, unde fugi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
onoarea mea! Mai pustiu ca-n Thebaida. Un cap zbârlit se lipi de fereastră. Era Marina, care spiona de afară. Simion, exaltat, se lăsă luat de braț de Stănică și Weissmann, care-l suiră iute în trăsură, ca să nu se răzgândească. Nimeni din casă nu arătă vreo emoție deosibită. Aglae privea înciudată că scena se prelungește prea mult, Olimpia nu-și descrețise nici acum fruntea strânsă de necaz. Titi se legăna lângă sobă, iar Aurica își îngrijea atent mâinile. Birjarul dădu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Cu aceste sentimente generoase, Stănică intră pe poarta "proprietății" lui, înlăturînd, pe cât cu putință, privirile de pe fațada strâmbă, culcată pe-o rână, a casei. Voi să intre în marchiza de lemn, aplicată ca o gheretă peste ușa principală, dar se răzgândi și merse spre fund, unde era bucătăria. Îi era foame și voia să știe ce se gătește. Bucătăria era închisă, goală. Pe fereastră văzu mașina de gătit, fără foc. Simți o primă nemulțumire. Intră pe dindos în sufragerie, unde constată
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]