1,520 matches
-
formula 1. Dacă formula 1(−θ) = formula 1(θ) curba va fi simetrică față de direcția orizontală (0°/180°), dacă formula 1(π−θ) = formula 1(θ) ea va fi simetrică față de verticală (90°/270°), și dacă formula 1(θ−α°) = formula 1(θ) ea va avea simetrie radială α° în sens trigonometric în jurul polului. Deoarece natura circulară a sistemului coordonatelor polare, multe curbe pot fi descrise de o ecuație polară relativ simplă, pe când forma lor carteziană e mult mai complicată. Printre cele mai cunoscute astfel de curbe este
Coordonate polare () [Corola-website/Science/299629_a_300958]
-
cu centrul în (formula 1, φ) și de rază formula 39 este Aceasta poate fi simplificată în numeroase feluri, pentru a se conforma unor cazuri particulare, cum ar fi ecuația pentru un cerc cu centrul în pol și de rază formula 39. Dreptele "radiale" (cele care trec prin pol) sunt reprezentate de ecuația unde φ este unghiul de înclinație a dreptei; adică, φ = arctan formula 44 unde formula 44 este panta dreptei în coordonate carteziene. Dreapta non-radială perpendiculară pe dreapta radială θ = φ în punctul (formula 1
Coordonate polare () [Corola-website/Science/299629_a_300958]
-
și de rază formula 39. Dreptele "radiale" (cele care trec prin pol) sunt reprezentate de ecuația unde φ este unghiul de înclinație a dreptei; adică, φ = arctan formula 44 unde formula 44 este panta dreptei în coordonate carteziene. Dreapta non-radială perpendiculară pe dreapta radială θ = φ în punctul (formula 1, φ) are ecuația Roza polară este o curbă matematică celebră care arată ca o floare cu petale și care poate fi exprimată ca o ecuație polară simplă, pentru orice constantă formula 49 (inclusiv 0). Dacă "n
Coordonate polare () [Corola-website/Science/299629_a_300958]
-
în general numită direcția 360, iar unghiurile continuă în sens orar, și nu trigonometric, ca în sistemele matematice. Direcția 360 curespunde nordului magnetic, iar direcțiile 90, 180, și 270 corespund estului magnetic, sudului, și vestului, respectiv. Sistemele care prezintă simetrie radială furnizează contexte naturale pentru sistemele de coordonate polare, cu centrul de simetrie comportându-se ca pol. Un prim exemplu de astfel de sistem este ecuația de curgere a apelor subterane aplicată puțurilor cu simetrie radială. Sistemele cu o forță radială
Coordonate polare () [Corola-website/Science/299629_a_300958]
-
respectiv. Sistemele care prezintă simetrie radială furnizează contexte naturale pentru sistemele de coordonate polare, cu centrul de simetrie comportându-se ca pol. Un prim exemplu de astfel de sistem este ecuația de curgere a apelor subterane aplicată puțurilor cu simetrie radială. Sistemele cu o forță radială sunt și ele bune candidate pentru utilizarea sistemului de coordonate polare. Aceste sisteme includ câmpuri gravitaționale, care respectă legea invers pătratică, precum și sisteme cu surse punctiforme, cum ar fi antenele radio. Și sistemele radial asimetrice
Coordonate polare () [Corola-website/Science/299629_a_300958]
-
radială furnizează contexte naturale pentru sistemele de coordonate polare, cu centrul de simetrie comportându-se ca pol. Un prim exemplu de astfel de sistem este ecuația de curgere a apelor subterane aplicată puțurilor cu simetrie radială. Sistemele cu o forță radială sunt și ele bune candidate pentru utilizarea sistemului de coordonate polare. Aceste sisteme includ câmpuri gravitaționale, care respectă legea invers pătratică, precum și sisteme cu surse punctiforme, cum ar fi antenele radio. Și sistemele radial asimetrice pot fi modelate în coordonate
Coordonate polare () [Corola-website/Science/299629_a_300958]
-
