1,302 matches
-
pozițiile lui Bartley și Albert, dezvoltându-le mai departe. Joseph Agassi s-a ocupat mai ales cu problemele de bază ale raționalității, în timp ce Gerhard Vollmer încearcă să reunească reționalismul critic cu naturalismul. Imre Lakatos propune o formă diversă, conservativă a raționalismului critic, care țintește în special miezul unui program de cercetare. Variante cu elemente ale strategiei clasice de justificare se găsesc în lucrările lui John W. Watkins și Alan Musgrave. Adolf Grünbaum și Wesley C. Salmon dezvoltă teme divergente cu acceptarea
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
principiul failibilității) sunt Wolfagang Kuhlmann și Karl-Otto Apel, de pe poziția tezelor "rațiunii ultime" (în limba germană: "Letztbegründung"), care propun ca rațiune ultimă pe calea investigării adevărului posibilitatea comunicării prin limbaj, un patrimoniu care precede orice discuție speculativă. Jürgen Habermas reproșează raționalismului critic faptul de a nu fi suficient de autoreflexiv, ceea ce îl apropie de pozițiile pozitiviste. Joachim Hoffmann apără metodologia inducției și istoricismul și respinge teza unei societăți deschise durabile.
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
francez. Servind glorificarea puterii regale, viziunea artei clasice franceze este monumentală, folosindu-se pentru acesta de jocul echilibrat dintre orizontale și verticale, spre deosebire de dinamica liniei curbe a barocului. Palatul Versailles, de dimensiuni impresionante, simbol al autorității monarhice absolute, precum și al raționalismului, a adunat pentru construirea și decorarea sa pe arhitecții și decoratorii cei mai reprezentativi pentru noul stil: Charles Le Brun (1610-1690), Louis Le Vau (1612-1670), precum și François Mansart (1598-1666). Palatul Toldalagi-Korda din Cluj-Napoca (strada I.C. Brătianu nr.14) este un
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
Născut într-o familie de nobili cultivați din insula San Miguel (arhipelagul insulelor Azore), în 1842, Antero dovedește, în primele sale sonete publicate în 1861, tendințe mistice alimentate de o solidă educație religioasă. La scurt timp însă se îndreaptă către raționalismul și radicalismul social, iar între 1863 și 1865 ajunge marele lider al tineretului din Coimbra, bucurându-se de un inegalabil și legendar prestigiu. Cuprins de impulsul revoluționar al epocii, el scrie o poezie combativă sub titlul "Odes Modernas" (1864). Antero
Antero de Quental () [Corola-website/Science/314292_a_315621]
-
avut loc 93 de ședințe ale conciliului între 8 decembrie 1869 și 1 septembrie 1870. Sarcinile primordiale pe care și le-a pus papa Pius al IX-lea, au fost definiția dogmei Infalibilității Papale și confirmarea poziției Bisericii Catolice față de raționalism, relativism, liberalism și materialism. În primele ședințe au fost discutate și aprobate două constiuții: prima "Dei Filius", Constituția Dogmatică a Credinței Catolice, și a doua "Pastor Aeternus", Prima Constituție Dogmatică a Bisericii lui Cristos care definește primatul și infalibilitatea Papei
Conciliul Vatican I () [Corola-website/Science/314306_a_315635]
-
și prestigioasa, lăsându-ne moștenire zeci de cărți - poezii și poeme, proza și publicistica. "Poet de vocație epica, creator de situatii poetice, cu un simț al categorialului și al construcției, în care se infiltrează și un schematism sociologizat sau un raționalism glacial" (Mihai Cimpoi). În 1973 participa la Congresul Internațional al Forțelor Păcii de la Moscova și este deținătorul Premiului de Stat în domeniul literaturii. În 1984 este în repetate rânduri ales deputat al Sovietului Suprem din RSSM și URSS, după care
Pavel Boțu () [Corola-website/Science/314365_a_315694]
-
