6,551 matches
-
rezultate extraordinar de fructuoase. Atât de fructuoase, Încât au impus rațiunea ca indispensabilă cunoașterii. Mai mult chiar: ca aproape unică modalitate de validare a rezultatelor cunoașterii. Pentru a răspunde acestui imperativ funcțional, creierul uman a devenit din ce În ce mai profund și mai rafinat, mai subtil. Într-un cuvânt, mai complex. Sau, foarte exact spus, mai complicat. Oamenii ajung la cunoașterea realității, a proceselor, a mecanismelor și a legilor ce o guvernează prin intermediul unor inferențe, silogisme și raționamente tot mai complicate, mai Întortocheate. Efectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
îndată mâinile în semn de pace. — Aselam aleikum! spuse în arabă cel mai negricios. În mod respectuos îți cerem ospitalitatea. — Sunteți oaspeții mei dacă ați venit cu gânduri pașnice. Am venit cu gânduri pașnice, îl asigură blondul într-o franceză rafinată. Mă numesc Yves Clos și acești domni sunt Amed Habaja și Nené Dupré. Singurul lucru pe care-l dorim e să rezolvăm cât mai repede acest neplăcut incident. — În cazul ăsta, cel mai bine ar fi să luăm loc înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
doar pînă la un punct, neputînd să ajungă niciodată la capăt - demn vis. Dar am impresia că am devenit prea „intelectual“, poate excitat de dorința dumneavoastră, doamnă, de a atinge o formă de „intelectualism pur“ și, nefiind dedat acestui joc rafinat, calc În băltoace stropind cu noroi propria mea decență și aspirația dumneavoastră totodată. Nimeni nu poate fi acuzat Însă că ia o sperietoare de ciori drept arhanghel, atunci cînd vede cu un singur ochi, pentru că și Domnul Dumnezeul nostru trimite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
canalele de scurgere ale adevărului În numele gloriei și al puterii. Ce paradox! Cum se insinuează În sfera cea mai sacră a sacrificiului de sine demonismul practic. Și atunci să preferi trasul obloanelor, retragerea, lașitatea? Teoria magică, lansată paradoxal de spiritele rafinate, devitalizate, după care nerostirea numelui tiranului este echivalentă cu anularea lui ca și cînd dacă nu țipi, nu te mai doare? Iată o Întrebare fără răspuns. Una din multele, din infinitele forme de maculare ale tentațiilor nobile care ne asaltează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de fantasmă care funcționa bine în realitate. Toate astea trebuiau numai montate după desenele minuțioase ale lui signor Fumo. Uneori aceste părți de „castele“ erau fabricate cu multă trudă în atelierele noastre. Era o muncă de gigant să reproduci arta rafinată a Evului Mediu sau a Renașterii. Călătoria până la Castellana a fost nu numai amuzantă, ci și plină de învățăminte: totul era posibil, dar trebuia să muncești pe brânci și să ții fantezia la fel de aprinsă ca și inteligența. Franco mărturisea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
chiar din primii ani de liceu și de la el am învățat atâta limbă latină cât am știut și mai știu, pot spune, combătând toate răutățile care s-au spusă despre el, că era un om cult, de o cultură clasică rafinată. Până la el, nu a fost preot în Filipeni - Lunca și nici în altă parohie ortodoxă, de asemenea profunzime în cunoaștere și, la drept vorbind, nici n-ar fi avut cum. Ca elev dotat, premiant și bursier, și-a săvârșit studiile
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
convingere că un cîrnat, și mai cu seamă porțiile de tobă pe care Clara și mama ei le primeau din partea rudelor din Spania, erau locuri făcătoare de minuni pentru circulație și pentru durerea de gutăă, era un bărbat cu gusturi rafinate. De tînăr călătorea la Paris o dată pe lună ca să-și Îmbogățească patrimoniul cultural cu ultimele noutăți literare, să viziteze muzee și, se zvonea, să petreacă o noapte nelucrătoare În brațele unei tinere nimfe pe care o botezase madame Bovary, cu toate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
patruzeci de ani, dar acum a avea peste douăzeci și cinci e pur și simplu absurd. În acea vreme noi ne cam junam de emoțiile noastre și teama de ridicol tempera formele mai evidente de pretențiozitate. Nu cred că în acea boemă rafinată exista un cult prea intens al castității, dar nici nu-mi amintesc de o promiscuitate atât de crudă ca aceea care pare să fie practicată în zilele noastre. Nouă nu ni se părea o ipocrizie să tragem perdeaua unei tăceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