simetrie radială. Sistemele cu o forță radială sunt și ele bune candidate pentru utilizarea sistemului de coordonate polare. Aceste sisteme includ câmpuri gravitaționale, care respectă legea invers pătratică, precum și sisteme cu surse punctiforme, cum ar fi antenele radio. Și sistemele radial asimetrice pot fi modelate în coordonate polare. De exemplu, răspunsul proporțional al unui microfon la un sunet exterior poate fi reprezentat prin curbe polare. Curba unui microfon cardioid standard, cel mai comun microfon direcțional, poate fi reprezentată de ecuația . Modelarea
Coordonate polare () [Corola-website/Science/299629_a_300958]
-
Orion va fi suficient de depărtat ca să fie invizibil de la latitudinea Marii Britanii, deci nici în România nu mai putea fi posibilă vizionarea acestei constelații. Mai târziu, stelele din constelația Orion își vor schimba poziția treptat din cauza mișcării proprii, în funcție de viteza radială, acestea îndepărtându-se sau apropriindu-se, în mod cert schimbându-șî coordonatele ecuatoriale. Cu excepția stelelor mai strălucitoare, în locul cărora vor rămâne rămășițe de supernove, Orion va putea fi recunoscut mult timp, chiar după ce alte constelații și-au pierdut forma din ziua de
Orion (constelație) () [Corola-website/Science/298756_a_300085]
-
După alegerile din iunie 2016 primar general este Gabriela Vrânceanu-Firea, prima femeie primar din istoria Bucureștiului. Orașul are o suprafață totală de 228 km², pe care se întind 6 sectoare administrative, fiecare conduse de o primărie proprie. Sectoarele sunt dispuse radial (și numerotate în sensul acelor de ceasornic) astfel încât fiecare să aibă în administrație o parte a centrului Bucureștiului. Primăria Generală este responsabilă cu utilitățile (apa, transportul, bulevardele principale), iar Primăriile sectoarelor au responsabilitatea contactului dintre cetățeni și consiliile locale, străzile
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]
-
pieptene de păr, situat în vârful cribellumului. Firele mai fine sunt împletite în jurul unor mai groase. Mătasea țesută cu ajutorul acestor structuri are un aspect pufos și nu este lipicioasă. Majoritatea speciilor sunt ecribellate. Pânzele circulare (sferică) sunt construite din fire radiale, de care se fixează firele spirale. Firele radiale se fixează de obiectele din jur sau se țes alte fire trainice după perimetrul viitoarei pânzei. Aproximativ jumătate din numărul total de insecte nimerite în plasele circulare (numite și rotunde sau sferice
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
mai fine sunt împletite în jurul unor mai groase. Mătasea țesută cu ajutorul acestor structuri are un aspect pufos și nu este lipicioasă. Majoritatea speciilor sunt ecribellate. Pânzele circulare (sferică) sunt construite din fire radiale, de care se fixează firele spirale. Firele radiale se fixează de obiectele din jur sau se țes alte fire trainice după perimetrul viitoarei pânzei. Aproximativ jumătate din numărul total de insecte nimerite în plasele circulare (numite și rotunde sau sferice) evadează. Pânza îndeplinește trei funcții: interceptarea prăzii (intersecția
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
construite în timpul zilei și cele de noapte. Pânzele nu sunt adoptate pentru o anumită specie de victimă, astfel că fiecare pânză are capacitatea să prindă o gamă largă de insecte. Centrul pânzelor circulare, adică locul în care se unesc firele radiale, poate fi situat nu numaidecât în mijlocul pânzei. Uneori poate află deasupra, deoarece păianjenului îi este mai ușor să coboare decât să se ridice. Unele specii își fac loc pentru retragere, ce comunică cu restul pânzei printr-un fir de semnalizare