Socrate (Platon, Alcibiade, 138e). În secolul IV î.Hr., Platon, filosof de la care ne-au rămas importante lucrări (dialogurile Phaidon, Republica, Legile etc.), pornind de la metoda lui Socrate - al cărui elev a fost - a creat dialectica și a făcut sinteza între raționalism și spiritualismul lui Pitagora. În sistemul său Ideile erau o realitate absolută și imuabilă, inaccesibilă cunoașterii raționale. Opera politică ne înfățișează, la maturitatea târzie, un Platon dezamăgit de tentativele de înfăptuire a „statului ideal” (condus de filosofi), dar capabil să
Filozofia greacă clasică () [Corola-website/Science/319414_a_320743]
-
dispozitive [care] coincid cu instincte fundamentale ale omenirii, [ei] sunt, în general, misterioși.” În aceeași notă, Sadoveanu creează, de asemenea, înțelepți populari, ale căror opinii cu privire la viata sunt de o natură umanistă naturii, și de multe ori descris în contrast cu principiile raționalismului raționalist ale culturii occidentale. Comentând pe baza acestui aspect, prietenul lui Sadoveanu, George Topîrceanu, credea că opera lui Sadoveanu a depășit noțiunile mai intelectuale [și] mai mult artificiale ale „tipologiilor”, și că "el creează [...] oameni.” Subiectul principal al operei sale
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
prin intermediul serviciului militar. Fasciștii văd violența și războiul ca acțiuni, care creează regenerare, spirit și vitalitate națională. Fascismul este anticomunist, antidemocratic, antiindividualist, antiliberal, antiparlamentar, anticonservator, antiburghez și antiproletar și în multe cazuri, anticapitalist. Fascismul respinge conceptele de egalitarism, materialism și raționalism în favoarea acțiunii, disciplinei, ierarhiei, spiritului și a voinței. În economie, fasciștii se opun liberalismului (ca o mișcare burgheză) și marxismului (ca o mișcare proletară) pentru că sunt mișcări economice exclusive bazate pe anumite clase. Fasciștii prezintă ideologia lor ca o mișcare
Fascism () [Corola-website/Science/297671_a_299000]
-
Postmoderniștii, în continuare, cereau înlocuirea existenței obiectuale prin limbă, text, cunoștințe, vorbeau și despre necesitatea de a lua în considerație și neraționalul, inconștientul, existența din activitatea omenească. In dezvoltarea posmodernismului, deosebim două etape: prima - legată de analiza distrugerii, de distrugerea raționalismului științific, a „Eului" uman conștient, de descentralizarea conștiinței, iar cea de a doua - de analiza gramatologiei. Sfârșitul istoriei este un concept impus de sociologul și politologul american Francis Fukuyama în cartea sa "Sfârșitul istoriei și ultimul om"(1991), unde sunt
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
trei Crișuri”, V, nr. 8, august 1924, p. 123. DRAGOMIR 1904: Valeria Dragomir, "Ștefan Petică (Epiloguri)", în „Românul”, XLVIII, nr. 38, st. n. 7 noiembrie 1904, st. v. 25 octombrie 1904, p. 271. DRAGOMIRESCU 1925: Mihail Dragomirescu, "De la misticism la raționalism", Tipografiile române unite, București, 1925, p. 393. DRĂGAN 1929: Gabriel Drăgan, "Note biografice", în „Universul literar”, XLV, nr. 33, 11 august 1929, p. 515 DRĂGAN 1929: Gabriel Drăgan, "Un prinț al poeziei: Ștefan Petică - Douăzeci și cinci de ani de la moartea lui
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Ungaria), Niccolò Paganini(Italian), Franz Schubert(Austria) Piotr Ilyich Tchaikovsky (Rusia, romantic) Giuseppe Verdi(Italia,romantic) Richard Wagner(Germania,clasic). Pe frontul literar, noul secol este deschis de romantism, o mișcare care s-a răspândit în Europa ca reacție a raționalismului din secolul al XVIII-lea și se dezvoltă, mai mult sau mai puțin, de-a lungul liniilor revoluției industriale, cu tendința de a reacționa împotriva schimbărilor dramatice asupra naturii cauzate de motorul cu aburi și de calea ferată. William Wordsworth
Secolul al XIX-lea () [Corola-website/Science/296603_a_297932]
-
țăranilor, de pildă în "Nunta țărănească" a lui Johann Liss (Szépmüvészeti Múzeum, Budapesta). Acest motiv e preluat și de Velázquez (imaginea din stânga). Educația lui Dionis de către nimfe și legătura lui amoroasă cu Ariadne devin teme ale protoclasicismului francez din epoca raționalismului, de exemplu la Nicholas Poussin, în "Mercur îl încredințează pe Bacchus nimfelor", ca. 1625-27, Musée du Louvre, dar și în diverse reprezentări ale Bacchanalelor cu accentul pus pe exercitarea cultică a dansului și a muzicii. Arta rococoului nu a mai
