1,305 matches
-
fi niciodată cunoscut, tărâmul marilor și insolvabilelor probleme metafizice (moartea, "lumea de dincolo", divinitatea − lumea lui noūs), ale căror soluții posibile nu pot fi decât contradictorii, pentru ca sunt un factor antinomic al rațiunii. Din factualitatea empiriștilor și rigoarea iconoclastă a raționalismului clasic reies în secolul XIX pozitivismul lui Auguste Comte și filosofia istoriei. Scientismul (adevărul unic este doar cel probant prin metoda științifică) și istorismul (cauzele evenimentului istoric sunt doar manifestările materiale) constituie alte două modalități de ignorare a imaginarului, a
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Constituirea fenomenală la Kant are acest sens, deși o descriere a sa este, cumva, nevoită să procedeze invers. Desigur, aici se află multe probleme, care, pe de o parte, vizează "empirismul kantian" eventual, de natură humeană -, iar pe de alta, "raționalismul" său condiționant în explicitarea constituirii cunoștinței veritabile și a diferenței dintre faptul de a cunoaște și faptul de a gândi. Analogiile experienței constituie o dovadă pentru cele afirmate mai sus în privința sensului constituirii fenomenale. Dar ceea ce este important acum ține
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
abundenței materiale decât să obțină mântuirea eternă. America, În viziunea sa, era țara unui popor harnic, expert În meseriile practice. Dacă Winthrop oferea mântuire, Franklin oferea autodepășire. Pentru fiecare act de revelație, pionerilor americani le era administrată o doză de raționalism utilitar, făcându-i pe americani să fie atât cei mai pasionați credincioși, cât și cei mai agresivi pragmatici dintre toate popoarele lumii - o caracteristică valabilă până În zilele noastre. Franklin a luat În serios afirmația revoluționară a lui Thomas Jefferson, conținută
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
le avem în prezent despre popoarele care, în perindările lor pe aceste teritorii, și-au lăsat o amprentă mai mare sau mai mică asupra moldovenilor. De la caracterul aspru, chiar crud al sciților, trecând prin psihologia adepților lui Zamolxis, de al raționalismul rece al romanilor și până la moldovean sunt prea multe verigi biologice pentru a ne putea permite astăzi stabilirea unor prezumții. Totuși, aceste influențe nu pot fi negate. Al. Xenopol observă: "Nici o legătură nu pare a mai uni pe românul de
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
secolul al XVIII-lea, sub influența exemplarității științelor naturii. Caracteristică gândirii secolului al XVIII-lea era ideea unui singur model de științificitate pentru întreaga cunoaștere. Cunoașterea umanului, în măsura în care vrea să se constituie în știință, trebuie să adopte modelul științelor naturii. Raționalismul caracteristic filosofiei acestei epoci reprezenta un puternic sprijin pentru acest program. Rațiunea reprezintă izvorul universalității, al generalului din comportamentul uman. În măsura în care este rațional, omul va promova propria sa natură, universală și constantă, în variatele situații ale vieții. Și în sfera
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
În contextul analizei de aici se deschide o nouă perspectivă asupra utilizării a ceea ce am numit criterii aleatorii mascate. Pe de o parte, este clar că cele două tipuri de criterii - cognitive și aleatorii mascate - sunt alternative. Critica adusă de raționalism de-a lungul secolelor utilizării criteriilor aleatorii mascate este absolut corectă. Procedurile noncognitive de decizie le elimină pe cele cognitive, împiedicând din această cauză totodată și acumularea de cunoștințe. Pe de altă parte însă, ele nu pot fi considerate manifestări
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
considerate ca discipline științifice mature - transcend, prin excelență, granițele disciplinare și dezvoltă, mai ales În ultima vreme, o linie a comprehensiunii În cercetările efectuate. În plus, nu trebuie să uităm că la noi În țară, din perspectiva așa-zis marxist-leninistă, raționalismul a fost promovat Într-o formă simplificată, adeseori primitivă, fiind tradus În voluntarisme puerile, generând exuberanță și entuziasm celor mai ignoranți dintre sociologi. Or, toată lumea știe că raționalismul voluntarist sfârșește Întotdeauna prin a substitui realitatea dată prin una reconstruită subiectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
să uităm că la noi În țară, din perspectiva așa-zis marxist-leninistă, raționalismul a fost promovat Într-o formă simplificată, adeseori primitivă, fiind tradus În voluntarisme puerile, generând exuberanță și entuziasm celor mai ignoranți dintre sociologi. Or, toată lumea știe că raționalismul voluntarist sfârșește Întotdeauna prin a substitui realitatea dată prin una reconstruită subiectiv. Nu Întâmplător Francis Bacon promova un principiu conform căruia „intelectualul are nevoie de plumb, nu de aripi”, considerat necesar de filosoful englez pentru a atenua exuberanța sau entuziasmul
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