o artă; o replică pertinentă era prețuită mai mult decât trosnetul lemnelor sub o oală. Iar maximele nu erau încă socotite un mijloc mecanic prin care proștii pot să simuleze vorbele de duh și, deci, încă mai înviora bârfa, celor rafinați. E trist că nu-mi pot aminti nimic din toate scânteile care săreau atunci prin saloane. Dar cred că niciodată conversația nu se instala mai comod decât în momentul când ajungea la amănuntele negoțului care constituia cealaltă latură a artei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
scriitor satiric englez, protagonist și teoretician al clasicismului englez. James McNeill Whistler (1834-1903), pictor, gravor și umorist american. A trăit mai mult în Franța și în Anglia. Duelurile sale verbale cu Wilde, Shaw și alți contemporani au generat lucrarea Arta rafinata de a-ți face dușmani. William Morris (1834-1896), personalitate multilaterală a sfârșitului de secol - pictor, gravor, desenator, tipograf, poet, prozator și militant socialist. Doamna e acolo? (fr.) Domnul e singur (fr.). Domnul nu-i politicos (fr.). Inima are rațiunile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
la capul mortului, pe grumaz alunecă ceva, rostogolindu-se ca un șarpe. Părea un medalion aurit, acoperit cu semne mărunte și cu caractere arabe, care se ținea printr-o curelușă din piele. Un astrolab, constată el, de o lucrătură extrem de rafinată. Alidada, tija mobilă, fusese stricată printr-o lovitură care Îi Îndoise una din aripioare. Dar rețeaua, un fascicul de nervuri traforate ca o bijuterie, era intactă, cu incredibila sa jerbă de vârfuri și de flăcări pentru marcarea stelelor fixe. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să se revolte. Ieși În fugă, pomenindu-se În mijlocul unei gloate ațâțate ce se scurgea pe străduța Îngustă ca un râu turbat. Printre oamenii Îmbrăcați În cele mai multe cazuri cu straiele modeste ale lucrătorilor, se distingeau ici și acolo veșmintele mai rafinate ale câte unui membru al breslelor mari și uniforma câte unui străjer din cartier. - Messer Duccio, ce faci aici? Ce fac cu toții? Secretarul Comunei, un om Între două vârste, complet chel, Împins de Îmbulzeală, aproape că se prăbușise peste el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
lut, dulapul de vase, într-un colț - niște semințe de dovleac, aruncate direct pe jos, trebuie curățate și duse la teasc pentru ulei, e mai bun decât uleiul de la magazinul sătesc, e făcut la presă, virgin, nu e rafinat, dublu rafinat, cum se face la fabrică. Icoane și tablouri pe pereți, doar frigul o deranjează pe învățătoare, frigul de iarnă și răcoarea de vară din bucătărie. E acasă coana învățătoare, preotul e plecat la Brezoi, după una-alta. Femeia discută cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
încetul, m-a ajutat o vecină, tanti Sorina, la început o rugam pe ea să cumpere una-alta, o întrebam cum să fac o ciorbă, ea m-a învățat să fac supa de ceapă cu care am rupt gura târgului, rafinată mâncare, mănâncă toți ca sparții. Învățam să fac lucruri mici, obișnuite, ștergeam geamurile, spre exemplu, nu?, ce-i aia?, o nimica toată, dar eu, prima dată când am șters geamurile, am spart sticla și m-am tăiat pe lung la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cu telefonul după el!, el îi spusese că se duce acolo pentru niște casete pe care le lăsase în sertar, găsise ușor totul, știa că are niște casete video în birou, și, plictisit de oameni și de praf, bărbatul înalt, rafinat, Maurice Béjart la bătrânețe, cum îi spune nevasta, iese greu printre afișele din ușă. Undeva, în capătul holului, o vede într-o lumină pe fata blondă, înaltă, cu pletele și gâtul extrem de lungi, ești ca o balerină!, îi spusese acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
se apropie de un bărbat, să-i pună mâna pe cap și să-l întrebe: „ce faci, mă, băiatule?”, n-ar fi putut. Era o fată... îîî, ca o fată, mai bine zis, de cele mai multe ori, extrem de sfioasă, curată, îndrăzneață, rafinată. Serafică, serafică, dar avea un voltaj deosebit, îi spuneam eu că nu e ceea ce pare, era așa de palidă, dar iubea ca o brunetă, ca o negresă, îmi făcea niște lucruri despre care pot să spun cu siguranță, acum, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
iubește, ea pleacă acum cu el. Dacă Mișu se întoarce... Mișu se întoarse. Mariana alergă spre el. Mișu o aștepta zâmbind. Mariana se înălță pe vârfuri. Mișu se aplecă spre urechea ei: - Apă de gură, esență de trandafiri, alcool dublu rafinat. Le amesteci bine și pui puțin piper. Sticlele de whisky sunt pe bar. Dacă vine Sanepidul, ți-am lăsat o sticlă originală plină. O să-ți mai trimit de acolo. Pa. Din avion, Bucureștiul părea mic, foarte-foarte mic. Mișu adormi liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