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
inamicii catolici. Dar și catolicii germani criticau Franța pentru că era un stat laic și anticlerical. Biserică Catolică Franceză și-a construit un discurs anti-protestant. Apare opoziția dintre cultură germano-austriaca și civilizația anglo-franceză. Germania se considera diferită prin militarismul ei față de raționalismul francez sau materialismul britanic. În discursul public portretiza lupta dintre eroul german și comerciantul britanic. Germania pornește la război cu sprijinul consensului de pace orășeneasca, care avea un set de așteptări contradictorii. Socialiștii sprijineau războiul ca fiind o luptă împotriva
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
Sir Karl Raimund Popper (n. 28 iulie 1902, Viena - d. 17 septembrie 1994, Londra) a fost un filozof englez de origine austriacă, considerat unul din cei mai mari filozofi ai științei din secolul al XX-lea. Fondator al raționalismului critic împotriva determinismului istoric, s-a opus oricărei forme de scepticism, convenționalism și relativism în știință și în activitatea umană în general, a susținut ideea unei societăți deschise (""), adversar implacabil al totalitarismului sub orice formă. s-a născut în Viena
Karl Popper () [Corola-website/Science/298227_a_299556]
-
și psihanaliza, considerându-le lipsite de fundament științific. Din aceste confruntări cu temele cel mai mult dezbătute în acel timp se cristalizează preocupările care vor forma centrul activității sale ulterioare, anume metodologia critică a științei. Devine un susținător consecvent al raționalismului critic și adversar hotărât al neopozitivismului cunoscut si ca empirism logic dominant în mișcarea filozofică cunoscută sub numele de "Wiener Kreis" (Cercul vienez), ai cărui principali reprezentanti erau Moritz Schlick si Rudolph Carnap. În 1937, sub amenințarea infiltrării nazismului care
Karl Popper () [Corola-website/Science/298227_a_299556]
-
istoric al lui Karl Marx. Progresul științific este favorizat numai de acele societăți în care sunt garantate libertatea gândirii și libera confruntare a ideilor. Acestea sunt societățile deschise, în contrast cu cele închise, în care domnește autoritarismul politic pe baze ideologice contrare raționalismului critic. Pe această linie, Popper critică ceea ce el numește ""Istoricism"" (""The Poverty of Historicism"", "Mizeria Istoricismului", 1957), concepție, după care evoluția istorică a umanității ar fi predeterminată pe baza unor reguli intrinsece. Se recunoaște aici doctrina lui Marx asupra socialismului
Karl Popper () [Corola-website/Science/298227_a_299556]
-
cu toate imperfecțiunile sale, ca formă de organizație statală care are drept scop garantarea libertății individuale și a progresului relațiilor interumane. Ea permite corectarea treptată a imperfecțiunilor prin reformele sociale. Rămâne însă totdeauna pericolul absolutizării unor principii, în contradicție cu raționalismul critic. Critica este considerată de filosoful austriac drept singurul mod de a progresa, iar limbajul este atât de important, tocmai pentru că face posibilă critica. Filosoful teoretizează un mod în care critica ar trebui să fie făcută. Fiecare trebuie să își
Karl Popper () [Corola-website/Science/298227_a_299556]
-
ridiculizată de Voltaire în romanul său ""Candide"" (1759), în care Leibniz este prefigurat de personajul ""Doctor Pangloss"". Leibniz este unul din precursorii dialecticii germane, el a susținut ideea continuității și evoluției naturii. În teoria cunoașterii, Leibniz se situează pe pozițiile raționalismului, pe care încearcă să-l îmbine cu elemente de empirism. Împărțind adevărurile în "raționale" și "faptice", el consideră că primele, având un caracter necesar și universal, nu pot proveni din experiență; principiile lor se află în intelect în stare embrionară