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
este un avion de acrobație cu un singur loc din fosta Uniune Sovietică,propulsat de un singur motor radial cu piston.Avionul are aripi drepte montate în mijloc și tren de aterizare fixat,principalul tren montat pe un arc solid din titan. Avionul a zburat prima dată în iunie 1984,primele patru având o elice cu două palete.Producția
Suhoi Su-26 () [Corola-website/Science/308596_a_309925]
-
cunoscută și sub denumirea populară de "iarbă de negi" sau negelariță, este o plantă erbacee ușor de recunoscut după latexul de culoare galbenă care în contact cu aerul se brunifică. Frunzele sunt simple, alterne, nestipelate. Florile sunt actinomorfe (cu simetrie radială), bisexuate, de culoare galbenă, grupate în umbele simple. Înflorește din aprilie până în septembrie. Fructul este o capsulă. Rostopasca este comună în locuri umbroase, ruderale (în jurul așezărilor omenești), în tufărișuri, până în regiunea montană. Culesul se face pe timp frumos, însorit, în
Rostopască () [Corola-website/Science/308740_a_310069]
-
de antimoniu”, este un mineral răspândit în natură, care face parte din clasa sulfurilor, având raportul sulf : metal (seleniu, telur) de 1:1. Mineralul cristalizează în sistemul ortorombic, având formula chimică , cu un habitus de cristale lungi, prismatice, aciculare, așezate radial, sau se poate prezenta sub formă de agregate masive de culoare cenușie plumburie. Caracteristic cristalelelor de stibină este lungimea și forma aciculară, cu un luciu metalic. Acest luciu în contact mai îndelungat cu aerul devine mai mat și cu colorați
Stibnit () [Corola-website/Science/308216_a_309545]
-
lui Highmore. Prin vârful acestuia pătrund, în testicul, vasele sangvine și ies din el 10-15 canalicule (ductuli efferentes), ce aparțin căilor spermatice, care străbat tunica albuginee și pătrund în capul epididimului. De la nivelul vârfului și fețelor laterale ale mediastinului pornesc radial în toată grosimea organului numeroase septuri conjunctive, care împart testiculul în lobuli. Aceștea, de formă piramidală sau conică, a căror bază este situată pe albuginee, opusă ca dispoziție mediastinului, sunt în număr de 200-300 și conțin canaliculele seminifere contorte (tubulli
Testicul () [Corola-website/Science/307534_a_308863]
-
de vreo 300 de ori vârsta actuală a Universului. Căutările pentru eventuale alte corpuri ce ar orbita în jurul acestei stele nu au avut rezultate, excluzând astfel prezența unor pitice negre sau a unor planete supermasive. Studiile de precizie ale vitezei radiale au exclus, de asemenea, existența în „zona vieții” a acestei stele a unor planete mai mari și mai masive decât Pământul. Detectarea obiectelor mai mici va necesita folosirea unor instrumente și metode noi, ca de exemplu propusul "James Webb Space
Proxima Centauri () [Corola-website/Science/307559_a_308888]
-
dinte al unei roți o exercita pe un dinte al celeilalte roți. Considerând doi dinți în contact într-un punct, forță care este exercitată de dintele care angrenează cel de-al doilea dinte are în general două componente: o componentă radială și una tangențiala. Componenta radială poate fi ignorată, ea este pur și simplu cea care împinge într-o parte roată pe direcția radială și nu contribuie deloc la rotație. Componenta tangentială este cea care cauzează rotația. Momentul este egal cu
Roată dințată () [Corola-website/Science/307635_a_308964]
-