nu de aripi”, considerat necesar de filosoful englez pentru a atenua exuberanța sau entuziasmul intelectualului și a-l face să adâncească demersul său până la limita la care pot fi descoperite adevăruri relative, dar utile. Sociologii importanți sunt sceptici În fața unui raționalism „militant”, preferând un pragmatism moderat, recurgând adesea la argumente generate printr-o perspectivă comparativă și ferindu-se de teorii generale atotcuprinzătoare. După „experimentul” marxist și după eșecul lui Talcot Parsons În elaborarea unei teorii sociologice generale, nimeni nu mai pare
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
imaginat o pradigmă unică aplicabilă totodată problemelor și nivelurilor de analiză existente În sociologie”, iar Raymond Boudon se referă la perspective diferite, chiar incompatibile În interiorul disciplinei, distingând trei opțiuni metodologice diferite care generează opt concepții de bază În cercetarea sociologică. Raționalismul sociologiei este astfel ușor penetrabil atât În corpul propriu-zis al disciplinei, care este mai degrabă un conglomerat - sociologia nu are nici astăzi un nucleu conceptual unanim acceptat -, cât și În studiile sau cercetările efectuate care pot reflecta experiențe de socializare
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
conotații precise Într-un spațiu geografic, nu poate fi vorba despre o ,,imuabilitate identitară” a acestora. Alegerea etnonimului ,,Hellenos”, și nu ,,Romaios” În Grecia modernă exprimă nu doar opțiunea pentru restabilirea unei filiații cu elenismul antic, ci și ruptura cu ,,raționalismul birocratic occidental” Într-o țară a ortodoxiei. În Grecia, ,,vlahii” (aromânii), descendenți ai populației romanizate din Balcani, nu sunt nici astăzi recunoscuți ca minoritate etnică. În timp ce Romei i se contestă În Italia rolul de capitală, În pofida trecutului său imperial (dată
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
a identifica ceea ce în ele este prea omenesc și ceea ce e divino-uman ține, pentru filozofi ca Berdiaev sau Simone Weil, de un ateism purificator care se refuză transcendentului redus sau adaptat la categorii mundane: putere, dreptate de tip penal, sociomorfism, raționalism rezistent la depășirea de sine. A dinamita asemenea concepții înseamnă a curăța distanța verticală de obstacolele care împiedică dialogul între cei doi poli. De vreme ce ne aflăm într-o epocă a necredinței, pentru ce să neglijăm utilizarea purificatoare a necredinței? Cunosc
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
nu se adresează rezistenței, ci convingerii, argumentelor raționale și formulate în acord cu o evidență (social-politică, istorică)? Astfel puterea își schimbă regimul de funcționare, transformându-se dintr-o bestie magnifică într-un om rațional, om care ne reprezintă sub masca raționalismului și a liberalizărilor moderne. Însă omul rațional poate deveni, prin condiții istorice, o bestie magnifică. Este cazul unor Mussolini, Hitler, Stalin... De ce relația tautologică putere-rezistență este prezentă în mintea și în acțiunea oamenilor? În primul rând, pentru că cel puternic sau
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
spre unificare au dus la progresul civilizației umane, dar pe de altă parte au distrus și alienat comunitatea umană. Tocmai acele valori care au ajutat societatea să progreseze au căzut victime. Deși datorau aproape totul tradiției iudeo creștine grefate pe raționalismul grec, marii savanți ai epocii moderne au dat cu piciorul în propria lor identitate. Pas cu pas am descifrat universul. Este și aceasta o finalitate logică. Orice teorie științifică trebuie să explice cât mai mult din realitatea înconjurătoare. Nu putem
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Marcel Epure () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1211]
-
este absurd ca științele spiritului să își dispute cu științele naturii niște drepturi egale”. Convingerea sa este că prin intermediul fenomenologiei intenționale, spiritul a devenit câmpul experienței științifice sistematice. El consideră criza existenței europene ca pe o prăbușire de suprafață a raționalismului, ținând cont de faptul că rațiunea decăderii unei culturi raționale nu stă în esența raționalismului, ci numai în exteriorizarea sa și în absorbirea sa de către naturalism și obiectivism. În concordanță cu constatarea făcută de Husserl, Tereza Brândușa Palade, pe marginea
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
sa este că prin intermediul fenomenologiei intenționale, spiritul a devenit câmpul experienței științifice sistematice. El consideră criza existenței europene ca pe o prăbușire de suprafață a raționalismului, ținând cont de faptul că rațiunea decăderii unei culturi raționale nu stă în esența raționalismului, ci numai în exteriorizarea sa și în absorbirea sa de către naturalism și obiectivism. În concordanță cu constatarea făcută de Husserl, Tereza Brândușa Palade, pe marginea celor spuse, afirmă că: „științele umaniste se află într-o criză și mai profundă decât
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
dimensiunea „practică” a vieții creștine care nu se reduce la o credință pură, ci se manifestă printr-o acțiune corectă. Cadrul în care discursul despre „ortopraxi” este inserat pretinde ca, în Biserică, teoria și experiența să nu fie în contradicție. Raționalismul în teologie presupunea ca revelația să fie dată în concepte sustrase evoluției istorice și lipsite de caracterul de perspectivă. Biserica, fixând adevărul revelat în această concepție, avea datoria de a formula credința în expresii riguroase, punând-o la adăpost de
