1,672 matches
-
cele trei mari romane ale sale "Eu nu sunt Stiller", "Homo faber" și "Numele meu fie Gantenbein", s-a făcut remarcat publicului larg și s-a impus ca un autor important în canonul literaturii germane. A mai compus și piese radiofonice, proză scurtă, precum și două jurnale literare, cuprinzând perioadele 1946-1949, respectiv 1966-1971. În tinerețe, Max Frisch a simțit că viața burgheză este incompatibilă cu arta și de aceea a rămas multă vreme nesigur ce model de viață ar trebui să urmeze
Max Frisch () [Corola-website/Science/299219_a_300548]
-
trag înăuntru » și « În afară de Shakespeare, nu mai e nimic mai fascinant de citit ». Franz Kafka îl consideră pe Dostoievski « rudă de sânge » ("blutsverwandt") și scrie "Procesul" sub influența unor romane ca "Frații Karamazov" sau "Crimă și pedeapsă". Într-o emisiune radiofonică din 1955, Albert Camus declară că a descoperit "Demonii" în tinerețe, iar « șocul » pe care l-a trăit atunci « durează încă, după douăzeci de ani ». În colecția de amintiri, publicată postum, "Sărbătoarea de neuitat" a lui Ernest Hemingway, autorul declară
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
identic există și în Moscova, Sankt Petersburg și Tomsk. În Novgorod există o academie de teatru dedicată scriitorului ("Новгородский академический театр драмы имени Ф. М. Достоевского"). Din anul 1997, criticul de muzică și omul de radio Artemi Troițki prezintă emisiunea radiofonică «FM Достоевский». Un crater de pe Mercur a primit în 1979 numele scriitorului rus, iar o planetă minoră descoperită în 1981 de Liudmila Karacekina a fost denumită 3453 Dostoievski. Numeroase statui sau plăci memoriale se găsesc în orașe ca Moscova, Sankt
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
etnomuzicologilor Constantin Brăiloiu și Harry Brauner, primele două fiind "Cine iubește și lasă" și "M-am jurat de mii de ori", pe care le-a imprimat cu acompaniamentul tarafului Costică Vraciu din Gorj. Data de 20 februarie 1938 reprezintă debutul radiofonic al artistei. Acompaniată de taraful Ion Matache din Argeș, a susținut „pe viu” un program de cântece românești la emisiunea „Ora satului”: "M-am jurat de mii de ori", "Șapte săptămâni din post", "Ce-i mai dulce ca alvița", " Cine
Maria Tănase () [Corola-website/Science/298795_a_300124]
-
o fi la moartea mea". La această emisie, taraful lui Ion Matache era format din doi violoniști, un contrabasist, un țambalist și un cobzar. După comentariile cronicarilor muzicali, prilejuite de debutul la radio și ecoul puternic în rândurile auditorilor emisiunilor radiofonice, continuă să fie programată aproape săptămânal de Radio România. În 1938, Maria Tănase cântă în renumitul restaurant de lux „Luxandra”, acompaniată de orchestra violonistului Petrică Moțoi. Pe 17 august 1938 cântă la încheierea cursurilor de vară ale Universității populare de la
Maria Tănase () [Corola-website/Science/298795_a_300124]
-
Roll (Gheorghe Dinu). Ultimul concert al artistei, dinaintea cenzurii, a avut loc pe 20 octombrie 1940, la Teatrul Municipal „Maior Gheorghe Pastia” din Focșani. Ziarul „Timpul”, nr. 1356 din 16 februarie 1941, anunța cititorii reapariția Mariei Tănase într-un program radiofonic. În martie 1941 întreprinde un turneu artistic în Turcia. Cântă în revista "Melody Revue" de la Istanbul cu prilejul inaugurării Teatrului de vară „Taxîm”. Aici este desemnată cetățean de onoare de președintele Turciei. La finalul acestui turneu se reîntoarce în țară
Maria Tănase () [Corola-website/Science/298795_a_300124]
-
Geoană, Corneliu Vadim Tudor, Florin Piersic, Marta Petreu, Gabriela Adameșteanu, Paul Goma, Ion Caramitru, Mircea Dinescu, Augustin Buzura, Mona Muscă și Dan Diaconescu. E tradus în limbi străine, jucat în Anglia, Polonia, fostul RDG, Ungaria. E autor de numeroase scenarii radiofonice și TV ca și de 5 scenarii de film realizate. A fost ales în mai multe rânduri în Biroul de Conducere al Uniunii Scriitorilor din România și a condus mulți ani Secția de Dramaturgie. A luat premii ale Uniunii Scriitorilor