exercita pe un dinte al celeilalte roți. Considerând doi dinți în contact într-un punct, forță care este exercitată de dintele care angrenează cel de-al doilea dinte are în general două componente: o componentă radială și una tangențiala. Componenta radială poate fi ignorată, ea este pur și simplu cea care împinge într-o parte roată pe direcția radială și nu contribuie deloc la rotație. Componenta tangentială este cea care cauzează rotația. Momentul este egal cu componenta tangențială a forței înmulțit
Roată dințată () [Corola-website/Science/307635_a_308964]
-
exercitată de dintele care angrenează cel de-al doilea dinte are în general două componente: o componentă radială și una tangențiala. Componenta radială poate fi ignorată, ea este pur și simplu cea care împinge într-o parte roată pe direcția radială și nu contribuie deloc la rotație. Componenta tangentială este cea care cauzează rotația. Momentul este egal cu componenta tangențială a forței înmulțit cu raza. Din acest raționament este lesne de înțeles că roată cu rază mai mare exercita un moment
Roată dințată () [Corola-website/Science/307635_a_308964]
-
era propulsat de un motor Gnome-Rhône 14Kds care avea 760 cai putere (570 kW). Al doilea prototip, P.24/II (poreclit "Super P.24"), a stabilit un record mondial de viteză (414 km/h) pentru avioanele de vânătoare cu motoare radiale. Al treilea prototip, P.24/III (poreclit "Super P.24bis"), era dotat cu un motor 14Kfs mult mai puternic. Prototipul a fost prezent la expoziția aeriană de la Paris în 1934, unde a atras atenția mai multor țări străine. Avionul avea
PZL P.24 () [Corola-website/Science/306506_a_307835]
-
1. Noutatea introdusă la acest proiect era aripa tip „pescăruș” denumită și „aripa poloneză” sau aripa Pulawski. P.1 folosea un motor în linie, dar acesta a rămas doar în stadiul de prototip deoarece s-a hotărât folosirea unui motor radial pentru echiparea avioanelor de vânătoare din cadrul Forțele Aeriene Poloneze. Următorul model. PZL P.6. a zburat în 1930 cu un motor radial Bristol Jupiter VI FH. Întreaga lume aviatică a recunoscut PZL P.6 ca fiind printre primele avioane de
PZL P.7 () [Corola-website/Science/306522_a_307851]
-
în linie, dar acesta a rămas doar în stadiul de prototip deoarece s-a hotărât folosirea unui motor radial pentru echiparea avioanelor de vânătoare din cadrul Forțele Aeriene Poloneze. Următorul model. PZL P.6. a zburat în 1930 cu un motor radial Bristol Jupiter VI FH. Întreaga lume aviatică a recunoscut PZL P.6 ca fiind printre primele avioane de vânătoare din lume ca performanță. Cu toate acestea, PZL P.6 nu a intrat în producție, întrucât deja se ajunsese cu proiectarea
PZL P.7 () [Corola-website/Science/306522_a_307851]
-
unesc prin intermediul carenei. Coastele se împart în mai multe regiuni: Aripile păsărilor sunt foarte dezvoltate. Umărul este alcătuit din Humerusul se unește cu ulna și radius pentru a forma cotul. Acestea din urmă sunt unite cu osul carpometacarpus, prin intermediul oaselor radiale și ulnare, care formează un fel de mână a păsării. Aceasta are 3 degete, dintre care 2 sunt nedezvoltate, fiecare deget constând din câte 2 falange. Pelvisul păsărilor este format din 4 oase și formațiuni osoase: Partea superioară a membrelor
Scheletul păsărilor () [Corola-website/Science/306974_a_308303]
-
tuturor grupurilor preistorice din această zonă era caracterizată de existența unei structuri statale și administrative foarte similare, constând din capitale mari de tipul unor orașe state având un puternic rol administrativ, politic și religios înconjurate, mai mult sau mai puțin radial, de sate cu o pronunțată economie agrară, care furnizau hrană, dar și alte produse capitalei. includea unele dintre cele mai complexe și avansate culturi ale celor două Americi, civilizațiile olmecă, zapotecă, maya, aztecă și cea a orașului Teotihuacan. Aceste culturi
Mesoamerica () [Corola-website/Science/307798_a_309127]