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
experiență, iar impresiile obținute de la simțuri sunt elaborate de către facultățile minții, aducând la lumină formele care sunt inerente obiectelor naturii. Noțiunile de „cauză” și de „efect” sunt utile pentru a pune în evidență raporturile existente în natură. Ia formă un raționalism subiectivist ce consideră rațiunea individului unic parametru de confruntare a adevărului. Boala devine un fapt „al meu”, de care nimeni nu poate și nu trebuie să se atingă, cu excepția magicianului. Școala pitagoreică Este reprezentată de modalitatea de a proceda, tipică
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
de biserici, dar și de știința și tehnologia care pot ameliora calitatea vieții, condițiile, modul de viață. Sigur că ele nu au "făcut totul" bun și bine dovadă contextele ecologice, economice, politice, culturale în care trăim cotidian, cu toate promisiunile "raționalismelor", "pozitivismelor", dovadă faptul că progresul științific și tehnic nu a coincis cu progresul pe plan social și moral; dar orașele nu pot deveni, nu pot rămâne locuri propice civilizației, spații de toleranță și convivialitate, de includere socială, securizate 2 fără
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
ville, de Bernard Marchand (1993, op.cit.) o cronică detaliată a afacerii metroului parizian. Fără a contrazice fondul analizei lui Alain Cottereau, expunerea sa permite să nu transformăm logica ce a stat la baza construcției metroului parizian într-o capodoperă a raționalismului. Tehnica nu s-a impus pe de-a-ntregul asupra intereselor particulare. Astfel, grija de a nu leza dreptul de proprietate funciară, care ajunge în Franța până la o profunzime nelimitată, îi face pe ingineri să nu lase să treacă tunelurile decât
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
cucerească". În prima categorie trebuiau incluse: existența lui Dumnezeu, providența Sa, crearea lumii, spiritualitatea sufletului omenesc și nemurirea lui, originea divină a lui Cristos, natura divină a Bisericii Catolice și primatul Papei. Convingerile opuse erau: materialismul, evoluționismul (care neagă creația), raționalismul (care neagă tot ce e supranatural), indiferentismul și teosofismul. Puteau să apară multe teme care trebuiau contracarate în publicațiile catolice, însă ierarhia era cea care decidea care era strategia de urmat, iar pentru a înțelege asta este suficientă consultarea documentelor
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
ci numai în conformitate cu mandatul încredințat de Cristos lui Petru 133). În sfera intelectualilor, teologia catolică de la jumătatea secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea s-a caracterizat prin reforma tomistă și dorința de a apăra credința față de raționalism, tradiționalism și ontologism; se urmărea aprofundarea înțelegerii Sfintei Scripturi, ale cărei fundamente fuseseră puse (în parte) sub semnul îndoielii de către protestantismul liberal al lui Adolf Harnack (1851-1930), dar și de alții 134. Tot în sfera exegezei, publicația Vida de Jesús
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
în numele Bisericii și fără a-și impune opiniile, sugerând că cei ce gândesc diferit nu ar fi catolici autentici" (Leon XIII, Instrucction Nessuno...). 129 Papa Pius IX, Syllabus, 8.XII.1864. 130 În primele 19 propoziții, documentul condamna panteismul, naturalismul, raționalismul moderat și absolut, indiferentismul, latitudinarismul, socialismul, comunismul, societățile secrete, societățile biblice și pe cele clerico-liberale. În următoarele 25 de propozitii erau condamnate greșelile legate de natura Bisericii și a statului, iar cele referitoare la etica creștină, în succesivele 10, pentru ca
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Cărțile sale „Cetatea lui Dumnezeu“, „Destăinuirile“ și „Tratatul despre grație“ circulă cu tulburătoarea și instructiva sa biografie spirituală. De efortul său ideatic vor beneficia, peste secole, și Avicena (n. 980 d.Chr.) în încercarea de împăcare a dogmei coranice cu raționalismul aristotelic, nuanțat de platonism, ca și Averroes (sec. XII) care căuta să concilieze Rațiunea cu Revelația și peste un secol, Sf. Toma d’Aquino prin armonizarea Rațiunii cu Credința, adică raționalismul aristotelic cu credința creștină, adevărul științific cu cel religios
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Chr.) în încercarea de împăcare a dogmei coranice cu raționalismul aristotelic, nuanțat de platonism, ca și Averroes (sec. XII) care căuta să concilieze Rațiunea cu Revelația și peste un secol, Sf. Toma d’Aquino prin armonizarea Rațiunii cu Credința, adică raționalismul aristotelic cu credința creștină, adevărul științific cu cel religios prin „iubirea unificatoare, realizatoare de armonie în om și omenire“. Teologia, filosofia, religia creștină și medicina Evului Mediu nu-și propuneau să ignore cultura și medicina de până atunci, ci să
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]