Paul Everac () [Corola-website/Science/298913_a_300242]
-
devenit prim-ministru. Refuzul constant de a acceptă înfrângerea, predarea, sau un compromis pentru pace a ajutat Marea Britanie în prima parte a războiului când Marea Britanie era singură țară activ implicată împotriva lui Hitler. Churchill este cunoscut pentru discursurile și emisiunile radiofonice despre război. A condus Marea Britanie ca prim-ministru până la asigurarea victoriei împotriva Germaniei Naziste. Al doilea război mondial a provocat pierderi materiale și umane uriașe pentru Marea Britanie. Flota britanică a fost distrusă. Producția industrială și exporturile au scăzut. Marea Britanie depindea
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298888_a_300217]
-
selecție tematică din articolele publicate în revista „22” la rubrica de „cronică literară”, ținută în perioada 11 martie 2001 - 5 mai 2004”. În 2006, îi apare, la Editura Fundației Culturale Române, București, volumul "Convorbiri la sfârșit de secol". Face jurnalism radiofonic la Radio France Internationale și Radio Europa liberă. La Radio Europa liberă a fost colaborator permanent al Biroului de la Paris, până la închiderea acestuia (1992), apoi redactor la München (1992-1995), iar după mutarea postului la Praga, a fost director adjunct al
Mircea Iorgulescu () [Corola-website/Science/298915_a_300244]
-
Olteanu-Matei și Tamara Buciuceanu, , care au primit Ordinul Coroana României în grad de Ofițer, și interpretele de muzică populară Sofia Vicoveanca și Maria Ciobanu, cărora le-au fost înmânate însemnele Ordinului Coroana României în grad de Cavaler. A realizat emisiunea radiofonică "„Conversația de joi seara”", la Radio Contact și emisiunile de televiziune "„2 plus 1”" și "„Orient Express”", la Antena 1 și "„Zece și un sfert”", la Realitatea TV. La sfârșitul anului 2003 a realizat, pentru trei luni, talk-show-ul „Mașina de
Stelian Tănase () [Corola-website/Science/298920_a_300249]
-
devenit prim-ministru. Refuzul constant de a accepta înfrângerea, predarea, sau un compromis pentru pace a ajutat Marea Britanie în prima parte a războiului când Marea Britanie era singura țară activ implicată împotriva lui Hitler. Churchill este cunoscut pentru discursurile și emisiunile radiofonice despre război. A condus Marea Britanie ca prim-ministru până la asigurarea victoriei împotriva Germaniei Naziste. După ce Partidul Conservator a pierdut alegerile din 1945, a devenit Lider al opoziției. În 1951, a devenit din nou prim-ministru, până în 1955. După moartea sa
Winston Churchill () [Corola-website/Science/297866_a_299195]
-
București), Tribuna (Cluj), România Literară, Secolul 20, Universul, Dimineața, România Liberă, Adevărul, Cahiers du Sud (Marsilia), Viața Românească (Iași) etc. Profesor de muzică de cameră (1926-1948) și de compoziție (1948-1959) la Cons. București. A susținut conferințe, comunicări științifice, concerte-lecții, emisiuni radiofonice, emisiuni de televiziune ș.a. A fost membru la Société française de muzicologie din Paris, vicepreședinte al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din R. P. Română (1946-1956). A fost distins cu Premiul II (1923) și Premiul I (1924) de compoziție George Enescu
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
de coarde al Uniunii Compozitorilor, între 1953-1958. Între 1968-1989, a fost secretar al Uniunii Compozitorilor. În 1991 a devenit membru corespondent al Academiei Române, din același an fiind și profesor asociat la Academia de Muzică din București. A susținut numeroase emisiuni radiofonice și de televiziune, concerte-lecții, conferințe, comunicări științifice atât în țară cât și în fosta R.D.G.. A publicat eseuri, studii și articole în publicații precum Muzica, Studii de muzicologie, Studii și cercetări de istoria artei, Contemporanul, Secolul XX sau România literară