care n‑a văzut multă vreme lumina soarelui și nici prea multe grăunțe. Oricum e în stare să spună mai mult decât cotcodac, asta‑i adevărat. Hans se trântește pe un scaun și descrie în linii mari - al căror conținut rafinat urmează să iasă la iveală mai târziu - cum vede el viitoarele sale studii muzicale care îi vor da posibilitatea să aducă bucurie și relaxare oamenilor și să aibă el însuși succes. Botu’, zice Rainer. Dar Hans trebuie să mai spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Mai întâi faci un soi de preludiu, apoi intri în Anna și cotrobăi pe acolo, de parcă ai căuta într‑un sertar cu ciorapi vechi perechea unei șosete, pe care n‑o găsești. Nu te opintești prostește, ci freci inteligent și rafinat de jur împrejur. Ceea ce nu pot adesea să spun cu gura, fiindcă furia mă lasă fără grai, spun cu inima și cu tot trupul meu (Anna, nevrotic). Buzele tac, viorile șoptesc: iubește‑mă. Și Hans șoptește: tu, e super ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
prelingă pe fustă, ajutându-se de un șervețel și de un suport de pahar. Nu știam dacă să pun asta pe seama ședințelor de sado-masochism sau a meselor servite În oraș În compania unor clienți snobi, dar simțeam că gesturile ei rafinate erau Îndelung studiate. Nimic din comportamentul ei nu era lăsat la voia Întâmplării. Când mi-a fost prezentat bărbatul acela, prin intermediul unei cunoștințe din mediul lui, el se pregătea să monteze un spectacol muzical având ca temă Cuba anilor ‘40
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
După cum Îmi explicase Keiko Kataoka, cluburile SM de pe vremea aceea erau pline de femei care se reprofilaseră pe genul acesta de activitate sexuală deoarece se temeau de posibilitatea contaminarii cu SIDA. Acestea nu erau În stare de jocuri atât de rafinate precum Își doreau ei. Mi-era greu să-mi imaginez ce fel de jocuri erotice concepuseră aceste două genii ale sadismului. Cu siguranță, să-și supună partenerul, să-l umilească și să se bucure la vederea celui umilit. De exemplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Început Îndată. În acel moment, Keiko Kataoka și-a dat seama că ceea ce Își imaginase mereu Într-un mod abstract era pe cale să se transforme sub ochii ei În realitate. Vagabondul era un bărbat dintr-o bucată și prea puțin rafinat, dar avea un dar special de a-i face pe cei din jurul lui să-și dea seama de lucruri nebănuite. După multe eforturi, devenisem un fel de legendă, adică o stăpână absolută, recunoscută de toată lumea. Bărbații nu mai aveau secrete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
exemplu, considerațiile finale ale poemului asupra evoluției civilizației și în care găsim dovezi că gândirea lui Lucrețiu poate figura cu demnitate pe lista filosofiilor hedoniste. Este cazul ultimelor versuri ale cărții a V-a, unde Lucrețiu exaltă meritele unei societăți rafinate care, ciudat, apare simultan cu muzica... într-un registru pe care Rousseau, cel din Discurs asupra originii inegalității printre oameni, îl va calchia, Lucrețiu realizează un tablou al nașterii și al progreselor culturii și ale civilizației. La început, absența legilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ispitiți să-l despărțim în două vocabule: "in" și "onde". Procesul propagării ondulatorii a luminii e recreat poetic, și asistăm la un adevărat "vîrtej de lumină", în jurul unui punct ideal. Suntem pur și simplu orbiți. Dar o artă atât de rafinată este într-adevăr inanalizabilă. * Câteodată, unii se plâng de ermetismul lui Moréas. Dacă nu e vorba de dificultățile ridicate de datele mitologice - pe care le pot rezolva dicționarele - nici de cele provocate de concentrarea extremă a strofelor, din care orice
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cât se poate de recunoscători, așa cum încerc să-i fiu și eu!... Cu alte cuvinte, așadar, Părintele Isidor Berbecar - preot slujitor la Biserica „Duminica Tuturor Sfinților” din comuna Botiza, județul Maramureș, este și ne este (re)cunoscut ca un intelectual rafinat, vrednic misionar și apologet, autentic liturghisitor și slujitor al altarului străbun, precum și un neobosit condeier, scriitor, cărturar și participant activ la multe conferințe, simpozioane și manifestări culturale ori spirituale - momente și evenimente la care l-am întâlnit și cunoscut și
MARAMUREŞ, O ICOANĂ VIE A SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE ROMÂNEŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364316_a_365645]