Gottfried Wilhelm von Leibniz () [Corola-website/Science/298292_a_299621]
-
flogisticului și a respins primii pași ai revoluției chimice l-au izolat de comunitatea științifică. Cercetările științifice ale lui Priestley au fost intrinsec legate de concepția sa religioasă și, de aici efortul său constant de a realiza o sinteză între raționalismul Epocii Luminilor și credința creștină. În textele sale metafizice, Priestley a încercat să combine teismul, materialismul și determinismul, un proiect ce a fost considerat "„îndrăzneț și original”". El a crezut că o înțelegere corectă a lumii pământești va ajuta omenirea
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
examinatio". În secolul 18, filosofia dominantă în Moldova și Valahia este neoaristotelismul lui Teophilos Korydalleus, ce a fost în fapt neoaristotelismul paduan a lui Zabarella, Pomponazzi și Cremonini. Către ultimul sfert al secolului, acest curent a fost recuzat datorită răspândirii raționalismului (Christian Wolff) și empirismului (John Locke). Importante personaje ale secolului pot fi considerate Samuel Micu (1745-1806) în Transilvania, și Iosif Moisiodax (1730-1800) în Moldova. Primul a tradus intenisiv din Wolffian Baumeister, promovând implicit iluminismul german. Ultimul a contribuit în mod
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
III, i-a dat acestei învățături o bază teoretică. Pornind de la practica asceților isihaști, Grigore a elaborat un complicat sistem teologico filozofic-palamismul, care a determinat, în multe privințe, orientarea intelectuală a ortodoxiei. Palamas și discipolii săi-palamiții-au fost criticați, de pe pozițiile raționalismului, de către Varlaam, originar din Calabria (1290-1359). Varlaam de Calabria, matematician de vază (care a readus la viață, de pildă, metoda notării prin litere a mărimilor numerice, inventată de Leon, a fost și un filozof, care i-a influențat pe primii
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
de Stat ale Republicii Turcia]]. Această companie de stat a reușit într-o perioadă foarte scurtă să dezvolte o rețea întinsă de căi ferate . Reformele au fost ghidate de progresul științific și educațional, fiind bazate pe principiile [[pozitivism]]ului și [[raționalism]]ului [[Iluminism|Iluminist]] Membrii [[Partidul Republican al Poporului (Turcia)|Partidului Republican al Poporului]], cei mai mulți absolvenți ai „școlilor moderne” înființate în epoca [[Tanzimat]]ului, au aplicat reforme inspirate de modelele occidentale în toate sectoarele guvernării Au existat persoane în epocă care
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
George Santayana este socotit drept cel mai influent reprezentant american al realismului critic. În Europa, reprezentanți ai realismului critic sunt Nicolai Hartmann și Hans Driesch (Germania), Bertrand Russell și Roy Bhaskar (Marea Britanie). Elemente ale realismului critic se întâlnesc și în raționalismul critic al lui Karl Popper și Hans Albert. Raționalismul critic consideră că sarcina rațiunei nu este dovedirea sau infirmarea adevărului unei afirmații, ci, prin examenul sever cu ajutorul criticii, care nu țintește evidențierea lipsei de fundament al afirmației, pune sub semnul
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
american al realismului critic. În Europa, reprezentanți ai realismului critic sunt Nicolai Hartmann și Hans Driesch (Germania), Bertrand Russell și Roy Bhaskar (Marea Britanie). Elemente ale realismului critic se întâlnesc și în raționalismul critic al lui Karl Popper și Hans Albert. Raționalismul critic consideră că sarcina rațiunei nu este dovedirea sau infirmarea adevărului unei afirmații, ci, prin examenul sever cu ajutorul criticii, care nu țintește evidențierea lipsei de fundament al afirmației, pune sub semnul întrebării însăși afirmația. Realismul ipotetic este o variantă a
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]