Wilhelm Georg Berger () [Corola-website/Science/307108_a_308437]
-
universelle de musique populaire enregistrée" (Universal collection of recorded popular music), înregistrate pe discuri de gramofon. În 1954 fondează cercul internațional de studii etnomuzicologice "Les colloques de Wégimont". Este membru corespondent al Academiei Române din 1946. A susținut conferințe, concerte-lecții, emisiuni radiofonice în țară și în străinătate (Paris, Praga, Bratislava, Geneva, Freiburg, Berna, Lausanne, Softens etc.). A susținut comunicări științifice la diferite simpozioane, conferințe și congrese: Praga (1930, 1936), Paris (1930, 1931, 1937, 1946-1958), Londra (1935), Budapesta (1937), Bratislava (1942), Geneva, Berna
Constantin Brăiloiu () [Corola-website/Science/307122_a_308451]
-
câteva cântece românești. A fost aplaudat și ovaționat de ambele părți. Vine la București, împreună cu familia, în 1923. Aici cântă mulți ani, la început în restaurantul-hotel „Regina” (vis-a-vis de Tribunal), apoi în Piața Amzei. S-a bucurat de numeroase apariții radiofonice și discografice. O perioadă a locuit și la Cluj, unde a cântat la restaurantul „Brânzaș”. Invitat să cânte la un spectacol al Operei din Cluj, i-a avut colegi de scenă pe Ana Roza Vasiliu (solistă a Operei din Cluj
Luță Ioviță () [Corola-website/Science/307307_a_308636]
-
internațional și a fost reprezentată în premieră mondială în Franța, la Marsilia. Opera "Amorul doctor" beneficiază de o înregistrare specială realizată de Radio BBC 3 și de Radio ORTF Paris. Opera "Jertfirea Ifigeniei" a fost prima creație din categoria opere radiofonice scrisă de un român și a primit Premiul "Italia" al Radiodifuziunii italiene. Trilogia simfoniilor "Culori", "Imagini" și "Volume" relaționează muzica cu celelalte arte, respectiv pictura, arhitectura și literatura. Este doctor honoris causa al mai multor universități din țară și din
Pascal Bentoiu () [Corola-website/Science/308600_a_309929]
-
demonstrație de radiodifuziune sonoră a avut loc în 1906, fiind efectuată de către inventatorul canadian Reginald Fessenden. Organizarea emisiunilor regulate de radiodifuziune sonoră datează din perioada anilor 1919 - 1920 (în special în SUA și URSS). În 1922 s-au realizat emisiuni radiofonice în Anglia și Franța, în 1923 în Germania, iar în 1924 în Italia. În România primele emisiuni radiofonice au avut loc în 1925, iar primul organism oficial, creat în 1928 cu scopul realizării unor programe radiofonice regulate, a fost „Societatea
Radiodifuziune () [Corola-website/Science/308700_a_310029]
-
regulate de radiodifuziune sonoră datează din perioada anilor 1919 - 1920 (în special în SUA și URSS). În 1922 s-au realizat emisiuni radiofonice în Anglia și Franța, în 1923 în Germania, iar în 1924 în Italia. În România primele emisiuni radiofonice au avut loc în 1925, iar primul organism oficial, creat în 1928 cu scopul realizării unor programe radiofonice regulate, a fost „Societatea de Difuziune Radiotelefonică”. Postul național de radio din România a fost inaugurat la 1 noiembrie 1928, iar Studioul
Radiodifuziune () [Corola-website/Science/308700_a_310029]
-
s-au realizat emisiuni radiofonice în Anglia și Franța, în 1923 în Germania, iar în 1924 în Italia. În România primele emisiuni radiofonice au avut loc în 1925, iar primul organism oficial, creat în 1928 cu scopul realizării unor programe radiofonice regulate, a fost „Societatea de Difuziune Radiotelefonică”. Postul național de radio din România a fost inaugurat la 1 noiembrie 1928, iar Studioul național de televiziune la 31 decembrie 1956.
Radiodifuziune () [Corola-website/Science/308700_a_310029]
-
disc” 25 titluri 2000, “Margareta forever” 26 titluri 2006 și “Margareta, 50 de ani de la primul disc” disc de autor 25 titluri 2010. Au urmat “Bucuria de a cânta” 26 titluri 2008 și “Margareta 70” 16 piese + 7 în montajul radiofonic 2013 editate de Fundația Radio România; albume de autor “Actorii cântă” - produs de UNITER 20 titluri 2014, “Stelele filmului cântă” - produs de UCIN 21 titluri 2015, “Cum să te las?” - produs de Casă de discuri Eurostar 16 titluri 2016; “Muzică
Margareta Pâslaru () [Corola-website/Science/308044_a_309373]
-
Luna de pe cer” (editura Cartea Românească, 1985). În 1990, o piesă a Luciei Verona („Noaptea - o comedie albastră”) a fost prezentată la teatrul Essaïon din Paris. Alte piese („Secretul atomic”, „Povești cu zîne și amanți”) au fost difuzate de Teatrul Radiofonic. Din anul 2004 conduce secția de dramaturgie a Asociației Scriitorilor București (filiala București a Uniunii Scriitorilor). Volumul de teatru „Călătoarea și Shakespeare”, apărut în 2005, a fost distins cu premiul pentru dramaturgie al Asociației Scriitorilor București. Piesa „Secretul atomic”, tradusă
Lucia Verona () [Corola-website/Science/308131_a_309460]
-
turnee artistice, turnee umanitare și proiecte de cooperare culturală în aproape toate țările Europei, SUA, Canada și Japonia. Activitatea Corului de Copii Radio și a dirijorului este permanent consemnata în aricole în diverse ziare și reviste, emisiuni, interviuri și corespondențe radiofonice, transmisii și emisiuni de televiziune. Între 1974-1988 participa la toate manifestările artistice, turnee, festivaluri naționale și internaționale ale Corului Național de Cameră „Madrigal” condus de Marin Constantin. Înființează formații corale de amatori cu care obține numeroase diplome și premii la
Voicu Popescu () [Corola-website/Science/308156_a_309485]
-
popii. Am vreo 50 de care sunt mândru.” Banks a fost subiectul documentarului de televiziune "The Strange Worlds of Iain Banks" "South Bank Show" (1997), care studia scrierile sale mainstream și a participat ca invitat la ultimul episod al spectacolului radiofonic al lui Marc Riley "Rocket Science", difuzat de BBC Radio 6 Music. O adaptare radiofonică a povestirii "The State of the Art" a fost difuzată de BBC Radio 4 în 2009, cu un scenariu de Paul Cornell și regizată de
Iain Banks () [Corola-website/Science/308146_a_309475]
-
The Strange Worlds of Iain Banks" "South Bank Show" (1997), care studia scrierile sale mainstream și a participat ca invitat la ultimul episod al spectacolului radiofonic al lui Marc Riley "Rocket Science", difuzat de BBC Radio 6 Music. O adaptare radiofonică a povestirii "The State of the Art" a fost difuzată de BBC Radio 4 în 2009, cu un scenariu de Paul Cornell și regizată de Nadia Molinari. În 1998, "Espedair Street" a prezentată în serial de Paul Gambaccini la Radio
Iain Banks () [Corola-website/Science/308146_a_309475]
-
principala instituție publică a audiovizualului din Republica Moldova. Canalele de televiziune sunt Moldova 1 și Moldova Internațional iar cele de radio sunt Radio Moldova și Radio Moldova Internațional. Compania își desfășoară activitatea începând din ziua de 30 octombrie 1930, primele ediții radiofonice fiind transmise printr-un emițător de 4 kW, pus în funcțiune la Tiraspol. Recepționarea emisiunilor radiofonice pe tot teritoriul republicii a devenit posibilă abia în 1936, când tot la Tiraspol a fost construită noua stație de emisie: "M. Gorki". Pentru
TeleRadio Moldova () [Corola-website/Science/308193_a_309522]